www.referat.

ro

Memoria este o conditie fundamentala a vietii

psihice
Memoria este un proces psihic care const n ntiprirea, recunoaterea i reproducerea
senzaiilor, sentimentelor, micrilor, cunotinelor etc. din trecut. Memoria definete
dimensiunea temporal a organizrii noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente
ale orizontului temporal trecut, prezent, viitor.
Graie memoriei, fiina noastr psihic, eul, dobndete continuitatea identitii n timp.
Fr dimensiunea mnezic, am tri numai prezentul clipei, am fi n permanen pui n
faa unor situaii noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experien elaborat, de
nici un procedeu de abordare i rezolvare, ne-am zbate permanent n jocul ncercrilor i
erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibil.
Funcia memoriei devine, aadar, o condiie bazal indispensabil a existenei i
adaptrii optime, a unitii temporale a personalitii noastre. Ea se datoreaz plasticitii
creierului proprietatea de a-i modifica starea intern sub influena stimulilor externi
i capacitii lui de nregistrare, pstrare i reactualizare a urmelor acestor stimuli.
Memoria uman a cunoscut o ampl dezvoltare istoric, n cursul creia i-a restructurat
att schema de funcionare intern, prin trecerea de la forme imediate la forme mediate
(prin limbaj i procedee mnemotehnice de natur logic), ct i aria de cuprindere,
ajungnd s nregistreze i s conserve informaii despre toate genurile de fenomene i
evenimente, precum i ntreaga gam de experiene, accesibile la nivel individual i
comunitar.
Latura remarcabil a evoluiei memoriei umane const n diferenierea i
individualizarea capacitii reactualizrii, care permite valorificarea propriu-zis a
informaiei i experienei stocate, i desfurarea unor activiti mintale autonome, n
care trecutul se leag de prezent, iar prezentul de viitor.
La om, memoria nu este concentrat i localizat ntr-un singur bloc, ci este distribuit
mecanismelor care realizeaz funciile i actele psihocomportamentale specifice. Aadar,
spre deosebire de computer, creierul uman posed nu doar un singur bloc memorativ, ci
mai multe, ntre care exist conexiuni bilaterale. ntre modul de funcionare a memoriei
i modul de funcionare al percepiei, reprezentrii i gndirii exist o condiionare
reciproc profund: dereglarea verigii memorative determin tulburri serioase n
desfurarea proceselor pe care le susine (percepie sau gndire), iar dereglri la nivelul
procesului specific afecteaz funcionarea bazei lui memorative.
Memoria se caracterizeaz prin cteva trsturi eseniale, care i sunt imprimate de
integrarea ei n structura proceselor i activitilor specifice. Memoria este activ,
selectiv, contextual, mijlocit, organizat logic i sistemic.

n investigarea i evaluarea nivelului de dezvoltare i eficien al memoriei se iau n

considerare urmtorii parametri: volumul, trinicia, fidelitatea, completitudinea,
promptitudinea.
Dup diverse criterii, memoria poate fi clasificat i pot fi delimitate mai multe forme ale
acesteia. Astfel, dup prezena sau absena inteniei, scopului i controlului voluntar n
procesele de engramare, pstrare i reactualizare, delimitm memoria involuntar i
memoria voluntar. Dup gradul de nelegere al celor memorate, memoria poate fi
mecanic sau logic. Dup modalitatea informaional preferenial, s-au identificat
memoria imagistic-intuitiv i memoria verbal-simbolic. n fine, dup criteriul timpului,
se delimiteaz: memoria senzorial, memoria de scurt durat i memoria de lung
durat.
A. Memoria de foarte scurta durata este, de fapt, stocajul senzorial, intrucat excitatia
provocata in organele senzoriale, pana a ajunge in centrii din cortex, parcurge o serie de
statii" intermediare, intampinand rezistente, ceea ce face ca stimularea sa aiba o inertie,
deci sa dureze pana la 0,25-0,50 dintr-o secunda. Aceasta persistenta e foarte importanta;
datorita ei, cand mergem, nu vedem toate obiectele din jur clatinandu-se; ea face posibila
distingerea unor excitanti care apar un timp foarte scurt in campul perceptiv; tot ea
explica posibilitatea cinematografului, unde imagini statice expuse sub 0,10 dintr-o
secunda se contopesc dandu-ne iluzia miscarii.
B. Memoria de scurta durata asigura o mai indelungata pastrare a imaginii, dar, in afara
unor conditii speciale, impresia dispare dupa 18 secunde.
Experimentul initial a fost realizat de L. Peterson (1959). Subiectii erau solicitati sa
numere incepand cu 506, in sens descrescand, din 3 in 3 (506, 503, 500, 497 s.a.m.d.).
Simultan, din cand in cand, li se prezenta un cartonas cu 3 consoane (sa zicem C, H, L),
ei continuand sa numere. Rostul acestui travaliu era de a impiedica repetarea consoanelor.
Apoi se aprindea un bec, cerandu-li-se incetarea numararii si reproducerea literelor
vazute. Becul se aprindea la diferite intervale, dupa perceperea consoanelor. in felul
acesta s-a putut constata ca pana la 13-14 secunde se pastra amintirea semnelor, dar dupa
15-18 secunde ea disparea complet. Deci impresia se conserva numai maximum 18
secunde. Alte experiente au confirmat aceasta concluzie.
Relatiile memoriei cu celelate procese psihice
Relatia dintre memorie si gandire In psihologie termenul de gandire a patruns prin
intermediul filozofiei si al logicii si a fost asociat cu anumite forme ale activitatii
mentale- a opera cu concepte, cu abstractiuni; a judeca; a reactiona si de a genera
cunostinte (Mihai Golu-"Bazele psihologiei generale"). Figura1. Model
cvadridimensional al gandirii (Mihai Golu) Gandirea este o succesiune de operatii care
duc la dezvaluirea unor aspecte importante ale realitatii si la rezolvarea anumitor
probleme; dobandirea si ordonarea informatiilor pentru a gasi raspunsul la o situatie
critica. Paul Popescu Neveanu considera ca "gandirea este trasatura distinctiva a
psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoasterii rationale".