REGIMELE ALIMENTARE IN PATOLOGIA PEDRIATICA

CURSUL Nr.3
In functie de compozitia lor, regimurile pot fi:
- regim absolut sau de foame, regim hidric, regim cu alimente adsorbante, regim hidrozaharat, lactat,
ovo-lactat, fainos lacto- fainos, lacto- fainos- vegetarian, regim de cruditati, regim carnat, regim
complet, regimuri cu predominante sau cu restrictia unuia sau altuia din principiile nutritive ( regim
hiper- sau hipoglucidic, hiper- sau hipoproteic, hiper- sau hipelipidic ).
De regula, pentru sugar si copilul mic nu se va prescrie un regim sau altul ci se vor prescrie
elemente componente ale regimului necesar zilnic.
1. REGIMUL ABSOLUT SAU REGIMUL DE FOAME SI SETE
Nu se aplica la copilul mic, care o suporta greu si la care poate declansa exsicoza si
hipocloremie cu pseudouremie ( eclampsie ) sau chiar uremie adevarata.

2. REGIMUL DE DESHIDRATARE
Este un regim care aduce mai putina apa decat nevoile zilnice ale copilului.
se realizeaza prin reducerea sau chiar suprimarea lichidelor ( regim sec )
sau printr-un regim alimentar, care sa diminueze cat mai mult senzatia de foame, sa reduca la
minimum apa adusa sau rezultata din metabolismul alimentelor solide si care sa evite retentia de
apa si sa exercite un efect diuretic.
Regimul va fi compus din: branza proaspata de vaci, carne ( daca afectiunea copilului
persista ), paine uscata fara sare sau biscuiti de paine, cartofi, orez, legumele si fructele desi ar
trebui evitate din cauza procentului mare de apa pe care-l contin ( pana la 90% ). Acest regim va fi
aplicat in cazul edemelor cardiace, edemelor renale, edemelor hepatice (din cirozele cu ascita,
bronsiectazie ). Restrangerea lichidelor este indicata si in enurezis.

3. REGIMUL HIDRIC
Cunoscut de multa vreme a patruns in dietoteriapia pedriatica inca din anul 1982 odata cu
lucrarile lui Luton ( Reims, 1867 ), in dietetica despepsiilor acute.
Regimul hidric consta in suprimarea oricarui aliment si nu a da bolnavului decat apa. In
esenta este un regim de repaus al tubului digestiv.
Dieta hidrica este indicata, in primul rand, in dispepsiile acute si in toxicoza. Mai este
indicata in varsaturile incoercibile, indiferent de cauza lor, in unele boli cu rasunet digestiv, in
apendicita acuta, in peritonita acuta, in hepatita acuta infectioasa cu intoleranta gastrica, in
hemoragiile digestive, in hemoptizii, in starile comatoase, in primele ore dupa interventii pe abdomen
si tubul digestiv.
Aplicarea dietei hidrice tine seama de superioritatea hidratarii perorale fata de celelalte cai
de rehidratare ( subcutanata, intravenoasa etc. ).
La copilul deshidratat, in urma aplicarii dietei hidrice, ca un rezultat al fixarii apei se
observa si o crestere in greutate, desi copilul nu primeste alimentatie; aspectul bolnavului se schimba;
faciesul se coloreaza, plica cutanata de deshidratare isi revine, turgorul si tonusul muscular revin la
normal.
Dieta hidrica se va face cu apa potabila pura, nefiarta, necontaminata, pe care copiii mari o
iau cu placere. La sugari este obligatoriu, pentru siguranta, sa se dea apa fiarta si racita.
4. REGIMURI CU VEGETALE ADSORBANTE SI ANTIDIAREICE
In 1908, Moro a facut o observatie care a constituit punctul de plecare al unei cotituri in
dietetica infantila, in primul rand in dispepsii; el a preconizat supa de morcovi in dietetica diraeelor
sugarilor, observand rezultatele favorabile; totusi multa vreme regimul dietetic cu supa de morcovi nu
a fost aplicat. Abia in 1937 ( Knauer ) supa de morcovi a inceput sa fie aplicata in dietetica
dispepsiilor si sa devina larg raspandita. Intre timp, Heisler ( 1928 ) face cunoscute efectele
surprinzatoare ale unei diete de cateva zile numai cu mere in tratamentul diareelor acute .
1

Se inlocuieste astfel apa simpla sau zaharata cu pulpa unor fructe sau legume, administrate
ca atare sau mai frecvent sub forma de decoct. Se intrebuinteaza mai ales: morcovi, mere, roscovele,
banane, sfecla etc., rezultate favorabile datorandu-se prezentei unor substante din grupa celulozei:
pectina si lignina ( Malyoth ), in aceste vegetale.
Supa de morcovi este cea mai des intrebuintata. Are un gust dulce, este luata cu placere de
sugari si copii; nu este necesar sa fie indulcita cu zaharina. Adaosul de 3- 5% zahar, recomandat de
unii pediatrii in dispepsii, nu este admis de toti.
Principala indicatie a supei de morcovi o constituie dispepsiile sugarului si copilului, de
origine alimentara sau infectioasa, enterale sa parenterale. Cu rezultate bune se administreaza de
asemenea si in colite, enterocolite acute, enterocolite dizenteriforme, dizenterie, celiakie,
diareeprandiala a sugarului la san. Se poate administra de la varsta de o luna. La sugari sub o luna se
va prepara cu 300g morcovi la 1 000 ml apa. Unii pediatrii o recomanda si in constipatia sugarului:
puterea de umflare a morcovilor, formand bolul fecal, are un rezultat bun.
Contradictiile supei de morcovi sunt varsaturile din faza acuta a dispepsiei, nefrita acuta; nu
se da nou- nascutului in primele 10-14 zile de viata.
Merele crude rase au fost preconizate de Heisler ( 1928 ) si de Moro ( 1929 ) la copii trecuti
de 4- 5 luni. Cura de mere este usor de aplicat la copiii trecuti de 1 an, mult mai greu la sugari. Pentru
sugari regimul se compune din 300g mere bine coapte, rase fin, amestecate cu 700 ml ceai slab
indulcit cu 5% zahar, sau cu dextrin- maltoza. La copii trecuti de 1-2 ani, dar si sub aceasta varsta, se
administreaza mere crude rase fara ceai, pe care le accepta mai bine decat supa de morcovi. Valoarea
calorica: 58- 61 calorii/100g.
Merele, care constituie un regim acidifiant, trebuie evitate in celiakie, din cauza riscului de
a mari acidoza care exista in aceasta boala.
Roscovelele contin de asemenea substante adsorbante. Roscova este fructul unui arbore din
genul leguminoaselor, care creste pe coastele Mediteranei.
5. REGIMUL HIDRO- ZAHARAT
Adaosul de 5- 10% zahar la apa sau ceai are avantajul de a aduce 200- 400 calorii/litru
lichid.Regimul cuprinde: apa cu zahar, siropuri, limonade, zeama de fructe strecurate, zeama
strecurata de legume ( rosii, morcovi cruzi ), zeama ( apa )de orez sau de ovaz, inghetata din fructe.
Este de asemenea un regim de repaus al tubului digestiv.
6. REGIMUL LACTAT
Pana nu de mult, regimul lactat exclusiv constituia dietetica unui mare numar de afectiuni:
scarlatina si alte boli infectioase, glomerulonefrita acuta, asistolia, ulcerul gastric etc. in ultimul timp
s-a constat ca prin cantitatea mare de apa, prin valoarea calorica redusa, prin cantitatea mare de NaCl
si de protide, acest regim lactat exclusiv este putin indicat in dietoterapie, chiar in afectiunile amintite
mai inainte, astfel incat astazi este numai exceptional recomandat. Regimul lactat exclusiv nu poate fi
suportat timp indelungat de copilul trecut de 1 an si a-l prelungi mai mult de 7- 10 zile nu este indicat
decat cu totul exceptional.
Regimul lactat se compune din lapte proaspat de vaca, intergral sau ecremat, lapte batut,
iaurt, smantana, branza proaspata de vaci, inghetate din lapte. Se poate adauga zahar si cafea de malt,
cicoare.
7. REGIMURI CU RESTRICTIE DE LAPTE SAU FARA LAPTE
Mai ales la copiii mici exista o serie de afectiuni, ca diateza exsudativa, eczema, rahitismul
si tetania, intoleranta pentru laptele de vaca sau chiar pentru preparatede lapte de vaca ( lapte acidulat,
babeurre, lapte praf etc.), in care s-au preconizat preparate dietetice sau un regim cu o reducere
importanta a cantitatii de lapte, sau un regim in care laptele sa lipseasca cu totul.
a.
REGIMURI FARA LAPTE, PE BAZA DE PROTIDE VEGETALE
( Lapte din vegetale )
Din migdale, soia si floarea soarelui se prepara un lapte in general bine suportat de sugari.
2

Regimul cu lapte de migdale a fost preconizat in tratamentul dispepsiilor ( Moll ) in

dietetica eczemelor sugarului.
Laptele de soia. Faina de soia este foarte mult intrebuintata in alimentatia sugarului
sanatos in Extremul Orient.
Faina de floarea soarelui, aleuron, foarte bogata in proteine ( 55% ), care se pare ca contine
toti aminoacizii esentiali, dar in cantitate insuficienta pentru a asigura cresterea normala.
b.
REGIMURI FARA LAPTE, PE BAZA DE PROTIDE ANIMALE
Pentru a inlocui laptele, pediatrii au inceput sa compuna unele regimuri echilibrate si
suficient de bogate in protide. Budinca Moll- Stransky, budinca Epstein, regimul Hamburger, utilizate
in unele tari, nu au intrat in dietoterapia curenta la noi. De astfel, nu prezinta avantaje deosebite, de
aceea nu insistam asupra lor.
8. REGIMURI CU SUPE SI FIERTURI MALTATE
In dispepsia laptelui de vaca, s-a cautat sa se inlocuiasca o parte din lapte cu fierturi
maltate pentru a usura digestia laptelui de vaca.
Maltul se prepara din graunte de orz, care dupa ce au inceput sa incolteasca sunt uscate si
transformate, fie in faina, fie in extract ca o pasta, fie in fulgi.
9. REGIMURI OVO-LACTATE
Adaosul de ou la regimul lactat exclusiv aduce o varietate si ii imbogateste valoarea
calorica. Are indicatii restranse; este recomandat in ulcerul gastroduodenal, dupa cateva zile de regim
de lapte.
10. REGIMUL DE FAINOASE
Este format din faina de grau, faina de ovaz, fulgi de ovaz, gris, orez, faina de porumb
( malai ), tapioca, macaroane, spaghete, paine alba, fierte in apa sau in supa de zarzavat. Daca se fierb
in lapte, constituie un regim lacto- fainos.
In dietetica dispepsiilor prin regim de fainoase intelegem in mod curent numai: gris, orez,
faina de orez, faina alba rumenita, pesmet de faina alba, malai 5%, fierte in apa; se pot adauga, la
copilul trecut de 1 an, si alte fainoase industriale ( macaroane etc. ).
11. REGIMUL VEGETARIAN
Aici sunt cuprinse:
a.
Regimul vegetarian, compus din alimente care provin numai din regnul
vegetal: legume, fructe, fainoase, zahar, uleiuri vegetale, ciocolata, ceai, cafea. Este extrem de sarac in
protide; contine multe minerale si vitamine; este alcalinizat; nu are indicatii dietetice ca atare. Este
greu suportat, trebuie cantitati foarte mari pentru acoperirea nevoilor zilnice.
b.
Regimul vegetarian crud sau regimul de cruditati sau regimul crudivor este
compus din elementele regimului ovo-lacto-vegetarian, care nu au fost fierte sau coapte, exceptand
painea si biscuitii. Este de asemenea greu de suportat, din cauza cantitatii mari de celuloza nefiarta, pe
care sucurile digestive nu o pot ataca decat foarte putin.
c.
Regimul de fructe cuprinde tot felul de fructe, crude sau preparate sub forma
de compoturi, pireuri, gem- dulceata, marmelada. Regimul de fructe crude este aproape complet lipsit
de protide si foarte sarac in lipide ( exceptand fructele oleaginoase ), dar bogat in glucide; are valoare
calorica redusa; bogat in minerale si mai ales in K ( deci diuretic si cu elemente alcalozante ). Unele
fructe au efecte laxative, altele constipante.
12. REGIMUL CARNAT
Alcatuit numai din carne, greu suportat, nu este indicat in pediatrie.

13. REGIMUL COMPLET

Alcatuit din lapte, oua, carne, grasimi, zarzavaturi, fructe si fainoase, este regimul copiilor
sanatosi, trecuti de varsta de 1 an, care nu au nevoie de nici o restrictie.
In alcatuirea unui astfel de regim se va tine seama de varsta copilului, de posibilitatile lui de
digestie si nevoile nutritionale.
14. REGIMUL HIPOPROTIDIC
Consta din reducerea sau suprimarea din regim a alimentelor proteice.
Restrictia azotata comporta insa anumite limite, sub care pierderile de azot se fac pe seama
proteinelor din organism, realizandu-se o adevarata autofagie; este compromisa formarea de anticorpi
si, ca atare, rezistenta la infectii; se instaleaza hipoprotidemia, cu toate consecintele ei; incetinirea
cresterii , aparitia anemiei si a edemelor.
Reducerea proteinelor din alimentatie sub 1g/kilocorp/24 ore la sugar determina cu usurinta
aparitia acestor tulburari.
Exista un regim hipoprotidic:
a.
Moderat in care se suprima carnea si pestele, dar se permit lapte, branzeturi si oua in
cantitatea dorita, asa ca, de fapt este un regim lacto-vegetarian. Regimul hipoprotidic strict comporta
suprimarea tuturor albuminelor de origine animala, urmand sa se compuna din: legume si fructe,
cereale, cartofi, miere, zahar, grasimi vegetale si animale.
b.
Extrem este compus din 2/3 glucide si 1/3 lipide; el nu poate fi prescris decat pentru
o durata de timp foarte scurta.
15. REGIMUL HIPERPROTIDIC
Un spor alimentar protidic convenabil favorizeaza producerea de anticorpi, mareste
rezistenta la infectii si viteza cicatrizarii plagilor. Un astfel de regim cu un supliment moderat de
protide este indicat in perioadele pre- si postoperatorii, in arsuri si fracturi, in convalescenta bolilor
infectioase. In perioadele postoperatorii si in infectii, aportul suplimentar de protiude poate fi de
natura medicamentoasa ( plasma, hidrolizate de proteine ). Regimul hiperprotidic mai este necesar in
anemii, si mai ales in cele nutritionale, care necesita un supliment de protide pentru sintezaglobinei
globulare. In distrofia edematoasa, un regim hiperproteic esteabsolut necesar, cuprinzand o cantitate
aproape normala de lipide, reducereaglucidelor si un adaos de vitamine din grupul B. Regimul
hiperprotidic mai este indicat in hepatitele acute si cronice, in ciroze si in nefroza lipoidica, precum si
in ulcerul gastroduodenal si la bolnavii tratati cu cortizon.
16. REGIMUL HIPOGLUCIDIC
Este un regim sarac in glucide, dar cu mai multe protide ( regim hiperprotidic ) si uneori cu
lipide crescute. Acest regim este indicat in diabet (dar cu o restrictie moderata ), in obezitate.
17. REGIMUL HIPERGLUCIDIC
Este un regim cu cantitate mai mare de glucide, fata de protide si lipide. Are indicatii in
unele nefropatii, in afectiuni hepatice, la debilitati si distrofici pentru cresterea ponderala, in boala
Addison, in starile hipoglicemice; in unele cazuri de varsaturi, in acidoza.
Babeurre-ul hiperzaharat ( 10-20% ) da rezultate deosebit de bune la distroficii avansati.
Laptele hiperzaharat ( condensat ) 10- 30 % este indicat la sugarii cu varsaturi habituale.
18. REGIMUL HIPOLIPIDIC
Reducerea grasimilor din alimentatie trebuie sa fie prudenta si cu indicatii corecte. Alteori
se va urmari reducerea unui anumit fel de grasime, pe care copilul nu o suporta ( unt, ulei, slanina,
untura, galbenus de ou etc. ). Regimul cu restrangere de lipide este indicat in: hipoclorhidrie, hepatite
acute sau cronice, obstructiile complete ale cailor biliare, litiaza biliara si colecistita, in sprue si boala
celiaca, in unele eczeme, in dispepsii.

19. REGIMUL HIPERLIPIDIC

Este un regim care contine o cantitate crescuta de lipide, sub forma de unt, galbenus de ou,
carne grasa de porc, grasimi. Adeseori este greu de suportat.
20. REGIMUL DECLORURAT SAU DESODAT ( FARA SARE )
In geneza edemelor de origine renala, cardiaca, ca si in mecanismul altor afectiuni, rolul cel
mai important il are ionul Na, nu Cl, cum s-a crezut multa vreme. Aceasta face sa se inlocuiasca
termenul clasic de regim declorurat, prin regim desodat.
In regimul desodat larg este suprimat adaosul de sare de bucatarie la alimente sau sunt
interzise unele alimente sarate. Acest regim aduce zilnic 5-7g clorura de sodiu. In regimul desodat
strict, in afara de faptul ca se suprima sarea de bucatarie si alimentele sarate, se interzic si alimentele
obisnuite mai bogate in sare ( laptele, painea ), si se permit numai alimente care contin foarte putina
sare.
Regimul desodat extrem este compus numai din orez, fructe, zahar (Kempner ) si nu contine
decat cel mult 0.35g NaCl.
Insipiditatea regimului desodat se corecteaza prin unele condimente, daca sunt permise, ca
zeama de lamaie, mustar, otet, usturoi, ceapa, marar etc.
21. REGIMUL HIPERCLORURAT SODIC
In unele stari patologice: varsaturi ( stenoza pilorica, ocluzie intestinala ), diaree abundenta
( dispepsii acute ), arsuri intinse s.a. exista pierderi uneori foarte mari de ioni Na si Cl. In aceste
cazuri, un regim hiperclorurat sodic poate fi insuficient: este necesara administrarea sarii pe cale
parenterala.
22. REGIMUL HIPERPOTASIC
Un deficient de potasiu se instaleaza in toxicoza, in varsaturile ciclice cu acetonemie, in
coma diabetica, dupa administrarea de corticoizi suprarenali si in paralizia periodica familiala.
23. REGIMUL HIPOPOTASIC
Starile care se insotesc de un exces de potasiu sunt stari acute (hemolize, arsuri, acidoza
diabetica, insuficienta corticosuprarenala, insuficienta renala cu anurie s.a. ), in care pe primul plan se
situeaza un tratament medicamentos.
Un regim hipopotasic este foarte greu de alcatuit, deoarece K se gaseste in cantitati relativ
mari in alimentele obisnuite.
24. REGIMUL RECALCIFIANT
Cantitatea de calciu din alimentatie are o importanta considerabila la copii, dar mai
importante sunt posibilitatile de a fixa calciul alimentar. In regimurile acidifiante, adica bogate in
alimente animale, calciul va fi usor eliminat sub forma de fosfati acizi de calcul solubil, fapt care nu
se intampla in regimurile alcalinizante ( vegetariene ).
25. REGIMURI ACIDOZANTE SI ALCALOZANTE
Este vorba de regimuri care, fara sa tulbure echilibrul acido- bazic al organismului il obliga
totusi sa- l modifice intr-un sens sau altul, fapt care se pune in evidenta si prin variatiile pH- ului
urinar. Este deci mai corect sa se vorbeasca de regimuri acidifiante sau alcalinizante ale urinii.
In general, protidele si lipidele de origine animala ( exceptand laptele si sangele ), fainurile
si derivatele lor, ca si fructele oleaginoase sunt cetogene ( acidifiante ); in timp ce majoritatea
produselor de origine vegetala, in special legumele si fructele precum si laptele ( deci, regimul
lactovegetarian) sunt alcalinizante. Organismul copilului reuseste- daca erorile alimentare nu sunt
prea mari si daca mecanismele reglatoare functioneaza normal- sa echilibreze tendinta la acidoza sau
alcaloza a unor regimuri excesive.
Regimul acidozant este indicat in tetanie si spasmofilie, stari morbide insotite de alcaloza.
Unii copii agitati nervosi care sufera de enurezis, avand urini alcaline beneficiaza de regimul
acidozant. Regimul acidozant sau alcalozant da rezultate mai bune in alte afectiuni, care nu se
5

insotesc de tulburari ale echilibrului acido- bazic, dar in care modificarile aduse pH- ului urinar pot
avea efecte deosebit de bune.
26. REGIMUL CORTIZONIC
Bolnavii supusi unui tratament cu cortizon trebuie sa primeasca un regim alimentar
declorurat, cu putine hidrocarbonate, dar bogat in proteine si potasiu.
27. REGIMUL ALIMENTAR IN DIABETUL ZAHARAT
Diabetul zaharat este o afectiune cronica ce se caracterizeaza prin lipsa absoluta sau relativa
de insulina ( hormon cu actiune prioritara de reducere a glicemiei ), ce are drept consecinta instalarea
in timp a unor complicatii degenerative vasculare, renale si nervoase.
Regimului alimentar ii revine un rol esential in echilibrarea metabolica a bolnavului. Prin
dieta se urmareste reducerea zaharurilor simple, limitarea colesterolului si a grasimilor saturate,
asigurarea unei ratii calorice si nutritive capabile a permite bolnavului sa- si desfasoare activitatea in
bune conditii. Diversificate pe cele doua tipuri de diabet ( insulinodependent si insulinoindependent ),
prin dieta se urmareste, in diabetul zaharat insulinodependent, cresterea si dezvoltarea normala,
normalizarea glicemiei, asigurarea unui aport nutritiv adecvat, iar in diabetul zaharat
insulinoindependent ( intalnit frecvent la persoanele cu exces ponderal ), limitarea ingestiei calorice,
normalizarea lipemiei si colesterolemiei, normalizarea greutatii corporale si a glicemiei.
Din punct de vedere nutritiv se urmareste asigurarea asigurarea adecvata a principiilor
alimentare.
Glucidele se dau in proportie de 45- 50% din totalul caloriilor consumate zilnic. Ele trebuie
asigurate din hidrati de carbon complecsi (amidon, paste fainoase, cereale, legume ) a caror absorbtie
este lenta permitand astfel interventia mai eficienta a mecanismelor hipoglicemiante si redresarea
glicemiei. Glucidele concentrate cu absorbtie rapida ( zahar, bomboane, siropuri etc. ) se exclud din
alimentatia diabeticilor.
Lipidele se dau in proportie de 30- 35% din valoarea calorica a ratiei zilnice.
Proteinele trebuie sa acopere 15- 20% din valoarea calorica a ratiei.
Vitaminele sunt deficitare la diabetici, trebuind a fi acoperite indeosebi cele din complexul
B. de asemenea, se recomanda o suplimentare a aportului de vitamine E si C.
Substantele minerale joaca un rol important in mentinerea echilibrului metabolic al
bolnavului. La diabetici se constata o carenta minerala ( indeosebi calciu, magneziu, potasiu ) care
trebuie compensate. Pentru a realiza ratiile necesare in calorii si factori nutritivi, prezentam in
continuare alimentele care intra in regimul diabeticilor. Ele se grupeaza in alimente permise fara
restrictie, permise numai cu cantarul, si alimente interzise.
Alimentele permise fara restrictie ( nu contin cantitati mari de glucide ).
Alimentele permise numai cu cantarul.
Alimentele interzise sunt zaharul si toate produsele zaharoase, prajiturile de toate felurile
preparate cu zahar, bomboanele, ciocolata, rahatul, halvaua, siropurile, biscuitii preparati cu
zahar,strugurii, curmalele, perele bergamote, stafidele, smochinele, mustul, inghetata, berea.
Alimentele, care trebuie cantarite zilnic, se consuma de- a lungul a 5- 6 mese pentru ca valoarea
glicemiei sa nu atinga niveluri prea ridicate.
Dupa repartitia hidratilor de carbon pe cele 5- 6 mese, alcatuirea meniului se face prin
asocierea produselor care pot fi consumate fara restrictii.
Modul de preparare a produselor culinare se face tinand seama de obiceiuri alimentare ale
diabeticului.
Pentru a evita monotonia regimului este necesar sa se cunoasca unele echivalente in ceea ce
priveste continutul unor alimente in glucide: 20g paine = 250ml lapte = 250g iaurt = 250g branza de
vaci = 100g fructe cu 10% glucide = 50g cartofi fierti = 50g paste fainoase fierte = 80g mamaliga
pripita.

IN ALIMENTATIA COPILULUI DIABETIC

Se are in vedere ca organismul acestora este in continua dezvoltare, uneori cu explozii
hormonale greu de controlat si un metabolism in permanenta schimbare. Este obligatoriu sa se asigure
copilului toate principiile alimentare, in raport cu nevoile sale energetice si plastice, intr-o proportie
echilibrata.
28. REGIMUL DIETETIC IN OBEZITATE
Obezitatea este o boala de metabolism caracterizata prin stocarea excesiva a grasimilor in
organism, in proportie de 20% din greutatea normala la barbati si 30% din greutatea normala la femei.
Tratamentul ei implica luarea unor masuri terapeutice complexe, in cadrul carora dietei ii revine ii
revine un rol esential. Redam in continuare principalele caracteristici de care trebuie tinut seama in
alcatuirea meniului la obezi.
VALOAREA CALORICA A DIETEI LA OBEZI
Obtinerea de rezultate bune in cura de slabire impune ca alimentatia sa furnizeze mai putine
calorii decat nevoile energetice zilnice ale organismului. In felul acesta, pentru acoperirea necesarului
caloric se apeleaza la grasimile stocate in tesutul adipos, ceea ce in timp duce la diminuarea proportiei
acestora si implicit la reducerea ponderala. Gradul de restrictie calorica depinde de o seama de factori,
dintre care cei mai importanti sunt: obiceiurile alimentare, motivatia necesitatii reducerii ponderale,
aplicarea dietei in conditii de spitalizare sau ambulator, vointa pacientului si prezenta unor boli
asociate.
29. REGIMUL ALIMENTAR IN BOLILE DE STOMAC
Dispepsia gastrica
Este o suferinta a stomacului care se manifesta prin greturi, arsuri si dureri epigastrice, jena
sau senzatie de distensie in etajul abdominal superior, iar uneori prin varsaturi. Instalarea ei se
datoreaza fie unor tulburari functionale induse de incordarile emotionale sau erori de alimentatie
(masticatie dificila, exces de grasimi, sau de zaharuri concentrate, hrana incorect pregatita culinar ),
fie unor tulburari organice ale aparatului digestiv (afectiuni veziculare, afectiuni ale colonului,
ficatului, pancreasului etc. ) sau in cadrul unor boli generale ( tuberculoza, insuficienta cardiaca,
diabet zaharat etc. ) care pe cale reflexa modifica mobilitatea si secretia gastrica.
Tratamentul dietetic al dispepsiilor este adesea dificil. In tratament dietetic se are in vedere
in primul rand administrarea unor alimentatii care sa menajeze chimic si mecanic mucoasa digestiva,
sa nu stimuleze in exces secretia gastrica si sa tamponeze aciditatea sucului gastric. In acest scop se
vor evita mesele abundente, cu alimente prajite sau cu alimente pentru care nu exista preferinta.
Bolnavul va manca la ore regulate, fara sa se grabeasca, putand eventual ramane la pat 1- 2 ore dupa
masa. Se evita bauturile de orice fel in timpul mesei. Se contraindica produsele care pot irita
stomacul: alcoolul, cafeaua, bulionul de carne, condimentele iuti, vegetalele crude, fructele cu coaja,
fructele uscate, carnea sau pestele prajit, conservele de carne si de peste, painea integrala. Sa va evita
fumatul.
Alimentatia bolnavilor se va baza pe carne de vaca, de vitel, de pasare, fiarta sau bine
prajita, oua fierte moi, peste slab, lapte sub forma de preparate ( fidea cu lapte, taitei in lapte, gris cu
lapte ), branza de vaci, branza telemea desarata, paine alba prajita sau paine veche de o zi, legume a
la greque sau sub forma de pireuri, fructe coapte la cuptor sau sub forma de compot neindulcit, unt
adaugat la servirea meselor, orez, paste fainoase. Mentionam ca eficacitatea terapeutica a dietei este
limitata daca nu se elimina factorul cauzal al dispepsiei.
Gastritele
Gastrita acuta se instaleaza in conditiile unor excese alimentare, cu consum crescut de
produse bogate in fibre vegetale dure si care nu au fost suficient de bine mestecate, consum de
7

preparate culinare prea reci sau prea fierbinti, ingestie de substante toxice sau medicamente iritante
pentru stomac (aspirina netamponata ), prezenta unor infectii bacteriane sau virale.
Se va institui tratamentul dietetic. Acesta consta in suspendarea alimentatiei orale pentru 2448 ore, pentru a pune stomacul in repaus. Chiar si consumul de apa poate fi interzis intrucat, prin
simpla sa ingestie, se stimuleaza secretia gastrica acida care accentueaza iritatia mucoasei deja
inflamate.
Dupa 1- 2 zile, cand simptomatologia dispare sau diminueaza in intensitate se reia
alimentatia initial cu lichide limpezi ( ceai, supa strecurata, suc de fructe strecurat ) administrate in
doze mici ( 100 ml/ora ) si crescute progresiv. Apoi se trece treptat la o dieta semilichida ( fainoase cu
lapte, branza de vaci, gelatina de suc de fructe, budinci sau sufleuri cu branza de vaci, carne tocata sau
fiarta). Progresiv se face tranzitia catre alimentatia normala, evitandu-se alimentele care pot provoca
iritatia stomacului. Se exclud produsele vegetale cu celuloza dura, alcoolul, condimentele. Se indica
mese mici si repetate. Bolnavul va manca incet si va mesteca foarte bine alimentele.
Gastrita cronica poate evolua cu hipo- sau hiperaciditate gastrica. In ultima situatie regimul
alimentar este asemanator celui din boala ulceroasa.
In cele ce urmeaza redam doar dieta din formele hipoacide. Alcatuirea unei alimentatii
pentru aceasta categorie de bolnavi trebuie sa tina seama ca, in gastrita cronica hiperacida, glucidele
fermenteaza cu usurinta, grasimile sunt mai greu tolerate si digestia proteica este intarziata. Astfel, se
prefera pastele fainoase, orezul si grisul care fermenteaza mai putin decat zaharurile concentrate. Se
evita laptele proaspat integral, care in general ne este bine tolerat. Se prefera laptele ecremat si laptele
acidofil ( acesta din urma este cel mai bine tolerat ). Branzeturile nefermentate sau mai putin
fermentate sunt in general bine suportate. Alimentatia se compune de asemenea din unt proaspat
( servit ca atare sau adaugat la servirea mesei in cantitati mici ); ulei (deasemenea in cantitati mici );
carne de vaca, vitel, pasare ( cu putin tesut conjunctiv ) preparata prin fierbere sau fripta si peste slab;
paine alba veche de o zi ( cea proaspata este greu tolerata deoarece sucurile gastrice, si asa reduse
cantitativ si calitativ, o patrund cu dificultate ); biscuiti, legume administrate numai fierte, sub forma
de piureuri sau in budinci si sufleuri ( spanac, urzici, loboda, dovlecei, morcovi, cartofi ), fructe bine
coapte servite fara coaja si samburi sub forma de suc de fructe, gelatina din suc de fructe, compoturi
nu prea indulcite ( fructele uscate si cele oleaginoase sunt interzise din cauza continutului crescut de
fibre si grasimi ).
Deoarece dulciurile sunt greu suportate, deserturile se prepara cu mere si branza sau se
servesc biscuiti. Sarea se poate permite in cantitate normala datorita proprietatilor sale
excitosecretorii. Ouale si smantana sunt greu tolerate, ca si legumele bogate in celuloza, motiv pentru
care nu se prescriu in dieta celor cu gastrita hipoacida.
Boala ulceroasa
Este o boala cronica cu localizare gastrica sau duodenala, caracterizata prin instalarea in
perioada puseurilor evolutive a unor leziuni erozive mai mult sau mai putin profunde in peretele
digestiv, cu consecinte clinice diverse ( dureri epigastrice, greata, senzatie de voma etc.), care se
cicatrizeaza in perioadele de evolutie cronica. Regimul alimentar este adaptat dupa stadiul bolii ( acut
sau cronic ).
Dieta in faza acuta a bolii ulceroase este diferentiata in trei etape, in raport cu evolutia
bolii.
In primul stadiu, care dureaza 3- 5 zile, se recomanda consumul de lapte in doze fractionate
( cate 200 ml la 2 ore interval, iar in cursul noptii la 4 ore, sau ori de cate ori apar dureri ). In cursul a
24 de ore se poate ingera pana la 2 000 ml lapte. Acesta trebuie fiert si administrat caldut sau rece, cu
sau fara frisca, usor indulcit ( 15- 20g zahar la un litru de lapte ), in functie de preferintele bolnavului.
In caz de intoleranta la lapte se poate adauga la fiecare cana o lingurita de carbonat de calciu ( scade
fermentatiile intestinale produse la lactoza ) sau 5g de citrat de sodiu ( impiedica coagularea brusca a
cazeinei in stomac ). Laptele se bea neecremat. Unii autori recomanda in acest prim stadiu suc de
grape- fruit, care ar avea rol antiacid mai puternic.

In a doua faza a puseului acut, se mai introduc in dieta bolnavului supe de orez strecurate,
supe mucilaginoase, preparate cu lapte si unt, gris, fulgi de ovaz, oua fierte moi, gelatina de lapte,
piureuri cu foarte putin unt. Acest regim dureaza 1 700- 1 800 calorii.
In faza a treia, se adauga perisoare dietetice din carne sau peste, legate cu ou, supe de
cereale pasate, paine alba veche, branze de vaci sau telemea desarata, fainoase fierte, supe de zarzavat
fierte cu fainoase si strecurate prin sita, prajituri de casa ( ecleruri ). Carnea se fierbe bine si se adauga
treptat. Se elimina carnurile grase si cele bogate in tesut conjunctiv, sau se dau in cantitate mica
intrucat cresc secretia gastrica acida. Mesele se dau in cantitati mici si repetate ( 5- 6 mese zilnic )
pentru a se asigura aportul caloric necesar fara destinderea importanta a stomacului ( se diminueaza
astfel efortul sau contarctil si secretia gastrica ). In stadializarea dietetica a fazelor puseului acut, nu
este atat de importanta includerea cu rigurozitate a unui aliment intr-o etapa sau alta, ci introducerea
treptata a produselor nutritive, evitarea in permanenta a iritatiei chimice sau mecanice, adaptarea
regimului in functie de preferintele bolnavului, de toleranta sa digestiva si de starea sa de nutritie.
Dieta in perioada de evolutie cronica a ulcerului urmareste prevenirea aparitiei puseurilor
evolutive. Regimul alimentar se compune din urmatoarele elimente ( in raport cu toleranta individului
): lapte dulce ( simplu sau indulcit ), fainoase ( fulgi de ovaz, gris, fidea, taitei, orez, spaghete ), crema
de lapte, branzeturi proaspete ( de vaci, urda, cas ), unt proaspat si nesarat, oua ( fierte moi sau ochiuri
in apa ), carne de pasare, vaca, vitel ( bine fiarta sau coapta inabusit la cuptor ), carne de peste slab,
zarzavaturi si legume fierte ( carote, morcovi, dovlecei, conopida )pregatite cu unt sau ulei crud, paine
alba veche de o zi, biscuiti, fructe coapte la cuptor, sucuri de fructe, prajituri de casa ( gelatina,
sufleuri, crme, tarte ).
Sunt interzise urmatoarele produse nutritive: laptele batut, iaurtul, chefirul, branzeturi
fermentate, oua tari, maioneza, pestele gras, pestele conservat, zarzavaturile crude tari ( gogosari,
ridichi, varza, vastraveti, ardei ), legume uscate ( fasole, mazare ), ciupercile, ceapa, usturoiul,
condimentele, fructele oleaginoase, ciocolata, cafeaua, dulciurile concentrate, painea neagra. Se
contraindica de asemenea ciorbele grase si supele in care carnea a fost pusa la fiert cu apa rece (se
elibereaza substantele cu efecte gstrice excitosecretorii). Se vor evita preparatele nedietetice ( prajeli,
rantasuri, sosuri ), alimente prea fierbinti sau prea reci, apele carbogazoase.
Mesele vor fi fractionate 4- 5 prize. Prelungirea unui astfel de regim este indicata cel putin
2- 3 ani de la ultimul puseu evolutiv al bolii ulceroase. De doua ori pe an, primavara si toamna,
perioade de recrudescenta ale ulcerului, bolnavul va trebui sa respecte o dieta mai severa, prelungita
cateva saptamani.
Dieta in complicatiile bolii ulceroase este benefica in stenoza pilorica si hemoragia gastrica
sau duodenala.
In hemoragia gastrica sau duodenala, in prima zi se administreaza cu lingurita doat mici
cantitati de ceai sau apa zaharata rece. Dupa primele 24 de ore, alimentatia se incepe cu lapte, creme,
gelatina de suc de fructe, supe mucilaginoase.
Dieta in stomacul operat trebuie sa tina seama de modificarile structurale si functionale care
apar dupa interventia chirurgicala.
Dulciurile concentrate se contraindica.
Carnea se curata de aponevroze si se da numai tocata ( trecuta prin masina de 2- 3 ori ), sub
forma de perisoare dietetice, pestele se serveste fiert sau fript.
Paste fainoase fierte care sunt usor de digerat; grasimi sub forma emulsionata ( galbenus de
ou, frisca, smantana ), legumele in pireuri ( de morcovi, dovlecei, conopida ).
Fructele se dau sub forma de compot pasirat.
30. REGIMUL ALIMENTAR IN BOLILE HEPATICE
Hepatita virala acuta
Este o boala infectioasa specifica omului, produsa de mai multe virusuri cu caracter
hepatotrop care, introduse in organism pe cale digestiva sau sangvina ( in cursul unor tratamente
parenterale efectuate in conditii incorecte de asepsie ), provoaca o imbolnavire generala a
organismului si mai ales a ficatului. Tratarea din punct de vedere dietetic a acestei afectiuni se face
strict individualizat, in functie de stadiul evolutiv al bolii se de starea de nutritie.
9

Hepatitele cronice
Sunt afectiuni inflamatorii cronice ale parenchimului hepatic, cu caracter limitat ( hepatita
cronica persistenta ) sau extensiv ( hepatita cronica agresiva ). Din complexul de masuri terapeutice,
alimentatie ii revine un rol important. Ea va fi normacalorica sau hipercalorica la cei cu denutritie
concomitenta, normoprotidica, normolipidica si normoglucidica, asigurandu-se totodata un aport
normal de vitamine si saruri minerale.
Ciroza hepatica
Este o afectiune hepatica cronica, cu evolutie severa datorita leziunilor distructive si de
remaniere anormala ale parenchimului hepatic. Dietoterapia acestei boli este diferentiata in raport cu
gradul de compensare al functiilor hepatice.
In ciroza hepatica compensata, regimul alimentar este hipercaloric (bolnavii prezinta adesea
un grad de denutritie). Proteinele se administreza in proportie de 1- 1.5g/kgcorp/zi ( se preferea acelea
din lactate si indeosebi din branza de vaci ), iar lipidele in cantitati de aproximativ 70 g/zi. Glucidele
completeaza restul ratiei calorice. Aportul de sodiu este moderat restrans.
In ciroza hepatica decompensata ( cu ascita, edeme ), scopul terapiei dietetice este sa
intervina si in diminuarea retentiei hidrice. Pentru acesta se administreaza numai alimente cu un
continut scazut in sare, astfel incat aportul zilnic de sodiu sa nu depaseasca 300- 500 mg.
31. REGIMUL ALIMENTAR IN BOLILE CAILOR BILIARE
Suferinta cailor biliare se manifesta sub mai multe forme: colecistita acuta si cronica,
prezenta litiazei biliare, diskinezie biliara hipotona sau hipertona.
Colecistita acuta
Este o afectiune inflamatorie a veziculei biliare, instalata brusc si datorata invaziei si
proliferarii microbiene la acest nivel.
In primele 24 de ore regimul alimentar se limiteaza la consumil de ceaiuri ( medicinale ),
indulcite, sucuri de fructe diluate, supe limpezi de legume, limonada. Dupa cedarea sau ameliorarea
evidenta a fenomenelor dureroase se adauga treptat, in functie de toleranta bolnavului, supa
mucilaginoasa, lapte degresat diluat cu ceai, compot de fructe pasat, piureuri de legume, preparate cu
iaurt sau lapte degresat, fainoase cu lapte degresat.
Colecistita subacuta
Dieta nu mai are acelasi caracter restrictiv din faza acuta a bolii. Ea se mentine mai departe
insa hipocalorica ( moderat ) si hipolipidica, cu pastrarea proportiei normale pentru proteine si lipide.
Colecistita cronica
Dieta in aceasta afectiune se prescrie in scopul asigurarii unui aprt caloric adecvat
necesitatilor organismului, stimularii functiilor biliare si evitarii noxelor hepatobiliare.
Regimul alimentar are un caracter normo- sau hipocaloric ( in raport cu starea de nutritie,
colecistita cronica fiind frecvent intalnita la obezi ), normoprotidic, nurmo- sau hipolipidic,
normoglucidic.
32. REGIMUL ALIMENTAR IN BOLILE INTESTINALE
Enterocolite
Enterocolita acuta

10

Este o afectiune inflamatorie brusc instalata la nivelul intestinului subtire, cu alterarea

concomitenta si a functiilor colonului. Se manifesta indeosebi prin scaune diareice frecvente, ce au
drept consecinta deshidratarea bolnavului si pierderea de substante minerale. De aceea, in primele 2448 de ore se administreaza o dieta hidrica alcatuita din apa fiarta si racita, ceaiuri (de menta, musetel,
tei, fara zahar sau usor indulcite ) si sucuri de fructe diluate ( din cele cu efect astringent ca afinele,
coarnele, merele ). Acestea din urma au avantajul ca asigura in paralel un aport de minerale si
vitamine si combat tendinta la acidoza care se intalneste in fazele avansate a bolii. Lichidele se dau
caldute ( cele reci accelereaza tranzitul intestinal ) din ora in ora, totalizand 1.5- 3 litri pe zi.
Din a 3-a zi se suplimenteaza alimentatia cu supe de legume limpezi cu sare, supe
mucilaginoase, mucilagii cu orez, chiseluri preparate cu sucuri de fructe astringente, orez pasat, supa
de morcovi cu morcov pasat. Daca evolutia este favorabila, dieta se imbogateste progresiv cu fainoase
fierte in apa si supe- creme de legume ( fara cartofi ) iar apoi cu branza de vaci, branza telemea
desarata si urda adaugate la fainoase fierte ( orez ). In continuare se adauga perisoare dietetice din
carne slaba, peste slab fiert, mere rase. Apoi se introduc budincile de fainoase preparate cu branza sau
carne, bulionul de carne degresat, paine alba veche de o zi, albus de ou in preparate, si mai tarziu
legumele fierte date prin sita ( cartoful nu se introduce decat mai tarziu, intrucat produce fermentatii ).
Laptele si galbenusul de ou, intrucat sunt mai greu tolerate, se administreaza la urma. Raman excluse
pentru mai multa vreme alimnetele bogate in celuloza grosolana, cele prea sarate, afumaturile,
condimentele iuti, conservele.
Cursivitatea programului de realimentare din enterocolita acuta poate fi modoficata prin
introducerea, in fazele de inceput ale dietoterapiei, a unor regimuri speciale. Este vorba de regimul cu
mere crude ( rase pe razatoare de sticla fara coji si samburi, administrate in portii mici repetate pana la
o cantitate de 500- 1500 g/zi ), de cura de morcovi (500g de morcovi la 1 litru de apa + 3g sare, fierti
si pasati ) si de roscove. Folosirea lor este justificata de toleranta crescuta fata de astfel de regimuri
care prezinta, pe langa avantaje nutritive, si efecte terapeutice remarcabile. Acestea sunt datorate
pectinei ( mere, morcovi ) si ligninei ( roscove ) care au actiune absorbanta si neutralizanta fata de
toxine si microorganisme cat si o actiune de curatare mecanica a intestinului.
Enterocolitele cronice
Reprezinta cronicizarea formelor acute de boala. Dietoterapia se confrunta in asemenea
situatii cu prezenta tulburarilor dispeptice ce impiedica alimentatia si cu existenta denutritiei avansate.
De aceea, concomitent cu reglarea tranzitului intestinal se urmareste si refacerea starii de nutritie.

Colitele
Sunt afectiuni inflamatorii se intereseaza peretele colonic. Tratamentul dietetic are drept
scop administrarea unor alimente usor de digerat in etajele superioare ale tubului digestiv, reusind
astfel sa puna colonul in repaus. Se realizeaza astfel un regim de crutare colica. In cadrul acestuia se
interzic o serie de alimente nocive colonului iritat, ca legumele tari sau necoapte, fructele cu coaja si
seminte ori cele uscate, painea proaspata, carnea prajita, condimentele iuti, conservele cu carne si
peste, mezelurile, carnatii, viscerele ( cu exceptia ficatului si creierului ), alcoolul sub orice forma,
cafeaua.
Colitele cu diaree severa beneficiaza de masuri dietetice particulare. Pe langa interzicerea
alimentelor ce contin celuloza, se dau bolnavilor o cantitate suficienta de lichide ( alternand lichidele
usor sarate ca bulionul de legume sau de carne strecurat si degresat, cu bauturi usor indulcite) iar apoi
progresiv supe mucilaginoase, jeleuri, orez fiert pasat etc. se restrange de asemenea aportul de grasimi
care pot accelera tranzitul intestinal.
Rectocolita ulcerohemoragica necesita de asemenea masuri dietetice speciale. Regimul
alimentar trebuie sa fie hipercaloric si hiperproteic ( peste 150 g/zi ), intrucat boala se insoteste cel
mai adesea de o denutritie marcata. Glucidele si lipidele se dau in cantitate normala. Totodata dieta
trebuie sa aduca o cantitate de saruri minerale (in special fier si calciu ), sa fie bogata in vitamine, sa
11

evite orice iritatie mecanica si chimica a peretelui intestinal. Avand in vedere alterarea starii generale,
se trece cat mai curand posibil, progresiv, la largirea regimului si la imbogatirea lui cantitativa in
limitele alimentelor permise. Dieta se administreaza fragmentat in 6- 8 mese pe zi.
Stari colitice
In diareea de fermentatie prescripria dietetica esentiala este eliminarea alimentelor
fermentescibile, bogate in celuloza si amidon (legume crude cu celuloza grosolana, leguminoase
uscate, varza, castraveti, gulii; fructe cu coaja si samburi cat si cele oleaginoase ). Totodata sea
interzice consumul laptelui si al unor derivate ale acestuia. Sunt contraindicate de asemenea excesul
de fainoase, grasimi in cantitate crescuta.
Glucoza, zaharul, mierea si pelteaua sunt permise intrucat se absorb in etajelesuperioare ale
intestinului, neajungand in colon. Fainurile bine rafinate, grisul, orezul pot fi folosite dar in cantitate
moderata.
In diareea de putrefactie regimul este alcatuit din glucide si din foarte putine substante
albuminoide.
Constipatiile
Sunt stari patologice care constau in eliminarea intarziata a continutului colonului, datorita
incetinirii tranzitului intestinal. Resturile alimentare sunt evacuate in mod normal in 24- 48 de ore
dupa ingerare. Din punctul de vedere al tratamentului dietetic, constipatiile se impart in functionale se
organice. Din categoria primelor, o importanta deosebita o reprezinta constipatia atono- spastica sau
obisnuita si constipatia spastica, iar din categoria formelor organice, constipatia complicata cu colita.
33. REGIMUL DIETETIC IN BOLILE RENALE
Pielonefrita
Este o afacere in focare a tesutului renal, de natura microbiana, care intereseaza la inceputul
structurilor pielo- caliceale si tesutul interstitial iar ulterior tubii, vasele renale si glomerulii.
Dietoterapia este diferentiata in functie de forma acuta sau cronica a bolii.
Regimul alimentar al pielonefritelor acute se caracterizeaza prin lipsa de restrictie nutritiva
( exceptand consumul de condimente, alcool si cafea ) si caracterul usor digerabil al alimentelor. Se
administreaza din abundenta lichide sub forma de de ceaiuri, ape minerale si sucuri de fructe.
34. REGIMUL ALIMENTAR IN BOLILE DE INIMA
Insuficienta cardiaca
Este o afectiune produsa prin alterarea capacitatii de contractie a cordului, ce devine
ineficient in alimentarea cu sange a tesuturilor. Dietoterapia acestei maladii trebuie sa asigure, in
paralel cu satisfacerea nevoile calorice si nutritive, indepartarea unora din consecintele insuficientei
cardiace ( indeosebi a edemelor ). Regimul alimentar trebuie sa solicite la minimum efortul contractil
al inimii. De aceea se evita mesele abundente, preferandu- se acelea de volum redus si frecvente. De
asemenea se limiteaza consumul produselor grase ce parasesc mai greu rezervorul gastric ( in caz
contrar creste travaliul cardiac ) si se evita alimentele bogate in celuloza care, prin meteorismul
abdomnial produs secundar fermentatiilor, ingreuneaza activitatea inimii.

12