Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece

T.R.I.

Bipolaritatea i perioada post Razboi Rece

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece

T.R.I.

Cnd vine vorba despre relaiile internaionale, s-a obinuit s se foloseasc mai multe
cliee: atunci cnd se vorbete despre sistemul internaional se ntrebuinez, chiar i dup
terminarea rzboiului rece, termenii de unipolaritate, bipolaritate, multipolaritate.
Totui, Rzboiul Rece a luat sfrit, iar clieele au rmas n memoria politicii externe a
statelor care le-au folosit. Acestea tind s realizeze un transfer dintr-o categorie n alta,
oscilnd ntre multilateralismul printre actorii mici ai sistemului internaional i
unilateralismul dar care este instrumentul principal de aciune n favoarea atingerii scopurilor
de politic extern a actorilor mari.
Un clieu, care are valoare de adevr, chiar i n prezent, cnd au trecut aproape
douzeci de ani de la destrmarea sistemului bipolar al relaiilor internaionale, adic de la
destrmarea Uniunii Sovietice, unul dintre cei doi poli, care s-a meninut n via cu ajutorul
armelor nucleare. Acesta ine de tendina de a caracteriza situaia geopolitic actual, dar i
cea trecut, prin prisma relaiilor de politic extern ale Statelor Unite ale Americii i
Federaiei Ruse. Nu exist stat sau actor internaional, care s nu in cont n stabilirea
intereselor i prioritilor naionale de dispoziia politicienilor de la Casa Alb sau Kremlin.
Analistii politicei i pun ntrebri cum ari fi: Ce sunt aceti doi actori internaionali:
rivali sau parteneri? Pn la ce punct se extinde aceast rivalitate sau acest parteneriat? Poate
s existe, totui un consens ntre cei doi, innd cont de faptul c la nivel declarativ, adic de
discurs politic, tendinele de propagare a interesului naional sunt realizabile ntr-o manier
asemntoare i de o parte, i de cealalt? Pn unde poate ajunge tolerana reciproc, dac
sistemul internaional a fost n secolul XX prea mic pentru cei doi actori internaionali? Cine

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece

T.R.I.

va obine primatul asupra lumii: Federaia Rus prin aciuni, declarate multilateraliste sau
Statele Unite ale Americii, prin deja consacratele metode unilateraliste? Este posibil s mai
asistm la o astfel de duelare pe arena internaional sau Rzboiul Rece le-a epuizat deja
resursele n faa noilor provocri?
Cel de-al doilea razboi mondial a reuit s pun capt mai multor aspecte care nu-i
mai gaseau locul n acea parte din istorie: Imperialismul, structura multipolar aflat ntr-o
continu incertitudine chiar de la inceputul secolului a fost inlocuit de biporarismul SUAURSS, ri participante la rzboi, dar cu situaii complet diferite. SUA era o superputere
militar i economic, mult mai puin afectat de cel de-al doilea razboi mondial dect statele
europene i URSS pe de o parte care nu putea fi considerat o putere economic, dar totui
din punct de vedere militar avea un cuvnt greu de spus. Axa est-vest s-a stabilizat prin
intermediul armelor nucleare. Cauzele exacte ale confruntrii, numite Razboiul Rece, sunt
complexe i incerte. Se poate spune totui ca variaia economic i interesele politice i vidul
de putere creat prabuirea vechii ordini a creat sistemul bipolar, n care o mare atenie era
acordat disputei dintre cele dou mari puteri.
Americanii au ncercat s se opun expansiunii comuniste oriunde amenina. Doctrina
"containment" a transformat politica extern a SUA de la forma de izolare n care se afla
inainte de razboi la una de globalizare de dup razboi, opunndu-se URSS-ului (i mai tarziu
Chinei comuniste) att diplomatic ct i militarl. SUA a sponsorizat diferite aliane regionale
precum NATO n 1949. URSS-ul a raspuns in 1955 prin Trataul de la Varovia. Ambele pri
au cautat sprijin n lumea a treia, unde atat SUA ct i URSS au investit armament i bani n
diferite guverne sau grupuri de rebeli, n continua lupt comunism-capitalism.
Oricare ar fi progresul ctre controlul armelor nucleare, sistemul mondial a fost pentru
totdeauna tulburat de folosirea bombei atomice asupra oraului Hiroshima pe 6 august 1945.
Armele atomice au schimbat relaiile de putere, prin introducerea posibilittii de
autodistrugere total a oamenilor. Ei practic au imprit lumea pentru cteva decenii n dou
clase de putere: cele dou mari superputeri, care deineau cea mai mare parte a armelor
nucleare i ceilali. Probabil, rezultatul unui razboi nuclear este att de dezastruos ncat cea
mai parte din sistemele politice prevd sfritul lumii. Un rezultat este acela ca superputerile
nucleare au evitat un razboi direct ntre ele. Un alt rezultat este acela c discuiile pe baza
armelor nucleare au devenit un proces continuu. Deceniile de convorbiri despre arme au avut
un succes limitat. Un numr de acorduri au restrans arsenalele nucleare ale SUA si Rusia.

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece

T.R.I.

Faptul ca ambele superputeri posedau arme nucleare, n mod firesc a dus la evitarea
unor confruntri directe cu toate c au existat cteva. Cel mai serios dintre acestea a fost criza
nuclear din Cuba, izbucnit n octombrie 1962 dup ce sovieticii incepuser s construiasc
rachete nucleare de raza medie n Cuba.
Doctrina american ce privea un control strict asupra evoluiei altor state a dus la
implicarea SUA n Vietnam. Forele vietnameze conduse de ctre naional-comunistul Ho Chi
Minh au nvins armatele franceze coloniale in 1954 i au capatat independena. Dar ara era
mprit ntre forele de nord conduse de Ho i un guvernamant pro-vestic n sud. A nceput
lupta pentru unificarea Vietnamului, politica american de control strict asupra evoluiei altor
state a mpins SUA s intervin cu propria ei armat n1964 n sprijinul Vietnamului de Sud.
Vietnamul a cauzat un numr important de schimbri n atitudinea SUA i a implicrii
acesteia n relatiile internaonale. Una dintre schimbri a fost o sporire a rezistenei fa de
necesitatea razboiului rece de a combate comunismul pretutindeni. n al doilea rnd, SUA a
realizat cu claritate c sistemul bipolar se prabuea. Cu toate c, mai ales din punct de vedere
militar unele aspecte ale bipolarismului s-au pstrat, sistemul de aliane din jurul celor doi poli
a nceput sa se fragmenteze. China i URSS erau atat de contrare ncat erau pe punctul de a se
gasi n razboi n 1969. ncepnd, aproximativ cu guvernarea liderului sovietic Leonid I.
Brejhnev(1964-1982) i a preedintelui american Richard M. Nixon(1969-1974) relaiile estvest au nceput s renasc. Realiznd cu acuratee realitatea schimbrii balanei puterii, n
special ascensiunea Chinei i declinul consensului n cea ce privete razboiul rece n SUA,
Nixon s-a hotrt s mbunteasc relaiile cu URSS i China printr-o politic de detent.
Bazndu-se pe propriile perspective internaionale i schimbri interne, URSS i China ajung
la un real consens politic i au copiat tendina de moderare din politica american.
Sfarsitul sistemului bipolar. In timpul anilor 70 si inceputul anilor 80 relatiile dintre
est si vest au continuat sa se raceasca si sa se incalzeasca, dar in ansamblu s-au imbunatatit.
Din 1985 ele au inceputa sa se schimbe mult mai repede. URSS a intrat in atentia
puterilor. Michail S. Gorbaciov a devenit presedintele URSS in 1985 si a functionat drept
catalizator in privinta schimbarilor aparute. El a incercat sa reformeze sistemul politic opresiv
al URSS prin permiterea exprimarii unor oponenti si prin masuri democratice. Gorbaciov a
cautat sa restructureze greoiul sistem economic si birocratic sovietic.
Gorbaciov nu era nici democrat, nici capitalist in sensul european de vest al cuvintelor,
scopul sau principal era sa reintinereasca URSS-ul. Gorbaciov a cauta sa aiba relatii mai bune
cu vestul pe langa proclamata sa preferinta pentru armonie, existand doua motive. In primul

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece

T.R.I.

rand, o relaxare a tensiunilor i-ar fi permis acestuia sa reduca partea alocata de catre bugetul
URSS cheltuielilor militare si sa le redirectioneze in scopuri interne in vederea dezvoltarii
tehnologice a URSS-ului. In al doilea rand, stabilirea de relatii pasnice cu vestul ar fi permis
acestor state sa investeasca in anumite aspecte economice incluzand tehnologii sofisticate,
conditii mai favorabile de schimburi, si accentuarea unor investitii private in URSS.
Spre a-si indeplini telurile Gorbaciov a lansat o pace ofensiva ce consta intr-o
combinatie intre o diplomatie publica abila si activitate intensa. El a retras fortele sovietice
din Afganistan, a cooperat cu SUA spre a detensiona situatia din sudul Africii, America
centrala si oriunde in alta parte; a anuntat faptul ca URSS-ul intentioneaza sa permita Europei
de est sa-si urmeze propriile politici sociale interne. Aceste schimbari in politica URSS
cuplate cu sistemul economic si politic sovietic slabit au oferit Europei de Est ocazia de a se
dezlipi din orbita moscovita. Cele mai dramatice evenimente au avut loc in ceea ce atunci se
numea Germania de Est. Atunci la mijlocul anului 1989, 500. 000 de locuitori ai Germaniei de
Est au demonstrat impotriva guvernului lor comunist in fata ultimului simbol al razboiului
rece, Zidul Berlinului. In cateva saptamani guvernul Germaniei de Est a incetat sa
functioneze, grabind astfel unificarea Germaniei. In octombrie 1990 Germania de Est practic
s-a autodizolvat si s-a format in parti componente ale landurilor germane, apartinand astfel
unei singure Germanii. Dominatia sovietica asupra altor tari din Europa de Est a disparut cu
repeziciune, guvernele comuniste din zona au fost dizolvate sau fortate sa renunte la puterea
politica. Cateva tari au cerut retragerea trupelor sovietice si in februarie 1991 membrii
Pactului de la Varsovia au dizolvat alianta.
Sunt unii care sustin ca lumea este sau ar trebui sa urmeze calea unui nou sistem ce
presupune prabusirea sau slabirea sistemelor nationale si impunerea unei noi organizatii
supranationale ce presupune un control mai amplu. La extrema acesta ar putea deveni un
guvern unic mondial si sistemul ar fi in acest caz unipolar.
Un alt tip de sistem unipolar este "imperiul universal, in care o superputere
dobandeste hegemoia mondiala. Au existat unele speculatii cum ca SUA ar putea sau ar trebui
sa incerce sa obtina aceasta hegemonie. In timpul crizei din Golf (1990-1991) presedintele
Bush a vorbit despre stabilirea unei noi ordini mondiale bazate pe o cooperare americanosovietica si o mai mare incredere acordata legilor internationale si organizatiilor
internationale.
Cand americanii si trupele aliate au triumfat in razboiul din Golf 1991 si URSS-ul s-a
prabusit, unii observatori, printre care si Charles Krauthammer au afirmat ca "traim intr-o

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece

T.R.I.

lume unipolara, avand SUA ca putere hegemonica. Krauthammer a sustinut faptul ca SUA ar
trebui sa se bazeze pe "putere si vointa: puterea de a recunoaste lumea unipolara si vointa de a
o conduce. O alta structura posibila in cazul evolutiei globale este un sistem multipolar.
Fostul presedinte al URSS , M. Gorbaciov dupa 46 de ani era foarte diferit: Sistemul bipolar
si-a epuizat potentialul, a spus el celor adunati in cadrul colegiului Westminster . Cea mai
mare majoritate a populatiei era de parere ca solutia va fii multipolaritatea.
Daca Gorbaciov are dreptate si se dezvolta un traditional sistem multipolar statal,
atunci tari ca SUA, China, Germania, Japonia, si Rusia sunt cele mai probabile sa joace aceste
roluri de "poli. Si alte cateva state, dintre care cel mai probabil India s-ar putea alatura
acestora de dinainte . Fostul presedinte Richard Nixon, spre exemplu, estima faptul ca una din
tarile care ar putea deveni mare putere mondiala ar fi China in secolul XXI. Germania este si
ea la randul ei o tara care a inceput sa demonstreze virtuti diplomatice . Economia si
potentialul militar Japonez au iscat aprinse controverse in legatura cu viitorul orientarii
internationale a statului japonez. Pactul de la Varsovia s-a dizolvat. Nu numai atat dar in
decembrie 1991 s-a intamplat imposimilul cand presedintele Boris Eltin a spus ca Rusia ar fi
de acord sa intra in NATO.
S-a terminat un razboi rece si au inceput altele doua, avertiza o analiza secreta facuta
de guvernul chinez. Prima lupta a fost o continuare a tarilor capitaliste de a submina tarile
comuniste ramase, inclusiv China. Al doilea razboi rece sugereaza documentul se baza pe
cresterea tensiunilor din cadrul aliantei vestice. Preziceri ocazionale despre Germania sau
Japonia masiv inarmate si agresive, sau o confruntare dintre SUA si oricare dintre aceste tari
este in acest moment pura speculatie, dar este incorect sa gandim ca stransa colaborare din al
doilea razboi mondial, bazata pe un inamic comun si o alianta dominata de SUA va continua
in ordinea mondiala care evolueaza.
Exista cateva lucruri capabile de a modifica structura multipolara traditionala bazata
pe stat. Intradevar exista un acord general printre oamenii de stiinta cum ca sistemul nu va
arata si nici nu va opera asemeni sistemului multipolar existent in perioda celui de-al doilea
razboi mondial. O modificare ar fi aceea ca Natiunile Unite sau alte organizatii globale ar
putea deveni mai independente si chiar mai puternice. O alta posibilitate ar fi eventuala
dezvoltare a unor poli regionali. Europa, sub forma Comunitatii Europene sau a orcarei alte
forme, ar putea deveni un pol. Germania si Franta, spre exemplu, au stabilit in 1992 armate
unite care pot servi in mod neindoielnic ca un nucleu viitoarei armate europene. Exista de
asemenea semne, care trebuiesc mentionate, ale opozitiei fata de politica unica europeana.

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece

T.R.I.

Un pol nord american este posibil sa se dezvolte. O intelegere de liber comert exista
deja intre SUA si Canada, si negocieri trilaterale in vederea captarii Mexicului in ceea ce este
numit "Nord American Free Trade Association (NAFTA) s-au incheiat. Aceasta ar forma un
bloc economic de 360 de milioane de consumatori si un castig de 6. 000 de miliarde de USD
annual, cu o treime mai mare decat cea a Comunitatii Europene. Pe langa NAFTA exista
eforturi vremelnice des etichetate drept "intrepinderi pentru initiativa americana, sub forma
extinderii ideii de comert liber regional la intreaga emisfera vestica. Pana acum, faza este pur
economica si nu politica de cooperare, dar este posibil ca America de Nord si chiar emisfera
vestica ar putea deveni un alt pol regional (Hurrell, 1992).
In mod similar, premierul malaiesian Mahathir Mohamad a propus in 1991 o grupare
economica est-asiatica condusa de Japonia. Aceasta idee este mai putin dezvoltata decat cea a
blocului est-emisferic nord-american, dar Asociatia Natiunilor din Asia de sud-est (care nu
include Japonia) a semnat o intelegere de liberarizare a comertului in ianuarie 1992, si
regionalismul a inceput sa-si piarda din putere in aceasta zona (Bello&Blantz, 1992).
Ceea ce putem spune cu siguranta este ca bipolaritatea nu mai exista. Noul sistem
international va avea probabil cateva caracteristici multipolare, dar nu se va concretiza in
sistemul multipolar timpuriu.

Bibliografie:
1. Martin Griffiths, Relaii Internaionale, Editura Ziua, Bucureti, 2003;
2. Karl W. Deutsch, Analiza relaiilor internaionale, Editura Tehnica-Info, Chiinu,
2006.