1

1) Organizarea i volumul serviciului chirurgical. Etapale: punctul ambulator medical, spitalul de circumscriptie,
spitalul raional, sectiile specializate republicane. Rolul serviciului de urgent.
2 Sectia de chirurgie generala functioneaza de obicei in cadrul spitalului teritorial si trebuie sa asigure bolnavul cu o asistenta
medicala de inalt nivel profesional , ingrijire deosebita , alimentatie individuala in timpul spitalizarii.Spatiile functionale:serviciul
de primire,blocul operator,salile de pansament,salonul de terapie intensiva,salile necesare activitatii personalului sanitar,statie
de sterilizare,sala de pansamente.Deasemenea se gasesc saloane pentru bolnavi,Sali de primire a vizitatorilor ,bai si grupuri
sanitare.
Acordareaajutorului chirurgical populaiei este repartizat n etape i depinde de urgena patologiei. Asistena chirurgical curativ i
consultativ se acord n policlinici, secii de chirurgie generale i specializate din spitalele raionale, municipalei republican.
1 2) Asepsia. Defenitia. Msurile de profilaxie a infectiei aeriene (n sectiile de chirurgie, blocul operator, sala de
pansamente)
Asepsia totalitatea metodelor ndreptate spre prevenirea ptrunderei microbilor n plag, organismul pacientului, realizndu-se
condiii de intervenie la adpost de germeni.
Legea fundamental a asepsiei: totul ce contacteaz cu plaga trebuie s fie steril.
Exogen, se consider infecia, care nimerete n plag din mediul care nconjoar bolnavul: din aer (infecia prin aer) cu picturi de
saliv i de alte lichide (infecia prin picturi), de pe obiectele, care vin n contact cu plaga (infecie prin contact), de pe obiectele care
rmn n plag (suturi, drenaje, etc.), aa numite infecii prin implantare.
Endogen se consider infecia, care se gsete n interiorul organismului sau pe tegumentele lui (piele, tubul degestiv, cile
respiratorii etc.). Infecia endogen poate ptrunde n plag direct sau prin vase (pe cale limfogen sau hematogen).
Pentru respectarea asepsiei n timpul operaiilor n blocul operator trebuie respectat devizarea n zone a ncperilor.
n zona steril 1 sunt incluse ncperile cu cele mai stricte cerine: slile de operaie i camera de sterilizare (n cazul cnd lipsete
secia de sterilizare central).
n zona 2 a regimului strict se refer ncperile, care direct sunt legate de sala de operaie; sala de pregtire preoperatorie; sala de
anestezie.
n zona 3 zona regimului limitat o alctuiesc ncperile pentru pregtirea i pstrarea sngelui, pentru pstrarea aparatajului mobil
pentru deservirea slilor de operaie, biroul chirurgilor, asistene medicale, laboratorul pentru analize urgente.
n zona 4 zona regimului spitalicesc obinuit include ncperile n care intrarea nu este legat cu trecerea prin camera de
dezinfecie sanitar: biroul efului blocului de operaie, a asistentei medicale ef i camera pentru lengerie murdar i deeuri.
n timpul lucrului se respect curenia, compresele i tampoanele de tifon mbibate cu snge sau secreie din plag se arunc n
ligheane speciale. Exsudatul i puroiul din plag sau caviti se colecteaz cu aspiratorul ntr-un vas nchis.
Curenia n sala de operaie se face cu pruden pe cale umed.
Exist urmtoarele metode de curenie n sala de operaie.
1 1. Curenia curent n timpul operaiei: infirmiera strnge tampoanele i compresele ntmpltor czute pe podea i terge
podeaua murdar de snge sau exudat.
2 2. Curenia slii de operaie dup fiecare operaie.
3 3. Curenia zilnic dup finisarea operaiilor obinuite sau urgente.
4 4. Curenia general a slii de operaie, care se face conform unui plan ntr-o zi cnd nu se fac operaii, o dat pe
sptmn.
5 5. Dimineaa nainte de a ncepe lucrul, suprafeele orizontale(duumeaua, mesele, pervazurile) se terg cu o crp umed,
pentru a strnge praful depus peste noapte. Aceast metod se numete prealabil.
Temperatura aerului din sala de operaie trebuie s fie ntre 22 250C la o umeditate de 50% i cu o ventilaie ce asigur schimbul
aerului de 3-4 ori pe or. Temperatura mai nalt provoac transpiraie, infectnd astfel tegumentele cu bacterii din glandele sudoripare.
Temperatura joas poate provoca rcirea bolnavilor i crea condiii pentru dezvoltarea complicaiilor.
n cazul cnd se folosete epuratorul de aer staionar se asigur schimbul aerului curit de 40 de ori ntr-o or. n afar de aceasta
dezinfectarea aerului din sala de operaie i pansamante se face cu lmpi ultraviolete bactericide.
1 3) Msuri de profilaxie a infectiei prin contact. Metodele clasice i contemporane de prelucrare a minelor chirurgului
(enumerati)
La nceput cu ajutorul unei perii i a spunului se spal palma, apoi partea dorsal a fiecrui deget, spaiile interdegitale i loja
unghial, de exemplu a minii stngi. La fel se dezinfecteaz degetele minii drepte. Apoi se spal suprafaa regiunii metacarpiene
dorsale i ventrale mai nti la mna stng i apoi la cea dreapt, i n sfrit se spal antebraul. La sfrit nc o dat se spal loja
unghial.
Se terg minele cu o compres steril i se dezinfecteaz cu antiseptice n aceiai succesiune.
Metodele clasice de dezinfectare a minilor chirurgului sunt: Fiurbringher, Alfeld, Spasocucoki-Kocerghin. Metodele Fiurbringher i
Alfeld au doar o importtan istoric.
Metoda Spasocucoki Kocerghin.

n cazul utilizrii accestei metode nu este necesar de a spla n prealabil cu ap ntrebuinnd peria i spunul. Metoda se bazeaz pe
dezolvarea cu soluie de amoniac a grsimilor de pe suprafaa i din porii pielii i ndeprtarea mpreun cu soluia a bacteriilor.
Metodica: soluie proaspt i cald de amoniac de 0,5% se toarn n dou ligheane sterile. Cu o compres steril se spal minile n
consecutivitatea descris mai sus timp de 3 minute, mai nti ntr-un lighean, apoi timp de 3 minute n altul. Dup aceasta minile se
terg cu un prosop steril sau compres i timp de 5 minute se dezinfecteaz cu alcool de 96*.
Muli chirurgi badijoneaz lojile unghiale cu tinctur de iod. Pregtirea minilor pentru operaie trebuie s prevad:
1. ndeprtarea de pe suprafaa pielii minilor a murdriei i a bacteriilor.
2. distrugerea bacteriilor rmase pe mini.
3. tbcirea pielii pentru a nchide canalele glandelor sebacee i sudoripare.
4. inofensivitatea pentru piele.
Este imposibil de a obine o sterilitate absolut a minilor pe tot parcursul operaiei. n legtur cu aceasta este necesar de a izola
pielea minilor de plaga operatorie cu mnui.
O alt metod de dezinfectare a minilor este utilizarea pervomurului sau C-4 (amestec de ap oxigenat i acid formic i bigluconat
de clorhexidin (hibitan). nainte de dezinfectarea minilor cu pervomur, minile se spal cu ap i spun (fr perie timp de 1 min.).
Se terg cu o compres steril. Apoi minile se dezinfecteaz timp de 1 min. cu soluie C-4 sau pervomur ntr-un lighean emailat, se
terg cu o compres steril i se mbrac mnuile sterile.
1 4) Expres metodele de prelucrare a minelor (cu bigluconat de clorhexidina i alcool etilic)
Minile se spal cu spun i se terg cu o compres steril, apoi timp de 2-3 min. se dezinfecteaz cu un tampon de vat muiat n
soluie alcoolic de 0,5% de clorhexidin.
La metoda de splare a minilor bazat numai pe tbcirea pielii se refer dezinfectarea minilor timp de 10 minute cu alcool de 96*.
Splarea minilor cu ap n acest caz nu se recomand, pentru c aceasta nrutete procesul tbcirii. Aceast metod nu a
cptat o larg ntrebuinare din cauza siguranei insuficiente. ns metoda tbcirii se recomand n lipsa apei calde sau mnuilor
sterile.
1 5) Metodele de sterializare a mnuilor i de prelucrare a cmpului de operatie (Grossch-Filoncikov, metodele
contemporane)
La dezinfectarea cmpului operator se utilizeaz cu succes metoda Grossich-Filoncicov badijonarea cu soluie alcoolic de iod 5%.
Prima badijonare se efectueaz nainte de aplicarea pe cmpul operator a lengeriei sterile, a doua dup izolarea cmpului de
operaie cu lengerie steril, a treia nainte de suturarea pielei i a patra dup aplicarea suturilor la piele.
Deci, iodul tbcete pielea i ptrunznd n adncul pliurilor i porilor, o dezinfecteaz.
n Occident pe larg se utilizeaz dezinfectarea cmpului operator cu soluie de hibiscrub, hibitan i betadin.
6)Metodele de sterilizare a instrumentelor (enumerati). Sterilizarea instrumentelor tioase i cu lentile
Sterilizare: Fizic (mecanic, cldur, rad UV sau ionizante, US) Chimic (formol, oxid de etilen, glutaraldehida)
Instrumentele necesare pentru operaie se sterilizeaz prin fierbere n soluie de 2% de hidrocarbonat de sodiu sau n ap timp de 20
30 minute din momentul cnd a nceput fierberea. Instrumentele de tiere i de nepare n cazul fierberii ndelungate se tocesc, de
aceea ele se fierb separat timp de 3 minute fr adugarea hidrocarbonatului de sodiu i se in n alcool de 900 nu mai puin de 2-3
ore. Instrumentele infectate cu microbi patogeni, trebuie fierte timp de 45 minute, iar cele contaminate cu microbi sporulai anaerobi se
sterilizeaz prin fierbere fracionar timp de 2 ore. Sterilizarea se face n sterilizatoare metalice cu plas i cu un capac, care se nchide
ermetic. n prezent instrumentele se pot steriliza cu aer uscat n termostate electrosterilizatoare. Exist de asemenea metoda de
sterilizare n sterilizatoare speciale cu gaze. Dar aceast metod nu a cptat o ntrebuinare larg.
Cateterile uretrale i cistoscoapele sterilizate prin fierbere sau n autoclave cu vapori se stric, de aceea ele se sterilizeaz timp de 10
min mai nti n alcool (fr a cufunda ocularul), apoi pe 5 min n Sol. de cianur de mercur (1:1000). Inainte de ntrebuinare
instrumentul sau cateterul se dezinfecteaz cu alcool.
7)Sterilizarea materialului de pansament i lengerie (metodii, principii) Metode de control a calittii steralizrii
Tot materialul de pansament trebuie supus sterilizrii (tifonul, tampoanele, vata).
Materialul de pansament se sterilizeaz n sterilizator sub aciunea temperaturii nalte.
Exist 2 tipuri de aparate pentru sterilizare: n primul rnd se utilizeaz vapori fluizi cu temperatura de 100C; n al doilea se utilizeaz
vapori sub presiunea ridicat cu temperatur mai mare de 130C. Sterilizarea cu vapori fluizi este nesigur, fiindc cea mai ridicat
temperatur n aparat (100C) nu distruge bacteriile sporulate, tetanosul, antraxul, etc. Pentru aceasta este nevoie de o temperatur nu
mai mic de 120C.
Controlul sterilitii
Controlul sterilitii materialului n autoclave se efectueaz prin metode directe i indirecte.
Metoda direct bacteriologic; nsmnarea de pe materialul de pansament i albituri sau utilizarea testelor bacteriologice.
Pentru efectuarea testelor bacteriologice sunt utilizate eprubete cu culturi de microorganisme nepatogene sporulate, care mor la o
anumit temperatur. Eprubetele se introduc n interiorul casoletei, iar la finisarea sterilizrii sunt ndreptate la laborator. Lipsa de
cretere a microbilor confirm sterilitatea materialului. Acest test se efectueaz o dat la 10 zile.

Metodele indirecte sunt utilizate permanent la fiecare sterilizare. Pentru aceasta se folosesc substane cu un anumit punct de topire
acidul benzoic (120C), resorbcina (119C), antipirina (110C). Aceste substane se pstreaz n fiole. n casolet se introduc cte 1-2
fiole. Topirea prafului i transformarea lui ntr-o mas compact, demonstreaz faptul, c temperatura n casolet a fost egal sau mai
nalt de ct ceea de topire a substanei de control.
Pentru controlul regimului de sterilizare n sterilizatoare sub presiune, sunt utilizate substane cu o temperatur de topire mai nalt:
acid ascorbic (187-192C), pilocarpini hidrocloridi (200C), tiouree (180C), etc.
O alt metod este termometria. n fiecare casolet se instaleaz cte 1-2 termometre. n acest mod primim informaie despre
temperatura maximal, iar neajunsul acestei metode este faptul c nu tim n decurs de ct timp a fost meninut aceast temperatur.
1 8) Materialile de sutur, caracteristica lor.
Materealele de sutura trebuie sa fie sterile,rezistente,maliabile,bine tolerate. Instrumentele folosite trebuie sa fie sterile,de dimensiuni
concordante cu marimea organelor care urmeaza a fi suturate.Materialele de sutura pot fi naturale sau sintetice. Pot fi resorbabile sau
neresorbabile.Firele de sutura:monofilament(guta);polifilament(sunt mai flexibile)rasucite sau impletite.Materialele naturale:Catgut(din
submucoasa intestinului de oaie,tuburi sau plicuri impermiabile,sterilizate prin iradiere,pastrate in lichid conservat,in timp se pierde si
rezistenta mecanica.,are diferite grosimi,se pot folosi tendoane de animale mari,tunica abdominala la ovine); Matasea (foarte rezistent
si maleabil,se foloseste pentru suturi speciale,bine tolerat in tesuturi,neresorbabil,in chirurgia plastica,vasculara; Fir de in (origine
vegetala,foarte mealabil,rezistent,preferat in sutura pe tubul digestivsi in suturile cutanate); Firul de bumbac (foaret rezistent si
maleabil,se sterilizeaza in momentul intrebuintarii); Crinul de florenta (foarte rezistent,se prelucreza greu,pret de cost ridicat);
Materiale sintetice:foarte rezistente ,se pot prelucra usor,foarte bine tolerate;mono sau polifilamente,firele resorbabile se prepara prin
polimerizare. Dexon (se descompune in organism prin hidrolizafara sa determine fenomene de respingere,dupa descompunere nu se
produc fenomene inflamatorii,se prezinta in manunchiuri ,sau cu ace atraumatice.
9) Antisepsia. Definitia si istoria (Semelweis, Paster, Lister ). Metodele antisepsiei.Principii generale.
Antisepsia (anti-contra + septikos-putred) totalitatea mijloacelor prin care se urmareste distrugerea germenilor patogeni prezenti intro plaga, in mediu sau tegumente.
Lister ( 1827 1912 ) n Anglia este cel care utilizeaz primele metode de antisepsie prin folosirea acidului carbolic n tratamentul
plgilor.
Josef Lister mbiba cu acid carbolic materialul de pansament cu care se acoperea plaga, dezinfecta mnile i prelucra aerul n timpul
operaiei cu vapori de acid carbolic
Semmelweis este cel care introduce n clinica sa obligativitatea splrii minilor cu ap i spun i ap clorurat nainte de a ncepe un
act chirurgical sau obstetrical
Louis Pasteureste considerat printele asepsiei, fiind primul care descoper diverse familii de germeni i demonstreaz relaia de
cauzalitate ntre acetia i apariia diverselor boli
Metodele antisepsiei : fizica, chimica, mecanica si biologica.
10) Antisepsia mecanica, fizica si chimica. (Caracterizati)
Fizica distrugerea mi/o prin intermediul metodelor fizice. Aici se atribuie :
1 1. Material de pansament higroscopic (introducerea in plaga a materialului de pansament higroscopic mareste considerabil
volumul exudatului evacuat. De obicei se utilizeaza tifonul, din care se confectioneaza tampoane si mese de diferite
dimensiuni. Se mai utilizeaza si vata higroscopica)
2 2. Solutii hipertonice (p/u ameliorarea drenarii. presiunea osmotica a carora > decit a plasmei singelui. Cel mai frecvent se
utilizeaza solutia de NaCl 10 % numita in practica sol hipertonica)
3 3. Drenarea Deosebim 3 tipuri de drenare :
In caz de drenare pasiva se folosesc fisii de cauciuc si tuburi. Pe dren de obicei se fac citeva orificii laterale.Puroiul din plaga
se dreneaza pasiv si treb de plasat in coltul de jos al plagii. Cind avem drenare activa tubul care este din plaga este unit la un
aspirator electric ce creaza o presiune -. Drenarea cu lavaj continuu printrun tub in focar in focar se introduce solutia de
antiseptic, iar prin altul sol se evacuiaza.Este necesar ca volumul lichidului introdus = cu cel evacuat.
4. Sorbentii in plaga se introduc substante ce absorb toxinele. De obice sunt substante sub forma de plbere ce contin carbon
4 5. Metode suplimentare se atribuie la tratamentul deschis al plagilor, in rezultat are loc uscarea acesteea ce creaza conditii
nefavorabile p/u dezvoltarea bacteriilor.(aplicarea ultrasunetului, aplicarea laserului cu energie inalta, aplicarea razelor UV ).
Aici se mai adauga prelucrarea cu jet de apa sub presiune.
Chimica metoda de combatere a infectiilor in plaga, in baza carora se utilizeaza substantele chimice ce exercita actiune bactericida
si bacteriostatica, cu aplicare locala & sistemica.Antsisepticele chimice se grupeaza in : haloizi(cloramina, preparate de iod), saruri ale
metalelor grele(nitrat de Ag- sol apoasa, diclorura mercurica, saruri de Ag-colargol si protargol), alcool (alcool etilic)
aldehide(formaldehida, lizoform, cidex), fenoli(Acid carbolic, ihtiol) coloranti( albastru de metilen, verde de briliant) acizi(acid boric si
formic) baze(clorura de NH3) oxidati(h2o2, perhidrol, permanganat de kaliu) detergenti(clorhexidina, rokkal) derivati nitofuranici
(furacilina) derivati ai 8-ixichinolonei(enteroseptol) derivati ai hinoxalinei(DIOXIDINA), AI NITROMIDAZOLULUI, sulfamide,
antiseptice de origine vegetala...
Mecanica- inlaturarea mecanica ami/o din plaga, utilizind urmatoarele procedee :

1. Toaleta plagii se efectuiaza practic la fiecare pansament, inlaturind material de pansamnet imbibat cu secret, se
prelucreaza piele ain jurul plagii, exudatul purulent,tesut. necrotice libere etc. Respectarea acestora duce la inlaturarea 80 %
microbi din plaga.
2. Prelucrarea chirurgicala primara (primele 12h).
Incizia plagii,recesurilor acesteea, excizia marginilor, peretilor si fundului plagii in limitele tesuturilor sanatoase, se-nlatura toate
tesuturile lezate, infectate, imbibate cu singe.
Restab es.lezate.
Aplicarea suturilor primare, primare ntrziate 6z, p.amnate 8z, secundare 3s epitelizare.
3. Prelucrarea chirurgicala secundar
Necrotomie nlt corpi strini Revizia canalului coleciei puurlente
Largirea canalului si orificiului extern cu lichidarea recesurilor
Drenarea plgii
11.Antisepsia biologica.Principii contemporane de administrare si caile de administrare a AB. Complicatiile
antibioticoterapiei
Antisepsia biologica grup preparate ce ac asupra c.microbine i toxinelor i grup subst ac prin macroorganism amplificnd
proprietile ne/specifice a organismului.
La antisepticele biologice se refera (AB, fermenti proteolitici, bacteriofacgii si antitoxine seruri )
Vaccin Anatoxine snge Plasma Ig Metiltiouracil
Grupuri de baza a AB :
1 Grupul penicilinei
2 Penicilinile semisintetice: ampicilina
3 Cefalosporinele: kefzol,claforan
4 Aminogligozide: gentamicide
5 Tetraciclinele
6 Macrolide
7 Rifamicine
Complicatiile antibioticoterapiei :
1 - Reactii alergice. Se manifesta prin eruptii cutanate, dereglari respiratorii, spasm bronsic, pina la dezvoltarea socului
anafilactic.
2 - Actiune toxica asupra organelor interne. Se afecteaza mai frecvent auzul,ficat si rinichii
3 - Dizbacterioza(modificarea microflorei organismului) este caracteristica la administrarea enterala am AB, mai frecvent
intilnita la copii si la administrea indelungata a AB in doze mari.
4 - Formarea bacteriilor rezistente complicatie ce cauzeaza infectia antibioticoerapiei.
Principii contemporane de administrare
1 1. Antibioticoterapiea treb sa fie administrata conform unor indicatii
2 2. Este obligatorie determinarea sensibilitatii microflorei din plaga
3 3. treb de efectuat proba de sensibilitatii la AB
4 4. la necesitatea tratam indelungat cu AB aceste treb sa fie schimbate la fiecare 5-7 zile, p/u a evita adaptarea microflorei.
5 5. Cu scopul in tesificarii actiunii Ab , treb de combinat AB cu diferit spectru de actiune
6 6. Este necesaa combinarea cailor de administrare (locala si sistemica)
7 7. Asocierea cu alte substante antiseptice(fermenti proteolitici etc.)
12.Hemoragia.Definitie.Cauze si clasificarea hemoragiilor.
Hemoragia este revarsarea singelui din patul vascular ca rezultat al lezarii traumatice sau dereglarea permiabilitatii peretelui
vascular.
Clasificare :
1 Dupa principiul anatomic :
2 Arteriala revarsarea singelui in jet pulsativ, de culoare purpurie rosie. Volumul piederii de singe este determinat
de calibrul vasului si caracterul lezarii (completa & incompleta)
3 Venosa revarsare continua a singelui de culoare visinie. La lezarea venei regiunii gitului este pericol de embolie
gazoasa.
4 Capilara hemoragie mixta, determinata de lezarea capilarelor si- a venelor si-a arterelor de calibru mic
5 Parenchimatoasa hemoragie din organe parenchimatoase: ficat, lien,rinichi, plamin. D/p esenta sunt hemoragii
capilare, dar sunt mai periculoase, din cauza particularitatilor anatomice.
6

Dupa mecanismul aparitiei :

Haemoragia per rexin hemoragie la lezarea traumatica a vasului.Se-ntilneste celmai des.

1 Haemoragia per diabrosin hemoragie la erodarea peretelui vascular(distrucite, ulceratie, necroza), ca rezultat a
unui proces patologic(imflamatie, proces canceros etc)
2 Haemoragia per diapedesin hemoragie ca rezultat a dereglarii permiabilitatii peretelui vascular la nivel
microscopic(in avitaminoza C, uremie scarlatina, sepsis ,etc)
3
4
5 Dupa referinta la mediul extern :
6 Externa revarsarea singelui in mediul extern.Asemenea hemoragii este usor de diagnosticat
7 Interna singele se revarsa in cavitati interne & intratisular
8 Propriu-zis interne hemoragii in cavitati ce nu comunica cu mediul extern(hemoperitoneum, hemotorace,
hemopericardium)
9 Cavitare
10 Intratisulara
11 o Pitehie hemoimbibitii intradermale
12 o Purpura hemoimbibitii submucoase
13 o Hematom hemoragie in tesuturi cu formarea unei cavitati in interiorul careea de determina singe cu chiaguri
14 Hemoragii interne exteriorizate hemoragii in cavitati interne ce comunica cu mediul extern.
15
16 Dupa tipul aparitiei :
17 Primare - hemoragia ce apare la momentul traumei
18 Secundare hemoragia care apare peste un interval de timp de la momentul traumei si poate fi :
19 Precoce - de la citeva ore de la traumapin la 4-5 zile, cauza fiind sau alunecarea ligaturii de pe vas & deplombajul
vasului din cauza ruperii trombului primar
20 o Unitara hemoragia ce sa repetat intr-un singur epizod
21 o Recidivanta - hemoragia ce se repeta mai mult de un epizod
22 Tardiva - determinata de distructia peretelui vascular ca rezultat al unui proces purulent in plaga
23 o Unitara
24 o Recidivanta
25
26 Dupa evolutie :
27 Acuta hemoragia are loc intr-un scurt interval de timp
28 Cronica - hemoragie lenta in cantitati mici(oculta)
29
30 Dupa gradul VCS(volum circulant sangvin) pierdut :
31 gr. 1(usoara) pierderea pin la 10-12% VCS (500-700 ml)
32 gr. 2(mediu) pierdere pin la 15-20% VCS (1000-1400 ml)
33 gr.3(grava) pierderea pin la 20-30% VCS (1500-2000ml)
34 gr.4 (masiva) pierderea>30% (>2000 ml)
Cauza este determinata de lezarea vasului sangvin provocata de un oarecare agent : trauma , erodarea vasului in cazul diferitor boli si
procese purulente, tensiune arteriala ridicata, coborirea brusca a presiunii atmosferice, dereglarea permiabilitatii vasului poate fi
cauzata de modificarile chimice ale singelui, actiunea toxinelor, dereglarea echilibrului de vitamine din organism.
13. Reaciile compensatorii ale organismului i modificrile patologice n hemoragii.
RECIA ORGANISMULUI LA HEMORAGIE
n hemoragii cronice pierderea chiar a unei cantiti mari al VCS (50%) poate s nu provoace pericol pentru pacient, pe cnd
ntr-o hemoragie acut pierderea unimomentan a unei cantiti al VCS de 40% este considerat incompatibil cu viaa.

HEMORAGIA
Scderea VCS + Anemie
Hipotonie (oc hipovolemic)
Hipoxemie
Hipoxie tisular (SNC, Cord).

III.I.Faza
Fazaterminal:
iniial:
dereglri
microcirculaie;
Hemodiluie;
spasmuldeprimar
vascular venos;
Centralizarea hemodinamicii;acidoz;
(spasmul
secundar)
mobilizarea sngelui din depozite;
toxemie;
mrirea contra-ciilor cordului;
tahicardie;
paralezia
de respiraie
i stopul
hiperventilare;
spasmulcentrului
vasului lezat
+ tromboza
lui; cardiac;
decentralizarea
hemodinamicii.
5.mecanismul renal de compensarea
pierderilor
II. Faza de com-pensare:

14. Semiologia hemoragiilor interne i externe. Semne generale i locale n hemoragii

Semnle clinice locale
ntr-o hemoragie extern stabilirea diagnozei este destul de simplu i rmne de stabilit numai apartenena anatomic - este o
hemoragie arterial, venoas sau capilar. Mai complicat este stabilirea diagnozei de hemoragie ntr-o hemoragie intern. Tabloul clinic
local ntr-o hemoragie intern propriu zis va fi alctuit de semnele clinice ale acumulrii de lichid ntr-o cavitate intern nchis i de
semnele clinice ale dereglrii funciei organului comprimat cu sngele revrsat. De exemplu: n hemotorace vor fi semnele de

acumulare al lichidului n cavitatea pleural diminuarea respiraie, sunet mat percutor i dereglarea funciei plmnului comprimat
dispnoe; n hemartrosis bombarea reliefului articular, balotarea patelei i dereglarea funciei articulaiei date; n hemopericard
dilatarea hotarelor percutrii ale cordului i dereglarea funciei lui tamponada cordului .a. Semnele locale ale unei hemoragii interne
exteriorizate vor fi acele ce denot exteriorizarea sngelui exterior: hematomezis vom cu snge (care poate fi sub form de za de
cafea sau snge neschimbat cu cheaguri); melen scaun lichid de culoare neagr ca pcura caracteristic unei hemoragii GI;
hemoptozis hemoragie din cile respiratorii; epustaxis hemoragie nazal; metroragie hemoragie uterin; hematurie hemoragie
din cile urinare.
Semnele generale ale hemoragiei:
paliditate;
Tahicardie;
semnele clasice
Scderea presiunii arteriale;
Slbiciune;
Vertijuri;
ntunicare i stelue n faa ochilor;
Senzaia de insuficiena a aerului;
Greuri.
15.Caracteristica hemoragiilor interne(intratisulara, cavitara)
Intr-o hemoragie interna stabilirea diagnozei de hemoragie este mai complicat de determinat.Tabloul clinic local intr-o hemoragie
interna propriu-zisa va fi alcatuit din semne clinice ale acumularii de lichid intr-o cavitate interna inchisa si de semnele clinice ale
dereglarii f-ei oraganului comprimat cu singe revarsat.
1 - Intratisularain urma careea prin acumulare locala de singe se formeaza un hematom. Aceastea se poat poduce oriunde in
organism, dar obisnuit acest termen se refera la spatiile conjuctive de clivaj de la nivelul membrelor, in spatiul retroperitonial si
mediastin.
2 - Cavitara(exteriorizata) semnele locale ale unei astfel de hemoragii sunt acelea ce denota exteriorizarea singelui in exterior:
1 Hematomezis- voma cu singe ce care poate fi sub forma de zat de cafea & singe neschimbat cu cheaguri.
2 Melena scaun lichid de culoare neagra ca pacura caracteristic unei hemoragii G3 HEMOPTOZIS hemoragie din caile respiratorii
4 Epustaxis hemoragie nazala
5 Metroragie hemoragie uterina
6 Hematurie- hemoragie din caile urinare.
16.Caracteristica hemoragiilor externe
Intr-o hemoragie externa stabilirea diagnozei este destul de simplu de stabilit numai apartenenta anatomica, este o hemoragie :
1 Arteriala - sangele tasneste din plaga, este pulsatil (cu mici intreruperi) si este rosu deschis, incarcat cu oxigen, curge
spre tesuturi.O astfel de hemoragie duce la instalarea rapida a anemiei acute. Poate provoca rapid moartea
2 Venoasa- curgerea sangelui este mai lenta, fara presiune, in flux continuu si de un rosu inchis, incarcat cu produsi toxici,
curge spre plamani
3 Capilara se caracterizeaza prin singerarea itregii suprafete a ranii, vaselor mici si capilare. Este usor de oprit, cantitatea
sangelui ce curge fiind mica
1

17.Pericolul si consecintele hemoragiilor.(Enumerati)

Hemoragiile sunt periculoase d/e dezvolta o anemie acuta si-o anemizare cerebrala.Bolnavul poate deceda in urma
dereglarii f-ilor centrilor vitali. O hemoragie in care TA scade pin la 80 mm Hg & Hb scade cu 1/3 din valoare initiala este
periculoasa p/u viata, d/e procese de compensatie ale organismului nu reuses sa se dezvolte.

 In hemoragii interne, singele revarsat poate :

1 o Poate comprima organul de importanta vitala (plamin, inima, creier etc)
2 o Deregla f-ia lui si crea un obstacol direct p/u viata bolnavului
3 o Comprimarea vaselor ce alimenteaza tesuturile ,poate duce la gangrena membrului
4 o La lezarea venelor mari este pericolul aparitiei emboliei gazoase
5 o Singele revarsat in tesuturi & cavitati prezinta un mediu nutritiv p/u microbilor
6
7 18. Hemostaza primara: factorii vasculari si trombocitari
Hemostaza fiziologic spontan este determinat de urmtorii factori:
Factorul vascular;
Factorul celular (trombocitar);
Factorul plasmatic (sistema de coagulare i anticoagulare).
La trauma vasului are loc vasoconstricia cu dereglarea hemodinamicii i crearea condiiilor mai favorabile pentru crearea
trombului. Anume dereglarea integritii vasului starteaz urmtoarele mecanisme de coagulare: celular i plasmatic.
n mecanismul celular al hemostazei se deosebesc trei faze:
I - adhezia trombocitelor este determinat de modificarea potenialului electric al vasului lezat i n acest proces particip
colagenul, glucoproteina Ib, factorul van Vilibrant, ionii de calciu i alt. Aceast faz dureaz cteva secunde;
II agregarea trombocitelor;
o Faza iniial iniierea eliberrii substanelor biologic active: ADF, adrenalina, trombina;
o Faza de agregare secundar are loc activarea trombocitelor, formeaz metabolii cu acidul arahidonic i secreteaz
serotonin, care deminuiaz fluxul sanguin ctre aria afectat;
o Faza de formare a eucozanoidelor (nite compui ce ntresc agregarea trombocitelor);
III formarea cheagului trombocitar ca rezultat al interaciunii trombocitelor agregate, trombinei u a fibrinei.
8
19. Hemostaza secundara (coagularea): factorii plasmatici
Hemoragii Secundare hemoragia care apare peste un interval de timp de la momentul traumei i poate fi:
1 Precoce de la cteva ore de la traum pn la 4-5 zile, cauza fiind sau alunicarea ligaturii de pe vas, sau
deplombajul vasului din cauza ruperii trombului primar;
2 o Unitar hemoragia ce sa repetat ntr-un singur epizod;
3 o Recidivant hemoragia ce se repet mai mult de un epizod;
4 Tardiv determinat de distrucia peretelui vascular ca rezultat al unui proces purulent n plag;
2 o Unitar;
3 o Recidivant;
Sistema de coagulare (mecanismul plasmatic)
Sistema de coagulare a sngelui este realizat de 13 factori ai coagulrii. Cu excepia a ionilor de Ca+, factorului VIII,
tromboplastinei i a factorilor trombocitari toi factorii de coagulare sunt sintezai n ficat.
Procesul de coagulare a sngelui este format din trei faze:
faza I faza de formare a tromboplastinei tisulare i al sngelui;
faza II trecerea protrombinei n trombin;
faza III fomarea fibrinei
1

20.Metode de hemostaza provizorie. Indicatii si metode de aplicare a garoului. Complicatiile

1 Aplicarea pansamentului comprensiv
2 Pozitia ridicata a membrului
3 Flexiunea maximala a membrului in articulatie si comprimarea vaselor din aceasta regiune
4 Comprimarea digitala
5 Aplicarea garoului
6 Aplicarea pensei hemostatice pe vasul singerind in rana
Indicatii(in caz de hemoragii arteriale masive ,atunci cind nu este posibila realizarea hemostazei prin alte metode
In cazul amputarii(taierii sau sectionarii unui membru)
Metode de aplicare a garoului
Prin aplicarea garoului se realizeaza comprimarea tesuturilor moi ale membrului impreuna cu vasele sangvine si comprimarea lor la os.
Tehnica aplicrii garoului n cazul hemoragiei este urmtoarea: n jurul bazei membruluiridicat se aplic garoul puternic ntins cu care
se nfoar membrul de 2-3 ori. Pentru a prevenistrangularea pielei sub garou se pune un erveel, o bucat de pnz, haina. Garoul
se aplic mai sus de locul traumat i mai aproape de plag n aa fel ca artera s fie coprimat complect. Dac garoul a fost aplicat

corect, hemoragia se stopeaz, dispare pulsul periferic, tegumentele membrului devin palide.Garoul se aplic la o distan de ran,
deasupra cotului sau a genunchiului, prin strngere treptat. La fiecare 15-20minute, garoul se desface pentru a permite sngelui s
circule. Acesta se mentine nu mai mult de 2h vara si 1h iarna, p/u a nu produce necroza tesuturilor.
Complicatiile
-comprimarea trunchiurulor nervoaseodata cu arterele ce conduce la pareza sau paralezii a mmbrului.
-pericolul gangrenei membruluila utilizarea garoului mai mult de 2 ore.
- suprimarea circulatiei atenuiaza rezistenta tesuturilor la infectie si micsoreaza capacitatea de reginerare.
- suprimarea aportului de O2 la tesuturile membrului creaza conditii favorabile pentru dezvoltarea infectiei anaerobe.
21. Sindromul de coagulare intravascular desiminat (CID): semiologia, diagnosticul,principiile de profilaxie i tratamentul.
Proces excesiv de activare a mecanismelor hemostazei;
Procesul canceros sau esutul traumatizat sau necrotizat elimin factorii tisulari n circulaie, iar flora bacterian gram-negativ elimin
endotoxinele, care activeaz treptele cascadei de coagulare.
Adiional de aciunea directa al endotoxinelor asupra factorului Hageman (factor XII), ele provoc sinteza excesiv al factorilor tisulari ai
monocitelor i celulelor endoteliale.
Aceast suprafa celular activat, ulterior accelereaz reaciile de coagulare. Aceast stimulare trombogenic puternic este cauza
depoziiei tromburilor mici i embolizrii vastei reele microvasculare.
Aceast faz trombotic timpurie al CID sindromului este urmat de faza de irosire procoagulant i fibrinoliz secundar.
Formarea continue al fibrinei i fibrinoliza declanat conduce la hemoragii cu epuizarea factorilor de coagulare, a trombocitelor i
apariia efectului antihemostatic al productelor defragmentate a fibrinei.
Dou faze ale sindromului CID:
I faz- faza de hipercoagulare;
Faza II faz de hipocoagulare.
Majoritatea pacienilor prezint erupii hemoragice cutanate, submucoase hemoragii masive din plgile chirurgicale i locurile
venepunciilor fr tendin de coagulare.
Mai rar dar apare acrocianoze periferice, tromboze i modificri pregangrenoase a degetelor, i al apexului nasului ,- regiuni unde
circulaia sngelui este esenial redus cauzat de vasospasm i microtromburi.
Forme : acut, subacut sau cronic cu tulburri hemoragice de importan mai mic.
Tratament
- formele hemoragice severe (fibrinogen < 0,5 g/l,trombopenie); Fibrinogen, masa trombocitar plus tratamentul ocului;
- formele medii (fibrinogen 0,5-1 g/l, trombocite < 100 000/mmc); Plasm proaspt congelat, heparin,
- formele uoare se administreaz plasm congelat, factor V.
22. Hemostaza definitiva. caracterizati metodele mecanica, fizica, chimica, biologica.
MECANIC- ligaturarea vasului in rana sau simpla aplicare a suturii vasculare, pansament compresiv si tamponament. avantajul
ligaturarii vasului consta in aplicarea ligaturii departe de plaga in tes. nemodificate, ceea ce este mai putin periculos si mai comod.
Aplicarea suturii vasculare prezinta o metoda idealade hemostaza fiinda segmentul lezat al arterei poate fi inlocuit cu un vas conservat
sau o proteza vasculara pentru a restabili circulatia.
FIZIC-aceasta metoda se bazeaza pe utilizarea temperaturilor joase de a provoca spasmul vascular, iar a celor ridicate pentru a
coagula singele. Pentru racire se utilizeaza apa rece, ghiata, cu care se umple punga de cauciuc shi se aplica pe regiunea lezata.
Acum se utilizeaza bisturiul electric (electrocuagularea) care dezvolta o temperatura ridicata si coaguleaza tesuturile si vasele in locul
de contact astfel permite oprirea hemoragiei.
CHIMIC-include utilizarea substantelor vasoconstrictoare si preparate caremaresc coagulabilitatea singelui. aceasta metoda de
hemostaza se utilizeaza rar. ex: la hemoragii a mucoaselor se utilizeaza sol. adrenalina (1:1000). Pentru coagulabilitate se
utilizeaza: clorura de calciu.
BIOLOGIC-poate fi impartita in urmatoarele grupe:
-tamponarea ranii singerinde cu propriile tes. a bolnavului(tes. adipos, muschi, fascie) -transfuzia cantitatilor mici de
singe, palsma proaspata, ser, masa trombocitara, fibrinogen. Administrarea complexului protrombinic, globulina A
antihemofilica.

-administrarea de vitamine
-administrarea intramulscular a serului uman sau animal.
-administrarea locala a derivatilor singelui(tombina, burete hemostatic, tampon biologic antiseptic).

23. Grupele de snge. Sistemele de antigeni a sngelui i rolul lor n practica medical. Hemaglutinarea.
Grupa de snge este o combinare de semne imunologice i genetice normale, determinate prin ereditate i reprezint o calitate
biologic individual.
n 1901 bacteriologul din Viena Landteiner - conceptul de grup sangvin i a identificat primele 3 grupe.
1902 Stwili, 1907 Janski i n 1910 Moss independent au identificat grupa a patra.
Aglutinogenii - polipeptizi cu sediul n stroma eritrocitelor, dar mai pot fi gsite n leucocite, sperm, saliv, suc gastric.
Termostabili, suport temperatur de 1000timp de 24 ore i-s rezisteni la uscare. Aglutinogenul poate avea cteva varieti A1; A2 n
dependen de fora de aglutinare.
n prezent au fost identificai circa 7500 de antigeni eritrocitari mprii n 9 sisteme, ns importan practic o au numai A i B.
Aglutininile i se gsesc n fracia gama a globulinelor plasmei i-s mai puini termostabile, suportnd temperatura sub 600.
Ele se mpart n Naturale (cu care omul se nate) i Imune (care apar pe parcursul ontogenezei, spre exemplu- aglutinine anti-rezus).
Mai deosebim aglutinine la rece, care -i manifest reacia de aglutinare la temperatura +40 - +160 i aglutinine la cald activitatea
maximal la temperatura +370 - +420.
n afar de aceasta se ntlnesc aglutinine complete, care aglutineaz eritrocitele n mediu salin i coloidal, precum i incomplete, fiind
active nuami n mediu coloidal.
Eritrocitele umane pot conine ambii aglutinogeni, unul singur sau nici unul, tot aa i n plasm pot fi ntlnite ambele aglutinine, una
singur sau nici una. n dependen de aceasta conform sistemului ABO, pot fi ntlnite 4 grupe sangvine:
O (I) , ; A (II) ; B (III) ; AB (IV) O.
Grupa de snge ca regul, reflect combinarea antigenilor eritrocitari a sistemului ABO i a anticorpilori respectivi n serul sangvin.
Frecvena dup grup:
I 33,5%;

II 37,8%;

III 20,6%;

IV 8,1%

24. Compatibilitatea grupelor de singe. regula Ottenberg.

Reacia de aglutinare e identic celei de imunitate, aglutinogenii fiind antigeni, iar aglutininele anticorpi.
Reacia de aglutinare are loc atunci, cnd aglutinogenii eritrocitelor donatorului ntlnesc n plasma primitorului aglutininele respective
(A se ntlnete cu , B cu , regula lui Ottenberg).
Deci, conform acestei reguli sunt aglutinate numai eritrocitele donatorului.
n corespundere cu regula Ottenberg este posibil transfuzia nu numai a sngelui de aceieai grup.
Eritrocitele grupei O (I) nu conin nici un aglutinogen i nu are loc aglutinarea nici cu un ser de alte grupe. Deci, sngele de grupa O
(I) poate fi transfuzat i la persoanele cu orice grup sangvin.
n serul sangvin de grupa AB (IV) nu sunt aglutinine, de aceea eritrocitele altor grupe de snge nu vor fi aglutinate i respectiv
persoanelor de gr.AB (IV) poate fi transfuzat snge de orice grup.
Regula Ottenberg poate fi utilizat doar numai la transfuzia a 0,5 litri de snge donator.
n cazul pierderilor masive de snge - transfuzia unei cantiti mai mare de snge, aglutininele plasmei donatorului nu sunt suficient
diluate n serul recipientului i astfel pot aglutina eritrocitele pacientului. Din aceast cauz este necesar de a transfuza numai snge
de aceiai grup.
25. Factorul rezus. Caracteristica si importanta lui. Complicatii posttransfuzionale.
Sistemul Rh clasific sngele uman dup prezena sau absena unor proteine specifice pe suprafaa hematiilor. Determinarea

statutului Rh ine cont de cea mai frecvent dintre acestea: factorul D, sau antigenul D.
Indivizii ale cror hematii prezint antigen D pe membran sunt considerai Rh+ (pozitiv), ceilali Rh-(negativ). Spre deosebire de
sistemul AB0, n sistemul Rh absena antigenului nu presupune existena anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au n mod normal n ser
anticorpi anti D.
Statutul Rh se asociaz obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel c "grupa sanguin" este exprimat prin adugarea semnului + sau
- la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc.
Aceste informaii sunt importante n practica medical pentru realizarea unei transfuzii.
Complicatii posttransfuzionale-sunt legate de transfuzia pacientului cu Rh- a singelui cu Rh+ astfel in singele bolnavului apar Rh
anticorpi care poate duce si la moarte. Si invers nu se permite transfuzia de singe Rh- primitorului Rh+ poate conduce la imunizare si
de asemenea conduce la aparitia complicatiilor.
26.Metode de determinare a grupelor de singe.(enumerati) Determinarea grupelor de singe cu seruri standarde.
1) Cu seruri standarde
2)Cu eritrocite standarte(metoda incrucisata)
3)Cu tolicloni Anti-A si Anti-B(anticorpi monoclonali)
Determinarea grupei de singe cu seruri standarte
Se utilizeaza seruri-test de grupele O(I), A(II),B(III) in 2 serii diferite pentru fiecare grupa. In ambele serii rezultatele trebuie sa
coincida.
Se ia o farfurie alba sau o placa pe care se scrie numele persoanei, singele caruia se cerceteaza si de la stinga la dreapta la o distanta
de 3-4 cm se scriu cifrele I,II, III, care indica serurile test.
O pikatura de ser-test (0,1 ml) de grupa I, se aplica cu o pipeta sub cifra I si la fel cu diverse pipete se aplica ser-test de gr. II si III, la
cifrele respective.
Apoi cu o bagheta de sticla se recolteaza singe de la pacient si se aplica cite o picatura de singe(de 5-10 ori mai mica decit cele de
ser) alaturi de fiecare picatura de ser-standart. Fiecare picatura de ser-test se amesteca cu un betisor de sticla. Se apreciaza
rezultatele timp de 5 min.
1.Daca aglutinarea nu a avut loc cu serul test de gr. I, II ,III, inseamna ca eritrocitele singelui dat nu contin aglutinogene si este gr.
O(I).
2.Daca aglutinarea a avut loc cu serul-test de grupa I si III, dar n-a avut loc cu serul de grupa II, singele cercetat e grupa II (A)
3.Daca aglutinarea a aparut cu ser de grupa I si II si lipseste cu ser de grupa III, singele cercetat apartine grupei III(B)
4.Prezenta aglutinarii cu serurile celor 3 grupe, inseaman ca singele cercetat e grupa IV(AB). In asemenea cazuri se face cercetarea
suplimentara cu ser-test de grupa IV(AB). Numai lipsa aglutinarii cu acest ser ne permite de a concluziona ca singele apartine grupei
IV(AB).
27.Determinarea grupelor de singe cu toliclon.
Toliclon-un praf liofilizat de culoare rosie (anti-A) sau albastra (anti-B), care se dizolva cu solutie fiziologica inainte de cercetare.
Sunt utilizati pentru determinarea aglutinogenilor eritrocitari. Metoda:
Toliclonii anti-A si anti-B se aplica pe o placa alba cite o picatura mare (0,1ml) respectiv inscriptiilor anti-Asi anti-B. Alaturi de aceste
pikaturi se aplica cite 1 pikatura mica (0,01ml)de singe cercetat. Dupa amestecarea lor timp de 2-3 min se observa reactia de
aglutinare:
1.Daca nu este aglutinare in ambele godeuri, singele cercetat apartine grupei O(I).
2.Cind are loc aglutinarea numai in godeul cu inscriptia anti-A, singele cercetat apartine grupei A(II). 3.Cing aglutinarea are loc numai
in godeul cu inscriptia anti-B, singele cercetat apartine grupei B(III) 4.Daca aglutinarea are loc in ambele godeuri, singele cercetat
apartine grupei AB(IV)
28.Tipurile, metodele si procedeele de transfuzie a singelui.
Metode:
Directa-atunci cind singele este transfuzat direct de la donator la recipient.
Indirecta-prezinta colectarea singelui in vase speciale, conservarea si pastrarea lui un timp oarecare in conditii speciale.

Tipuri de transfuzie:
1)Autotransfuzie-poate fi efectuata in mai multe variante:
a)Reinfuzie- prin recoltarea singelui din cavitatea peritoneala sau pleurala si reinfuzat prin intermediul unei truse cu filtru
b)Autohemotransfuzie-singele bolnavului luat cu citeva zile pina la operatie, conservat prin adaugarea citratului de Na, pastrat la
temperatura de +8 grade si transfuzat in timpul operatiei c)Autohemotransfuzia-singele supus iradierii cu raze ultraviolete sau lazer in
caz de sepsis, arsuri, plagi imense.
2)Exsanguinotransfuzia-evacuarea partiala sau totala a singelui din vasele bolnavului(din artere si transfuzia concomitenta (in
vene) a aceluiasi volum de singe de la donator. Scopul-inlaturarea otravirilor patrunse in singe.
3) Transfuzia singelui cadaveric-s-a constat ca dupa moarte singele nu se coaguleaza din cauza procesului de defibrinare.
Shamov si Costiucov au dovedit ca singele cadaveric poate fi colectat in primele 8 ore dupa moarte. Colectat in conditii sterile si
pastrat la temp de +4 grade fara nici un conservator si dupa un control bacteriologic poate fi transfuzat.
4)Transfuzia singelui placentar-colectat in urma emisiei de singe in criza hipertonica sau insuficienta cardiaka. E utilizat
pentru prepararea substituientilor naturali-masa eritrocitara,preparate de albumina.
29.Mecanismul de actiune al singelui transfuzat
1)Actiune substituienta-se reduce la restabilirea volumui singelui circulant cu toate functiile sale. In acest scop se aplica doze mari1000-2000ml, uneori si mai mult.
2)Actiune de stimulare-se reduce la cresterea tonusului vascular,ameliorarea regeneratiei singelui si tesuturilor, mobilizarea singelui din
depozite si caurmare normalizarea functiilor tuturor sistemelor si organelor. In acest scop se vor transfuza -250 ml cu un interval de 2-3
zile.
3)Actiune hemostatica- se manifesta prin micsorarea sau chiar oprirea definitiva a sangvinarii prin stimularea producerii factorilor
hemostatici in organism. Se recomanda doze mici (100-150 ml) de singe proaspat pina la 24 ore.
4)Actiune de inactivare-se manifesta prin diminuarea concentratiei toxinelor, fixarea substantelor otravitoare si eliminarea lor cu
urina.
5)Actiune imunobiologica- se bazeaza pe sporirea activitatii fagocitare a leucocitelor, fortificarea producerii de anticorpi. In acest
scop se aplica doze mijlocii (250-300 ml) de singe proaspat cu interval de 2-3 zile.
6)Actiune nutritiva- restabilirea volumului de proteine, electroliti, lipide, glucoza, vitamine.
30.Componentele si preparatele singelui : indicaii i metodele utilizrii
Sngele este un fluid care se gsete n spaiul intravascular si reprezint 8% din greutatea corporal.
Plasma conine proteine, carbohidrai, aminoacizi, lipide, i sruri minerale.
Elementele figurate sunt suspendate n plasm :
eritrocitele sau hematiile(celule sangvine roii),
leucocitele (celule sangvine albe), i
plachetele sau trombocitele.
Eritrocitele, sau hematiile, sunt cele mai numeroase dintre elementele figurate din snge si au functia de a transporta oxigen. Oxigenul
transportat este aderent la hemoglobin, o protein care conine fier.
Hematocritul(Ht) este un termen utilizat pentru identificarea procentajului volemic de celule sangvine roii din corp. Un hematocrit de
45 nseamn c la fiecare 100 ml de snge exist 45 ml de celule roii i 55 ml de plasm. Hematocritul mediu este de 45 7 pentru
brbai i 42 5 pentru femei.
Leucocitele sunt mai puine de 700 de ori dect hematiile,cea mai important funcie a acestora este distrugerea elementelor strine.
Alt tip de celule sangvine albe, limfocitele, ofer imunitate fa de bolile infecioase.
Trombocite(plachete). care sunt cele mai mici elemente figurate sunt eseniale pentru coagularea sngelui
Derivate sau preparate:
Plasma Prospata Congelata homologa, provenita din Sange Total, Concentrat Granulocitar Unitar homolog, Concentrat Trombocitar
Unitar homolog obtinut prin Plasmafereza.
31. Indicaiile i contraindicaiile ctre hemotransfuzie. Etapele hemotransfuziei
Indicatii:
1)Indicaiabsolute
-hemoragie acuta(mai mult de 15 %din volumul singelui circulant);
-soc traumatic;
-operatii complicate, insotita de traume masive a tesuturilor si hemoragie;
2)Indicatii Relative
-anemia

-maladii inflamatorii cu intoxicatie grava

-prelungirea hemoragiei, dereglari a sistemului de coagulare
-unele otraviri
-procese infalmatorii cornice nsoite de diminuarea statutului imunologic a organismului
- procese inflamatorii cronice de lunga durata
Contraindicatii
1)Contraindicatii Absolute
-insuficienta cardiopulmonara acuta, insotita de edem pulmonar
-infarct al miocardului
In caz ca persista o hemoragie acuta contraindicatii absolute nu exista.
2)Contraindicatii Relative
-tromboze acute si embolii
-dereglari grave a circulatiei cerebrale
-endocardita septica
-viciile septice
-miocardite si miocardioscleroze -boala
hipertonica
-astm bronsic
-dereglari grave a funtiei hepatice si renale
-reumatism
-tuberculoza acuta si diseminata
Etapele Hemotransfuziei :
1. Determinarea contra/indicaiilor , anamneza transfuzional
2. Determinarea grupei de snge i Rh al recipientului
3. Selectare sngelui corespunztor gupei i Rh + aprecierea macroscopic calitatea
4. Verificarea gr.snge a donatorului dup AB0
5. Efectuarea probei compatibilitii individuale dup AB0
6. Efectuarea probei compatibilitii individuale dup rezus factor
7. Efectuarea probei biologice
8. Efectuarea hemotransfuziei
9. ndeplinirea actelor necesare
10. Suprevegherea pacientului dup hemotransfuzie
32. Complicaiile de ordin reactiv n hemotransfuzii: semiologia, prevenirea i tratamentul. ocul hemolitic: semiologia,
prevenirea i tratamentul
Cauzata de incompatibitatea cu singele donator transfuzat sau de reactia organismului la solutia transfuzata.
Dupa gravitate evolutiei clinice sunt reactii: de gravitate usoara, medie si grava.
Reactiile de gravitate usoara- sunt insotite de cresterea temperaturii corpului cu aproximativ 1 grad C, dureri musculare, in membre,
cefalee, frisoane. Aceste manifestari sunt de scurta durata, nu necesita tratament.
Reactii de gravitate medie-se manifesta prin cresterea temp corpului cu 1,5-2 grade C, frison, creste frecventa pulsului si
rewspiratiei, urticarii.
Reactii grave- temp corpului creste cu 2 grade C si mai mult, frison, cianoza buzelor, voma, cefalee, dureri in muschi si oase,
dispnee.
In dependenta de cauza aparitiei si evolutiei clinice deosebim reactii:
-pirogene
-antigene
-alergice
a)Reactii pirogene
Cauza-formarea in mediul de transfuzie a substantelor pirogene-a produselor de descompunere a proteinelor singelui donator sa
a activitatii vitale a microorganismelor ce patrund in singe la preparare, pastrarea lui sau in caz de incalcarea a asepsiei in timpul
transfuziei.
Clinica-creste temperatura corpului, frisoane, cefalee, tahicardie Tratament-stopam transfuzia,
administram analgetice, narcotice si preparate antihistaminice(dimedrol, suprastin, taveghil)
Profilaxia- respectarea regulilor de preparare, pastrare si transfuzie a singelui.

b) Reactiile antigene
Cauza-sensibilizarea cu antigeni leucocitari, trombocitari si a proteinelor plasmei, ca rezultat al hemotransfuziilor efectuate in
antecedente sau a graviditatilor.
Clinica-peste 20-30 min de la finisarea hemotransfuziei apar frisoane, creste temp corpului, bradicardie, cefalee, dureri in
reg lombara.
Tratament-se indica preparate antihistaminice, analgetice, narcotice, sol de antisoc si de detoxicare. Profilaxia-studiul minutios al
anamnezei
c)Reactii alergice
Cauza-sensibilizarea organismului la diverse imunoglobuline.
Clinica-urticarie, edem Quinqe, bronhospasm, dispnee, neliniste. Poate progresa pina la socul anafilactic. Hiperemia tegumentelor,
cianoza mucoaselor, acrocianoza, transpiratii reci, edem pulmonar.
Tratament-remedii intihistaminice, corticosteroizi, preparate cardio-vasculare si narcotice.
Profilaxia-studiul minutios al anamneze
Socul hemotransfuzional. Cauze. Profilaxie
Cauza-incalcarea regulilor de transfuzie a singelui, a metodei de determinare a grupelor sangvine si de efectuare a probelor de
compatibilitate.
La transfuzia singelui sau a masei eritrocitare incompatibile conform factorilor de grupa a sistemului ABO,are loc hemoliza
masiva intravasculara, ca rezultat al distrugerii eritrocitelor donatorului sub actiunea aglutininelor recipientului.
Profilaxia-respectarea stricta a regulilor de efectuare a hemotransfuziilor (efectuarea consecutiva a tuturor reactiilor de
compatibilitate).
n evoluia complicaiilor la transfuzia sngelui incompatibil dup ABO sunt 3 stadii:
1. ocul hemotransfuzional;
2. Insuficiena renal acut; anurie (oligurie), poliurie i restabilirea funciei renale
3. Reconvalescen : restabilirea funciei tuturor organelor interne a sistemului de homeostaz i a balanei hidro-electrolitice.
ocul hemotransfuzional apare nemijlocit n timpul transfuziei sau dup ea i dureaz de la cteva minute pn la cteva ore.
La debut nelinitii, pe un timp scurt excitai, au frisoane, dureri n piept, abdomen, regiunea lombar. Tahicardie, hipotomie,
aritmie. Faa hiperemiat, apoi palid, au greuri, vome, crampe, crete temperatura corpului, tegumentele de marmor, au loc miciune
i defecaie involuntar.
Indicii principali ai descompunerii masive a eritrocitelor sunt hemoglobinemia, hemoglobinuria, hiperbilirubinuria, icterul,
hepatomegalia.
Tratamentul.
Terapia infuzional. L a apariia semnelor incipiente de oc e necesar de ntrerupt transfuzia de snge i se efectueaz
infuzia substituienilor sangvini (reopoliglucin, poliglucin i a preparatelor gelatinei).
E necesar de administrat sol. de bicarbonat de sodiu 4% sau lactasol pentru a obine reacia bazic a urinei ce mpiedic
formarea hematinei acidclorhidrice.
Remediile medicamentoase utilizate n I rnd: prednizolonul (90-120 mg), eufilina (10 ml de sol. 2,4%) i lazix (100 mg) aa
numit triad antioc. n afar de aceasta se utilizeaz preparate antihistaminice (dimedrol, taveghil) i analgetice narcotice (promedol)
Metode extracorporale plazmafereza masiv (exfuzia a 2 l de plazm i substituirea cu plazm proaspt congelat i
soluii coloidale) pentru nlturarea hemoglobinei libere i a produselor de degradare a fibrinogenului.
Corecia funciilor organelor i sistemelor. La indicaii sunt utilizate glicozidele cardiace, remedii cardiotonice, etc.
Corecia sistemului de hemostaz. Este utilizat heparin (50-70 un/cg corp., transfuzii de plazm proaspt congelat,
antifermeni (contrical).
33. Complicaii de origine mecanic: semiologia, prevenirea i tratamentul.
Cauzate de greseli comise la tehnica transfuziei de singe.
-dilatarea acuta a cordului
- embolia gazoasa
-tromboze si embolii
-dereglari de circulatie sangvina in membru dupa transfuzii intraarteriale
#Dilatarea acuta a cordului-dereglari acute circulatorii si insuficienta cardiovasculara.
Cauza- suprasolicitarea cordului cu o cantitate mare de singe ce a fost administrat rapid intravenos. In sistemul venelor cave si in atriul

drept apare staza sangvina, se deregleaza circuitul sangvin coronarian si general.

Clinica-dispnee, senzatia de strinsoare in piept, dureri in reg cordului, cianoza buzelor si a tegumentelor, scade
tensiunea arteriala brusc, tahicardie.
Tratament-stoparea imediata a hemotransfuziei, administrarea intravenoasa a remediilor cardiotonice, diuretice,
oxigenoterapia, ventilare pulmonara artificiala.
#Embolia gazoasa-apare ca rezultat al introducerii aerului impreuna cu singele tansfuzat. Aerul patrunde in partea
dreapta a cordului si apoi in artera pulmonara, pe care le obtureaza. Cauza-montarea sau umplerea incorecta a
sistemei pentru hemotransfuzie.
Clinica-inrautatirea brusca a starii pacientului, excitare, dispnee, cianoza buzelor, fetei, gitului, scade tensiunea arteriala, pulsul
devine filiform, frecvent.
Tromboze si embolii
Cauza-patrunderea cheagurilor de singe de diverse dimensiuni in vena pacientului, ce s-au format din cauza conservarii incorecte a
singelui donator, a greselilor comise la hemotransfuzie si transfuzia dozelor mari de singe conservat cu un termen lung de pastrare.
Clinica-apar brusc dureri in piept, dispnee, tusa, paliditate si cianoza tegumentelor.
Tratament-efectuarea terapiei trambolitice cu remedii ce activeaza procesul de fibrinoliza(urochinaza),
utilizarea anticoagulantilor(heparina).

34. Complicaii de origine alergic n hemotransfuzii. semiologia, prevenirea i tratamentul.

Cauza-sensibilizarea organismului la diverse imunoglobuline.
Clinica-urticarie, edem Quinqe, bronhospasm, dispnee, neliniste. Poate progresa pina la socul anafilactic. Hiperemia
tegumentelor, cianoza mucoaselor, acrocianoza, transpiratii reci, edem pulmonar.
Tratament-remedii intihistaminice, corticosteroizi, preparate cardio-vasculare si narcotice.
Profilaxia-studiul minutios al anamnezei
35. Complicaiile de ordin infecios n hemotransfuzie. semiologia, prevenirea i tratamentul.
1) Transmiterea maladiilor acute infectioase(gripa rugeola, tifos)
2) Transmiterea maladiilor transmisibile prin singe(sifilis, hepatita B,C, Delta,SIDA)
3) Dezvoltare infectiei chirurgicale banale
Complicatiile acestui grup apar in caz de nerespectare a normelor asepsiei in timpul transfuziei. Este posibila dezvoltarea
tromboflebitei sau a flegmonului in reg punctiei venoase.
36. Probele determinarii compatibilitatii individuale(ABO,Rh)si biologice.
Proba de compatibilitate individual
Pe o plac (farfurie) se aplic o pictur mare (0,1 ml) de ser sangvin de la recipient i 1 pictur mic (0,01 ml) de snge de
la donator, apoi se amestec. Reacia se efectueaz la temperatura 15-25 0C, rezultatele se aprecieaz peste 5 min. Dac aglutinarea
lipsete demonstreaz compatibilitatea sngelui donatorului i recipientului, iar dac persist aglutinarea atunci sngele este
incompatibil.
Proba biologic
La nceputul transfuziei se transfuzeaz 10-15 ml de snge, dup aceasta transfuzia se stopeaz pe un timp de 3 minute.
Dac lipsesc semne clinice de complicaii sau reacii (tahicardie, dispnee, hiperemie, dureri n regiunea lombar), atunci din nou se
transfuzeaz 10-15 ml de snge i n decurs de 3 minute se supravegheaz bolnavul. n total se repet procedura de 3 ori.
37.Medii si metode de conservare a singelui.Colectarea si pastrarea singelui.
Metodele de transfuzie. Conservarea sngelui.
Exist 2 metode de transfuzie a sngelui: direc i indirect. Metoda indirect prezint colectarea sngelui n vase speciale,
conservarea i pstrarea lui un timp oarecare n condiii speciale. n afara vaselor sangvine sngele poate fi pstrat n 2 stri:
1. lichid, la temperatur supra 00;
2. solid, congelat, la temperaturi mult sub 00.
Stabilizarea sngelui n stare lichid poate fi cptat prin extragerea sau distrugerea unui component al sistemului de coagulare a
sngelui. Cei mai rspndii conservani astzi snt: acidul citric i citratul de natriu, care nltur ionii de calciu i zdrnicesc prima
etap a procesului de coagulare formarea trombinei. Pentru prelungirea viabilitii hematiilor sangvine pe lng citrat n soluiile de

conservare se mai adaog substane, care ptrund n eritrocit i particip la metabolismul lui.
Pentru conservarea sngelui utilizat n circulaia extracorporal este folosit heparina n proporii de 50 mg la 1 litru de snge.
Pentru stabilizarea sngelui se utilizeaz sol. ster. citrat de sodiu de 6% n raportul 10 ml de sol. la 100 ml de snge.
In cazul in care se cer rezerve mari de snge conservat- prezint interes metoda de conservare i pstrare a sngelui prin
congelarea la temperaturi ultrajoase (-19960) propus de ctre savantul sovetic F.R.Vinograd-Finkeli american Smith (1956-1963).
Esena metodei se reduce la diminuarea total a metabolismului hematiilorsangvine la aa temperaturi.
Sngele conservat se pstreaz n fiole, flacoane cu respectarea asepsiei la temperatura 4-6 0C n frigider. Acesta se
examineaza imediat dup ce se scoate din frigider, nainte de agitare. Sngele n fiol se mparte n 3 straturi: la fund stratul de
eritrocite, deasupra lui un strat foarte subire albui de leucocite i deasupra un strat strveziu puin glbui de ser. Sngele cu chiaguri,
cu plasma tulbure, cu fulgi i pelicule, colorat n rou n rezultatul hemolizei eritrocitelor nu poate fi folosit pentru transfuzie.
38.Substituentii singelui.Clasificarea,caracteristica.
Substituientii singelui dupa importanta lor functionala pentru organism si actiunea curativa principala se impart
in:1.hemodinamici, 2.dezintoxicanti, 3.pentru alimentarea parenterala.
Substituenti cu actiune hemodinamica:poliglucina,reopoliglucina si gelatinolul.Mecanismul lor de actiune consta in retinerea
lichidului in patul vascular datorita tensiunii osmotice inalte,ceea ce asigura restabilirea rapida a volumului circulant de singe.
S.dezintoxicanti-compusii vinilici:polivinilpirolidina micromoleculara si polivinol micromolecular.Acestia favorizeaza legarea
toxinelor ce circula in singe si eliminarea lor rapida din organism.
S.pentru alimentarea parenterala:hidrolizatele proteice,solutii de aminoacizi si preparate de emulsii lipidice.Hidrolizatele
proteice sunt indicate in toate cazurile de dereglare a echilibrului proteic si de crestere a necesitatilor organismului in
proteine.Emulsia lipidica prezinta emulsia de 10% de ulei de porumb in apa.Se administreaza intravenos picatura cu picatura
doza ptr o singura data fiind 100-150ml.Prealabil se face proba la toleranta.
39.Combustiile.Clasificarea.
Combustio este lezare a esuturilor organismului sub aciunea local al temperaturii nalte, sau al substanelor chimice sau
radiaiei actinice.
Clasificarea:
Exist mai multe principii de clasificare:
1. dup mprejurimile producerii arsurii:
a. industriale;
b. de uz casnic;
c. de rzboi;
2. dup caracterul factorului de aciune:
a. termice;
b. electrice;
c. chimice;
d. actinice;
Din aceste considerente n practica clinic are importan de stabilit nemijlocit i agentul lezant, care va exprima caracteristica acestor
factori:
-

arsur cu flacra;
arsur cu aburi umezi sau uscai;
arsur cu ulei fierbinte;
arsur cu bitum topit;
arsur de contact cu metale incandescente

Arsurile chimice sunt provocate de aciunea substanelor chimice:

- baze;
- acizi.
Combustiile actinice pot fi provocate de radiaia infraroie, ultraviolet sau cu iradiaie .
3. Clasificarea arsurilor dup localizare:
a. Arsuri ale regiunilor funcional active (extremitile);
b. Arsuri ale regiunilor funcional neactive (trunchiul);

c.
d.
e.
f.

Ale feei;
Regiunii proase ale capului;
Ale cilor respiratorii;
Perineului.

Clasificarea arsurilor dup profunzime dup 4 grade:

Gradul I afectarea la nivelul epidermisului, i se manifest prin hiperemie i edem al pielei; Gradul II se afecteaz tot
stratul epidermei cu formarea bulelor pline de lichid transparent;
Gradul III necroza dermei:
Gradul IIIA necroz al epiteliului i al straturilor superficiale ale dermei cu pstrarea integritii funcionale ale
stratului bazal al dermei;
Gradul IIIB necroz al ntregului strat al dermei inclusiv i a stratului bazal, mpreun cu foliculii piloi glandele
sudoripare i sebacee cu trecere la stratul adipos;
Gradul IV necroz al ntregului strat dermal i a esuturilor mai adnc situate (esut adipos, muscular, osos).
- Arsurile de gradul I, II i IIIA sunt considerate ca arsuri superficiale, iar IIIB i IV ca arsuri profunde.
Clasificarea arsurilor conform Asociaiei
Americane al Combustiologilor:
Gradul I (arsuri superficiale) afecteaz numai epidermisul;
Gradul II (partial-thickness) afecteaz epidermisul i parial derma;
Gradul III (full-thickness)
afecteaz epidermisul, n ntregime derma i esuturile
subcutanate.
40.Metodele de determinare a suprafetei combustiei.
Este important de apreciat i suprafaa afectat a corpului exprimat n procente. Suprafaa corpului omenesc adult variaz
ntre 15000cm i 21000cm. Au fost propuse multiple metode de determinare al suprafeei afectate:
Metoda lui Wells propus n 1951. Aceast metod este cunoscut i ca regula cifrei 9 i const n faptul c corpul unui adult
este divizat n regiuni ce corespund a 9% din suprafaa corpului:
Cap i gt 9%;
Membrele superioare a cte 9% - (n total 18%);
Partea anterioar a trunchiului (piept i abdomen) a cte 9% - (n total 18%); Partea posterioar a
trunchiului (spate i lomb) a cte 9% - (n total 18%); Membrele inferioare a cte 18% - (n total 36%);
Perineu 1%. n total alctuesc 100%.
La copii aceast metod nu este aplicabil din cauza proporionalitii diferite ale prilor corpului.
Metoda lui Glumov propus din 1953, care se mai numete metoda palmei. Ea const n faptul c suprafaa palmei
accidentatului corespunde la un % din suprafaa total a corpului.
Metoda Postnicov propus n 1949 const n aplicarea pe pala combustional al unei pelicule de celofan i pe ea se contureaz
hotarele arsurii. Pelicula dat se aplic pe o suprafa gradat de ptrate cu suprafaa deja tiut, dup care se determin i suprafaa
afectat, iar n raport cu suprafaa corpului se determin procentul de suprafa afectat.
Metoda de tabele-ablon Lund-Brower const n calcularea suprafeelor de arsur conform tblielor speciale pentru arsuri
deja stabilite cu procentajul al diferitor regiuni ale corpului. (tabele separate pentru adult i copii).
41.Boala arsilor.Definitie.Perioadele
BOALA COMBUSTIONAL - este o totalitate de reacii generale ale organismului i dereglarea funciei organelor interne ca rspuns la
trauma termic.
Boala arilor se dezvolt n cazul cnd:
- suprafaa afectat este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
- sau mai mult de 10% de arsuri profunde;
- sau n cazul arsurilor cilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
Perioadele bolii combustionale:
I - perioada ocului combustional: (dureaz pn la 3 zile) i este determinate de:

- aferentaie dureroas excesiv;

- plasmoragie;
- dereglarea funciei rinichilor.
Tabloul clinic al ocului combustional este destul de tipic: accidentatul sufer dureri puternice n locurile arsurilor, este excitat dar
foarte repede devine inhibat i adinamic. Progresiv se micoreaz TA, se accelereaz pulsul, se micoreaz temperatura. n cazurile
grave se deregleaz respiraia, se dezvolt hipoxia organelor i a esuturilor, se stabilete acidoza, hemoconcentraie, micro- i
macrohematurie, oligurie.
Deosebim trei grade al ocului combustiona n raport cu dereglrile sus enumerate:
- oc de gr.I se instaleaz la arsuri de 15-20% din suprafaa corpului;
- oc gr.II n 20-60% de arsuri;
- oc gr.III n cazul cnd suprafaa este mai mare de 60%.
II perioada toxemiei combustionale (dureaz pn la 10-15 zile) este determonat de absorbia din plaga combustional al
toxinelor (oligopeptidele toxice, glucoproteizilor cu specifitate antigenic;
III perioada de septicotoxemie combustional (dureaz 2 - 3 sptmni). Aceast perioad este determinat de:
- Hipoproteinemia declanat;
- Inhibarea-epuizarea activitii sistemului imun;
- Alipirea infeciei i dereglrile provocate de procesul inflamator infecios;
- Absorbia toxinelor bacteriene.
IV perioada de reconvaliscen
42. Boala arsilor. Perioada de toxiemie.Patofiziologia.Clinica.Tratamentul.
BOALA COMBUSTIONAL - este o totalitate de reacii generale ale organismului i dereglarea funciei organelor interne ca rspuns la
trauma termic.
Perioada toxemiei combustionale acute survine la 2-3 zi dup traum i se prelungete 10-15 zile. Absorbia produselor toxice din
plaga combustional (oligopeptidelor toxice, glucoproteidelor cu specificare antigenic, fermenii proteolitici) provoac aciuni toxice
asupra organelor interne cu dereglarea funciei lor, se declaneaz o hipertermie 40 cauzat de dereglarea centrului de
termoregulaie, paliditate, hipotonie, dereglarea funciei tuturor organelor.
Fiziopatologic boala arsului parcurge dou etape:
OCUL HIPOVOLEMIC AL ARILOR-este un oc hipovolemic i este declanat imediat dup aciunea agentului vulnerant (termic sau
chimic). Cauzele principale ce duc la instalarea socului hypovolemic sunt: edemul local, la nivelul plgii arse, edemul perilezional, la
nivelul esuturilor nearse i transportul masiv de ap i sodium ctre compartimentul intracellular.
SINDROMUL DE RSPUNS INFLAMATOR SISTEMIC (SIRS)este rezultatul activitii sistemice al citokinelor eliberate masiv n
circulaie de la nivelul leziunii.
Tablou clinic: dureri puternice in locurile arsurilor, progresiv se micsoreaza TA, se accelereaza pulsul, se micsoreaza temperature. In
cazuri grave se deregleaza respiratia, se dezvolta hypoxia organelor.
Tratament:
1. MASURI DE PRIM AJUTOR
2. TRATAMENT GENERAL
3. CHIRURGIA ARSULUI
1. Acordarea primului ajutor: stoparea actiunii agentului termic asupra tesuturilor ,racirea locului timp de 10-15 minute, aplicarea
pansamentului aseptic, analgezie si initierea tratamentului antisoc.
2. TRATAMENTUL LOCAL:spalarea cu apa si sapun, aseptizarea cu alcool, incizii de decompresiune,pe suprafetele arse se aplica
pansament aseptic.
3.TRATAMENT GENERAL:
1.reechilibrarea hidroelectrolitica
2.reechilibrarea hematologica
3. normalizarea presiunii colloid-osmotice
43. Complicatiile arsurilor: precoce, tardive, functionale, estetice
Complicatii generale:
Pulmonare- edemul pulmonar acut, pneumonii, insuficienta respiratorie acuta
Cardiovasculare- tahicardie, aritmii, infarctemiocardice, tromboze, emboli
Digestive-varsaturi, colesticite acute, pancreatite
Renale- insuficientarenalaacuta

Complicatii locale:
Cicatricesisechelefunctionale
Infectiaplagiiarse
Distrugeri de organe( ureche, nas, buze, degete)
Renale- insuficienta renala acuta
Complicatii locale:
Cicatrice si sechele functionale
Infectia plagii arse
Distrugeri de organe( ureche, nas, buze, degete)
44. Tratamentul local in combustii.
Toaleta cit mai rapida si cit mai complet posibila a tegumentelor si a plagilor arse cu apa si sapun.
Ulterior tratamentul se face prin metoda inchisa (pansament) si metoda deschisa (expunerea la aer) sau combinata.
Metoda inchisa de tratament pe suprafata arsurii se aplica pansamente, cu antibiotic ce blocheaza evolutia infectiei. Sau unguent
anticombustionat, emulsie de sintomicina, unguent de dioxidina)
Metoda deschisa-dupa prelucrarea primara a suprafetei arse bolnavul este culcat in patul asternut cu cearsaf steril si se acopera cu o
carcasa tot din cearsafuri sterile. Suprafata arsurii se prelucreaza cu preparate tanate (permanganate de potasiu 2-3%, solutie e nitrat
de argint 10%) Cu ajutorul becurilor electrice se mentine temperature de 23-25 grade.Suprafata arsurii se usuca si se acopera cu
crusta, sub care isi are loc vindecarea.
Metoda mixta consta in combinarea celor 2 metode.
45. Primulajutor in combustii termice, chimice
Primul ajutor la arsuri chimice:
-spalarea imediata cu apa curgatoare a zonei afectate pentru indepartarea deplina a acidului si bazei si suprimarea actiunii lor,
-aplicarea compreselor in functie de substanta chimica care a generat arsura:
Comprese cu sol NaHCO3 pentru arsuri cu acizi
Comprese cu sol de acid acetic pentru arsurile cu substante alkaline

46. Degeraturile. Definitie.Clasificarea. Semiologie in functie de gravitatea degeraturii. Tratamentul.

Degeratura se numeste leziunea tesuturilor prin expunerea indelungata la tempara turascazuta.
Clasificarea:
Exista 4 grupe de degeraturi:
Gradul 1: se caracterizeaza prin lezarea pielii sub forma de tulburari circulatorii reversibile. Pielea de culoare albastra inchisa sau
purpurie-rosie. Necroza nu apare. Uneori se observa descuamarea neinsemnata a epidermului.
Gradul 2: formarea flictenelor in urma necrozei straturilor superficiale ale pielii pina la stratul malpighian. Vindecarea este fara granulatii
si cicatrice.
Gradul 3: necroza pielii in intregime. Vindecarea prin formarea de granulatii si cicatrice.
Gradul 4: necroza tesuturilor moi si a oaselor. Procesul de vindecare se prelungeste pina la un an, formarea cicatricelor vaste si a
bonturilor de amputatie.
Tabloul clinic: depinde de profunzimea lezarii si de complicatiile posibile. In evolutia degeraturilor exista perioade prereactive si
reactive.
Perioada prereactiva .Manifestari clinice modeste, fara senzatii subiective pronuntate. Se poate constata o raciere accentuate, paloare
a tegumentelor.
Perioada reactiva: incepe dupa incalzire a tesuturilor inghetate.
In degeraturi de gradul 1 apare: durere vie, edem moderat, cianoza pielii care se mentin 4-6 zile si apoi dispar. La gradul 2: se mai
observa suplimentar formarea flictenelor din epidermul desprins, edem pronuntat. Gradul 3-4 se caracterizeaza prin tromumificare
treptata, uscarea tesuturilor, culoarea albastra-inchisa.
Tratament:
Tratamentul in perioada prereactiva-consta in acordarea primului ajutor. Victima este transferata intr-o camera calda. Membrele se
incalesc timp de 40 min in baie, ridicind treptat temperatura apei de la 20 pina la 40 grade. Se aplica un masaj membrelor de la
perifierie spre centru. Concomitent cu masurile locale se iau infaptuiesk si cele de ordin general: invelire, termofoare, ceai fierbinte.

Tratamentul in perioada reactiva: degeraturi de gradul 1 bolnavul este dus intr-o incapere la 18-20 grade, suprafata degerata se
prelucreaza cu alcool, si se acopera ku un pansament aseptic. Daca hyperemia si edemul se micsoreaza lent se aplica procedurile
fizioterapeutice.
La degeraturi de gradul 2: pielea se prelucreaza cu alcool, se deschid flictenele, si se indeparteaza epidermal desprins, dupa aceea se
aplica un pansament cu alcool pe 6-10 zile. Se aplica proceduri fizioterapeutice precum si miscari in articulatii.
La degeraturi de gradul 3: se indeparteaza tesuturile necrotizate pentru a preveni evolutia gangrenei umede si infectiei. Dupa aparitia
liniei de demarcatie in a 8-14 I se inlatura tesuturile necrozate sau se diseaca pentru uscarea cit mai rapida. Dupa operatie se
efectueaza metoda deschisa de tratament.
Tratamentul bolnavilor cu degeraturi de gradul 4 nu se deosebeste in principiu de cel a bolnavilor de gradul 3. In afara de necrotomie si
necrectomie cu inlaturarea oaselor gangrenate uneor ieste necesara amputatia segmentelor degerate ale membrului.
47. Electrocutarea. Tabloul clinic.Complicatii.
Cauza electrocutarii poate fi provocata de curentul electric sau a curentului atmosferic trasnetul. cauza mortii in urma traumei electrice
este:
1. paraliziaprimara a cordului
2. paraliziaprimara a respiratiei
3. paraliziaconcomitenta a corduluisirespiratiei
4.paraliziacreierului
Tabloul clinic: manifestarile clinice depind de graviditatea leziunilor. Simptomele generale de bazasunt determinate de modificarile din
partea sistemului nervos central, cardio-vascular, si respirator. Bolnavii acuza dureri de cap, slabiciune,slabirea memoriei, auzului,
vederii, mirosului. Se constata hiperexcitabilitate, sentiment de frica. La examinarea neurologica se depisteaza disparitia reflexelor
normale sauaparitia celor patalogice. Pulsul este rar, tensionat,zgomote cardiac surde, aritmie.
48. Eletrocutarea. Primul ajutor(inclusive in starea terminala). Tratamentul: respiratie artificial, masajul cardiac. Metode,
tehnica.
Primul ajutor in cazuri de leziuni grave cu manifestari de moarte aparenta trebuie acordata la locul accidentarii si in timpul transportarii.
In lipsa respiratiei si a ctivitatii cardiac acordarea primului ajutor incepe cu respiratia artificiala a plaminilor si masajul cordului.
Concomitet se iau masuri contra socului (introducerea intravenoasa a cardioonicelor, hemotransfuziei intravenoase si intraarteriale). In
leziuni locale se aplica pansamente.Tratamentul local a leziunilor se reduce la complexul de masuri folosite la tratamentul
arsurilor( racirea locului timp de 10-15 min, aplicarea pansamentului aseptic, analgezie si tratamenant antisoc).
Tehnica masajului cardiac- se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini (de obicei stanga) pe 1/3 inferioara a sternului, iar
cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima. Cu cele doua maini suprapuse si cu bratele intinse, ajutandu-se de greutatea
corpului, salvatorul exercita presiuni ritmice asupra sternului. Fiecare compresiuneva fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va
exercita o presiune verticala a sternuluispre coloana vertebrala, in asafel ca sternul sa fie infundat cu aproximativ 5-6 cm. Se apasa
numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor. Dupa fiecare compresiune sternul este lasat sa
revina in pozitie initiala, farasa se ridice mainile de pe sternul victimei.
49. Plagile: notiune, semnele locale si caracteristica acestora
Plaga este numita orisice traumatizare mecanica a organismului asociata cu dereglarea integritatii invelisului tesuturilor-al
tegumentelorsau mucozitatilor.
Semiologia plgilor
Semnele de baz ale plgilor sunt:
Doloritate;
Hemoragie;
Dehiscena marginilor plgii.
Dolaritatea apare ca rezultat al aciunii traumatice directe al receptorilor nervoi i ca rezultat al compresiei cu edemul ce se
declaneaz. Intensivitatea sindromului dolor n plag depinde de urmtoarele momente:
Localizarea plgii. Sunt destul de dureroase plgile localizate n regiuni cu o reea de receptori nervoi de durere (periostul, peritoneul
parietal, pleura). Mai puin contribuie la sindromul dolor plgile cu localizare n esutul adipos, muchi, fascii;
Traumatizarea trunchilor nervoi magistrali;
Caracteristica armei traumatizante i a rapiditii producerii plgii. Cu ct mai ascuit este arma cu att mai puin receptori nervoi sunt
afectai, i respectiv mai puin sunt durerile. Cu ct mai rapid s-a produs plaga cu att mai puine dureri.
Starea neuro-psihic a bolnavului. Sindromul dolor este mai puin pronunat cnd bolnavii se afl ntr-o stare de afect, oc, ebrietate
alcoolic sau narcotic.
Hemoragia este un semn obligatoriu al plgii, deoarece plaga oriicrui esut se asociaz cu lezarea integritii vasului. Pronunarea
hemoragiei poate fi diferit: de la nensemnat capilar, pn la profuz arterial.

Intensivitatea hemoragiei este determinat de urmtoarele:

Prezena traumrii vaselor magistrale artere, vene;
Localizarea plgii. Mai pronunate sunt hemoragiile localizate la cap, gt, mini acolo unde hemocirculaia este bine dezvoltat;
Caracteristica armei traumatizante: cu ct ea este mai ascuit cu att hemoragia este mai mare. n plgi contuzionate i angrenate
hemoragia este minimal;
Starea hemodinamicii locale i sistemice. La o hipotonie sau a compresie al vasului magistral hemoragia este mai puin pronunat;
Starea sistemei de coagulare. La dereglarea ei (hemofilie) traumarea chiar i a unui vas mic va fi o hemoragie masiv.
Dehiscena marginilor plgii - este determinat de constricia fibrelor elastice ale dermei i direcia plgii n raport cu direcia liniilor
elastice Langher.
50. Patofiziologia si morfologia ( evolutia) plagilor, fazele. Caracteristica.
Proces de plag este o totalitate de dereglri consecutive ce apar n plag i reaciile declanate ale ntregului organism.
Evoluia procesul de plag se poate deviza n:
1. reacia general a organismului;
2. reacia local sau regenerarea plgii.
Conform lui Rufanov procesul de plag este divizat n dou faze:
- faza de hidrataie;
- faza de dehidrataie.
Girgolav marca trei perioade de regenerare a plgii:
I. perioada de pregtire;
II. perioada de regenerare;
III. perioada de cicatrizare.
La momentul actual, mai aproape de a nelege procesul de plag, este clasificarea propus de ctre M.I.Cuzin (1977):
faza de inflamaie (1-5 zile);
faza dereglrilor vasculare;
faza curirii plgii de mase necrotice;
faza de regenerare (6-14 zile);
faza de formare i reorganizare al cicatricei (de la a 15 zi).
Faza de inflamaieCuprinde :
I . faza dereglrilor vasculare
Dereglarea integritii vaselor de snge i de limf cu dereglarea fluxului sanguin i limfatic contribuie la:
1. Spasmul vascular de scurt durat cu dilatare stabil i dereglarea permeabilitii peretelui
2. extravazarea lichidului;
3. mrirea densitii sngelui;
4. adghezia i agregarea trombocitelor;
5. trombarea capilarelor i a venulelor;
6. micorarea perfuziei => alterarea oxigenrii tisulare n jurul plgii;
7. se instaleaz acidoza tisular;
8. se deregleaz metabolismul glucidic i proteic
9. se mrete presiunea osmotic n esuturi => reinerea apei declanarea edemului tisular (hidrataia esuturilor).
II. Faza curirii plgii de mase necrotice
n aceast faz importana esenial este pe seama elementelor figurate ale sngelui i a fermenilor. Deja n primele 24 de ore n
plag apar leucocitele, iar la a 2-3 zi limfocitele i macrofagii.
Neutrofilele sunt responsabili de: fagocitarea microorganismelor, maselor necrotice;proteoliza extracelular; liza esutului devitalizat;
eliberarea mediatorilor inflamaiei.
Macrofagii sunt responsabili de:eliberarea fermenilor proteolitici; fagocitarea maselor necrotice parial distruse de neutrofile;fagocitarea
neutrofilelor alterate;
fagocitarea productelor dezintegrate bacteriene; participarea n reaciile de rspuns imun.
Limfocitele contribuie la producerea rspunsului imun.
ntr-o evoluie a procesului de plag fr complicaii la a 5-6 zi majoritatea reaciilor inflamatorii deminuiaz i survine urmtoarea faz.
Faza de regenerare
n plag are loc dou procese:
- formarea colagenului;
- creterea intensiv al vaselor de snge i limfatice.

n plag are loc deminuarea numrului de neutrofile i migrarea de fibroblati. Fibroblatii sunt responsabili de: sinteza esutului
conjuctiv; producerea fibrelor elastice de colagen; sinteza citokinelor; posed receptori IL-2 factorului de baza de cretere al
fibroblatilor i factorului de cretere trombocitar.
Acestei faze este caracteristic:
- micorarea acidozei tisulare;
- mrirea ionilor de Ca;
- micorarea ionilor de K;
- deminuarea inflamaiei;
- micorarea eliminrilor din plag;
- dispariia edemului tisular.
Faza de formare i reorganizare a cicatricei
n aceast faz are loc:
- deminuarea activitii sintetice al fibroblatilor;
- formarea reelei de fibre elastice i conexiunilor ntre fibrele de colagen.
Factorii ce contribuie la regenerarea plgii:
vrsta bolnavului;
starea nutriiei i masa ponderal a bolnavului;
prezena infeciei secundare;
starea hemodinamicii n aria plgii i n ntreg organismul;
prezena dereglrilor dismetabolice i hidrosaline;
statusul imun;
prezena afeciunilor cronice;
administrarea de antiinflamatorii.
51. Tipuri de regenerare a plagii. Cicatrizarea primara a plagii.
Regenerarea plagii- procesul de reparaie (restabilire) al esutului traumatizat cu restabilirea complet al integritii i trinicii.
Procesul de regenerare a plgii are loc n trei etape:
1. etapa de formarea de ctre fibroblati al colagenei;
2. etapa de epitelizare a plgii;
3. etapa de organizare (retracie) tisular.
Etapa de formare a colagenei se datorete fibroblatilor activizai de macrofagi. Colagenul asigur lichidarea defectului tisular i tria
cicatricei formate.
Epitelizarea plgii are loc de la periferie spre centru i ea servete barier pentru microorganisme. Migrarea epitelizaiei de la periferie
spre centru poate asigura acoperirea complet a plgii numai n cazul prezenei a plgilor de dimensiuni mici. n plgi mari este
necesar de efectuat plastie cutanat.
Tipurile de regenerare al plgilor:
regenerare primar a plgii (sanatio per primam intentionem);
regenerare secundar a plgii (sanatio per secundam intentionem);
regenerare sub crust.
Regenerarea primar a plgii are loc n cazul urmtoarelor condiii:
- lipsa infeciei n plag
53. Particularitatile plagilor prin taiere
Plaga tiat este produs de un obiect ascuit (cuit, lam, sticl). Sub aciunea acestor obiecte esuturile sunt traumatizate pe o
suprafa ngust, iar esuturile din jur sunt traumatizate nesemnificativ. n aceste plgi sindromul dolor este pronunat moderat. Plgile
tiate sunt periculoase prin pericolul lezrii trunchilor nervoi, vasculari i a organelor cavitare. n lipsa acestor lezri plgile tiate se
vindec adese fr complicaii, adesea prin intenie primar
54.Semiologia plagilor contuze
Plaga contuzionat este provocatde aciunea unui obiect bont (piatr, pumn) sub un unghi drept asupra esuturilor. n jurul plgii
apare o zon larg de lezare a esuturilor cu hemoimbibiie i dereglare a viabilitii tisulare necroz. n plgile contuzionate
sindromul dolor este bine dezvoltat (vast zon de afectare), hemoragie extern lipsete (pereii vasculari sunt afectai pe o suprafa
larg i rapid se trombeaz). Din cauza zonei largi de traumatizare i a necrozei plaga contuzionat are tendin de vindecare prin
intenie secundar.

55.Semiologia plagilor prin muscatura, pericolul lor.

Plagile prin muscatura se caracterizeaza nu atit prin leziuni profunde si imense, cit prin infectarea grava cu microbi virulenti din
cavitatea bucala a omului sau animalului. Evolutia acestor plagi se complica prin dezvoltarea infectiei acute. Plagile prin muscatura pot
fi cintaminate cu virusul rabiei. Muscaturi de animale veninoase: prezinta pericolul efectelor sistemice ale veninului (neurotoxice,
hemotoxice); prognosticuldepinde de: virstavictimei (un
copilestemultmaivulnarabildecat un adult, veninuldistribuindu-se in toata masa organismului), loculmuscaturii (cele la cap, gat
sitrunchisunt de 2-3 orimaipericuloase) sistatusul biologic al victimei (suntmaivulnerabilibolnavii cu hemofilie, sub tratament
anticoagulant, varstnicii, etc.)
56.Particularitatile plagii prin arma de foc. Caracteristica zonelor plagii prin arma de foc.
Deosebirea principal al plgii prin arm de foc este vitez mare al obiectului traumatizant (glon, ghilea, alice). ntr-o plag prin arm
de foc, dac glontele rmne n esuturi, energia glontelui totalmente se transmite esuturilor prin lezarea lor. Dac glontele trece prin
esuturi i prelungete zborul, atunci energia cedat esuturilor este mai mica, fiind folosit la distrugerea esuturilor. Dar dac glontele
pierde stabilitatea i ncepe a se rostogoli prin esuturi energia cedat esuturilor este maxim, i lezarea de asemenea este maxim.
La ptrunderea glontelui n esuturi se creeaz o zon de presiune nalt, n care se comprim esuturile, ce se rspndete lateral sub
form de und de lovire. Apare fenomenul lovirii laterale ce contribuie la formarea cavitii pulsative, esuturile comprimnduse,
detanduse i reciproc deplasnduse unul fa de altul. Astfel avem trei zone de distrugere :
- I zon canalul plgii. n unele cazuri conine glontele, corpi strini, buci de esuturi necrotizate, snge, microbi;
- II zon zona de necroz primar, cauzat de aciunea energiei cinetice transmise de la glon. Conine esuturi devitalizate mbibate
cu snge;
- III zon zona de comoie molecular sau necroz secundar. Este alctuit de esuturi cu metabolism dereglat i elemente celulare
distruse. Cauza nemijlocit al acestor modificri este microtrombozele aprute ca rezultat al dereglrilor intercelulare n urma micrilor
ondulatorii al esuturilor.
Plgile prin arm de foc ntotdeauna sunt considerat infectate din cauza prezenei unei zone de necroz rspndit, i prezenei
infeciei n canalul plgii aprut n urma glontelui ca rezultat al cavitii pulsative i presiunii negative n urma glontelui, care atrage
esuturi de hain i murdrie din exterior. Toate acestea contribuie la dezvoltarea infeciei anaerobe.
Plaga prin arm de foc dup caracterul canalului poate fi:
1. Transfixiant este prezent i poarta de intrare i ieire al glontelui;
2. oarb este prezent numai poarta de intrare;
3. tangenial canalul plgii trece prin esuturile superficiale, fr ptrunderea n caviti interne ale organismului.
57.Complicatiile plagilor si a procesului de regeneratie.
La complicaiile precoce al plgilor, care pot pune n pericol viaa pacientului se refer:
- hemoragia;
- dezvoltarea ocului traumatic;
- supurarea (infectarea) plagii;
- eventratia (dehiscenta marginilor plagii);
- traumatizarea organelor de importan vital.
Intensitatea hemoragiei depinde de tipul de vas lezat. Hemoragiile masive determinate de lezarea vaselor mari pot duce la oc
hemoragic. Din aceste considerente e important de stopat hemoragia prin aplicarea garoului n caz de lezare a arterei, iar n cazul
lezrii venei de instalat un pansament compresiv.
n caz de traum penetrant al toracelui cu dezvoltarea pneumotoracelui este necesar de hermetizat prin aplicarea unui pansamen
ocluziv din cauciuc. n plgi mari a peretelui abdominal anterior pot eviscera organele. Din aceste considerente se aplic un pansament
aseptic larg (mare).
Pentru prevenirea ocului de durere se aplic o atel de imobilizare i, important este, administrarea analgeticilor opiate chiar la locul
tramei. La posibilitatea se efectueaz chiar i msuri de antioc: cateterizarea venei centrale, transfuzie de substituieni sangvini.
Important este de transportat traumatizatul ct mai repede n staionarul chirurgical.
Indiferent de tipul de plag i locul traumei, toate plgile sunt considerate primar infectate. n afar de aceasta e posibil penetrare
secundar al agenilor bacterieni din mediul ambiant (diferite obiecte, piele bolnavului ...). este necesar de curit pielea n jurul plgii
cu oriice antiseptic, de splat plaga i
de acoperit cu pansament steril. Este important, de asemenea, vaccinarea pentru prevenirea dezvoltrii tetanosului, iar n plgi
mucate a rabiei.
58. Primul ajutor n plgi.Principiile toaletei chirurgicale primare active a plgii.
Primul ajutor:
-hemostaza provizorie;

-aplicarea unui pansament protector;

-transportul accidentatului la o unitate sanitar;
-nu se exploreaz plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument;
-nu se scot fragmente osoase;
-nu se scot esuturile care nu au fost eliminate cu apa oxiginat (pericol de hemoragie).
n Prelucrarea Primara Chirurgicala a plgii se respect urmtoarele etape:
transecia sau debridarea plgii;
revizia canalului plgii;
excizia marginilor, pereilor i a fundului plgii;
hemostaz;
restabilirea integritii organelor;
aplicarea suturilor pe plag.
59.Tratamentul plagilor infectate n faza de regenerare, inflamare i dezvoltare a esutului de granulatie.
Bolnavul trebuie luat urgent n sala de operaie. Dup anestezia total i toaleta radical a cmpului operator se spal organele
prolabate cu soluie izotonic de clorur de sodiu i se introduc din nou n cavitatea abdominal. Plaga se coase si se panseaza stns.
Drenul introdus n plag pentru nlturarea sngelui acumulat n operaiile aseptice se ndeparteaz, peste 2-3 zile, iar cele introduse in
cavitile supurative pentru scurgerea puroiului se extrag la termene diferite n funcie de cantitatea secreiei i de gradul de umplere a
cavitii cu granulaii.
60.Tratamentul contemporan a plagilor purulente (locale, generale).
Tratarea local al plagilor purulente:
-soluii de antiseptice (sol. De 0,02% clorhexidina, furacilona, soluie hipertonic)
-unguiente hidrosolubile
-enzimoterapie
Tratamentul general a plagilor purulente:
-antibioterapie
-dezintoxicare
-imunocorecia
-alimentaie prin sond
-hiperbarooxigenare
-tratament simptomatic
61.Infecia n chirurgie. Clasificare. Caracteristica germenilor patogeni ce provoac infecia chirurgical nespecific
Infecia chirurgical- totalitatea acelor infecii ce pot fi influenate prin tratamentul chirurgical, aplicat la nivelul unde se manifesta
procesul infecios. Clasificare:
Dupa sursa procesului purulent se disting:
1)afeciuni purulente: furuncul, carbuncul, flegmon .a.
2)afectiuni chirurgicale acute ale organelor interne:apendicita purulenta,colesticita,peritonita,pancreatita,meningita s.a;
3) supuraia plagilor postoperatorii
4).supuraia dupa traume nchise i deschise.
Dupa evoluia lor clinica:
A.Infecia chirurgical acut:
1.infecia supurativ acut
2.infecia anaerob acut
3.infecia acut specific
4.infecia putrid acut
B.Infecia chirurgical cronic:
1.infecie nespecific cronic
2.infecie specific cronic (tuberculoza, sifilis, etc.)
Dupa localizare:
- Ale esuturilormoi;
- Sistemuluiostio-articular;
- Ale creieruluiitunicilorlui;

- Organelortoracice (plmn, pleur);

- Organelorcavitiiperitoneale;
- A unororganesauesuturi (mna, glandamamar).
Patogeneza.
Pentrudeclanareainfecieichirurgicalesuntnecesari 3 factori componeni: agentul microbian, porile de infecie i reacia de
rspunsaorganismului.
Agenii patogeni de baz ale infeciei chirurgicale sunt: stafilacocii, stafilococii, pneumococii, gonococci, bacilul coli .a. Un rol deosebit
n evoluia infeciei chirurgicale i revine particularitilor biologice ale microorganismelor: invazivitate, toxicitate i virulen. O
importannalt are i gradul de infectare.
Microbii sunt prezen i n cantiti mari n mediul extern i pe suprafaa pielii, pe mucoasa tractului digestive i respirator.
Dereglareaintegritiiacestor duce la formareaporilor de intrare, prin care agenii patogeni ptrund n esuturi.
62. Simptomatica local i general a organismului la prezenta infeciei chirurgicale nespecifice.
Reacia generala la infecia chirurgical nespecific:
-capacitile protective ale dermei i mucoaselor;
-microflora saprofit a organismului, care posed activitate antagonist fa de microflora exogen;
-factori umorali plasmatici (leucocite, lizinele)
-factorii celulari nespecifici protective sunt prezentai de reacia inflamatorie i fagocitoz.
Reacia local:
-hiperemie
-hipertermie local
-edem
-durere
-dereglarea funciei
63. Afeciuni supurative locale: furunculul, carbunculul i furunculoza. Definiie, semiologie, tratament
Afeciuni supurative locale: furunculul, carbunculul, furunculoza, hidrosadenita, abcesul, flegmonul, mastita, panariiu .a.
Furunculul-infecie stafilococic acut, necrozant a aparatului pilo-sebaceu.
Etiopatologie:
Agentul etiopatogenie: staphilococus aureus a crei toxin are efect necrozant
Clinic:
1.Iniial: foliculia: edem dur, dureros i prurit labaza unui fir de pr cu aspect clinic de tumefiere cronic.
2.furunculul: central- pe vrful unei tumefieri cronice inflamatorii apare o colecie purulent minima.
3.fistularizare: elimin puroi. Ramne un mic crater (ulceraie craterific) care se vindec.
Tratament:
A.Local:
1.-foliculi
-badijonaj cu alcool iodat de 3-4 ori/zi
2.-supurat (furunculul)
-smulgerea firului de pr
-extragerea dopului necrotic (nu se stoarce)
B.General: antibiotice (oxacilin 4g/zi, 7zile)
Furunculoza: - apariia succesiv sau concomitent a mai multor furuncule n regiuni diferite, datorit unei slabe reacii de aprare a
organismului.
Tratament local: adecvat fazei de evoluie a fiecrui furuncul n parte;
Tratament general: constnd n:
-imunizare- activ vaccin autovaccin, Polidin, anatoxin stafilococic
-imunizare-pasiv administrare de gama-globuline
-antibiotic: oxacilina 4g/zi-7 zile
Carbunculul o inflamaie supurativ necrozant, care cuprinde muli foliculi piloi i glande sebacee, cu formarea de infiltrat comun
i necroz imens a pielii i esut celulo-adipos subcutanat.
Etiologie: carbunculul este aproape ntotdeauna solitar, la dezvoltarea lui contribuie epuizarea, afeciuni grave, tulburri metabolismului
(diabet, obezitate). Agenii care au provocat inflmaia snt stafilococ, stafilo-streptococ, mai rar streptococ. Se dezvolta n special pe
ceaf , scapule, regiunea interscapular, lombar i mai rar pe memble.
Tablou clinic: La nceput apare infiltrat inflamator cu o pustul superficial, care crete repede. Simptome: ncordare a esuturilor,
durere insuportabil la distensie, se intensific la atingere. Pielea n zona infiltratului este purpurie, ncordat i edemaiat. Epidermul
desupra focarului de necroz se subiaz, perforndu-se n orificii, prin care iese puroi vscos d culoare verde-cenuie.
Simptome: temperatura pna la 40C, intoxicaii- grea si vrsturi, insomnie

Tratarea necesit intervenie chirurgical i administrarea antibioticelor antistafilococci.

64. Hidrosadenita. Limfadenita i limfangita. Definiie, semiologie, tratament.
Hidrosadenita- proces purulent al glandelor sudoripare. Este cauzat de St. Aureus, se ntlnete numai la aduli, este localizat n
regiunea axilar, mai rar n regiunile inghinal.
Clinic: tunoret dur, dureroas. Bine delimitat
Faza I : subcutanat(localizat n hipoderm)
Faza II: ader la faa profund a pielii inducnd: congestie cutanat, durere, i cldur locala.
Tratament: -profilactic: igien local -curativ: local: -faza de congestie: pansament umed si rece cu sol. Antiseptice
-faza supurat: tratament chirurgical: incizie, excizie/evacuare, drenaj
General: antibiotice (oxacilin 4g/zi-7zile)
Limfangita i limfadenita acut.
Limfangita acut reprezint inflamatia vaselor limfatice ca rezultat al patrunderii germenilor patogeni n vasele colectoare limfatice de la
nivelul unei plagi a tegumentului sau mucoaselor sau de la o infecie localizat.
Etiologie: stafilococ, streptococ, E.coli,
Manifestri generale: febr, frison, cefalee, vrsturi .a.
Evoluie: -resobie
- Constituire de flegmon sau mici abcese de-a lungul vaselor limfatice
- Apariia gangrenei la persoane alergice
Tratament profilactic- tratamentul corect al plagilor i infeciilor localizate primitive
Tratamentul curativ- antibiotice, repausul regiunii, comprese alcoolizate.
Limfadenita acuta-reprezint inflamatia limfonodurilor regionali. Apare n cursul limfangitei tronculare.
Semne locale- ganglionii mariti de volum, dureri, imobili, dar fr a adera la piele.
Semne generale- febra, frison.
Tratamen:
-profilactic- tratamentul corect al plagilor
-curativ- in faza congestiv-antibiotice i comprese locale cu efect decongestiv
-in faza de supuraie incizie, evacuare, drenaj i
65. Abcesul cald. Flegmonul. Definiie, semiologie, tratament.
Abcesul cald reprezint o colecie purulent care evolueaz cu semnele clinice ale unei inflamaii acute.
Etiologie: ete provocat de prezena i dezvoltarea unor microbi, cel mai frecvent de stafilococ sau streptococ. Aceti germeni ptrund
direct din exterior, prin zgrieturi, nepturi sau tieturi netratate la timp.
Etiologia abcesului: puroi cremos, fluid, glbui.
Tambou clinic. O formaiune bine delimitat, inconjurat la periferie de o zon de edem care n 1 zi prezint duritate central care apoi
devine fluctuent.
Semne generale: febr, frisoane, cefalee, insomnie.
Tratament: evacuarea coleciei prin incizie larg la nivelul zonei de maxim influien, curarea cavitii i splarea cu soluii
antiseptice. Antibioterapie nainte de colectare prin i la persoane imuno-deprimate dezvolt septicemie.
Flegmonul inflamaie acut a esutului celulo-adipos, caracterizat prin difuziune fr tendin la limita i prin necroz masiv a
esuturilor.
Etiopatogenie:
-cauza determinat: cel mai frecvent este ncriminat streptococul, dar pot fi ntlnii i stafilococ.
-cauze favorizante: virulen crescut a germenului, reactivitate sczut a organismului, plgi zdrobite, injectare de substane
vasoconstrictoare sau necrozante n esutul subcutanat, nerespectarea regulilor de asepsie si antisepsie.
Morfopatologie:
-perioada de invazie(celulita): se ntinde pe primele 1-2 zile; se constat edem important ci luciu tegumentelor, hiperemie,bombare
tegumentar
-faza de inflamaie acut: 2-4 zi, apare puroiul sub forma unui lichid maroniu-rocat care nu este nc colectat
-faza de necroz: 5-6 zi, supuraie tipic care disec interstiiile i fureaz de-a lungul formaiunilor anatomice
-perioada de reparaie: eliminare a esuturilor necrozate, apariie de cicatrici vicioase insoite de tulburri funcionale.
Clinic:
-n perioada edematoas: predomin semne generale(febr nalt, frisoane,tahicardie, anorexie, vrsaturi), durere local
-n perioada inflamatorie: stare general (se adaug cianoz a buzelor), dureri insuportabile local
-n faza de abcedare: n cazul bolnavilor netratai se poate instala soc toxico-septic cu deces, n cazul tratamentului adecvat se obine
ameliorare a starii generale

-n perioada de reparaie: revenire treptat la normal.

Tratament:
-medical: general(antibioterapie cu spectru larg ,vaccinoterapie, antipiretice); local(pung cu ghe, comprese umede cu antiseptice)
-chirurgical: incizii largi i contraincizii, debridri tisulare cu excizia zonelor necrotice, drenaj multiplu cu tuburi, lavaj repetat cu soluii
antiseptice.
66. Erizipelul. Etiopatogeneza. Clasificarea. Semnele clinice n funcie de forma clinic. Tratamentul.
ERIZIPEL proces infecios al dermei. Agentul patogen ntotdeauna fiind Streptococcus pyogenes, care ptrunde n piele prin defecte
mici (escoriaii, laceraii, leziuni).
Etiopatogeneza:
Inflamatia seroasa se localizeaza la inceput in stratul papilar al dermului, se caracterizeaza prin roseata excesiva (forma eritimatoasa a
erizepelului). In caz de formare a veziculului epidermale implute cu exodat seros, erizepelul se numeste bulos. Implicarea tesutului
celulo-adipos subcutanat in procesul inflamator duce la formarea felgmonului (forma flegmonoasa). In virulenta mare a infectiei se
produc deseori necroze considerabile (forma necrotica).
Clasificarea:
Erizipelul este divizat n: (1) forma eritematoas, (2) forma buloas, (3) forma flegmonoas, (4) forma necrotic, n dependen de
gradul severitii manifestrilor locale. Starea morbid debuteaz printr-un sindrom de intoxicaie grav, frisoane, temperatur ridicat
pn la 39-41. Pielea n zona afectat este roie aprins, dureroas, cu hipertermie local. Hotarele hiperemiei sunt foarte clare, iar
conturul este neregulat simptomul limbilor de foc sau hartei geografice. n forma buloas apar bule cu lichid seros, care se
contopesc, formnd zone uriae de necroz cutanat.
Semnele clinice in dependenta de forma clinica
De cele mai multe ori erezepelul apare pe cap, fata si memmbrele inferioare, foarte rar pe m,ucoasa buzelor, vestibulul faringian si
faringe. Local erizepelul se manifesta prin durere arzatoare si senzatii de caldura in reagiunea lizata, rosata aprinsa, cu contururi
zimtate, producind impresia unor limbi de foc. Erizepelul din regiunea fetei- e insotit de un edem excesiv al fetei si pleoapelor, forma
flegmonoasa a erizepelului din regiunea paroasa a capului are o evolutie grava din cauza colectiilor mari de puroi, desprinderii pieleii,
colectiilor purulente fuzate. Pe treunchi- Eriz. decurge cu intoxicatie grava. Inflamatia poate aparea in regiunile care anterior au fost
implicate in proces. Eriz. Din regiunile extrimitatilor- se intilneste in 26 % din toate leziunile, mai ales sub formele eritimatoase si
buloase si are o evolutie clinica grea insotita de fenomene generale grave. Eriz. regidiv din regiunea extrimitatilor superioare duce la
edem indelungat si tulburari ale functiilor miinelor. Regidivele din reagiunea extrimitatilor inferioare duc la elefanteaze
Tratament :
Erizipelul se trateaz prin administrarea parenteral a antibioticelor din grupa penicilinelor. Tratamentul chirurgical este indicat doar n
formele flegmonoas i necrotic.
Se folosesc tratarea regiunii eriz. cu raze ultraviolete in fazele incipiente, duc la stingerea procesului patologic . Radioterapia da cel mai
bun efect in cazurile necomplicate . Pansamentul umed si baile sunt absolut contraindicate. In forma buloasa dupa curatirea cu alcool a
bulelor se recurge la incizia lor apoi se aplica un pansament cu emulsie de streptomicina sau unguent de tetraciclina de 2% etc. In
forma flegmanoasa si gangrenoasa pe linga tratamentul descris se recurge la incizia colectia de puroi, drenajul placii, indepartarea
tesuturilor nectrotizate. Bolnavi trebuie numai decit internati in spital, imobilizarea extrimitatilor lezate, bolnavul trebuie izolat.
67. Mastita. Definiie, semiologie, tratament
Mastita-inflamaie a parenchimului glandei mamare. n majoritatea cazurilor se ntlnete n perioada postpartum (aa numit mastit
lactogen). Ca poart de ntrare infeciei se consider fisurile de mamelon. Agentul patogen este St.aureus sau asociaia acestuia cu
E.coli.
Se clasific n dependen de faza procesului inflamator (seros-infiltrativ, abcedant, gangrenos), i localizare (subcutanat, intramamar,
retromamar, subareolar).
Glanda mamar se mrete n volum, piele este edemat i hiperemiat, cu nuana cianotic, cresc semnele de intoxicare, apare febra
hectic.
Tratamentul este complex deschiderea i dreanarea focarului purulent, terapia antibacterian, suprimarea lactaiei i fizioterapia.
Tininduse cont de stadiul procesului patologic mastita se poate imparti in urmatoarele faze:
1. Faza seroasa sau incipienta- cresterea brusca a temperaturii corpului pina la 38,5-39,
dureri in glanda mamra aceasta este marita si dureroasa i timpul palpatiei, conturul glandei si pielii ramin neschimbate.
2. Faza de infiltratie acuta- glanda mamara creste in volum, pielea devine rosie, palapatia glandei este foarte dureroasa si evidentiaza
un filtrat cu limetele sterse, pot aparea cefalee, insomnie, slabiciune, temperaturi pina la 39-40, deseori se maresc ganglionii limfatici
axilari care devin durerosi la palpatie.
3. Daca tratamentul in faza de infiltratie nu opreste evolutia procesului patologic mastita trece in faza de abcedare.Care se
caracterizeaza prin intensificarea tuturor fenomenelor clinice.
4. Faza flegmanoasa a mastitei- agravarea starii generaletemperatura pina la 38-40, fgreson repetat deseori aceasta faza este insotita
de fenomene septice, limba si buzele devin uscate, insomnie, cefalee, tegumentele palide, glanda mamara crescuta in volum si

pastoasa, pielea hiperemiata si lucioasa uneori de culoarea cianotica. Mamelonul este deobicei unbelicat. La palpatie se constata ca
glanda este pastoasa si are citeva zone de fluctuienta.
5. Faza gangrenoasa- apare la bolnavii care s-au adresat tirziu la medic sau este o consecinta a trombozei si a stazei din vasele
glandei mamare, bolnavii sint internati intr-o stare extrem de grava.
6. Faza de infiltratie cronica- se intilneste rar, ea apare in special dupa un tratament local indelungat cu penicilina a mastitei suporative,
styara generala a bolnavei ramine satisfacatoare, temperatura subfebrila pina la 37.5-37.8 sau normala. La palpare glanda mamara se
constata un infiltrat foarte dur de consistenta cartilagenoasa neaderent la piele, putin dureros. In asemnea cazuri se recurge la
exterparea totala a infiltratului pentru examenul histologic urgent.
68. Panariiul periunghial i subcutan. Definiie, semiologie, tratament
Paronichia-inflamaia repliului epidermic periunghial
Tablou Clinic: repliul se umfl ,devine rou i dureros,dac se apas asupra lui apare puroi
TRatament: conservator (2-4 zile)-bie cu alcool sau badijonri cu tinctur de iod. Operator
Panariiul subunghial-inflamaie cu puroi ce se dezvolt sun unghie. TRatament numai chirurgical
69. Panaritiul: definiie, clasificarea, principiile generale de tratament.
Panariiul-reprezint o inflamaie supurativ a esuturilor degetului.
Agent patogen-stafilocucul,rar streptococul
Microtraumatismele ( escoraii,nepturi,corpi strini introdui accidental joac un rol esenial n apariia panariiului.Daca ele sunt
neglijate risc a fi infectate i poate aparea pan.
Clasificarea panariiului:
1.Conform structurilor anatomice ale degetului afectate:
-superficial
-al esutului conjuctiv subcutanat
-osos
-articular
-al tecilor tendinoase
-paronichie
-subunghial
-pandactilit (pan.total)
Tablou Clinic:
-dureri insuportabile
-roea slab pronunat pe faa dorsal
-degetul e semiflectat i orice ncercare de al ndrepta provoac durere intens
70. Panaritiul osos i articular. Definiie, semiologie, tratament
Panariiul osos-poate fi primar cnd apare n urma infectrii plgii prin nepare, adingnd periostul i osul. Poate fi secundar-apare ca o
complicaie a pan.es.conj.sub. ru tratat.
Semnele sunt aceleai ca la pan..c.s. ns mai accentuate.Are loc o ngroare cilindric a falangei unghiale-simptom carcteristic-i
durere vie la palparea degetului.
Tablou Clinic: indispoziie,cefalee,frison,t 39+40.
Tratament-conservator( adm de penicilin+ injecii intramusculare de AB) degetul i mina trebuie imobilizate. Operator- const n
ndeprtarea es.celulo-adipos necrotizat, drenaj sau suturare etan.Dup schimbul de pansamente i adm de AB.
Panariiul articular-inflamaie supurativ a articulaiilor interfalangiene.Mi/o pot nimeri prin nepare i leziuni deschise sau ca urmare a
avansrii pan.descrise anterior.
Tablou Clinic: durerea,articulaia devine fuziform i hiperemiat. Evoluia duce la distrugerea ligamentelor lat are articulaiei i la
mobilitatea ei anormal.
Tratament: daca art. conine puroi atunci se face atrotomie-se deschide art.i se spala cu AB. Dac tratamentul nu e efficient se
recurge i la amputaie.
71. Flegmonul minii. Clasificarea, semiologie, tratament.
FLEGMONUL
Definitie: inflamatie acuta a tesutului celulo-adipos (obisnuit subcutanat, dar posibil si retroperitoneal, retrofaringian, retromamar, etc.),
caracterizata prin difuziune fara tendinta la limitar si prin necroza masiva a tesuturilor interesate; este denumit im-propriu si celulita
difuza.
Etiopatogenie:
- cauza determinanta: cel mai frecvent este incriminat streptococul (piogen, viridans,)stafilococ, anaerobi sau asociatii de germeni;

Tablou clinic: aparitia si raspindirea rapida a tumefierei dureroase,hiperemiei tegumentelor, durerea,dereglarea functiei regiunii
afectate, temperatura ridicata si semne de intoxicatie. Procesul progreseaza rapid si nu are tendinta spre limitare din care cauza
tratamentul chirurgical e metoda curativa de baza.
Tratament:
- medical: general (antibioticoterapie cu spectru larg corectata ulterior, vaccinoterapie nespecifica, reechilibrare hidro-electrolitica si
volemica, analgezice, antipiretice, analeptice, repaus) + local (punga cu gheata, comprese umede cu antiseptice si revulsive);
- chirurgical (obligator in prezenta fluctuentei, preferabil sub anestezie generala): in-cizii largi si contraincizii, debridari tisulare cu
excizia zonelor necrotice, drenaj multiplu cu tuburi, lavaj repetat cu solutii antiseptice.
Clasificare
Dupa localizare se descriu:
- flegmon supraaponevrotic (localizat in tesutul celular subcutanat);
- flegmon subaponevrotic (dezvoltat in tesutul conjunctiv lax al interstitiilor subapo-nevrotice, comunicand adesea cu spatiul
supraaponevrotic)
- flegmon profund (perinefretic, etc.).
72. Artrita purulent. Definiie, semiologie, tratament
Artrita purulenta- inflamatie suporativa a articulatiei, survine in urma patrunderii microbilor (stafilacoci, streptococi) direct ( plaga
traumatism) pe cale limfatica din focarele purulente invecinate (limfadenita, osteomelita) sau pe cale hematogena (sepsis). Atritele mai
grave sunt provocate de streptococul hemolitic. Artritele pot fi primare si secundare, fiind provocate de infectia piogena sau de infectia
specifica (gonoree, tifos abdominal).
Deosebit de grave sunt artritele articulatiilor cocsofemorale, talocrorale, genunchiului, umarului.
In functie de faza procseului patologic si agentul patogen exsodatul poate avea un caracter fibrinos, purulent, purulent hemoragic,
putred.
Clinica
Depinde de extinderea si localizarea procesului patologic si de graviditatea afectiunii primare, fiind o complicatie a acesteea. Leziunea
membranei sinoviale se caracterizeaza prin durere ce se intensifica chiar si la cea mai neinsemnata miscare. Din aceasta cauza
miscarile active in articulatie devin imposibile, extrimitatea raminind in pozitia care asigura capacitatea maxima a articulatiei. Articulatia
se mareste in volum, contururile ei devin sterse, la palparea regiunii articulatiei se constata cresterea locala a temperaturii, durerea din
cauza apasarii, pielea devine rumena si edimatiata.
In cazul cind procesul suporatic cuprinde fascia ce inconjoara articulatia si muschii apare o tumefactie a tesuturilor moi. Pielea are un
caracter ecteric, bolnavul are fiebra intermetenta, frison si delir,
Aparatul ligamentar se distruge din care cauza se formeaza o articulatioe balanta ce duce la luxatii si subluxatii patologice, inj singe
apar mopdificari caracteristice procesului suporativ grav, radiogramele dupa 2-3 saptamini de la inceputul bolii se evidentiaza leziuni
ale cartilagelor, oaselor, iar mai tirziu luxactii si subluxactii.
Tratament:
Tratamentul conservator sau chirurgical imobilizarea articulatiei. In sinoviteimobilizarea trebuie imediat dupa lichidarea fenomenelor
acute in osteoartritele cu distrugere excesiva a osului imobilizarea trebuie lasata pina la aparitia antelozei intr-o pozitie functionala
comoda. In sinovitele seroase dupa punctia articulatiei se aplica un pansament compresiv care fixeaza articulatia si inlesneste rezobtia
exsodatului. Se realizeaza punctia articulatiei cu evacuarea puroiului dupa care se introduc antibiotice. Dupa punctie se aplica un
pansament compresiv si se imobilizeaza extrimitatea. Daca prin punctie nu se obtine un efect terapeutic stabil se recurge la artrotomie
( articulatia se deschide larg, se evacueaza puroiul, se introduce antibiotice, se instaleaza un drenaj.Dupa rezectia arcticulatiei este
necesar de imobilizat indelungat extremitatea intr-o pozitie functionala. Dupa lichidare fenomenelor acute este indicat fizioterapia.
73. Osteomielita. Definiie. Clasificare, semiologie, tratament
Osteomelita- este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului, secundara altor infectii ale organismului. Infectia
asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate extinde prin periost, cortex, maduva osoasa si alte tesuturi adiacente.
Patogenul bacterian variaza in functie de varsta pacientului si de mecanismul de infectie. Exista doua categorii principale de
osteomielita: hematogena sau prin inoculare directa sau contigua.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii provin de la o alta sursa de infectie a
organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana, bronsica, urinara, otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa
este zona metafizara.
Osteomelita traumatica- consecintele unei plagi prin arma de foc ce reprezinta un process pathologic secundar
Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in hematogena si exogena (directa).
Osteomielita hematogena este observata predominant la copii si implica oasele lungi, mai ales cele ale membrului inferior. La adulti
extinderea hematogena este mai frecventa la nivelul corpilor vertebrali lombari.
Osteomielita cronica. Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei osoase. Este dificil de tratat definitiv, de aceea pacientii
pot purta aceasta infectie ani de zile.

,superficial.Leucocitoza considerabila 15-20*10 (puterea 3),neutrofiloza,scad euzinofile si monocite,scade hemoglobina(pana la 30

g/l),apare o durere intense,sfredelitoare strict localizata in partea lezata,la cele mai mici miscari striga de durere.
74.Osteomielita acut hematogen:noiune, simptomatica, principiile de tratament.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii provin de la o alta sursa de infectie
a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana, bronsica, urinara, otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea
frecventa este zona metafizara.
Tabloul clinic
-durere moderata/ marcata la nivelul membrului afectat
-febra 38 grade
-frisoane
-pielea este calda, rosie, durere la palpare, tulburari de sensibilitate
-simptomele nu sunt atat de accentuate ca la copii
Tratamentul cuprinde:
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra focarului de infectie.Includ metode consevatoare
(antibioticoterapia ,repausul extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii
generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari
concentratia loc in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu intruducere de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii
generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura un drenaj,sectionarea
periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia
sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri
cutanate,muscular,musculo-faciale)
75. Osteomielita acut hematogen. Tratamentul.
.Osteomielita hematogena-apare in urma vehicularii microbilor in os prin singe. Tratamentul cuprinde
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra focarului de infectie.Includ metode consevatoare
(antibioticoterapia ,repausul extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii
generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari
concentratia loc in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu intruducere de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii
generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura un drenaj,sectionarea
periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia
sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri
cutanate,muscular,musculo-faciale)
76. Osteomielita cronic, cauzele, diagnosticul,tratamentul.
Dezvoltarea ostemieliatei acute,din formele cornice fac parte ,abcesul Brody(formarea unei cavitati in os,ce contine puroi delimitate de
capsula) osteomilita sclerozta.Cauza trecerii din acuta in cronica este necroza continua a zonei infectate din substanta
spongioasa,Sechestrul format intretine inflamatia reactiva din partea tes osos;tulburari grave ale nutritiei osului si periostului contribuie
la evolutia procesului patlogic.
Simptome sunt neinsemnate si devin accentuate dupa acutizarea procesului inflamator,slabirea restentei locale a organismului fata de
infectia din os constituie o cauza a acutizarii procesului pathologic.Examenul Rx este important,simptome dupa 10-14 zile.Intai
metafiza se manifesta prin structura stearsa;se utilizeaza fistulografia pentru a stabili sediul exact al sechestrului
Tratament Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie
starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a
mari concentratia loc in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu intruducere de
antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii
generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura un drenaj,sectionarea
periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia
sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri
cutanate,muscular,musculo-faciale)

77. Complicaiile osteomielitei. Tratamentul i profilaxia lor.

Complicatiile generale sunt in raport cu seritatea sindromului septicemie, cu reactivitatea organismului si cu precocitatea si eficacitatea
tratamentului antibiotic. Asocierea localizarilor viscerale cu infectia osoasa si articulara intuneca mult prognosticul. Printre localizarile
viscerale, cele mai frecnte sunt trei: stafilococia pleuro-pulmonara, pericardita si flegmonul perinefritic. Mai pot fi intalnite: meningite,
abcese cerebrale, peritonite. Complicatiile osoase sunt reprezentate de aparitia de focare osteomielitice multiple, ce au acelasi aspect
clinic si radiologie.
Complicatii locale :
La nvelul partilor moi intereseaza tegumentele, muschii, vasele si nervii. a.)Leziunile cutanate sunt de obicei consecinta supuratiilor
cronice. Contiguitatea numeroaselor fistule si presiunea exercitata de sechestre in drumul lor de eliminare spontana antreneaza o
devascula-rizatie a pielii cu producerea de ulceratii si pierderi de substanta. b. )Printre complicatiile musculare, amiotrofiile sunt cele
mai frecnte. Ele sunt consecintaimpotentei functionale cauzate de osteomielita si de imobilizarea prelungita.
c.) Complicatiile vasculare sunt reprezentate cel mai des de sindromul de loja. Acest sindrom poate surni fie in cursul fazei acute,
cauzat de hipe-remie inflamatoare sau de abcesul subperiostic, fie in decursul fazei cronice ca o complicatie a gesturilor chirurgicale
reparatorii.
d.) Complicatiile nervoase sunt mult mai rare, ele fiind in majoritatea cazurilor leziuni iatrogene. 2. La nilul oaselor a. Supuratiile cronice
constituie complicatia cea mai frecnta a osteomielitei. Durerea este de obicei atenuata sau absenta si este in contrast cu intensitatea
tulburarilor trofice si cu fibroza partilor moi. b. Fractura pe os patologic si pseudartroza sunt complicatii ce survin in formele grave
insotite de demineralizare intensa in regiunile unde rezistenta mecanica este minima. Cura pseudartrozelor prin osteomielita este foarte
dificila, si necesita timp indelungat si recurgerea la toate resursele terapeutice din chirurgia ortopedica si reparatoare.In pierderile de
substanta osoasa, utilizarea aparatului Ilizara, prezinta marele avantaj ca ofera in acelasi timp posibilitatea consolidarii si corectiei
defectelor de ax si lungime.
78. Gangrena gazoas: etiologie i clasificarea .
Infectia anaeroba-este un process pathologic procavat de microbe ce se inmultesc in lipsa oxigenului cu evolutie specifica.Se
caracterizeaza prin lipsa reactiei inflamatorii si edem progresiv,degajare de caz,necroza,stare grava a organismului in urma intoxicatie
cu toxine bacteriene.O complicatie a plagilor in timp de razboi.
Etiologia.Poate fi provocate de urmatorii agenti patogeni anaerobi: clostridium perfrigens,cl.oedematiens,septicum,hystoliticum.Cel mai
raspandit perfringers actiunea lor consta in formarea rapida de gaz in tesuturi si in intoxicatia grava a bolnavului.
Existra trei clasificari: 1)anatomopatologica 2)clinica 3)anatomica
Anatomopatologica
-emfizematoasa(clasica)-predomina gaz in tesuturi fata de edem,agent pathogen cl perfringens
-edematiata(toxica)-toxicoza grava a bolnavalui ,predomina edem din tesuturi asupra gazului,cl oedemantiens
-mixta-anarobi toxici formatori de gaz,edemul si emfizemul se dezvolta parallel
-necrotica-necroza sau dezintegrarea tesuturilor.
-flegmanoasa-emfizem si edem putin pronuntat
Clinica
-fulgeratoare-la cateva ore dupa ranire sau traumatism repetat,rapid la moarte
-acuta-restu cazurile de infectie anaeroba
Anatomica-epifasciala si subfasciala
79. Semnele generale i locale n gangrena gazoas.
Variza in functie de specia si virulent microbilr ,de amploarea procesului,rezistenta organismului bolnavului.Local:intensitatea
manifestarii necrozei,edem,formare de gaze,flegmon gazos,suprafata plagii.Durere in plaga,senzatie de distensie in
extremitate,intoxicatie incipient,adinamia,apatia,stare de excitatie,temperature pana la 39,puls accelerat 150,tensiunea scada
80.Extremitatea si plaga edematiate,piele palida,pete si dungi rosie albastra.Gazul poate fi evidentiat prin radiografie in extremitati,la
comprimare ies bule de gaz,crestearea rapida a edemului,scade brusc Hb,scade nr de hematii,leucocitoza,neutrofilie
80. Tratamentul gangrenei gazoase (specific, chirurgical, nespecific).
Specific-intrebuintarea unui amestec de seruri antigangrenoase.Doza curative de seruri,exprimata in unitati antitoxice international(UA)
este de 150 000 UA.Cu tel curative se introduce intravenous,picatura cu picatura cu sol izotonica clor de sodium,100ml ser la 100-400
sol fiziol.
Chirugical-efecetuarea timpurie,de urgent a operatiei radical,in trei variante:
a)incizia larga si deskiderea focarelor de infectie urmata de excizia tesuturiloe necrotizate
b)amputarea in intoxicatii progresiva grava
c)amputarea cu disecatia bontului,in cazuri avansate,tratare cu h2o2 cu imobilizare ideala
Nespecific-in intoxicatii grave,consta in dezintoxicatia energica a organismului,prin introducerea in cantitati mari (max 4 l pe zi) de
lichide (sol fiziol) transfuzii de sange.

81.Tetanos:agentul bacterian provocator i sursa infectiei.Fiziopatologia i clasificarea tetanosului(neonatal,cephalic,local i

generalizat)
Boal infectioas speficic acut,provacat de bacil anaerob-cl tetani.Exotoxina produsa de acest bacil,format din
tetanospasmin.Acionnd asupra SN duce la convulsii tonice i clonice a muchilor striai.Boala survine in urma patrunderii CL tetani in
mediul intern prin leziuni a tegumentelor.Se intalnete n intestinele animalelor,oamenilor,n soluri,perioada de incubaie 4-14 zile
Fiziopatologia Semne iniiale slab pronunate cefalee, oboseal, excitaie,slbiciune, transpiraii, durere in plag,contracii uoare a
muchilor plgii.Unul din semnele de baza convulsia tonico-clonic a muchilor scheletului.Trismus-deschiderea dificil a gurii.Muchii
mimici se contract convulsiv dnd feei o expresie sarcastic rs sardonic.Convulsiile cuprind n scurt timp
gtul,spatele,abdomenul,extremitaile.Oboseala rapid,contract toi muchii,poate duca la fractura oaselor,respiraia anevoioasa,poate
surveni moarte prin asfixie,temperature poate crete la 42,puls accelerat,poate surveni moartea 1-2 zile.
Clasificarea tetanosului:
Dup modul de ptrundere n organism a agentului patogen:tetanos prin plag,tetanos prin injecie,prin combustie,postoperator,prin
degertur, electrotraumatic, neonatal i postnatal dup natere agentul patogen ptrunde prin mucoasa uterului sau a cilor de
natere.
Dup extinderea procesului patologic- 1.tetanos generalizat (form primar generalizat, form descendent,ascendent) 2. Tetanos
limitat/local- intereseaz extremitile, apare n regiunea capului-tetanos cefalic fiind consecina aciunii toxinei asupra unuia sau mai
multor nervi cranieni
Dup evoluia clinic se disting 4 forme de tetanos-acut cu evoluie furtunoas(vehemens),cronic-(tetanus lentus),tetanos
evident(t.completus),forma frust(tears) cu evoluie nespecific(tetanus incompletus)
Exist form foarte grav,grav,de gravitate medie,uoar.
82. Profilaxia specific i nespecific a tetanosului. Tratamentul tetanosului.
1.Profilaxia specific activ-pasiv- cu scopul de a mri imunitatea fa de toxina tetanic.Const n:
- imunizarea activ cu anatoxina antitetanic ( 1ml,peste 3 spt. 1,5ml i iar peste 3 spt. 1,5 ml)+introducerea 1500+3000 UA de ser
antitetanic intramusc. n caz de orice traumatism.
-Imunizarea pasiv- administrarea gamaglobulinei cu aciune antitetanic,intramusc. la maturi i copii.
2.Profilaxia nespecific-msuri pentru ndeprtarea microbilor din plag i toaleta chirurgical timpurie i complet a plgii.
Tratamentul-tratament specific nu exista, el se trateaza simptomatic.( ser antitetanic-doza pentru aduli conine 100000-150000UA,
pentru nou-nscui 10000-20000UA, pentru copii mai mari 20000-80000UA-serul trebuie nclzit pna la 36-37 grade-injeciile se fac
zilnic timp de 2-3 zile micorndu-se de fiecare dat doza cu 50000UA,substante
neuroplegice(hexenalul,pentotalul,cloralhidratul,aminazina-se introduce intramuscular de 4 ,5 ori pe zi cte 4 ml n sol. De 2,5% durata
aciunii e de 3-5 ore.),gamaglobulina antitetanic)
Se urmrete:1.diminuarea ptrunderii n singe i neutralizarea toxinei tetanice care mai continu s ptrud n organism prin plag2.
diminuarea i suspendarea convulsiilor tonice i tetanice3.ameliorarea strii generale a organismului,normalizarea activitii cardiac i
a ventilaiei pulmonare4.profilaxia i combaterea complicaiilor secundare(pneumonie,septicemie)
83. Sepsis:definitie,clasificare,sindromul de rspuns inflamator systemic SIRS
Sepsis este o boal infecioas grav, provocat de diferii ageni patogeni i de toxinele lor.Procesul se manifest printr-o reacie
specific a organismului cu tabloul clinic monotipic,independent de agentul patogen n cauz Cu toate c nu pot fi scoase n eviden
modificri anatomice specific, n septicemia exist totui un complex de modificri , ale cror asociaii i sunt caracteristice.
Etiologia-stafilococi 68 % ,streptococci,pneumococi(19%),colibacili(7%) i foarte rar de ali microbe sau asociaii de microbe(6%)
Surse de infecie: flegmoane,abcese,mastite,peritonite,furunculi. (prin intermediul unei plagi, colecii purulente)
Clasificare
1. Conform localizrii focarului primar de infecie:
-Sepsis chirurgical
-S. ginecologic
-S.urologic
-S. neonatal
-odontogen
2.Conform agentului patogen
-stafilococic
-streptococic
-pneumococic
-colibacilar

-infecie anaerob
-septicemie mixt
3.Dup surs
-de plag
-consecin a bolii interne(angin,pneumonie)
-postoperatoare
-criptogenetic
4.Dup tabloul clinic
- fulgertoare
- acut
- subacut
-recidivant
- Cronic
5.Dup timpul evoluiei
-precoce(pn la 10-14 zile de la traumatism)
-tardiv(apare dup 2 sptmni din momentul traumatismului)
6. Dup semnele clinic-anatomice:
-septicemie- prezena mi/o n circuitul sanguine fr metastaze purulente)
-septicopiemie-cu metasteze purulente n diferite organe i esuturi.
7. Dup caracterul organismului bolnavului
-form hiperergic
-normoergic
-hipoergic
SYRS-sindromul de raspuns inflamator sistemic,cu simptomatologie evident de sepsis,dar fr focar de infecie.,fiind rezultatul
eliberrii de mediatori ai inflamaiei din zonele ischemiate.Poate avea etiologie neinfecioas.( febra mai mare de 38 sau mai mica de
36,tahicardie 90/min,tahipnee> 20/min,leucocitoza,leucopenia indici anormali)
Sepsis sever-asociat cu disfuncie organic,hipoperfuzie tisular si hipotensiune sistemic
Socul septic-sepsis dezvoltat in timp,asociat cu hipotensiune si hipoperfuzie tisular contrar unei compensri volemice adecvate.
84.Fiziopatologia sepsisului chirurgical.Citokinele i rolul acestora n patogenia sepsisului
Tabloul clinic al septicemiei cuprinde trei moment determinante:
-Forma clinic a septicemiei(fulgertoare,acut,cronic,recidivant,cu metastaze , fr metastaze)
-decompensarea progresiv a funciilor tuturor organelor i sistemelor bolnavului
-diversitatea interrelaiilor dintre simpomele prin care se manifest n toate cazrile de septicemia.
Septicemia cronic se caracterizeaz printr-o evoluie lent cu manifestri puin vizibile
Septicemia cu metastaze se caracterizeaz prin abcese multimple n diferite esuturi i organe,iar septicemia fr metastaz este de
cele mai dese ori mai grav
SIMPTOME GENERALE-cefalee,ritabilitate,insomnia,inhibiia SN,pierderea cunotinei n cazuri grave, febra39-40grade,frisonul
solemn,transpiraia profund,scderea ponderal,nrutirea progresiv a strii generale , puls mic i accelerat,scderea TAi
venoase,insuficien cardiac,tahicardie.
SIMPTOME LOCALE-paloarea,tumefacia atonia,uscciunea granulaiilor,aspectul murdar-tulbure al secreiei nensemnate ce are
deseori caracter putrid.
Sepsisul se dezvolt n trei etape:
1). n urma infeciei, se realizeaz o producie local de citokine (TNF, IL-1, IL-6), cu rol pozitiv n procesul de reparaie a leziunilor i n
recrutarea de elemente celulare (macrofage) capabile s distrug agentul patogen.
Concomitent, n circulaie se elibereaz mici cantiti de citokine i se induce secundar un rspuns de faz acut.
n aceste stadii, citokinele contribuie la procesele de aprare a organismului.
2)Apariia rspunsului inflamator sistemic este multi-cauzal:
- producie inadecvat de citokine (creteri ale produciei de TNF, IL-6);

- stimularea mduvei osoase i modificarea tipului de monocite produse (monocite i limfocite cu funcii aberante, tulburri metabolice,
creterea disproporionat a limfocitelor cu receptori de IgG, care stimuleaz producia de IgG i, prin aceasta, creterea produciei de
citokine);
- alterarea rspunsului umoral la producia de citokine:
- perturbarea metabolizrii citokinelor;
- apariia de leziuni suplimentare prin mecanismul de ischemie-reperfuzie a organelor.
n aceast etap, citokinele au un efect distructiv.3) Integritatea capilarelor este afectat (F 14.6.), iar citokinele ajunse n organe aflate
la distan de infecia iniial produc leziuni tisulare suplimentare asociate cu intervenia altor factori: aciunea PMN (aderen,
agregare, leucostaz, eliberare de radicali de oxigen i proteaze), sistemul coagulare/fibrinoliz, factorul de activare a trombocitelor
(PAF), fosfolipaza A2 non-pancreatic, eicosanide. Se ajunge, n final, la un sindrom de insuficien multiorganic
85. Manifestrile clinice,diagnosticul,tratamentul local i general al sepsisului chirurgical.
Din punct de vedere clinic se deosebesc patru stadii:
1. sindromul de rspuns inflamator sistemic. Diagnosticul acestui stadiu se bazeaz pe prezena a cel puin dou semne dintre
urmtoarele:
febr peste 38C sau, n cazul infeciei cu germeni Gram negativi, hipotermie;
tahicardie (frecven cardiac peste 90 bti/minut);
tahipnee (frecven respiratorie peste 20 respiraii/minut).
2. sepsis non sever - la semnele menionate mai sus se adaug prezena unui focar infecios decelabil clinic.
3. sepsis sever - la semnele precedente se adaug disfuncii ale unui sistem sau organ: coagulopatie, acidoz, hipotensiune arterial,
oligurie, encefalopatie.
4. oc septic, caracterizat prin persistenta sepsisului sever asociat cu disfuncii organice multiple (sindrom de deficien visceral
multipl).
Diagnosticul const n punerea n eviden, prin hemocultur, a prezenei microbului n snge. Septicemia este greu de diagnosticat
deoarece simptomele sale sunt destul de comune i asemntoare celor ale numeroase alte boli. Dac exist bnuiala de septicemie,
se fac de obicei teste ale sngelui i urinei, apoi sunt luate mostre din ran i din tractusul respirator. Radiografia, tomografia
computerizat, ultrasunetele sau scanrile cu imagistic prin rezonan magnetic pot ajuta, de asemenea, la diagnosticare.
Tratamentul general- 1.combaterea infeciei i intoxicaiei
2.sporirea forelor imunologice ale organismului
3.stimularea funciilor tuturor organelor i sistemelor bolnavului
4.tratamentul simptomatic
Se administreaz antibiotic i substane antitoxice
Tratamentul local-1. Intervenia chirurgical oportun i raional
2.condiii optime petru scurgerea secreiei din plag
3. combaterea infeciei din plag cu ajutorul preparatelor chimico-biologice
4.protejarea plgii prin imobilizare i pansamente rare
5.iradierea plgii cu lampa de cuar sau cu raze ultrascurte
6. supravegherea permanent a plgii i evidenierea complicaiilor
86.Gangrena.Definiia. Clasificarea.Semiologia gangrenei uscate i umede.
Gangrena-reprezint o necroz indirect (moartea celulelor) a unei pri ai corpului ce are contact cu mediul extern,caracterizat
printr-o culoare neagr sau surie-bruna determinat de transformareapigmenilor sang. n sulfat de Fe.
Clasificare:
1.Dup evoluia clinic
-gangrena uscat
-gangrena umed
2.Dup provenien
-gangren nespecific- se dezvolt n urma ( lezrii vasului magistral, scoaterii cu ntrziere a garoului,traumei termice si
chimice,dereglri trofice ale esuturilor
-gangrena specific- se dezvolt n urma unor astfel de boli : aterioscleroz,sifilis,diabet zaharat,

-dermatozele gangrenoase
Gangrena uscat-mai frecvent n dereglrile lente progresive ale circulaiei sangvine n membre la bolnavii extenuai,deshidratai.Pe
msur evoluiei necrozei esuturile se usuc,zbrcesc devin dure. In gangrene uscata descompunerea es.necrozate aproape c nu
are loc iar absorbia produselor toxice e neesenial,intoxicaia nu se constat.
Gangrena umed/putrid- e provocata de aceiai cauze ca i gangrena uscat.Evolueaz n dereglrile rapide ale circulaiei sngelui(
embolia,lezarea vaselor).es.necrotizate nu reuesc s se usuce i snt expuse dezintegrrii putride,ceea ce duce la absorbirea
abundent n organism a produselor de descompunere i intoxicaie grav.
87. Gangrena umed.Cauzele.Tabloul clinic.
Gangrena umed/putrid- e provocata de aceiai cauze ca i gangrena uscat.Evolueaz n dereglrile rapide ale circulaiei
sngelui( embolia,lezarea vaselor)la bolnavii obezi i extenuai.es.necrotizate nu reuesc s se usuce i snt supuse dezintegrrii
putride,ceea ce duce la absorbia abundent n organism a produselor de descompunere a esuturilor i la intoxicaia grav a
bolnavului.Stagnarea ndelungat a sngelui i edemul esuturilor n tromboza venelor duce la spasm ,iar apoi i la paralizia terminaiilor
nervoase ale capilarelor.Toate acestea intensific stagnarea sngelui ,nteete hipoxia i necrozarea lor cu descompunerea ulterioar
de ctre enzimele proteolitice.
Tabloul clinic local gangrene umed se manifest prin intensificarea brusc a edemului membrelor,prin paloarea lor.Pielea capt
aspect de marmor,devine rece,pulsul nu se determin,micrile lipsesc.Lipsesc de asemenea i semnele de limitare a procesului.La
nceput se observ paliditatea membrului lezat .Pe ea apare o reea de vene albstrii, pete roii-nchise,flictene de epiderm despins
pline cu coninut sangvinolent.esuurile descompuse se transform ntr-o mas fetid de o culoare gri-verzuie murdar.Dintre
simpomele generale se nregistreaz starea general grav a bolnavului ,dureri n membrul lezat, pulsul frecvent, tensiunea arterial
joas, limba uscat, temperature corpului nalt, nepsare,extenuare.
88. Profilaxia i tratamentul gangrenei umede i uscate.
1.prevenirea,diagnosticul precoce si tratamentul bolilor a cror complicaii sau urmri e gangrena ( boli acute chirurgicale,
cardiovasculare,traumele)
2.restabilirea circulatiei sang. dereglate ( dezv. colateralelor,lichidarea spasmelor vaselor)
Tratament: necrectomia tesuturilor lezate sau amputatia membrului afectat.
n gangrene uscat a unui segment al membrului operaia poate fi amnat pn la delimitarea complet a esuturilor necrozate.n
gangrene umed aprofundarea intoxicaiei temperatura nalt a corpului impugn efectuarea urgent a amputaiei membrului n limitele
esuturilor sntoase.Bolnavilor cu gangreana organelor abdominal le este indicat laprotomia de urgen pentru nlturarea organului
lezat.
89.Ulceraii.Definiie.Cauzele apariiei.Tabloul clinic.Tratament
Ulcer- defect al mucozitilor sau tegumentelor ce se dezvolt n urma necrotizrilor, care are tendina minor de cicatrizare i are o
evoluie cronic.
Cauzele apariiei:
1. Dereglri hemocirculatorii i limfodinamicii
2. Dereglarea pereilor vaselor n ateroscleroz
3. Trauma-termic,mecanic,electric,chimic,actinic
4. Infecia,lues,tbc,actinomicotic
5. Dereglarea MB n diabet zaharat,insuficiene de vitamine
6. Dereglri trofice
7. Ulceraii tumorale
Semiologie
1.Ulcer trofic-form neregulat ,rotund;marigini fibroase,cianotice/palide,abrupte.Fundul e adnc,fr granulaii cu esuturi necrotice
de culoare surie.Cu eliminri srace. Localizare preferata: membrele inferioare.
2.Ulcer tbc-form neregulat,margini moi atrofice,abrupte,fundul mai jos de nivelul pielii acoperit cu o suprafa lucioas cu eliminri
seroase bogate.Puin dureroase.
3.Ulcer canceros-rotund,marg.dure sub form de val,fundul elevat asupra pielii,dureros.
4.ulcer sifilitic-rotund cu un val ascuit in jur,fundul nu proemin,sarac in secreii.Mereu e indolor.Loc: buze,organe genitale.
Tratament:lichidarea cauzelor principale ce au contribuit la apariia ulcerului.Tratament local-aplicarea antisepticilor,remediilor ce
favorizeaza regenerarea.Tratament chirurgical-excizia ulcerului in bloc cu esut fibros cu o ulterioar plastie.
90. Fistule. Definitie. Clasificarea.

Fistula este un canal ngust, cptuit cu epiteliu sau granulaii, ce unete organul, cavitatea sau esuturile subiacente cu suprafaa
corpului. Ea poate uni de asemenea i unele organe cavitare ntre ele .
Clasificare:
Dup origine:
fistule congenitale, formate n legtur cu malformaiile;
dobndite,care se mpart n:
fistule provocate de un proces patologic, ce se dezvolt ca rezultat al inflamaiei(osteomielit cronic, tuberculoza oaselor,
articulaiilor, corpi strini, ligaturi, etc.), la distrugerea esuturilor de tumoare i descompunerea ei (fistule vezico-uretrale n cancerul
uterului, etc.)
formate n urma operaiilor-fistule artificiale. Acestea snt fistulele vezicii utrinare de pe urma rnirii uretrei, fracturrii coloanei
vertebrale cu paraplegie, etc, fistul intestinal n tumorile inoperabile ale intestinului, etc.
Dup legtura cu mediul ambiant:
Fistule externe ale organelor cavitare, cavitilor, esuturilor (spre exemplu, intestinale, ale vezicii urinare, duodenului, bronhotraheale,
pararectale, etc.)
Fistule interne ntre dou organe cavitare, dintre organ i cavitate, dintre organele cavitare i focarul patologic gastrointestinal, uterovezical, bronho-pleural, bronhoezofagal, rectopararectal, etc.
Fistule externe ale esuturilor moi i ale oaselor, care foarte des unesc focarul infeciei cu mediul ambiant n prezena sehestrelor.
Dup structura lor:
Fistule granulomatoase, pereii crora snt acoperii cu granulaii.
Fistule epitelizate cu pereii canalului fistulei acoperii de epiteliu.
Fistule labiate atunci cnd epiteliu mucos al organului cavitar trece nemijlocit asupra tegu,emtelor, deci n fond organul cavitar
camonic cu mediul ncpnjurtor printr-un orificiu i nu prin canal fistular.
Dup caracterul secreiei:
urinare;
salivare;
fetide;
microbiene;
purulente;
mocoase;

91.Diagnosticul i tratamentul fistulelor.Fistule artificial.

Diagnosticul fistulei de obicei nu prezint mari dificulti. El se bazeaz pe acuzele caracteristice, anamnez, aspectul plgii,
cantitatea i caracterul secreiei, iar n fistulele interorganice pe modificrile funciei organelor lezate, etc. Pentru precizarea direciei
canalului fistular, lungimii lui, numrul i caracterul ramificaiilor, legturii cu focarul patologic, etc. se efectueaz radiografia cu
introducerea n fistul a substanelor de contrast (sergozin, iodolipol, etc.) fistulografia. La precizarea diagnosticului contribuie
examenul secreiei pentru identificarea acidului clorhidic n suspecia fistulei gastrice, srurilor urice n suspecia fistulei vezicii
urinare, etc.
Expecoraia sputei colorate dup introducerea coloranilor (de exemplu, albastru de metilen) denot prezena fistulei bronhopleurale,
iar colorarea coninutului intestinal gros la introducerea colorantului n orificiul anal confirm prezena fistulei complete n el.
Tratamentul. n fistulele granulomatoase o importan hotrtoare o are lichidarea focarului inflamator din profunzimea esuturilor cu
nlturarea obligatorie a sechestrelor osoase, esuturilor moi necrozate, corpilor strini, etc. i crearea condiiilor de eliminare a
coninutului plgii, evitnd canalul fistulei. n majoritatea cazurilor fistulele granulomatoase ele organelor cavitare impun un tratament
chirurgical.
n afar de lichidarea focarului, principalul moment n tratamentul chirurgical al fistulelor epitelizate este nlturarea total obligatorie a
stratului epitelizat al canalului fistulei. Diferite metode (chimice, termice, electrice) de distrugere a epiteliului canalului fistulei snt puin
eficace fr lichidarea cauzei procesului purulent.
Fistulele labiale pot fi tratate numai prin operaie radical. Ea const n mobilizarea organului cavitar i suturarea orificiului n el, iar n
schimbrile cicatrizante ale pereilor rezecia sectorului cicratizat.
Fistule artificiale. Deosebim stome externe i stome interorganice anastomoze. Ele snt aplicate pentru restabilirea funciei
organului, diminuarea suferinei bolnavului, mbuntirea alimentrii lui, eliminarea coninutului organului cavitar.
n funcie de cauzele aplicrii stomelor ele snt efectuate provizoriu, ce se pot cicatriza spontan, cum dispare necesitatea n ele, i
permanente, cnd cauza aplicrii lor e de nenlturat. n aa cazuri se formeaz o fistul labial, care nu se cicatrizeaz spontan.

Se aplic urmtoarele fistule externe: gastrostom, colecistostom, colostom, epicistostom, nefrostom, anusul contra naturii, etc.
Anastomozele interorganice snt aplicate pentru restabilirea tranzitului adecvat al coninutului organelor cavitare sau secretului,
dereglat de un proces patologic (tumoare, inflamie, etc.). Printre ele se enumer gastroenteroanastomoz,
colecistogastroanastomoz, enteroanastomoz, etc.
92. Decubitusurile (escarele). Cauzele. Profilaxia. Tratamentul.
Decubitusul (decubitus) este un proces ulceros-necrotizat, ce se dezvolt la bolnavii slbii, aflai timp ndelungat n decubit i
intereseaz zonele aflate sub presiune permanent.
Cauzele:
1. Presiunea constant crescut asupra esuturilor. Aceasta duce la ischemie prelungit din cauza lipsei de aport sanguin la nivelul
capilarelor.
2. Frecarea ntre planul patului, cearceafuri i tegumentele pacientului determin microtraumatisme tisulare ducnd la macerarea
esutului i ulceraie.
3. Imobilizarea. Este cel mai important factor asociat cu formarea ulcerului de presiune.
Ali factori majori de risc n dezvoltarea ulcerelor de presiune sunt: febra, anemia, infeciile, ischemia, hipoxemia, hipotensiunea,
malnutriia, bolile neurologice, suprasolicitarea metabolismului. Umezeala, cldura excesiv, cutele lenjeriei, resturile alimentare sau
aparatul gipsat favorizeaz dezvoltarea escarelor mai ales la vrstnicii cu afeciuni neuropsihice sau la bolnavii cu accidente vasculare
cerebrale repetate. Pierderea in greutate favorizeaza aparitia escarelor datorita reducerii grosimii tesutului intre os si piele; medicatia,
cum este chimioterapia, terapii biologice, steroizi; lipsa de lichide(deshidratarea) i bolile cronice de asemenea cauzeaz apariia
escarelor.
Profilaxia. Escarele pot aprea n cteva ore sau zile. Astfel, profilaxia implic:
Schimbarea poziiei n pat. Mobilizarea se face la 2-3 ore sau mai des, la nevoie. n foaia de observaie se vor nota poziia i ora i se
urmrete aspectul cutanat.
Asigurarea confortului i meninerea ntr-o stare perfect de igien.
Folosirea materialelor complementare pentru prevenirea escarelor: saltele speciale antiescar, perne de diverse mrimi i colaci de
cauciuc; ungerea pielii cu soluii de oxid de zinc cu vitamina A i D2.
Alimentaie i hidratare echilibrat.
Se administreaz alimente bogate n proteine (favorizeaz cicatrizarea);
Administrarea de vitamine;
Se hidrateaz cu cel puin 1,5-2 Litri / zi.
Favorizarea vascularizaiei:
Prin masaj
Utilizarea alternativ de cald i rece.
Tratamentul. Tratamentul consta in prevenirea aparitiei leziunilor si vindecarea acestora in momentul in care s-au format. n funcie de
gravitatea rnii se poate apela la o metod chirurgical sau non-chirurgical (tratament conservator). Tratamentul conservator se aplic
escarelor de stadiul I i II, n timp ce ulcerele aflate n stadiile III i IV au de cele mai multe ori indicaie chirurgical.
Tratamentul include:
restabilirea presiunii sngelui la tesuturi. Schimbarea freventa a pozitiei, cu distribuirea egala a presiunii, o saltea speciala sau alte
suporturi care sa impiedice o presiune constanta indelungata aspupra unei zone;
curatirea zilnica cu o solutie salina a leziunilor;
mentinerea tesutului sanatos din jurul escarei uscat si curat;
indepartarea tesuturilor moarte si aplicarea de unguente si creme care sa reduca riscul infectiilor(dermazin, betadin, baneocin,
bioxitaracor).
Alte metode care pot fi folosite pentru a mentine rana curata si pentru a induce vindecarea sunt terapia cu ultraviolete si terapia cu
ultrasunete. Daca se produce suprainfectia leziunii este necesara terapia cu antibiotice. Escarele de decubit severe pot necesita
tratament chirurgical.
93.Perioada preoperatorie.Definitie. Pregtirea bolnavului ctre operatie. Particularittile perioadei preoperatorii n chirurgia
de urgen i programat.Concluzia preoperatorie.
Perioada preoperatorie este intervalul pe care, bolnavul l petrece de la internare n staionarul chirurgical pn la momentul
interveniei chirurgicale. Acest interval de timp este divers n dependen de caracterul procesului patologic. n maladiile grave, ce
prezint un mare pericol pentru viaa bolnavului perioada preoperatorie este minimal (operaia imediat). Dac se prevede un pericol
pentru viaa bolnavului n viitorul apropiat perioada preoperatorie este de o mai lung durat, dar e limitat (operaiile urgente).
Pentru operaiile programate timpul pregtirii preoperatorii este diferit.

Scopul principal al perioadei preoperatoare const n reducerea la minimum a riscului interveniei chirurgicale. Sistemul de msuri
profilactice, efectuate n scopul combaterii unor eventuale complicaii n timpul interveniei chirurgicale i dup ea constituie pregtirea
preoperatorie.
Pentru a preveni complicaiile operatorii sunt necesare urmtoarele:
de a stabili cu precizie diagnosticul maladiei;
de a depista complicaiile maladiei i afectarea concomitent a diferitor organe i sisteme prin stabilirea gradului dereglrilor funciilor
acestora;
efectuarea unor msuri curative, ce ar putea contribui la ameliorarea funciilor deficiente ale organelor i sitemelor bolnavului i la
vindecarea bolilor asociate i a complicaiilor;
de a determina indicaiile i contraindicaiile ctre operaie;
de a alege corect metoda interveniei chirurgicale i metoda de anestezie;
de a majora forele imunologice a organismului bolnavului;
efectuarea msurilor menite s micoreze pericolul infeciei endogene (baie, bierberit, curirea tractului gastro-intestinal, sanarea
cavitii bucale, .a.).
Dac operaia se va efectua cu anestezie general, e necesar ca nainte de operaie bolnavul s fie consultat de medicul anesteziolog,
care determin varianta optimal de anestezie.
Din momentul cnd bolnavul trece hotarul blocului operator se ncepe perioada operatorie, care const din urmtoarele etape:
Aranjarea bolnavului pe masa de operaie n poziia respectiv pentru fiecare intervenie chirurgical.
Inducerea bolnavului n narcoz sau efectuarea anesteziei locale.
Pregtirea cmpului operator.
Efectuarea interveniei chirurgicale (accesul, momentul principal, restabilirea integritii esuturilor).
In operaia imediat perioada preoperatorie este minima, n operaia pogramat perioada preopeatorie este mai mare i include toate
investigaiile necesare.
94.Operatia chirurgical. Definitie.Clasificarea.
Operaia chirurgical este o aciune mecanic exercitat asupra esuturilor i organelor bolnavului, fiind nsoit deseori de disocierea
lor pentru a pune n eviden organul lezat, efectuat n scopul aplicrii unui tratament ori stabilirii unui diagnostic.
Sunt cunoscute urmtoarele tipuri de operaii chirurgicale:
operaii sngernde, la care se ncalc integritatea pielii i mucoaselor;
operaii nesngernde, la care nu se ncalc integritatea tegumentelor (de exemplu, reducerea luxaiei);
operaiile curative, snt cele mai frecvente, caracterul lor fiind determinat de problemele ce i le pune chirurgul;
interveniile radicale, n care se urmrete scopul de a vindeca mbolnvirea prin ndeprtarea focarului patologic ori a organului lezat
(apendectomia, colecistectomia);
interveniile paliative, n care se urmrete alinarea suferinei, cnd nu e posibil vindecarea (de exemplu, gastrostomia n caz de
cancer esofagian avansat);
operaiile diagnostice, din care fac parte biopsia, puncia pleural, puncia articulaiior, pneumotoraxul, laparotomia i toracotomia
exploratoare, etc.
operaiile imediate, trebuie fcute fr nici o ntrziere; amnarea lor cu cteva ore, iar uneori cu cteva minute numai, poate pune n
pericol viaa bolnavului ori nrutete brusc pronosticul. Drept exemplu servesc operaiile efectuate n hemoragie, asfixie, afeciunile
chirurgicale acute (mai ales n cazul perforrii unor organe cavitare);
operaiile urgente se ndeplinesc peste un interval mic de timp de la internarea bolnavului n staionar, care este necesar pentru
precizarea diagnosticului i pentru pregtirea minimal a pacientului ctre intervenia chirurgical;
operaiile planificate pot fi executate n orice timp fr a duna sntii bolnavului, de exemplu, operaiile cosmetice;
operaiile amnate pn la 10 12 zile se efectueaz pregtirea preoperatorie;
n dependen de faptul cum este nlturat procesul patologic de o dat sau treptat deosebim operaii efectuate ntr-un timp, doi
timpi, etc.
95. Indicii pentru interventia chirurgical: vitale, absolute, relative (explicatie).
Vitale-de prim urgen, cnd cea mai mic ntrziere pune n pericol viaa bolnavului (cancerul stomacului, stenoza piloroduadenal,
hemoragii masive).
Absolute- n cazul n care boala sau complicaiile ei nu se pot trata conservativ , fr intervenii chirurgicale( ex colicistita, hernii,
stenoze, cancer, ulcer, etc)
Relative- Indicaii relative pentru operaii care au loc n bolile ce pot fi tratate att prin operaie ct i prin alte tratamente conservative.
(ex ulcer duodenal)

96. Operatii imediate, urgente i de plan. Notiuni, exemple.

Interventiile imediate trebuie fcute fr nici o ntrziere; amnarea lor cu cteva ore, iar uneori cu cteva minute numai, poate pune n
pericol viaa bolnavului ori nrutete brusc pronosticul. Drept exemplu servesc operaiile efectuate n hemoragie, asfixie, afeciunile
chirurgicale acute (mai ales n cazul perforrii unor organe cavitare).
Interventiile de urgent snt acelea, care nu pot fi amnate pe timp ndelungat din cauza evoluiei accelerate a bolii. Aa snt
interveniile chirurgicale n tumorile maligne, deoarece expansiunea lor intens poate duce la metastaze. n aceste afeciuni operaia
poate fi amnat numai pe un termen strict necesar stabilirii exacte a diagnosticului i pregtirii bolnavului pentru operaie.
Interventiile planificate pot fi executate n orice timp fr a duna sntii bolnavului, de exemplu, operaiile cosmetice.
97. Operatii radicale, paliative i de diagnostic.
n interveniile radicale se urmrete scopul de a vindeca mbolnvirea prin ndeprtarea focarului patologic ori a organului lezat
(apendectomia, colecistectomia);
n interveniile paliative se urmrete alinarea suferinei, cnd nu e posibil vindecarea (de exemplu, gastrostomia n caz de cancer
esofagian avansat);
Din operaiile diagnostice fac parte biopsia, puncia pleural, puncia articulaiior, pneumotoraxul, laparotomia i toracotomia
exploratoare, etc. Stabilirea sau prezicerea diagnosticului cu ajutorul oricrei metode chirurgicale necesit folosirea n prealabil
obligatorie a tuturor metodelor de diagnostic existente. Operaiile de diagnostic prezint ntr-o msur oarecare un pericol pentru
bolnav i de aceea ele trebuie aplicate numai ca etap de ncheiere n stabilirea diagnosticului.
98.Operatii intr-un timp,doi timpi si mai multi(notiune,exemple)
Interventia chirurgicala in care procesul patologic a fost inlaturat de-o data este numita operatie intr-un timp.Ca exemplu sunt
operatiile :colecistectomia,apendectomie.
Din cauza slabiciunii bolnavului ,gravitatii interventiei chirurgicale creste riscul sfirsitului nefavorabil ,de aceea in unele cazuri interventia
se imparte in 2 sau mai multe etape.Ex:cancer cu metastaze.
99.Perioada postoperatorie.Definiie.Faze-(precoce,intermediara,tardiva)
Perioada postoperatorie-intervalul de timp de la finisarea operaiei pna la nsntoirea complet a bolnavului.Durata acestei perioade
este diferit n fiecare caz i depinde de caracterul maladiei ,volumul interveniei chirurgicale si de starea bolnavului.
Sunt 3 faze:
Precoce:pe un interval de 3-5 zile de la finisarea operaiei.n aceast perioad pot avea loc hemoragii precoce,oc de divers
etiologie,complicaii pulmonare,complicaii cardiovasculare acute,dereglri ale tractului digestiv i urinar.
Tardiva:2-3 sptmni de la operaie i care finiseaz odata cu ziua externrii din staionar.In aceast faz pot avea loc
pneumonie,peritonit,supurarea plgii,flebotromboz,tromboembolia.
Indepartat:intervalul de timp de la externarea din stationar pina la recuperarea definitive a capacitatii de munca.Complicatiile acestei
faze de obicei sunt cauzate de erorile tehnice si tactice comise de chirurgic n timpul operaiei,iar tratamentul acestor complicaii de
obicei necesit o intervenie repetat.
100.Chirurgia plastic sau reparatorie.Notiune de gref cu pedicul nutritiv i de gref liber.
Chirurgia plastic sau reparatorie-o ramura a chirurgiei ce se ocup de restabilirea formei i a funciei esuturilor i a organelor.
Transplantarea oragnelor sau esuturilor ce se realizeaza cu pstrarea alimentrii sectorului grefat de la esutul matern atunci aceasta
metoda de plastie poarta denumirea de gref cu pedicul nutritiv.
In cazul in care organul sau esutul grefat pierd legtura de nutriie cu terenul matern,metoda poarta denumirea de transplantare sau
gref liber.Drept indicaii ctre transplantarea liber servesc defectele masive cutanate dup arsuri,plgile prin scalpare.Defectul
poate fi acoperit cu o bucata mare de piele,cu bucaele mici ,cu un strat de epidermis.
101. Aloplastie, autoplastie, homoplastie. Noiuni, exemple.
Aloplastie:operaie chirurgical de nlocuire a esuturilor cu ajutorul unor materiale strine.
Autoplastie: Intervenie chirurgical cu scopul refacerii unei regiuni distruse a corpului cu ajutorul unei grefe luate de la acelai individ.
Homoplastie: Transplantare de gref de la un om la altul .
102. Anestezia local. Indicaii. Contraindicaii. Avantajele i dezavantajele.
Anestezia locala-disparitia sensibilitatii,intr-un anumit sector provocata de administrarea preparatelor anestetice asupra formatiunilor
sistemului nervos periferic.
Anestezia locala este indicata bolnavilor istoviti,slabiti,pacientilor cu virsta inaintata,bolnavilor cu maladii a sistemului respirator si
cardiovascular ,atunci cind efectuarea anesteziei generale are mare risc..Operatiile mici,ambulatorii,trebuie effectuate cu anestezie
locala.
Contraindicatiile:
-Hipersensibilitatea bolnavului la Solutia de anestezic

-Copiilor pina la 10 ani

-Hiperlabilitatea neuro-psihica a pacientului
-In caz de operatii urgente pentru hemoragii acute,cind e necesara efectuarea hemostazei.
-Cind chirurgul presupune greutati tehnnice in timpul operatiei
Avantajele:
actiunea anestezicului este limitata la structurile pe care se intervine, fara a influenta teritorii prea intinse si fara risc de accidente toxice
generale grave. - deoarece nu necesita pregatiri speciale preanestezice, supravegherea indelungata sau ingrijiri deosebite
postanestezic, se poate folosi cu rezultate foarte bune in conditii de ambulator. - expune la cele mai putine riscuri vitale. - nu suprima
reflexele protectoare, deci se evita pericolul patrunderii de sange, secretii, corpi straini in caile respiratorii superioare
-Poti vorbi cu pacientul
Dezavantajele:
-In caz de complicatii nu putem intervene pe un sector mai larg.
-Nu permite efectuarea ei la copii,astfel ii supunem la anestezii generale.
-Nu putem controla in totalmente bolnavul,astfel reflexele pacientului sunt prezente.(poate misca membrele superioare sau in
dependent unde are loc interventia)
103. Metode de anestezie local. Caracteristica preparatelor principale.
1.Anestezia de contact(superficiala):consta in administratea de solutie de anestetic pe mucoasa.Se indica in inele intervetii in
oftalmologie.Chirurgia mica a mucoasei nazele si a cavitatii bucale.Se utilizeaza solutie de cocain1-4%,lidocaina 5%,dicaina 3%
2.Anestezia prin infiltrare:Solutii de lidocaina 0.25-0.5%,sau novocaina 0.25-0.5%.Se indica pentru inlaturarea
tumorilor superficiale de dimensiuni mici,sau operatiile ce nu sunt insotite de dificultati tehnice:apendectomie,herniotomie.Tehnica este
injectarea regiunii operatorii cu solutie anestezica si ca rezultat poate fi contactul anestezicului cu terminatiunile nervoase.
3.Anestezia de conducere:administrarea anestezicului in apropierea trunchiului nervos.Solutiile de novocaina si lidocaina (0.5-1%)care
pot fi administrarea perineural sau endoneural.
4.Anestezia subarahnoidiana-introducerea anestezicului in spatial subarahnoidian,care blocheaza radacinile nervilor rahidieni.Se
utilizeaza lidocaina 2% 2ml,novocaina 5%2ml,sovcaina 1% 0.4-0.8 ml.
5.Anestezia peridurala(epidurala,extradurala):introducerea anestezicului in spatial epidural al coloanei vertebrale.Indicatii:operatiile
genecologice,urologice
Lidocaina are o structur amidic, avnd i un efect antiaritmic (antiaritmic de clasa Ib). Se gsete n concentraie de 0,5-1-2-4%, cu
sau fr adrenalin (1 la 80000-200000), sub form de gel, spray (10 mg per doz). Se leag de proteinele plasmatice (de acidul alfaglicoproteinic) n proporie de 70% i se metabolizeaz hepatic prin dezalchilare. Eliminarea este redus n prezena disfunciei
hepatice
Bupivacaina se gsete sub form de soluie 0,25 i 0,5%, cu sau fr adrenalin.. Bupivacaina are o durata de instalare lung dar i
o durat de aciune foarte lung, o poten mare i o toxicitate mare, mai ales cardiac. Doza maxim este de 2 mg/kg. Este
anestezicul local cel mai utilizat n tehnicile epidurale de analgezie la natere i de terapia a durerii postoperatorii.
Prilocaina se prezint sub form de soluii 0,5%-2%, are indicaii asem ntoare lidocainei. Doza maxim este de 6 mg/kg. Are o
structur amidic i este anestezicul local cel mai repede metabolizat la nivel hepatic, renal i pulmonar. Este contraindicat mai ales la
noi-nscui
104. Anestezia de contact i prin infiltrare. Particularitile metodei A. Vinevski.
Anestezia de contact(superficiala):consta in administratea de solutie de anestetic pe mucoasa.Se indica in inele intervetii in
oftalmologie.Chirurgia mica a mucoasei nazele si a cavitatii bucale.Se utilizeaza solutie de cocain1-4%,lidocaina 5%,dicaina 3%
Anestezia prin infiltrare:Solutii de lidocaina 0.25-0.5%,sau novocaina 0.25-0.5%.Se indica pentru inlaturarea tumorilor superficiale de
dimensiuni mici,sau operatiile ce nu sunt insotite de dificultati tehnice:apendectomie,herniotomie.Tehnica este injectarea regiunii
operatorii cu solutie anestezica si ca rezultat poate fi contactul anestezicului cu terminatiunile nervoase.
Anestezia prin infiltrare Visnevskiconsta in administrarea pe straturi a novocainei,deci prin infiltrarea tesuturilor cu solutie
anestezica.Dupa disecarea stratului superficial e necesar de introdus novocaina in urmatorul strat mai adinc.Deci procedura se
efectueaza in consecutivitatea urmatoare:infiltrarea tesuturilor cu novocaina-incizia,infiltrare-incizie.
105. Anestezia regional. Anestezia prin procedeul Oberst-Lukaevici.
Anestezia regionala poate fi obtinuta ca rezultat al contactului substantei anestezice cu terminatiile nervoase superficial sau prin
administrarea anestezicului in tesuturile unde sint terminatiile sensibile ale nervilor periferici. Cu pastrarea constiintei pacientului.
Anestezia de conducere Oberst Lukasevici consta in introducerea novocainei de 1-2% pe ambele parti laterale ale degetului.In
prealabil pe falanga bazala.Metoda e utilizata pentru operatii la degete in caz de panaritiu,plagi ale degetelor.
106. Anestezia local intravenoas i intraostal. Indicaii. Tehnica. Preparate.
Anestezia intraosoasa. - dupa asezarea membrului in pozitie ridicata se aplica garoul pina la disparitia pulsului in arterele periferice.
Dupa anestezia pielii stratul celulat subcutanat si a periostului cu un ac Bir scurtat prevazut cu mandren se stapung tesuturile moi si

prin miscari de rotatie se impinge acul prin stratul compact al osului, stratul spongios la o adincime de 1,5 cm, tragind acul inapoi cu
0,3- 0,5 cm se intruce Solutia de novacaina de 0,25%.
Pentru anestezia piciorului garoul se aplica pe treimea inferioara a gambei, acul se introduce in capul osului metatarsian sau in
calcaneu se injecteaza 50-60 ml novacaina.
Anestezia gambei- garoul 1/3 inferioara a coapsei, acul se introduce in glezna sau in calcaneu, 100-120 ml novocaina
Anestezia coapsei- garoul 1/3 superioara a coapsei, acul se introduce in maliola, sub 120-150 ml de solutie.
Anestezia miinii- garoul pe antebrat, acul- in capul osului metacrapian, 35-40 ml novocaina
Anestezia antebratului- garoul se aplica pe umar, acul se introduce in epifiza radiuslui sau a ulnei, se injecteaza 60-70 ml novocaina
Anestezia umarului- se injecteaza in olecran 90-120 ml novocaina de 25 %
Anestezia intravenoasa pentru membre
Cu un bandaj elastic circular se leaga membrul imediat deasupra lui se aplica garoul, se scoate bandajul elastic si la limita inferioara a
cimpului operator se aplica a 2 garou, intre aceste garouri se prepara una din venele membrilor. Legaturind una din extrimitatile venei
in cealalta se pompeaza (central sau periferic) sub presiune novocaina, in vena membrului superior- 50 ml, in cel inferior- 80-100 ml de
solutie de novocaina de 0.5% .
Anestezia se instaleaza dupa 10-16 min pentru a evita intoxicarea cu novocaina in urma patrunderii ei rapida in singe, se vor scoate
garourile cu prudenta dupa operatie. Primul se scoate garoul aplicat pe segmental periferic al membrului, apoi acel de pe partea
central.
107. Rahianestezia: indicaii i contraindicaii, tehnica efecturii, pericolele i complicaiile posibile.
Rahianestezia- este o forma de anestezie loco-regionala, efectuata in coloana vertebrala in spatiul dintre doua vertebre, care
presupune inteparea durei mater (implicit si a arahnoidei) cu un ac foarte subtire si injectarea in lichidul cefalorahihidian (LCR) a unei
substante anestezice (cel mai frecvent utilizate fiind bupivacaina, xilina, ropivacaina
Indicatiile rahianesteziei:- anestezie in ocluzii arteriale prin spasm sau tromboze, - dureri puternice rezistente la analgeticele majore, in anurii produse de mecanisme imune, - la bolnavi cu scleroemfizem pulmonar si bolnavii astmatici, - interventiile chirurgicale in
etajului abdominal, - insuficienta cardiaca congestiva prin scaderea rezistentei periferice.
Contraindicatiile Rahianesteziei se impart in 2 grupe: absolute si relative.
Absolute sunt acelea in care afectarea rahianesteziei afectiaza direct viata pacientului. Socul grav, tensiunea arteriala joasa,
piodermita la nivelul functionarii, leziuni ale sistemului nervos central, deformatiile coloanei vertebrale fac imposibila efectuarea acestui
tip de anestezie.
Relative sunt mult mai numeroase: de compensare activitatii cardiace, starea generala grava, obezitatea, virsta precoce, procese
patologice cronice ale coloanei vertebrale care complica efectuarea anesteziei. Nu se recomanda rahianestezia in hipotensiune
pronuntata sau hipertensiune pronuntata.
Substante: 1.5-2ml solutie de novocaina de 5% si 0.3-1 ml sol. Sovocaina de 1%..Doza in dependent de starea pacientului si durata
probabila a operatiei.
Tehnica Raheanesteziei: Bolnavul va fi asezat transversal pe masa de operatie cu spatele maximal indoiat spre chirurg cu scopul
largirii spatiului dintre apofizele spinale si arcurile vertebrale. In punctia rahidiana se impune respectarea celei mai riguroase asepsii,
spatele se sterge cu alcool se badijoneaza cu tinctura de iod care apoi se spala cu alcool. Repere: 1. linia dreapta ce uneste punctele
superioare ale crestelor iliace dreapta si stinga trece prin apofiza spinoasa a vertebrei IV lombare
2. linia care uneste unghiurile inferioare ale omoplatilor trece prin apofiza spinoasa a vertebrei VII toracice
3. Apofiza VII a vertebrei cervicale se palpeaza aproape intotdeauna bine.
Folosind unul dintre reperele indicate se poate determina nivelul necesar pentru punctionare.Cu un ac subtire se introduce intracutant
la acest nivel si intre apofizele spinoase, 3-5 ml de solutie de novacaina 0,5 Imediat dupa aparitie lichidului cefalorahidian se va opri
miscarea acului, pentru a nu leza radacinile nervoase, iar in punctie mai sus de vertebra II lombara maduva spinarii. La aparitie
lichidului cefalorahidian in ac se racordeaza la ac seringa umpluta cu cantitatea strict necesara de solutie anestezica (0,3 1,0 ml de
solutie de sovcaina de 1% sau 1,5- 2,0 ml de solutie de novocaina de 5%) si se aspira in ea 2-5ml de lichid cefalorahidian
Rahianestezia se desfasoara de obicei in trei stadia. Stadia I incepe dupa introducerea substantei anestezice in spatial
subarahnoidian. Bolnavul percepe senzatia de caldura la picioare, la inceput dispare sensibilitatea dureroasa, pe urma cea termica si
tactila, faza dureaza de la 3 la 20 min. La inceput dispare sensibilitatea in regiunea perineala, pe urma sensibilitatea mebrelor
inferioare si a metamerelor situate mai sus pina la nivelul injectiei..
In stadia II se dezvolta anestezia si relaxarea musculara complete. De obicei se instaleaza peste 10-15 minute de la injectarea
anestezicului si dureaza de la 45 min pina la 1 ora 20 min.
Stadia III se caracterizeaza prin restabilirea miscarilor, sensibilitatii si reflexelor. Dureaza de obicei 20-30 min. Restabilirea functiilor,
miscarile, pe urma sensibilitatea tactila si, ultima, sensibilitatea dureroasa.
Complicatiile.Ruperea acului.Scaderea Tensiunii arteriale,
sincopa respiratorie(oprirea respiratiei)

Din complicatiile tradive fac parte urmatoarele:

1. Meningita purulenta se intilneste extrem de rar. Cauzele ei pot contamina cu flora de pe suprafata pielii in timpul punctionarii.
2. Paraliziile si parezele moptorii intr-un mod aparte decurg paraliziile (parezele) nervilor oculomotori aparute, de obicei, la citeva zile
sau chiar saptamini dupa anestezie. Instalarea lor se explica prin meningita locala aseptica in regiunea radacinilor acestor nervi.
Complicatiile mentionate dispar de obicei in primele 2-3 luni, insa uneori pot dura peste 6 luni.
3. Meningismul se manifesta prin cefalee pronuntata, greata, varsaturi, somnolenta, bradicardie, redoarea cefei, cresterea temperaturii
corpului.
4. Cefaleea (durerile de cap) este cea mai frecventa complicatie prostoperatorie. Poate tulbura capacitatea de munca si cauza multe
suferinte bolnavului. Uneori cefaleea este insotita de vertij (ameteala), greata, varsatura si tulburari de echilibru.
108. Anestezia epidural: indicaii i contraindicaii, tehnica efecturii, pericolele i complicaiile posibile.
Anestezia epidurala- consta in injectarea unei solutii de anestezic in spatiul peridural (intre vertebresi duramater, invelisul meningean
cel mai exterior).
Indicatii - In regiunea lombara, peridurala este indicata in cursul operatiilor ginecologice, ale cailor urinare sau alemembrelor
inferioare, mai rar ale cailor digestive (apendicectomia, de exemplu). Ea este utilizata, de asemenea, la pacientii debilitati, pentru a
diminua durerile postoperatorii in urmatoarele doua zile dupa operatie si, in cursul nasterilor, pentru atenuarea durerilor unei nasteri pe
cai naturale sau pentru a realiza o cezariana. Peridurala cervicala sau dorsala permite practicarea operatiilor de tiroida, ale organelor
otorinolaringologice, ale arterelor carotide si ale sanului.
Contraindicaiile:
Hipersensibilitatea individual a bolnavului la soluia de anestezic.
Este contraindicat copiilor pn la 10 ani.
Hiperlabilitatea (sporit) neuro psihic a pacientului.
n caz de operaii urgente pentru hemoragii acute, cnd e necesar efectuarea hemostazei.
Cnd chirurgul presupune greuti tehnice n timpul operaiei
Solutii: solutie de dicaia (3:1000) se pregateste in ziua de operatie
Vi se va cere sa va asezati pe un pat si sa va ghemuiti intr-o parte. Aceasta pozitie este esentiala pentru prevenirea problemelor si
cresterea eficientei epiduralei. Se va folosi o solutie antiseptica pentru a curata zona din spate a taliei si pentru a minimiza riscul
infectiei. Apoi o zona mica de la nivelul saptelui va fi amortita local cu un anestezic. Se va introduce un ac in zona amortita din
jurul maduvei spinarii in partea inferioara a spatelui.
Acul va fi introdus printr-un tub sau cateter in spatiul epidural. Apoi acul este indepartat cu grija lasandu-se cateterul pe loc pentru a se
putea furniza cu usurinta diverse medicamente prin acesta.Acul se introduce in spatiul intervertebral ales din timp,la o adincime de
2cm.
Complicaiile anesteziei
Se mpart n dou grupe: locale i generale. Complicaiile locale se dezvolt n zona de administrare a soluiei anestezice:
leziunea peretelui vascular cu formarea hematomului;
dezvoltarea parezei n rezultatul comprimrii nervului de ctre soluia anestetic sau leziunea nervului cu ajutorul acului;
traumarea esuturilor moi la aplicarea garoului n timpul efecturii anesteziei locale intravenoase sau intraosoase
Complicaiile generale se pot manifesta ntr-o form uoar, medie i grav. Forma uoar se manifest prin vertijuri, slbiciune,
greuri, tahicardie, apariie de sudoare rece, paloarea tegumentelor, dilatarea pupilelor, uneori dereglri de respiraie.
Forma medie se caracterizeaz prin excitabilitatea motoric a bolnavului, apariia halucinaiilor, vomelor, convulsiilor, hipotonie,
dereglri pronunate de respiraie.
Forma grav se manifest prin: scderea brusc a tensiunii arteriale, apariia aritmiei, bradicardiei, lipotemiei, dereglri severe de
respiraie pn la apnoe.
109. Blocaje cu novocain (vagosimpatic, paranefral, intercostal)
Blocajul cu novocaina este o metoda de tratament propusa de chirurgul rus A. V. Visnevski (1929), care foloseste actiunea solutiei de
novocaina asupra terminatiilor nervoase periferice.
Blocajul cervical vago-simpatic: la intersecia muchiului sterno-cleido-mastoidian cu vena jugular extern ntre muchi i apofiza
transversal se introduce 20-40 ml de novocain 0,25%. Indicaii: ocul pleuro-pulmonar, fracturi multiple a coastelor, arsuri n regiunea
toracic, etc.
Blocajul lombar (paranefral) n unghiul format de coasta XII i muchiul erector al trunchiului, n spaiul paranefral se introduce 60120 ml de novocain 0,25%. Indicaii: colica renal, pancreatit acut, ileusul dinamic, trauma nchis a abdomenului.
Blocajul nervilor intercostali sub marginea inferioar a coastei la distana de 8 cm de la linia axilar posterioar se introduc 5 10
ml novocain 1-2%.
110. Anesteticii cu aciune local: mecanismul de aciune, clasificarea.

Sunt esteri si amide:

Esteri:
Cocaina este un alcaloid natural, extras din frunzele arbustului Erythroxylon coca, cu structura esteric.. Se utilizeaz sub form de
sare clorhidric, se absoarbe bine prin mucoase, nu ns prin pielea intact. Are un puternic efect vasoconstrictor. Datorit
vasoconstriciei locale apare albirea mucoaselor. Dup absorbie, cocaina are efecte simpaticotone generale: hipertensiune arterial,
tahicardie, spasme vasculare, hiperglicemie. Cocaina absorbit exercit i efecte central-excitante urmate de deprimare. Determin o
stimulare psihomotorie, nltur senzaia de oboseal, creeaz euforie, logoree, halucinaii cu viziuni colorate, etc. n doze mari
produce com, convulsii epileptiforme i moarte prin paralizia centrului respirator. Datorit acestor efecte este o substan stupefiant,
fa de care se instaleaz la nceput dependena psihic i ulterior apar i celelalte simptome ale dependenei majore. Cocaina se
folosea numai pentru anestezia de suprafa (la injectare produce necroza), n ORL, oftalmologie i stomatologie.
Benzocaina (Anestezina) este esterul etilic al acidului para-aminobenzoic. Substana este insolubil n ap. Se poate utiliza numai
pentru anestezia de suprafa, mai ales pe plgi i ulcere, sub forma de pulbere, emulsie, unguent in concentraii de 1-20%, sau ca
supozitoare i comprimate n doze de 200-300 mg pentru o dat. Pe cale oral, comprimatele pot fi utile inclusiv n dureri epigastrice.
Procaina (Novocaina) din punct de vedere chimic este esterul acidului p-amino-benzoic cu dietilamino-etanol. Efectul anestezic este
de scurt durat (30-60') pentru c se absoarbe rapid din cauza vasodilataiei. Procaina se folosete n concentraie de: 0,5 -1% pentru
anestezia prin infiltraie, 1- 2% pentru anestezia de conducere, 4% n stomatologie, 8% pentru rahianestezie. Infiltraiile cu procain se
practic i n scop terapeutic n spasme vasculare, anurie reflex, contracturi musculare, leziuni traumatice ale aparatului locomotor.
Aciunile generale ale procainei: la nivel central are efect analgetic moderat asemntor aspirinei, slab aciune sedativ-vegetativa; la
periferie produce efect vasodilatator, hipotensiv, spasmolitic pe musculatura neted. Pentru efectele generale procaina se injecteaz
i.v. lent n doz de 50 - 100 mg.
Tetracaina (Dicaina) are poten mai mare dect procaina pentru anestezia de suprafa i troncular. Durata aciunii este de 2-3 ore.
Toxicitatea este mult mai mare. Se folosete ca anestezic de suprafa n concentraii de 0,2-2% n bronhologie i O.R.L.
ANESTEZICE LOCALE DE TIP AMID
Lidocaina (Xilina) este anestezicul cel mai frecvent utilizat. Are potena mai mare ca procaina de 4 ori pentru anestezia de suprafa
i de 2 ori pentru anestezia troncular. Are o aciune de durat mai lung dect procaina (1-2 h). Se preteaz pentru toate tipurile de
anestezie. Se folosete n soluie 0,5 -1% pentru infiltraii, 1-2% pentru anestezia de conducere, 2- 4% pentru anestezia de suprafa a
mucoaselor, 4-5% pentru rahianestezie. Se asociaz frecvent cu adrenalina. Fiind o amid cu structura chimic diferit de cea a
procainei poate fi folosit la bolnavii cu hipersensibilitate alergic fa de anestezicele din seria esterilor p-amino-benzoici. Alte utilizri:
dintre aciunile sale resorbtive cel mai important efect este cel antiaritmic cardiac, valorificat n combaterea diferitelor aritmii ectopice.
ns, este contraindicat n tulburri de conducere atrioventricular, respectiv n insuficiena cardiac. Xilina intr n unele preparate
compuse de uz stomatologic: Stomacain spray i Dentocalmin.
Mepivacaina este asemntoare structural i farmacologic cu lidocaina. Are avantajul c nu este necesar asocierea cu adrenalina,
fiind preferat la persoanele la care aceasta este contraindicat.
Bupivacaina (Marcaine) se folosete n concentraie de 0,5% simpl i 0,25% n combinaie cu adrenalin. Este asemntoare
mepivacainei. Se folosete pentru anestezie local de durat mai lung (4-8 h). Aciunea i toxicitatea este mai marcat.