MINISTERUL AGRICULTURII I INDUSTRIEI

ALIMENTARE
AL R. MOLDOVA
Colegiul Agroindustrial ,,Ghorghe Rducan din
s.Grinui

REFERAT
DISCIPLINA: FILOSOFIA
PNZARU SORIN,

ELABORAT:

GR. MA-4

VERTIFICAT:

PROF.
RACILA MIHAIL

Grinui 2015

Filosofia renascentista
Termenul de Renastere provine din limba franceza "Renaissance" care a fost pus in
circulatie in secolul XVIII pentru a insemna reinnoirea artelor. Incepand cu deceniul III al sec
XVII termenul va capata un sens deplin. De-a lungul timpului s-au nascut puncte de vedere
diferite. Se explica prin faptul complexitatii problemelor si fenomenelor pe care le cuprinde
Renasterea si datorita perspectivei diferite din care diferiti cercetatori cercetau aceasta
perioada, fiind cercetata de istorici, literati, filosofi, fiecare a intreprins renasterea prin
prisma profesiei sale.
Renasterea este apreciata de cercetatori ca fiind o adevarata aurora in aceasta istorie,
caracterizata prin adevarate explozii spirituale, materiale, efervescenta culturala. Unii spun ca
Renasterea este o miscare culturala. aparitia Renasterii au contribuit factori cum ar fi:
transformarea structurii profunde ce a avut loc prin trecerea societatii de la feudalism la
capitalism
prin acumularea de cunostinte
a fost favorizata (renasterea) de nevoia de adevar si rationalitate
de nevoia de renuntare la dogme
intoarcerea la valorile culturale ale antichitatii
afirmarea nestingherita a individualitatii umane.
Si astazi mai exista reactii antirenascentiste, pozitie ce se opune admiterii unei etape de
dezvoltare si neaga Renasterea. Aceasta supradimensioneaza realizarile din evul mediu si
neaga pe acelea ce tin de renastere. Neaga faptul ca Renasterea ar fi o perioada de progres
cultural. Sustine ca toate realizarile care se atribuie Renasterii au existat din evul mediu, si ca
din sec. X au avut loc mai multe renasteri succesive.
Majoritatea societatilor recunosc Renasterea ca o perioada istorica specifica umanitatii.
Delimitarea in timp a Renasterii prezinta si ea anumite pozitii controversate, dar in linii mari
se recunoaste ca putem vorbi de renastere din a doua jumatate a secolului XIV pana in prima
jumatate a secolului XVI.

Mai multi cercetatori propun ca renasterea sa fie interpretata in 2 sensuri:

mai larg
mai restrans.
In sens larg prin renastere se caracterizeaza prin :
umanismul
reforma propriu zisa
reforma,
Toate aceste dimensiuni sunt momente de emancipare sociala si spirituala.
UMANISMUL -este faza de inceput a renasterii cu care debuteaza aceasta si se
caracterizeaza prin 2 elemente, si anume:
prin intoarcerea la valorile culturale si filosofice
prin cultivarea unor discipline ale spiritului (literatura, arta) pecntru ca sa se premareasca
omul, care este considerat nu numai fiinta naturala ci si sociala, fiind o parte a societatii.
Aceasta pozitie de exaltare a omului o gasim in operele lui Dante Aligheri, Bocacio,
Petrarca, in care gasim exprimata intelepciunea antica. Rabloise -in romanul "Manastirea din
Tei-si ia ca motto "fa tot ce vrei" -este o chemare la descatusarea omului, pentru ca omul nu
este considerat numai parte ci el este considerat si ca intreg, el are obligatii dar si drepturi, el
trebuie sa traiasca ca o fiinta reala cu aspiratiile sale. Umanismul atinge o dezvoltare maxima
in secolul XV in ITALIA ti in sec XVI in celelalte tari europene.
RENASTEREA PROPRIU ZISA -este etapa de maturitate in care se manifesta pregnant
transformarile generale ale renasterii, in care cultura dobandeste o mai mare autonomie fata
de antichitate. Se caracterizeaza prin dezvoltarea artei ilustrata de LEONARDO da VINCI,
MICHELANGELO, RAFAEL. Prin dezvoltarea stiintei reprezentata de Copernic si de
dezvoltarea filosofiei reprezentata de Giordanno Bruno. In aceasta faza umanismul continua
sa se dezvolte mai ales in tarile din afara Italiei. Aceasta faza a renasterii are loc intre 1
REFORMA -este o alta dimensiune a Renasterii legata de primele doua, pregatita de
Erasmus din Rotterdam, pusa in practica de catre Martin Luther si caReforma exprima vointa
de emancipare, de insusire a tuturor formelor vietii, se manifesta tendinta ca viata sociala sa
se desparta de biserica.

Renasterea nu a fost un fenomen national, ci a fost o miscare de eliberare spirituala care s-a
manifestat si in Fransa, Germania, Anglia, Polonia, Tarile Romane. In acest sens putem
aminti numele unor umanisti romani, cum ar fi: Ioanes Soneras, Nicolae Olacus, Constantin
Contacuzino, si intr-un alt timp istoric Dimitrie Kantemir.
Filosofia renascentista
Aceasta filosofie a fost influentata puternic de dezvoltarea statelor, cand s-au pus bazele
experimentului si aplicatiilor matematice. Filosofia renascentista are un caracter
antiscolastic, este umanista, este orientata spre studiul omului si al naturii. Se caracterizeaza
prin apelul la experienta, care ca, cercetarea naturii sa se faca fara prejudecati. Se
caracterizeaza prin proclamarea libertatii de gandire.
In cadrul filosofiei renascentiste deosebim 2 elemente : - pe de o parte revine modalitatii de
gandire antica -se contura intr-un fel sau altul filosofia antica sub forma reinoirii filosofiei
antice. Asa este Academia Platonica din Florenta reprezentata prin Marsilio Ficino si Pico
DeMarsandela care dezvolta si o gandire platonica. A doua scoala filosofica este
Universitatea din Padova cu reprezentanti ca Pietro d Abano si Mascilio Da Padova. Aceasta
scoala dezvolta sub semnul lui neo, filosofia lui Aristotel. Filosofia lui Aristotel deabia acum
este mai bine conturata.
In domeniul filosofiei cel care va fi intemeietorul noilor tendinte este Nicolo Cusanus, desi
cardinal esre un om foarte cult influentat de umanism, lucrarea sa numita "Di docta
ignoratio" ridica niste probleme foarte importante, presante de-a dreptul uimitoare pentru
timpul respectiv (sec. XV). Aici gasim o teorie cosmologica foarte interesanta. Cusanus pe
baza argumentelor filosofice sustine teza "Infinitatea universului". De asemenea el era un
bun cunoscator al matematicii si vorbeste de rolul metodologic al acesteia.
LEONARDO da VINCI -a trait intre 1este un reprezentant de seama al gandirii
renascentiste, este un adevarat titan de care perioada a avut nevoie si pe care a creato.
Leonardo da Vinci nu a elaborat un sistem filosofic propriu zis dar a fost un remarcabil
ganditor ce a tras concluzia teoretica de pe urma a numeroase observatii si experimente. El
este cel care face pasul hotarator in abandonarea principiului autoritatii in stiinta. El cere ca
sa se studieze si interpreteaza natura prin propria intelepciune, el cere ca gandirea sa fie
proprie, sa se treaca de la declaratia abstracta a cunostintelor privind demnitatea omului la
afirmarea valorii. Evul mediu poate fi depasit prin afirmarea capacitatii creatoare a omului
dand drept calauza puterile sale intelectuale. Refuza intelepciunea gata facuta si cere
contactul direct cu natura care sa fie cercetata prin observatii si experienta, dar si ratiunea
care este cristalizata in modelele matematicii. Leonardo considera ca cea mai importanta
problema a stiintei este cea a naturii. In acest sens el aduce o contributie importanta la
teoretizarea si aplicarea metodei in stiinta. La baza metodei stiintifice trebuie sa stea
experienta pentru ca intelepciunea este fiica experientei. Critica pe filosofii speculativi care

sunt reprezentantii unei false stiinte. Dupa el nu se poate spune ca o stiinta este adevarata
care incepe si sfarseste in minte. Leonardo formuleaza doua rezultate ale metodei
experimentale, valabile si astazi :
sa procedeze in mod sistematic
sa repeti de mai multe ori experienta inainte de a face generalizari.
Leonardo pune accentul pe observatii si experienta, nu a neglijat rolul intelectului in
cunoastere. El nu este un empirist si are in vedere rolul ratiunii, gandirii prin descoperirea
cauzelor, sa descopere legile ce guverneaza fenomenele. El clarifica problema dintre teorie si
practica, considera ca practica este subordonata teoriei. El spune ca stiinta este capitanul si
practica soldatii. Studiaza mai intai stiinta si apoi practica nascuta din aceasta stiinta,
ironizeaza pe aceea care tin mortis la practica. Leonardo a dat o importanta deosebita
matematicii spunand ca aceasta ne ofera adevaruri sigure si necesare. A avut preocupari
multiple -pictor, sculptor, arhitect, fizician, anatomist, muzician, botanist, scriitor. In toate
astea a adus o contributie importanta. In domeniul artistic apare ca un adevarat inovator al
artei din sec. XV. Tablourile pictate de el -Monalisa, Cina cea de taina, Buna vestire, Madona
si pruncul sunt adevarate opere nemuritoare.
Leonardo este un adevarat UOMO UNIVERSALE. Criticul Edgard Papu arata carei
personalitati i se poate atribui acest apelativ de uomo universale (om universal). Se poate
atribui apelativul de uomo universale acelei personalitati care stapanesc cu geniu mai multe
domenii ale culturii.
In sec. XVI -Neagoie Basarab este considerat un uomo universale, in lucrarea lui gasim o
limba bine calculata in efecte, calitati de orator si poet.
Antimonie Tineanu -uomo universale -cu o contributie deosebita la cultura romaneasca. A
scris opera de baza "Didahiile". Din aceasta opera reies calitatile lui de om universal -orator,
xilograf, sculptor, arhitect, miniaturist.
Dimitrie Cantemir -uomo universale -filosof, istoric, compozitor, desenator, scriitor
-"Cresterea si descresterea Imperiului Otoman".
GIORDANO BRUNO -1548-1600 -s-a nascut la Nala in apropiere de Napoli. La varsta de
11 ani a fost incredintat unui calugar pentru educare, apoi intr-o manastire ce o paraseste in
curand, fiind nevoit sa duca o viata de pelerin, deoarece era urmarit de Inchizitie. Neputindui suprima ideile, inchizitia la 17 februarie 1600 la ars pe rug. El este considerat un erou al
filosofiei. Opera sa reprezinta prototipul cunoasterii umane. A scris mult, dintre operele lui
amintim : "Arca lui Noe", "Despre infinit", "Despre cauza", "Dialoguri Italiene".

Desi a dus o viata chinuita el a studiat operele marilor filosofi ai Antichitatii. Conceptia
filosofica a lui se caracterizeaza prin atitudinea autodogmatica si antiscolastica. El si-a
propus sa elaboreze o noua teorie asupra naturii spunand ca obiectul filosofiei este natura, iar
scopul ei este cunoasterea naturii.
Lui ii sunt proprii 2 caracteristici :
dinamismul intern
ordinea.
Natura este finita si intruchiparea ordinii si perfectiunii. El sustine idei dupa care Pamantul
nu poate fi centrul absolul al lumii fiindca exista o infinitate absoluta de lumi. O alta idee
importanta este considerentul ca dinamismul si dificultatea sunt determinate de contrar si
iminente naturii, el considera ca natura si Dumnezeu sunt totuna. Sustinand ideea infinitatii
Universului pe care o argumenteaza, completeaza teoria geocentrica a lui Copernic. A fost si
ramane un filosof al Renasterii ce a contribuit la dezvoltarea gandirii si apropierea Renasterii
de perioada moderna sec. XVII.
FILOSOFIA CLASIC GERMAN
n epoca modern tot mai mult se despart drumurile filosofiei i tiinelor naturaliste. Ele au diferite
obiecte de studii (natura nemijlocit dat n experiment la tiinele naturii i formele abstracte de gndire la
filosofie). Se deosebesc ele i prin metodele sale (experimentul n tiinele naturii i logica, abstracia n
filosofie). ns tiinele naturaliste permanent cereau de la filosofie formularea i justificarea metodelor
generale de cunoatere, formelor universale de gndire. Pentru rezolvarea lor filosofia din nou pune n
centrul cercetrilor sale omul, esena lui, modurile activitii vitale i de cunoatere ale lui. Aseste probleme
devin obiectul de studii a filosofiei clasice germane.
Filosofia clasic german ocup o perioad relativ scurt, care este mrginit cu anii 80 a sec xviii
dintr-o parte i anul 1831 (anul morii lui hegel ) din alt parte. ns din punct de vedere teoretic ea este
culmea dezvoltrii gndirii filosifice din acea perioad. La sfritul sec. Xviii lichidnd rmnerea n urm
economic i politic, germania se apropia de revoluia burghez, la fel ca i n frana veacului xviii, n
germania din veacul xix revoluia filosofic a precedat revoluiei politice. Filosofia clasic german a fost ca
o teorie german a revoluiei franceze. Pentru ea este caracteristic:

Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente.

Divizarea existenei n lumea naturii i lumea omului.
Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena omului. Principala problem este problema
omului, trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali considerai n aciunea lor istoric.
Se subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea problemei umanismului.
nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i idei.
Formularea dialecticii ca concepie integral.
Reprezentanii filosofiei clasice germane au fost kant, fichte, schelling, hegel, l.feuerbach. Pn nu
demult n filosofia sovietic concepia lui k. Marx i f.engels era interpretat ca ceva sinestttor, ca o etap
calitativ nou n dezvoltarea gndirii filosofice. Dac s fim obiectivi, ideile filosifice a acestor mari gnditori
ntocmai se nscriu n tradiia filosifiei clasice germane i nu-s altceva dect finalizarea ei.

Kant immanuel (1724-1804) mare filosof i savant german, fondatorul filosofiei clasice germane. S-a
nscut i a trit toat viaa n or. Konigsberg. n 1745 a absolvit universitatea din konigsberg. Activeaz la
aceast universitate n anii 1755-1770 ca privat-docent, iar din 1770 pn n 1796 profesor. n 1794 a fost
ales membru al academiei din s-petersburg. A citit o mulime de cursuri (logica, metafizica, geografia fizic,
etica, antropologia, fizica, mecanica, matematica, dreptul .a.). n activitatea lui k. Deosebim dou perioade:
precriticist i (dup 1770) criticist. n prima el se ocup mai mult cu tiinele naturii, se manifest ca
astronom, fizic,geograf, scrie un ir de lucrri n care afirm posibilitatea cunoaterii fenomenelor naturii ce
exist ca atare. Kant formuleaz o ipotez cosmogonic foarte important despre apariia planetelor
sistemului solar dintr-o nebuloas primordial confrom legilor naturale. Aceast realizare a astronomiei a
respins ideea cum c natura nare istorie n timp. Cu cercetrile sale naturalist-tiinifice i naturfilosofice
kant fundamenteaz un nou tablou al lumii tabloul nemecanicist. n deceniul 60 se ncepe trecerea de pe
poziiile raionalismului dogmatic la empirismul sceptic i de la el raionalismul critic. n anii 70 el trece de
la naturfilosofie la filosofia teoretic. Concepia lui filosofic este numit nc i idealism transcendental.
Multitidinea de probleme ce le abordeaz kant se reduc la 4 principale: 1) ce eu pot s tiu?; 2) ce eu trebuie
s fac?; 3) la ce eu pot s sper?; 4) ce este omul? Rspunsul la prima ntrebare are scop de a preciza
posibilitile i limitele cunoaterii umane. A doua ntrebare se refer la problemele naturii moralei. A treia la problemele esenei religiei. Aceste ntrebri trebuie s rspund i la a patra - locul i rolul omului n lume.
A doua perioad a activitii lui kant criticist este legat cu publicarea de ctre el a trei lucrri:
critica raiunii pure (1781), critica raiunii practice (1788) i critica capacitii de judecat(1790). n
aceste lucrri el d o analiz critic filosofiei precedente.kant socotea c obiectul filosofiei teoretice trebuie
s fie nu lucrurile, fenomenele i procesele naturii, ci cercetarea activitii de cunoatere a omului, stabilirea
legilor raiunii umane i limitele ei.
Meritul lui kant const n aceea, c baza cunoaterii tiinifice el o vedea nu n contemplarea esenei
inteligibile a obiectelor, ci n activitatea de construire a ei, pe baza crei se formeaz obiecte idealizate.
Cunoaterea este activitate intelectual a subiectului, proces de reflectare a lumii n construcii logice. n
problema central a gnoseologiei interaciunea subiectului i obiectului filosofia prekantian atenia
principal atrgea analizei obiectului cunoaterii. Kant face obiect a filosofiei specificul subiectului
cunosctor, care determin modul cunoaterii i controleaz obiectul cunotinelor. n filosofia prekantian
subiectivitatea era privit ca un obstacol n calea adevratei cunoateri, ca ceea ce denatureaz starea
lucrurilor (teoria despre fantome a lui f.bacon).
Kant pune problema de a preciza deosebirea dintre elementele subiective i obiective a cunotinelor
n subiect nsi, n diferite nivele i structuri a subiectului. n subiect el evideniaz dou niveluri: empiric i
transcedental (ce se gsete dincolo de experien). Nivelul empiric cuprinde particularitile individualpsihologice ale omului, specificul organelor de sim, sistemului nervos. La nivelul transcedental se refer
acele noiuni i categorii universale care apriori se gsesc n intelectul i raiunea omului. Structura
transcedental formeaz nceputul supraindividual n om.
Una din cele mai importante probleme asupra creia lucra kant era problema cum sunt posibile
cunotinele tiinifice veridice? Cunotinele veridice sunt cunotinele obiective ce au caracter universal i
necesar. Aceast problem a veridicitii cunotinelor tiinifice la kant se concretizeaz ca: cum e posibil
matematica?, cum e posibil fizica?, cum e posibil metafizica?.el neag att sensualismul ct i
raionalismul, care n diferit mod priveau izvorul cunotinelor. Kant considera c cunotinele se bazeaz pe
experien, ns nu toate cunotinele reies din experien, exist ceva ce preced experiena, exist pn la
experien (a priori). n procesul cunoaterii el evideniaz trei etape: 1) sensibilitatea, 2) intelectul analitic,
judecata i 3) raiunea. Sensibilitatea este capacitatea senzaiilor i percepiilor. La sensibilitate se refer
spaiul i timpul. Intelectul este gndirea ce opereaz cu noiuni i categorii. Aici kant include categoriile

cantitate, calitate, relaie i modalitate. Raiunea este proprietatea de a formula raionamente, este cea mai
superioar capacitate a subiectului care dirigeaz i controleaz intelectul. Senzaiile noi le primim din
experien interacionnd cu obiectele singulare, dar ele nu au caracterul generalitii. Caracter general i
universal au noiunile, dar ele exist n noi apriori, sunt date pn la experien. Cunotinele tiinifice pot fi
concepute numai ca sinteza acestor dou elemente diferite. Problema const n aceea cum poate exista
aceast sintez?
Procesul cunoaterii, dup kant, se realizeaz n felul urmtor.obiectele realitii care exist ca atare
acioneaz asupra organelor de sim, provocnd o mulime de senzaii. Ceea ce noi reflectm prin senzaii nu
constituie lucrurile ca atare aa cum sunt n sine, ci numai cum ele ni se dau nou. Lucrurile n sine nu pot fi
cunoscute. Kant numete lucrul n sine obiect transcendental ori noumen (spre deosebire de fenomen pe
care noi l putem cunoate). Intelectul cu ajutorul categoriilor apriorice grupeaz i sintetizeaz
reprezentrile senzoriale ntr-o imagine integral - percepia. Ultima este ceva strict individual i subiectiv.
Ca s devin uni-versale aceste precepii individuale trebuie s treac prin gndire, intelect, care opereaz cu
noiuni i categorii. Intelectul formuleaz categorii i judeci, construiete obiectele n corespundere cu
formele apriorice ale gndirii. Noi cunoatem numai aceea ce singuri construim cu ajutorul intelectului. ns
intelectul este dirijat de treapta superioar - raiune. Ea opereaz cu judeci i raionamente i privete
lumea fenomenal global. Numai cu ajutorul raiunii se nasc ideile care sunt cluze pentru cunoatere. Deci
cunoaterea, dup kant este o activitatea intelectual de construire i reflectare a realitii n construcii
logice, mintale, dup anumite legi proprii gndirii.
concepia moral a lui kant reies din convingerea c fiecare personalitate este un scop n sine. Nici
o personalitate nu trebuie s fie mijloc pentru realizarea altor scopuri, chiar dac ele reies din intenii
nobile. Baza concepiei morale o constituie imperativul categoric. Orice fapt este moral dac n temelia sa
conine tendin spre fericire, dragoste, simpatie. Fapta devine moral dac ea se bazeaz pe datorie i stim
legilor i normelor morale. n caz de conflict moral noi trebuie necondiionat s ne supunem datoriei morale.
Hegel georg wilhelm friedrich (1770-1831) - filosof idealist obiectiv i dialectician, cel mai mare
reprezentant al filosofiei clasice germane. La nceputul activitii sale filosofice hegel a fost adeptul lui kant
i fichte ca mai apoi, sub influena lui schelling, s treac de la idealismul transcendental, subiectiv la cel
absolut, obiectiv. Concepia lui este cea mai profund i multilateral dezvoltare a metodei dialectice de
gndire i concepere a lumii. Marele merit a lui hegel const n aceea, c el pentru prima dat a prezentat
toat lumea natural, istoric i spiritual n form de proces, n permanent micare, schimbare i dezvoltare
i a ncercat de a stabili legturile interne a acestor schimbri.
Hegel a creat sistemul idealismului obiectiv original la temelia cruia a pus teza despre identitatea
dintre existen i gndire, despre lume ca o manifestare a ideii absolute. Iar aceasta nseamn, c existena
este gndire, c tot ce-i real este raional i tot ce-i raional este real. Conform concepiei lui hegel baza lumii
o constituie ideea absolut, spiritul universal care dup natura sa e contradictoriu i de aceea se afl ntr-o
permanent automicare, autodezvoltare. Ideea absolut, potrivit lui hegel , nu-i altceva dect raiunea,
gndirea, substana ce formeaz esena i baza primordial a tuturor lucrurilor, ea exist venic i conine n
sine n form potenial toate determinrile fenomenelor naturale, sociale i spirituale. logica, filozofia
naturii i filozofia spiritului sunt trei pri componente a enciclopediei tiinelor filosifice care prezint
un scurt eseu a sistemului filosofic a lui hegel.
n procesul dezvoltrii sale ideea absolut trece prin diferite etape, iar dezvoltarea ca atare are forma
de triad: tez, antitez i sintez. Prima n dezvoltarea ideei absolute e etapa logic, cnd ideea exist n
starea sa pur, naintea naturii, n stihia gndirii pure. La aceast etap ea se desfoar prin aa categorii
ca existen, esen, noiune.la a doua etap ideea absolut se transform n natur, care este o exteriorizare

a ideii absolute. Ideea se obiectivizeaz n natur, se nstrineaz de la adevrata sa esen i se manifest

n form de obiecte corporale singulare. A treia etap a dezvoltrii ideei este filosofia spiritului ce se
realizeaz prin spiritul subiectiv, spiritul obiectiv i spiritul absolut. Spiritul subiectiv reflect esena omului,
lumii lui spirituale, dezvoltarea contiinei lui. Spiritul obiectiv cuprinde sfera vieii sociale, se manifest ca
o integritate supraindividual i se realizeaz prin drept, moral i stat. Spiritul absolut este activitatea
spiritual comun a mai multor generaii i se realizeaz prin art, religie, filosofie. n filosifie ideea se
cunoate pe sine insi i cu aceaste procesul dezvoltrii se termin.
momentul progresiv n filosofia lui hegel este metoda dialectic, interpretat de el ca teorie
universal a dezvoltrii i conexiunii universale. Hegel a formulat legile cele mai generale ale dezvoltrii,
principiile fundamentale i categoriile dialecticii. Dar dialectica lui hegel purta un caracter idealist, deoarece
la temelia dezvoltrii i conexiunii universale, potrivit lui hegel , se afl ideea absolut.
n ansamblu filosofia lui hegel este contradictorie. Contradicia dintre sistemul filosofic metafizic,
conservativ i metoda dialectic progresiv, revoluionar l fceau pe hegel sa cedeze permanent n
favoarea sistemului, sau a metodei. nc n secolul trecut filozofia lui hegel a fost criticat att de
materialism (l. Feuerbach, k.marx) ct i de idealism i iraionalism (a.schopenhauer, s.kierkegaard,
f.nietzsche).
n teoria cuinoaterii hegel s-a manifestat mpotriva agnosticismului, acceptnd cognoscibilitatea
lumii. Dar cunoaterea la el e orientat n trecut, deoarece prin lucruri omul cunoate ideea absolut.

Marxismul este totalitatea de idei filosofice, economice i social-politice, formulate iniial de marx
i engels i dezvoltate mai departe de ctre v.lenin. n marxism se abordeaz un ir de probleme extrem de
importante referitor la existen, contiin, legitile dezvoltrii i funcionrii societii. Pentru prima dat a
fost dat interpretarea materialist a istoriei i societii, se formuleaz dialectica materialist, ideea practicii.
Apariia marxismului a fost condiionat de urmtoarele premise:

Social-economice generalizarea micrii revoluionare din acea perioad (rscoalele din silezia,
lion, micarea ciartist).
Naturalist-tiinifice formularea teoriei celulare, legii conservrii i pstrrii energiei i teoria
evoluionist a lui darvin.
Izvoarele teoretice socialismul utopist francez, economia politic englez i filosofia clasic
german .
Dezvoltarea societii conform marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas i contradiciilor
modului de producie. Lupta de clas duce la lichidarea societii cu clase antagoniste i respectiv lichidarea
exploatrii, la eliberarea proletariatului. V.lenin completeaz marxismul cu ideea posibilitii revoluiilor
socialiste n rile napoiate, predominant agrare. Ideile lui lenin au stimulat revoluiile i schimbrile sociale
n rile subdezvoltate ca rusia, china, iugoslavia, democraiile populare .a. marxismul a influenat puternic
dezvoltarea gndirii filosofice, economice i social-politice a sec.xx.
Astzi exist o multitudine de preri referitor la esena i rolul marxismului i aceasta este
condiionat de aceea, c marxismul nu-i o concepie omogen, nu-i numai o construcie teoretic, ci i un
sistem de idei conceptuale i abordri ideologice. Aici se refer marxismul clasic, ideile formulate de k.marx
i f.engels. Aici se refer i interpretarea i dezvoltarea marxismului de ctre lenin i aplicarea lui la
realitatea rus. Tot aici se include i varianta totalitarist a lui stalin. Mai exist varianta social-democratic a
marxismului precum i neomarxismul. Deci dac criticm marxismul, atunci trebuie s avem n vedere
anumite idei concrete ce s-au nvechit i nu corespund realitii.

Filosofia Romneasc
Dimitrie Cantemir (1673-1723) este cel mai de seam gnditor umanist romn i totodat
autor al primelor scrieri filosofice originale romneti. Studiaz acas greaca, latina i filosofia

cu fostul dascl de limb greac la coala domneasc din Iai, eruditul Ieremia Cacavela. La
Academia Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol i aprofundeaz studiile n limbile antice i
orientale, filosofie, literatur i n noile curente din gndirea tiinific.
Concepia despre lume a lui D. Cantemir a cunoscut de-a lungul vieii crturarului o evoluie
n direcia accenturii tendinelor laice i raionaliste. Lucrrile sale de tineree, dei pltesc
tribut teologiei i scolasticii, mrturisesc despre contactul autorului lor cu tiina i filosofia
Renaterii i cu raionalismul aristotelic.
Prima sa oper Divanul sau glceava neleptului cu lumea (1689) afirm o concepie
optimist despre om, desigur c n limitele moralei cretine. Divanul constituie o expresie a
tendinelor laice i raionaliste, umaniste, care se afirm n cultura romn n sec. al XVII-lea.
Scrierea Imaginea de nedescris a tiinei sacre (1700) ncearc s integreze fizica,
ntemeiat pe recunoaterea determinismului natural, ntr-un sistem teist.
Totodat aceast scriere atest un interes pentru astrologie, pentru tiinele oculte, sacre,
interes specific multor reprezentani ai Renaterii europene. Micul compendiu de logic
(1700) este o apoteoz a raiunii.
tiina omeneasc nu mai e un viciu, i mai ales, logica nu mai este o nscocire a
diavolului, ca n Imaginea de nedescris a tiinei sacre, ci o comoar a disciplinelor minii,
cheia porilor celor mai bine ferecate ale filozofiei, lumina natural, prin care omul ajunge
la adevrata nelepciune.
Opera de maturitate a lui D. Cantemir se caracterizeaz prin tendina de separare a tiinei,
domeniului raiunii, al argumentrii logice, de teologie, domeniu al credinei. Aceste lucrri sunt
Istoria ieroglific (1705), Interpretarea natural a monarhiilor (1714), Descrierea
Moldovei (1715), Cretea i descretea Porii Otomane (1714-1716), Hronicul vechimii
romno-moldo-vlahilor (1717-1723), Sistema religiei mahomedane (1722) .a.
Fenomenele naturale i istorice se supun, potrivit concepiei lui Cantemir, determinismului
cauzal. Exist o ordine a naturii i tocmai aceasta este obiectul tiinei, al cunoaterii raionale.
Gnditorul separ n spirit raionalist, cunotinele dobndite pe calea cercetrii faptelor de
convingerile izvorte din credin, delimiteaz planul teologic de cel filosofic. El definete, n
Istoria ieroglific, filosofia fizic care se ocup de studiul corpurilor naturale de credin
a crei lucrri nici dovad au, nici a s dovedi s pot. D. Cantemir subliniaz importana
simurilor i a experienei n cunoatere: Toat tiina n pova simurilor s afl, toat
cunotina i toat tiina din nainte mergtoarea simire purcede. De asemenea, pentru
stabilirea adevrului, important este experimentul: experiena i ispita lucrului mai adevrat
poate fi dect toat socoteala minii.
tiina i filosofia au misiunea de a cerceta cauzele lucrurilor, ele nu trebuie s se limiteze la
nregistrarea faptelor, ci s afle cauzele fenomenelor, s arate nu numai cum i ce s-au fcut, ci

i pentru ce ae s-au fcut. Cantemir afirm existena unei ordini nentrerupte a naturii i chiar
a unei evoluii a lucrurilor dup o lege a micrii ciclice, care presupune parcurgerea unor
momente de cretere i descretere. n spiritul deismului Cantemir nu admite intervenia
divinitii n desfurarea lucrurilor. Creatorul, - afirm el, - zidirea svrind, de lucru s
odihnete, iar mai departe din veci i pn n veci zidirea ca o slujnic dup porunc neprsit
alearg. n opera sa este subliniat totodat ideea c ordinea natural niciodat nu poate fi
nclcat, nici chiar de natura nsi, care nu-i poate modifica regulile.Ca umanist, Cantemir a
afirmat demnitatea omului, ndeprtndu-se de doctrina bisericeasc despre coruperea naturii
umane. Binele public, interesele obteti, aprarea moiei snt norme supreme ale conduitei
sociale preconizate de crturar i traduse n fapt n primul rnd de el nsui, prin opera i
activitatea sa. Cantemir cere ca omul s fie apreciat dup nvtura i faptele sale i nu dup
origine. Dup Cantemir, omul este cea mai nobil dintre toate fpturile. Nobleea omului rezid
n raiune, care i confer titlul de fiin contient de libertatea sa i de participarea prin aceasta
la moralitate. n vreme ce toate creaturile naturii urmeaz incontiente ordinea naturii aa cum a
fost creat iniial de divinitate, omul are de la nceput socoteala sfritului (contiina
scopului).
Pentru D. Cantemir omul nu mai este rob, ci stpn lumii, el e cea mai de-a firea i cea mai
evghenich, cea mai nobil dintre toate fiinele. n concepia sa omul este o fiin raional i
liber, care poate i trebuie s se cluzeasc n via dup socoteala cea dreapt, care i
permite pe greitoarea poft s o stpneasc. Scrierile istorice ale lui Cantemir sunt ptrunse
de patriotism i umanism civic. Ele sunt menite, pe de o parte, s dovedeasc romanitatea i
continuitatea poporului romn, pe de alt parte, iminenta decdere a Imperiului otoman.
Demonstrnd originea nobil, latin a poporului romn, unitatea i continuitatea sa, crturarul
patriot lupta pentru aprarea fiinei poporului su. Mndria pentru originea roman a poporului
romn se asociaz la Cantemir cu elogiul adus civilizaia antice, culturii greco-romane. El i
laud pe elini pentru c sunt ntemeietorii civilizaiei i n aceasta vede titlul de noblee al
vechilor greci; tot astfel consider c nobleea poporului su const n faptul c este
motenitorul i continuatorul acestei civilizaii. El a elogiat civilizaia uman, ornduiala i
cinsteia omeneasc, considernd ca ntemeietori ai acesteia pe elinii din antichitate i a
afirmat ideea unicitii civilizaiei omeneti. n spirit umanist i chiar iluminist D. Cantemir
afirm despre epoca n care triete c se caracterizeaz prin trezirea la lumin dup
ntunericul de pn atunci.
O contribuie deosebit are Cantemir n domeniul filosofiei istoriei. Concepia sa asupra
istoriei afirm existena unei ordini naturale, a unei legi istorice a evoluiei ciclice, creia i se
supune orice existen particular, orice form statal, orice monarhie. Scurta scriere
Interpretarea natural a monarhiilor este consacrat demonstrrii pe plan teoretic a ideii
succesiunii naturale a monarhiilor ntr-o ordine anumit i poate fi considerat ca una dintre
primele ncercri de filosofie a istoriei din Europa modern.
Cantemir este unul dintre primii nvai europeni care au susinut ideea creterii i
descreterii imperiilor. n Interpretarea natural a monarhiilor (1714) schema medieval a

celor patru monarhii este supus unei interpretri raionaliste. Cantemir i propune s arate
modul natural al naterii, creterii, decderii i n sfrit al pieirii acestor monarhii.
Formularea creterii i descreterii ca lege istoric universal l apropie pe crturarul romn
de iluminism, scrierea lui precednd cu aproape dou decenii lucrarea lui Montesquieu
Considerations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur decadence Cantemir a
aplicat concepia sa despre evoluia imperiilor n cartea consacrat istoriei Imperiului Otoman i
n Hrnicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Dimitrie Cantemir consider istoria o tiin cu
anumite canoane cum ar fi apelarea la documente, aprecierea critic i interpretarea
izvoarelor, probarea faptelor, evidenierea cauzelor fenomenelor etc. El formuleaz un principiu
metodologic modern cnd precizeaz c istoria nu poftete credin, ci tiin. Astfel, opera
lui D. Cantemir se nscrie n coordonatele umanismului renascentist de nivel european i
reprezint o deschidere spre ideile filosofiei moderne.
Prin multilateralitatea preocuprilor, prin mbinarea creaiei tiinifice cu cea artistic, prin
unitatea dintre creatorul de cultur i omul de aciune Dimitrie Cantemir (1673-1723) amintete
de titanii Renaterii. Gndirea i opera sa, strbtnd distana de la scolastic la umanism i
tiina european modern, reprezint, prin excelen, o ntruchipare a sintezei dintre cultura
Orientului i cea a Occidentului. ncercarea de a construi un sistem teologico-filosofic propriu,
ntreprins n tineree, n cartea Imaginea de nedescris a tiinei sacre (1700), a fost
abandonat de Dimitrie Cantemir n anii de maturitate. Aceast ncercare merit totui s fie
apreciat, deoarece n lumea ortodox timp de secole nimeni nu ntreprinsese ceva similar.
Lucrrile fondatorilor neoaristotelismului grec reprezentau doar comentarii la opera aristotelic
i nu sisteme proprii. Dei construit n jurul unor extrase din opera fizicianului i filosofului
flamand din perioada Renaterii Van Helmont(1577-1644), sintezele filosofice ale cruia ieise
din atenia publicului cultivat occidental de mai bine de o jumtate de secol, sistemul teologicofilosofic al lui Dimitrie Cantemir dezvolt unele puncte de vedere originale pentru sud-estul
Europei n probleme ale cunoaterii, ale universaliilor, ale raportului dintre liberul arbitru i
predestinaie, insistnd n ultima instan asupra ideii de ordine natural ca necesar i
imuabil.
Marele merit al lui Dimitrie Cantemir n istoria culturii romneti este de a fi cel dinti autor
de scrieri filosofice i creator al terminologiei filosofice. Divanul, sau glceava neleptului cu
Lumea, sau giudeul sufletului cu trupul, tiprit, n 1698, la Iai, n limbile romn i greac,
reprezint primul tratat de filosofie moral n cultura romn i tot odat prima afirmare a
crezului umanist al lui Dimitrie Cantemir. Talentul de mare scriitor al principelui moldovean s-a
manifestat n capodopera sa literar - Istoria ieroglific(1705), n care sunt exprimate ideile
sale politice fundamentale: necesitatea eliberrii Moldovei de sub dominaia otoman i
instaurrii unui stat domnesc autoritar de tipul monarhiei absolute, domnia ereditar a familiei
Cantemir etc. n Rusia Dimitrie Cantemir devine sfetnicul intim al arului n problemele de
politic oriental, membru al Senatului, cea ce echivaleaz cu postul de ministru. Aici i scrie el
principalele opere tiinifice, care i-au adus consacrarea ca savant cu renume european i
alegerea ca membru al Academiei din Berlin, fiind totodat i unul dintre primii candidai la

postul de preedinte al Academiei de tiine din Petersburg. Dac operele filosofice ale lui
Dimitrie Cantemir, majoritatea scrise la Constantinopol, privite din perspectiva culturii europene
occidentale, poart pecetea unei anumite izolri provinciale, sud-estul european meninndu-se
nc departe de marile curente ale filosofiei moderne, opera tiinific a crturarului moldovean
se situeaz ntru totul la nivelul tiinei europene a vremii. Metoda i spiritul scrierilor cale de
istorie, geografie, orientalistic marcheaz o deschidere spre modernitate.