1

FLORIN DUMITESCU

LOGIC JURIDIC

-Manual de studiu individual- 23

FLORIN DUMITRESCU

LOGIC JURIDIC

-Manual de studiu individual- 4

Copyright 2012, Editura Pro Universitaria

Toate drepturile asupra prezentei ediii aparin

Editurii Pro Universitaria

Nicio parte din acest volum nu poate fi copiat fr acordul scris al Editurii

Pro Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei 5

CUPRINS

NOTIUNI INTRODUCTIVE...........................................................................6

I. FORMELE FUNDAMENTALE ALE LOGICII.............................;............9

NOTIUNEA .............................................................................................9

- Continutul si sfera notiunilor.............................................................11

- Operatiile gandirii si formarea notiunilor...........................................11

- Tipologia notiunilor...........................................................................13

- Definirea notiunilor............................................................................15

- Regulile definitiei......................................................................16

- Tipologia definitiilor..........................................................................17

- Operatii care inlocuiesc definitia........................................................18

- Clasificarea........................................................................................18

- Regulile clasificarii...................................................................19
- Tipuri de clasificare.................................................................20

JUDECATA..........................................................................................20

-Tipologia judecatilor..........................................................................21

RATIONAMENTUL.............................................................................24

- Legile fundamentale ale gandirii........................................................24

-Tipuri de rationament........................................................................26

- Rationamentul deductiv.................................................26

- Silogismul; legile silogismului..............................26

- Rationamentul inductiv.................................................27

- Inductia completa................................................28

- Inductia incompleta.............................................29

- Observatia...........................................................29

- Experimentul.......................................................29 6

-Erorile in inductie...........................................................30

II. LOGICA SI LIMBAJUL..........................................................................32

- Limbajul si limba..............................................................................32

- Limbajul si gandirea..........................................................................33

- Functiile limbajului...........................................................................35

- Functia de comunicare...................................................35

- Functia practica............................................................35

- Functia afectiva............................................................36

- Functia ludica...............................................................37

- Functia cathartica.........................................................37

- Alte perspective asupra functiilor limbajului...................................37

- Formele limbajului...........................................................................38

III. LIMBAJUL JURIDIC.............................................................................39

IV. REGULI DE INTERPRETARE A JURIDICITATII..............................41

- Lacuna juridica si antinomia ..........................................................41

- Tipuri de lacune juridice..............................................44

V. INTERPRETAREA LOGICA A LEGILOR............................................48

- Metode utilizate...............................................................................48

- Interpretarea ordinara.....................................................................48

- Reguli de interpretare logica............................................................49

- Interpretarea logica directa..........................................49

- Interpretarea logica semidirecta..................................50

- Interpretarea logica indirecta......................................50

- Interpretarea logica semiindirecta...............................51

- Interpretarea extensiva....................................................................52

- Reguli specifice interpretarii extensive........................52 7

- Argumente utilizate in interpretarea extensiva............53

- Argumentul a contrario sensu.....................53

- Argumentul a fortiori ratione......................54

- Criterii logice de utilizare a regulilor de interpretare a legilor...........55

VI. ANALOGIA JURIDICA.........................................................................58

VII. CONSTRUCTIILE JURIDICE..............................................................60

- Prezumtiile.......................................................................................61

- Fictiunile..........................................................................................61

VIII. FUNDAMENTAREA ADEVARULUI JURIDIC...............................62

- Demonstratia..................................................................................62

-Argumentarea..................................................................................62

- Argumente irelevante pentru fundamentarea adevarului juridic..........

63
IX. TEORIA SI LOGICA INTREBARILOR............................................66

- Intrebarile in drept..........................................................................66

- Analiza logica a intrebarilor............................................................67

- Tipuri clasice de intrebari................................................................70

- Tipuri de intrebari folosite in drept..................................................73

- Exigente in formularea si adresarea intrebarilor specifice dreptului..75

- Analiza logica a raspunsurilor..........................................................75

BIBILIOGRAFIE................................................................................................7

78

PREZENTAREA CURSULUI. OBIECTIVE GENERALE

Cursul prezinta problemele fundamentale din domeniul logicii juridice.

In prima parte sunt abordate reperele esentiale ale logicii formale -

notiunea, judecata si rationamentul -, care sunt , evident, si formele logice ale

gandirii juridice. Este, de asemenea, tratata problematica raportului dintre

gandire si limbaj, apoi functiile limbajului si in final principalele aspecte ale

limbajului juridic.

Partea a doua este destinata regulilor de interpretare a judecatilor si

criteriilor principale de utilizare a acestora.

In partea finala a cursului sunt prezentate problemele fundamentarii adevarului

juridic cu accent pe teoria si logica intrebarilor utilizate in domeniul juridic. 9

NOTIUNI INTRODUCTIVE

In viata de toate zilele intalnim frecvent situatii in care

pot fi auzite atentionari sau apostrofari de genul:Ce spui tu,

nu are nici o logiga, Explicaiile tale sau argumentele tale

sunt lipsite de orice logica, Ai un comportament total

ilogic, Cutare parc i-a pierdut minile, nu are nicio

logica n tot ce face.

Termenul de logica semnifica ideea de normalitate, de

corectitudine a gandirii, de raionalitate, iar expresiile

mentionate semnalizeaza abaterea de la tot ceea ce intr-un

anume context, intr-un anume moment este considerat

normal si firesc de catre toata lumea.

Normalitatea actelor, gesturilor, comportamentului

nostru fizic (acional) i verbal se sprijin pe normalitatea

psihic. Psihicul uman are mai multe componente: cognitiv

sau intelectual, afectiv sau emotionala, volitiv sau

voliional, relational-atitudinala,s.a.

Logica dar si lipsa ei opereaza la nivelul componentei

intelectuale in care gandirea cu formele ei de baza notiunea, 10

judecata si rationamentul- ocupa locul central.

Intreg psihicul, in esenta lui, este o forma de reflectare.

Aceasta se realizeaza la randul ei sub forma de imagine, idee,

trire. Poate cea mai importanta componenta a psihicului

nostru este componenta cognitiv. Reflectarea la acest nivel

se realizeaza sub forma de imagine si de idee. In primul caz

vorbim de treapta senzoriala incluzand senzatii, perceptii,

reprezentari, in cel de al doilea de treapta rationala, care, in

esenta cuprinde gandirea, sprijinita si ajutata insa si de

memorie si imaginatie.

Daca treapta senzorial asigur cunoaterea

exteriorului, a particularului, a concretului, a ceea ce se

vede (este perceptibil), treapta raional merge in

profunzimea perceptibililului, la nivelul esenialului, a

generalului care nu se vede, care depaseste bariera

perceptibilului.

Cunoaterea raional, real, autentic presupune doua

condiii:

1. normalitate psihica, sprijinita pe integritatea

anatomica funcional a mecanismelor neurocerebrale;

2. respectarea unor norme, reguli, legi ale gandirii 11

corecte.

Normalitatea, sinonima cu integritatea i

funcionalitatea mecanismelor neurocerebrale tine de

domeniul psihologiei. Psihologia are n vedere nu doar

gandirea normal i ci gandirea patologic, gandirea infantil,

gandirea adultului i gandirea vrstnicului.

In privinta normelor gandirii corecte, a regulilor,

legilor si formelor, acestea tin de domeniul logicii.

Prin urmare, logica studiaz gandirea numai sub

aspectul corectitudinii; studiaz formele i regulile gandirii

corecte fcnd abstracie de coninutul ei; nu are importanta

ce gandeste un om sau altul, ci cum gndete sau, altfel spus,

cum ar trebui s gndeasc oamenii pentru ca gandirea lor sa

fie corecta.

Pentru c studiaz formele gandirii corecte, logica

poart i atributul de formal. Asadar, logica formala se

ocupa de formele, dar si de legile gandirii corecte.

Logica juridica este logica formala aplicata la

domeniul juridic.

Scopul principal al logicii juridice il reprezinta, pe de o

parte analiza raionamentelor juridice, iar pe de alta parte

elaborarea unor reguli ale argumentrii eficiente.

Unii juristi considera ca nu exista si nici nu este

necesara o logica juridica ca un domeniu distinct de studiu 12

pentru necesitatile profesionale. Logica naturala, intuitiva, a

bunului simt, ar fi suficienta pentru ca tot ce tine de sfera

dreptului are o logica proprie ce actioneaza de la sine si este

absolut accesibila, atat teoreticienilor, cat si practicienilor

dreptului.

In acest context, s-ar impune o cat mai sumara schitare

a unui profil al logicii generale, o conturare a specificului

logicii in genere.

Trebuie precizat ca logica moderna nu se rezuma la

logica naturala a bunului simt; ea se defineste tot mai des

drept o teorie stiintifica deductiva a unui limbaj, iar limbajul,

indiferent carui domeniu apartine, juridic, medical,

matematic, pare sa fie unicul obiect tangibil al logicii.

In domeniul dreptului, este folosita preponderent

logica formala, deoarece ea opereaza cu propozitii si notiuni

ale limbajului natural.

Ca disciplin metodologic, provenind din logica

formal, logica juridica studiaz regulile specifice gandirii

juridice corecte care guverneaz procesul, edictrii,

respectrii, interpretrii i aplicrii normelor de drept.

ntregul domeniu al dreptului poate fi abordat dintr-o

perspectiv logic.

Acesta este alctuit pe de o parte dintr-o structur de

norme organizate n ramuri i instituii juridice, iar pe de alt

parte dintr-o structur paralel de principii, noiuni si reguli

juridice nescrise, dar care pot fi desprinse prin analiza

sistemului legislativ sau impuse ideologic de ctre sistemul

politic.

Dreptul este un sistem ierarhizat de norme (unele mai 13

puternice ca for, ex. normele constituionale), altele mai

slabe (ex. normele organice, normele ordinare). Acestea din

urma sunt, de regula, interpretate n conformitate cu regulile

impuse de normele superioare. Este doar unul dintre

principiile logice care asigura intregului sistem coerenta.

Dreptul ramane in permanenta un sistem deschis,

dinamic care nglobeaz i se ntregete mereu cu legi noi.

Criteriile de admitere a acestora sunt date de axiomele

constituionale,care fac posibil evitarea contradiciilor,

ambiguitilor, suprapunerilor.

n acest fel, sistemul juridic i poate pstra

proprietile logice eseniale care sunt, si trebuie sa ramana,

rigoarea completitudinea consistena, coerenta si stabilitatea.

n orice limbaj i cu precdere n cel juridic gsim

constructe; ex.: noiuni sau concepte, judeci sau propoziii,

raionamente sau argumente, sisteme ipotetico-deductive

(teorii) dar i norme sau reguli de gndire corect, sau de

gandire productiv.

Toate demersurile raionale din oricare domeniu de

cunoastere sau de activitate se desfoar n i prin gndire si

au drept suport limbajul. Ca disciplin metodologic, aa

cum este considerat, logica are trei forme fundamentale cu

care opereaz: noiuna, judecata si raionamentul. Cum deja

am precizat, acestea sunt formele cu care opereaza si

gandirea. 14

I. FORMELE FUNDAMENTALE ALE

LOGICII

Obiective:

Familiarizarea cu formele de baza ale logicii formale, din

perspectiva logicii juridice. Prezentarea tipurilor de judecati

si descrierea rationamentului deductiv si inductiv si

evidentierea erorilor care se pot face in inductie.

Termeni cheie: notiune,judecata, rationament deductiv si

inductiv, inductie completa si inductie incompleta.

NOTIUNEA

Revenim la gandire ca proces psihic, ca sediu al

ratiunii i teritoriu al logicii.

Gandirea este declanat de situatii problematice;

situatiile problematice sunt situatii neobisnuite, inedite pentru

care nu avem soluii imediate.

Soluionarea unei situatii problematice e precedat de

trei etape i anume: 1) percepia problemei insotita de

intrebari autoadresate de genul Ce fac? Cum fac?;

2) explorarea mental a soluiilor posibile care este sinonima 15

cu derularea propriu-zisa a procesului de gandire;

3) identificarea soluiei optime marcate prin formule de

genul:aha!, da, gata!, am gasit! e clar! .

Exploatarea mentala a solutiilor este o etapa de

efervescen mental care include: reprezentri, memorie,

limbaj cel mai adesea interior dar in unele cazuri si exterior.

Reprezentarile mentale asociate cu formulari verbale sau

termeni nu sunt altceva decat notiuni, cautarea solutiilor

devenind, in ultima instanta, o operare cu notiuni. Iar

operarea cu notiuni reprezinta mecanismul insusi al gandirii.

Asadar, noiunea este o construcie mental compus

din reprezentare, adica dintr-o imagine mental schematizat

la care se ataseaza un cuvnt. Aceasta constructie mentala

reflecta un obiect, lucru sau categorie de obiecte, lucruri,

fiinta,fiinte, existente n realitate.

Noiunea reflect n fapt caracterele generale,

eseniale, necesare ale acestor obiecte, fiinte etc. sau a

categoriilor de obiecte, fiinte, lucruri etc.

Noiunea este, intr-o oarecare masura, similar cu

desenele copiilor. Unui copil caruia i se cere sa deseneze o

casa va schita in linii generale imaginea unei case.Va reda 16

caracteristicile esentiale, care se intalnesc la orice fel de casa,

indiferent de marime, forma sau amplasare, restectiv conturul

(patrat sau dreptunghiular) al peretilor, conturul de regula

triunghiular al acoperisului, usa, ferestrele si un cos de fum.

Acestea sunt elementele generale si esentiale ale oricarei

case. Pe acestea le are in minte in reprezentare orice copil si,

in mare masura, orice persoana adulta. Aceasta configuratie,

insotita de cuvantul casa reprezinta notiunea de casa cu

care va opera gandirea.

Continutul si sfera notiunilor

Coninutul se refer la totalitatea nsuirilor eseniale

ale unei categorii de obiecte, fiine etc. De exemplu,

continutul notiunii de om cuprinde urmatoarele insusiri:

mamifer, biped, biman, cu postura verticala, cu ratiune,

limbaj articulat, isi construieste adapost, isi fabrica unelte etc.

Coninutul noiunii de grefier : este funcionar din domeniul

juridic care consemneaz dezbaterile, redacteaz hotrrile,

se ocup de actele procedurale.

Sfera se refer la totalitatea obiectelor, fiinelor,

oglindite n coninut. Sfera noiunii de om include toi 17

oamenii de pe planet.Sfera notiunii de grfier cuprinde toate

persoanele care au aceasta ocupatie.

Alte exemple: automobil, scaun, umbrel, gard,

croitorie dar i deplasare, vitez, teroare, suferin, bucurie.

Aadar, noiunile au o existen n plan mental

simetric cu existena n plan real a obiectelor, fenomenelor

etc.

Noiunile sunt materia prim a procesului de gndire.

Reamintim c gndirea opereaz literalmente cu noiuni, iar o

gndire corect, clar, eficient presupune att claritatea

noiunilor, cat si respectarea unor reguli de desfurare a

procesului de gndire.

Operaiunile gndirii si formarea notiunilor

Obiectele, fiinele, lucrurile din aceeai categorie

(clas) nu sunt identice. Ele difera mai mult sau mai putin

intre ele.Uneori diferenele sunt minime i noiunile

adiacente se pot confunda conducnd la erori de gndire

implicit la erori decizionale (ex.: tipuri de maini, rase de

cini, tipuri de regnuri.

Formarea corect a noiunii presupune o serie de 18

operaii mentale dupa cum urmeaza:

- Comparaia care este o operaiune mental de

stabilire a asemnrilor i deosebirilor dintre

obiecte, fiine, fenomene, duce la concluzia c

obiectele, fiinele, fenomenele pot fi identice, uor

diferite (asemntoare), total diferite, opuse,

necomparabile.

- Analiza duce la o mai bun (profund) cunoatere a

elementelor analizate si este operaia de

descompunere i izolare mental, a diferitelor

nsuiri, caliti, atribute ale obiectelor, fiinelor,

fenomenelor. Analiza se poate face i concret,

material, n laborator. Este vorba de varianta

chimica sau fizica (demontarea si studiul unui

aparat, agregat etc.)

- Sinteza este reunirea mental a prilor unor entiti

ntr-o entitate nou sau intr-un concept ori notiune

noua. De exemplu, barbatul ideal sau femeia ideala

sunt rezultatul unor sinteze.ntre analiz i sintez

este o unitate. Ele se presupun una pe cealalt.

Sinteza poate fi asimilata unei concluzii. 19

- Abstractizarea. Comparatia si analiza presupun

separarea unor nsuiri de altele precum i de

obiectul cruia acestea i aparin. Aceast separare

n sine poart numele de abstractizare.Obiectele

foarte diferite pot avea o nsuire comun.

Identificat i abstras ea poate constitui criteriu

pentru o categorie anume. Aceast abstragere

(abstractizare) permite constituirea unei noi clase

sau categorii de obiecte. Ex.: studenii cunosctori

ai limbii spaniole sau studenii cu caliti sportive

deosebite.Constituirea unei noi categorii pornind

de la abstractizarea unei nsuiri de la cazuri

particulare, poart numele de generalizare.

- Generalizarea este operaia prin care cuprindem

ntr-o noiune o pluralitate de obiecte reunind o

nsuire sau mai multe dintre nsuirile lor comune.

Tipologia notiunilor

ntre noiuni sunt numeroase deosebiri din punctul de

vedere al sferei i al coninutului. Ex.: unele reflect un

singur obiect, fiin, fenomen, altele mai multe obiecte, fiine, 20

fenomene.
Prin urmare vom avea:

1. Noiuni singulare (individuale). Ex.: Tour Eiffel,

Transfgranul, Cascada Niagara, preedintele actual al

S.U.A. La notiunile singulare coninutul este individualizat,

iar sfera limitat la un singur exemplu.

2. Noiuni generale. Ex.: tunel, pete, copac.

Coninutul este relativ restrns, iar sfera foarte larg,

general.

3. Noiuni colective. Ex.: pdure, omenire, studenime.

4. Noiuni vide. Coninutul reprezinta o asociere, o

alctuire bizar de obiecte, fiine, nsuiri , in timp ce sfera

lipseste. Ex.: ptratul cu 5 coluri, anticii din sec.19,

dinozaurii actuali, mortul acrobat, petii vorbitori,

elefanii zburtori s.a.m.d. Cu noiuni de acest gen poate

opera cel mult creaia artistic.

5. Noiuni concrete. Ex.: cldiri, automobil, plant etc.

6. Noiuni abstracte. Ex.: justiie, frumusee, fermitate,

victorie etc. Toate acestea sunt nsuiri abstrase din obiecte,

fenomene, situaii etc., concrete.

7. Noiuni pozitive. Acestea reprezinta o concordan. 21

Ex.: egal, drept, ordonat, corect.

8. Noiuni negative. Acestea reprezinta o discordan.

Ex.: inegal, nedrept, dezordonat, incorect.

9. Noiuni comparabile, care sunt noiuni diferite dar

cu multe note comune ( Ex.: sat ora; alb negru; plumb

aur), dar unele pot fi noiuni opuse.

10. Noiuni necomparabile. Ex.: emoie copac;

teroare adiere; cartier nas; brbat autocar.

Definirea notiunilor

n primul rnd trebuie stabilite coordonatele definiiei.

Definiia este operaiunea de dezvluire i identificare

a notelor eseniale din coninutul unei noiuni i de

evideniere a nsuirilor eseniale ale clasei de obiecte care se

reflect n sfera ei.

Definiia se face prin genul proxim i diferena

specific.

Genul proxim este genul cel mai apropiat de noiunea

de definit. 22

Diferenta specific reprezinta notele prin care o specie

se deosebete de celelalte specii ale aceluiai gen.

De exemplu, omul este entitate aparinnd regnului

animal (genul proxim), din specia mamiferelor, biped

biman, avnd postur vertical, limbaj articulat, raiune

etc.(diferenta specifica).

n concluzie, definiia este o operaiune logic prin

care dezvluim coninutul unei noiuni prin genul proxim i

diferena specific.

Noiunea definit i noiunea care definete sunt cele

doua elemente structurale ale definiiei, sunt unite prin verbul

a fi (este). ntre cele doua noiuni, cea definita si cea care

defineste, trebuie s existe un raport de identitate.

Regulile definitiei
Definiia trebuie s circumscrie cu precizie coninutul

i sfera noiunii de definit.O definiie corect cere doua

condiii: 1) atenie (rigoare) si 2) cunotine exacte. n plus ea 23

cere respectarea unui pachet de reguli ajuttoare prin care se

pot evita principalele erori de definire. Aceste reguli sunt:

1. Definiia trebuie s fie adecvat noiunii de definit,

adic s o acopere n totalitate, respectiv s convin

ntregului obiect definit, s convin numai obiectului definit

nu i altora.

Abaterile de la aceast regul, au loc atunci cnd nu

precizm suficient diferena specific.

n funcie de respectarea acestei reguli definiia este

adevr sau fals.

2. Definiia nu trebuie s formeze cerc. (noiunea s nu

se defineasc prin ea nsi). Ex.: omul este o fiin uman;

istoria este tiina care studiaz fenomenele istorice.

Definiia este n acest caz un cerc vicios. Ea nu ne

spune nimic.

3. Definiia nu trebuie s fie negativ dac poate fi

pozitiv. O excepie o constituie una din definiiile culturii:

cultura este tot ceea ce nu este natur. Se sugereaza faptul

confom caruia cultura presupune intervenia omului in

ordinea naturala.

Dar definiia negativ se mai poate folosi totui dac 24

noiunea de definit este negativ. Ex.: ilogic este ceea ce nu

respect legile gndirii; anormal este ceea ce nu se ncadreaz

n normele general acceptate s.a.m.d.

4. Definiia trebuie s fie clar.

Definiia este clar dac recunoatem uor obiectele

care compun sfera noiunii de definit, daca este precis, este

succint si nu conine termeni vagi, obscuri sau figurai ori

inutili si nu se transform n descriere.

Tipologia definiiilor

1. Definiii reale acestea arat ce sunt obiectele,

fenomenele i nsuirile lor eseniale.

2. Definiii nominale (sau verbale); sunt definiii care

vor s arate, sa evidenieze i s fixeze semnificaia unui

nume sau cuvnt. Ex.: se numete X orice ......, sau

intelegem prin X totalitatea......., inelegem prin X orice....

3. Definiii genetice arat modul n care apare un

fenomen, ia natere un obiect etc. Ex.: propulsia este fora

care apare, prin degajarea precipitat a unei energii dintr-o 25

incint, sau taifunul este fenomenul care apare n condiiile

n care o mas de aer cald n ascensiune este nlocuit de o

mas de aer rece care tinde s-i ia locul deplasndu-se

orizontal.

Operaii care nlocuiesc definiia

La operatiile care inlocuiesc definitia se recurge cnd

unele noiuni se definesc cu dificultate sau nu se pot defini i

dorim s dm o idee sau imagine complet despre noiunile

n cauz.

Aceste operaii, prezentate mai jos pot completa sau

nlocui total eventualele ncercri de definire:

a. descrierea reprezinta un inventar minuios sau exact

al nsuirilor caracteristice ale obiectelor sau fenomenelor. In

descriere se consemneaza toate observaiile efectuate asupra

acestor obiecte sau fenomene i poate fi de doua feluri:

tiinific sau literar.

b. caracterizarea consta in evidenierea datelor

caracteristice.

c. comparaia, am precizat mai sus, este operatia de 26

stabilire a asemanarilor si deosebirilor dintre doua sau mai

multe elemente.

d. indicarea unui obiect asemntor.

Una dintre operatiile mentale pe care le efectuam

adesea din nevoia de simplificare si ordonare a activitatilor

noastre mentale dar si practice, concrete, este clasificarea.

Clasificarea este operaia de adunare, asociere, grupare

a obiectelor sau fenomenelor n clase (categorii) pe baza unor

caractere comune iar clasele astfel obinute n clase din ce n

ce mai generale, asa incat fiecare dintre noiunile

corespunztoare s aib un loc precis i stabil n mintea

noastr.

Clasificarea este echivalenta cu generalizarea cu toate

c, n ambele operaii se trece se urc spre noiuni din ce n

ce mai generale.

Generalizarea este o operaie n sens vertical de

urcare spre noiuni mai generale n timp ce clasificarea este

n primul rnd o operaie orizontal, de grupare a tuturor

obiectelor pe care vrem s le aezm n clase i, n al doilea

rnd, o operaie vertical, de ierarhizare n ordinea

generalitii. 27

Regulile clasificrii

O clasificare utila, operationala, presupune o serie

de reguli dupa cum urmeaza:

1. Fiecare dintre obiectele pe care le clasificm trebuie

distribuit ntr-o clas.

2. Nici un obiect nu poate fi aezat n doua clase

deosebite.

3. Asemnrile pe baza crora grupm obiectele n

aceeai clas trebuie s fie mai importante dect deosebirile

dintre ele.

4. Constituirea claselor pe o treapt a clasificrii

trebuie s se fac pe baza acelorai nsuiri.

Tipuri de clasificri

1. Clasificarea natural in care criteriul de baza il

reprezinta nsuiri eseniale, adica cele care determin natura

obiectelor.

2. Clasificarea artificial in care asocierea si gruparea 28

obiectelor se face doar dup nsuiri distinctive nu i

eseniale.

JUDECATA

Dac noiunea reflect nsuiri generale ale obiectelor,

fiinelor, fenomenelor fr a afirma sau nega, judecata este

inseparabil de actul afirmrii sau negrii.

Chiar definitia judecatii spune c aceasta este forma

gndirii prin care se afirm sau neag ceva despre ceva.

n judecat se reflect fie un raport ntre un obiect sau

o nsuire, fie raport ntre obiecte. Ex.: cldirea este (nu

este) nalt, terminat, colorat, proporionat

(raportul este ntre obiect / nsuire) sau cldirea este (nu

este) mai mare , mai echilibrat sau mai solid....decat

cea alaturata.

n exemplele date, primele judeci, cele care exprim

raportul dintre obiecte i nsuire se numesc judecati de

predicaie. Celelalte, exprimnd un raport ntre doua obiecte

distincte, se numesc judecati de relaie.

Judecata reflect n ultim instan raporturile care 29

exist n mod real ntre obiecte si nsuiri, sau intre obiecte

diferite.

Judecata care afirm o relaie real ntre un obiect si o

nsuire sau intre doua obiecte este o judecat adevrat , in

timp ce judecata care neag o relaie real este o judecata

fals. Ex.: orice magistrat este liceniat n drept este o

judecata adevarata; niciun magistrat nu este liceniat n

drept este o judecata falsa.

Pe de alta parte, judecata care afirm o relaie

inexistent ntre un obiect si o nsuire sau intre doua obiecte

este fals, dupa cum judecata care neaga o relatie inexistenta

este adevarata. Ex.: la Polul Nord sunt clduri insuportabile

este fals; la Polul Nord nu sunt clduri insuportabile este

adevrat.

Criteriul unic al veridicitii sau falsitii unei judeci

este aadar corespondena cu realitatea.

Tipologia judecilor

In clasificarea, respectiv tipologizarea judecatilor se

poate rcurge la un numar extins de criterii dupa cum

urmeaza: 30

1. Dup calitate judecatile pot fi: a) afirmative i b)

negative.

a) Judecile afirmative sunt cele n care se afirm c o

nsuire aparine obiectului judecii.

b) Judeci negative sunt cele n care se neag c o

nsuire aparine obiectului judecii.

2. Dup cantitate judecatile pot fi: a) singulare; b)

particulare); c) universale.

a) ex. de judecata singular : Columb este

descoperitorul Americii. Afirmaia sau, dupa caz, negaia se

refer la o relaie unic.

b) judecata particular: se afirm (neag) ceva despre o

parte dintre obiectele unei clase. Ex.: unii studeni sunt

interesai de studii n strintate; unii profesori nu accept

ntrzierea la ore.

c) Judecata universal ( se afirm neag ceva despre

fiecare dintre obiectele unei clase). Ex.: Toi oamenii sunt

muritori, toate corpurile au greutate, Nicio piatr nu

plutete pe ap.

3. Dup calitate i cantitate.

Combinarea celor doua criterii ofer o posibilitate nou 31

de clasificare a judecilor.

Afirmaie Negaie

Universal A E

Particular I O

Judecati universal afirmative (A). Ex; Toi adulii

au fost copii; Judecati negative (E). Ex. Niciun copil

nu are experiena unui adult.

Judecati particular afirmative (I). Ex: Unii

infractori se autodenun; Judecati particular negative

(O). Ex.: Unii infractori nu sunt pedepsii.

4.Dup relaie judecatile pot fi: a) categorice; b)

ipotetice; c) disjunctive.

a) Judecile categorice sunt cele n care afirmaia sau

negaia nu sunt supuse nici unei condiii. Ex.: Oxigenul este

un gaz; Fierul este un metal.

b) Judecile ipotetice sunt cele n care afirmaia sau

negaia sunt supuse unei condiii determinante. Ex.: Dac

temperatura scade sub 0

apa nghea, Dac svreti o

fapt grav ajungi n detenie. 32

Judecile ipotetice sunt compuse din doua judeci

categorice unite prin Dac ..... atunci.Prima judecat este o

condiie. A doua este consecina i decurge n mod necesar

din prima.

Judecile ipotetice prezint mai multe variante n care

consecina poate fi afirmativ sau negativ. Ex.: Dac

boxerul X este bine antrenat, va ctiga toate meciurile,

Dac plou, nu mai organizm excursia, Dac nu nvei

temeinic, rezultatele tale vor fi slabe, Dac antrenorul nu

va fi schimbat, echipa nu va deveni campioan.

c) Judecile disjunctive sunt formate din doua sau mai

multe judeci categorice unite prin particula ori (sau). Ex.:

Voi cumpra o vopsea alb ori verde; Premiul cel mare va

fi un sejur la Paris ori un scuter.

5. Dup modalitate judecatile pot fi: a) asertorice; b)

problematice; c) apodictice.

a) Judecile asertorice numite si constatative sunt cele

n care se constat apartenena sau neapartenena real a unei

nsuiri la un obiect. Ex.: ncperea aceasta este nclzit;

Sala X nu este liber.

b) Judecile problematice, numite i de posibilitate 33

sunt judeci care exprim legtura posibil dintre o nsuire

i un obiect. Ex.: Norii acetia pot aduce ploaie; Acest

talent poate evolua foarte bine; Este posibil ca aceast

recolt s fie cea mai bun din ultimii ani.

c) Judecile apodictice (de necesitate) sunt judecatile

care reflect apartenena unei nsuiri care nu poate lipsi. Ex.:

Un corp aruncat n sus revine (n mod necesar) pe pmnt;

Apa care fierbe se transform n vapori.

RATIONAMENTUL

Legile fundamentale ale gndirii

Pentru a intelege mai bine dinamica

rationamentului ca proces mental, se impune sa trecem

pe scurt in revista legile fundamentale care ghideaza

procesul gandirii:

1. Legea identitii pleac de la ideea c obiectele,

fiinele, fenomenele lumii impreuna cu nsuirile lor au

stabilitate n timp (rmn identice cu ele nsele). Astfel, i

noiunile noastre au stabilitate i identitate precis i confer 34

gndirii noastre claritate i precizie (un brad este si ramane

intotdeauna un brad; un cal este si ramane un cal etc.).

2. Legea noncontradiciei spune c doua judeci dintre

care una afirm, alta neag acelai lucru, nu pot fi adevrate

mpreun n acelai timp. Ex.: judecile: Frunzele sunt

verzi; Frunzele nu sunt verzi pot fi adevrate n momente

sau perioade diferite, nu simultan. Alte exemple: afar este

ntuneric si afara este lumin; acest om este de bun

calitate si acest om este un om de nimic.

3. Legea teriului exclus se aplic numai judecilor

contradictorii. Dintre acestea una este neaprat adevrat,

cealalt este neaprat fals. A treia posibilitate nu exist.

Ex.: Mine va fi un cutremur; Mine nu va fi un cutremur, ori

Da, ori Nu, a treia varianta nu exist.

4. Legea raiunii suficiente exprim faptul c orice

judecat valid are un temei, adic un corespondent n

realitate pe care l invocm cnd suntem ntrebai ce ne face

s credem, sau de ce credem un lucru sau altul.

Revenind la raionament, precizam ca acesta este o

form a gndirii prin care din doua sau mai multe judeci

valide (cunoscute) derivm o nou judecat o nou 35

informaie (cunotin).Un exemplu banal: Doua dimensiuni

(A i B) egale cu o a treia (C) sunt egale ntre ele.

Informaia (A = C; B = C) care reprezinta doua

judeci este cunoscut. Ele constituie premisele

rationamentului.

Informaia A = B este o judecat nou derivata din

premise. Ea este concluzia.

Raionamentul propriu-zis are chiar aceast form:

A = C; B = C premise

Deci: A = B concluzie

Tipuri de rationament

1. Raionamentul deductiv. In aceste tipuri de

raionament gndirea merge de la adevruri

generale la adevruri particulare. Ex: Toate

mainile performante sunt scumpe (premisa),

Maina lui X este performant(premisa),

Deci Maina lui X este scump(concluzie).

Concluzia raionamentului deductiv are un caracter

cert.

O form important de raionament deductiv este 36

silogismul. Acesta permite derivarea dintr-o judecat

general a uneia particulare prin intermediul unei a treia

judeci.

Silogismul se sprijin pe o axiom de forma: Ceea ce

se afirm (neag) despre o clas de obiecte se poate afirma

sau nega despre fiecare obiect n parte.

Legile generale ale silogismului se mpart n dou

categorii ale termenilor i ale premiselor.

1. Legile termenilor :

a) orice silogism corect ale 3trei termeni i numai trei.

In exemplul dat avem: 1) main; 2) performant; 3) scump.

b) ntr-un silogism corect termenul mediu e distribuit

n cel puin una din premise: ex.: scump (termen mediu)

c) intr-un silogism corect nici un termen nu apare n

concluzie dac nu a aprut n premise: ex.: scump,

maina;

2. Legile premiselor

a) ntr-un silogism corect o premis este totdeauna

afirmativ n ex.dat.: ambele sunt afirmative.

b) ntr-un silogism corect una dintre premise este 37

totdeauna universal (toate mainile performante).

c) ntr-un silogism corect din doua premise afirmative

rezulta totdeauna o concluzie afirmativ.

d) ntr-un silogism corect concluzia urmeaz premisa

cea mai slab (fie cea negativ, fie cea particular) ex.:

maina lui X.
2. Raionamentul inductiv. In raionamentul inductiv,

gandirea merge de la adevruri particulare, care pot fi doua

sau mai multe, la un adevr general.

Ex.: premis: Puii de gin sunt drglai.

Premis: Puii de pisic sunt drglai.

Premis: Puii de animale slbatice sunt drglai.

Premis: Puii de om sunt drglai.

Concluzie: Deci toi puii sunt drglai.

Concluzia raionamentului inductiv are caracter relativ.

Raionamentul inductiv permite aadar ridicarea de

la cunotine sau informaii despre obiectele individuale la

cunostinte despre ceea ce este general si esenial n aceste

obiecte.

Inducia se sprijin pe date observaionale repetate i

poate fi complet sau incomplet. 38

Inducia complet include un principiu forte i anume ea

exclude graba de a generaliza o constatare implicnd rbdare

n a aduna, compara si analiza observaii ct mai ample si

mai detaliate.

Inducia complet este definita ca form de raionament

prin care se obine o concluzie general despre o clas de

obiecte, fiine, fenomene pe baza cunoaterii tuturor cazurilor

particulare care compun acea clas. Ex.: Toi studenii

anului doi au sub douazecisidoi de ani.

Inducia complet presupune doua reguli:

a) clasa obiectelor, fenomenelor, fiinelor despre care

se afirm sau neag ceva n concluzie s fie construit n mod

real din toate cazurile enunate n premise i numai din ele.

b) trebuie s existe certitudinea c nsuirea

generalizat aparine fiecrui obiect, fiin sau fenomen din

aceast clas.

Inducia incomplet presupune obinerea unei

concluzii generale pe baza cunoaterii doar a unei pri din

cazurile particulare. Esantioanele din sondajele de opinie

publica, osciland in jurul a o mie de persoane pot sa nu fie

totdeauna reprezentative intrucat ele nu reprezinta decat o 39

parte din totalul cazurilor particulare. De altfel sondajele de

opinie au o marja de eroare de pana la +/-3%

Am precizat c inducia se sprijin pe date

observaionale repetate. Acestea se recolteaza prin

intermediul metodei cunoscute sub numele deja sugerat, de

observatie.

Observaia este o percepie orientat, planificat, si

dirijat spre un anumit scop sau interes. Nu este acelasi lucru

sa percepi oamenii care trec pe strada si sa observi oamenii

care trec pe strada. Percepia este pasiv, lacunar,

superficial, fugitiv, aleatorie in timp ce observaia este

activ, complet, profund, stabil si dirijat, orientata.Doar

in aceste conditii inducia are sanse sa fie corect si complet.

n contextul discuiei despre observaie se poate vorbi

i despre experiment.

EXPERIMENTUL
Experimentul consta in observarea unor evenimente

provocate. Evenimentele se pot provoca n laborator sau n

teren. Un exemplu de experiment de teren de natura 40

psihosociala, organizat cu mai multi ani in urma, cand inca

nu aparusera telefoanele mobile,de catre Brigada de politie

rutiera a municipiului Bucuresti impreuna cu studentii

Academiei de Politie de la specialitatea Circulatie, a constat

in asezarea la vedere pe autostrada Bucuresti-Pitesti, a unui

manechin care sugera ideea unui accident mortal. Din

primele o suta de autoturisme care au trecut pe langa

accident, doar patru au oprit incercand sa dea o mana de

ajutor victimei.Concluzia care s-a putut trage, respectiv

majoritatea automobilistilor (96%), indiferent de motivele

invocate, nu sunt dispusi sa opreasca in astfel de situatii

echivaleaza cu rezultatul unei inductii incomplete

Erorile n inducie

1.O prima eroare consta in generalizarea pripit;

aceasta presupune tragerea unei concluzii generale dintr-un

numar restrans de cazuri izolate.

2. O a doua eroare se ncadreaz n formula POST

HOC ERGO PROPTER HOC. (Dup aceasta, deci din cauza

aceasta) care consta in interpretarea greit a unei legturi

cauzale. Drept exemple stau numeroasele prejudecati si

superstitii potrivit carora unele intamplari sunt atribuite unor 41

false cauze. Astfel multi oameni considera ca intalnirea cu o

pisica neagra,cu un preot sau cu o persoana care transporta un

recipient gol ori sarea varsata pe jos de un membru al

familiei, sunt aducatoare de neplaceri, fiind chiar cauze ale

acestora. Culoarea neagra a pisicii si a vesmintelor preotului

simbolizeaza doliul, durerea, nenorocirea, tragedia, motiv

pentru care sunt percepute ca prevestitoare de rau.

Coarul, cu toate ca este invesmantat in aceeasi culoare

neagra este considerat aducator de noroc intrucat,prin

meseria lui, el curata si indeparteaza simbolul raului odata cu

funinginea neagra din cosurile de fum, deci intalnirea cu el

nu poate fi decat benefica.Eventuale relatari despre

evenimente grave cu alte cauze, dar puse incorect in relatii de

determinare cu astfel de intamplari banale si nesemnificative

se transmit peste generatii si se sedimenteaza in prejudecati si

superstitii care nu au nimic comun cu atitudinile si conduita

rationala.

Intrebari

1. Ce intelegeti prin termenul de notiune? Dati

exemple de notiuni din domeniul dreptului.

2. Cum actioneaza operatiile gandirii in abordarea 42

unei spete judiciare?

3. Cum se defineste o notiune? Cum procedam cand

nu reusim sa o definim?

4. Dati exemple de judecati din domeniul dreptului.

5. Faceti un rationament inductiv complet si unul

incomplet. 43

II. LOGICA SI LIMBAJUL

Obiective:

Intelegerea corelatiei dintre calitatile gandirii si

calitatile limbajului, intelegerea functiilor limbajului in

demersul juridic.

Termeni cheie: limbaj, limba, functiile limbajului

Limbajul si limba

Inainte de toate trebuie clarificata distinctia limbajlimba. Dac limbajul este o

activitate psihofiziologic limba

reprezinta un ansamblu de semne prin care membrii unei

societi sau colectiviti comunic intre ei. In sens larg

limba consta in totalitatea reaciilor care exprim stri sau

triri psihice sau experiene personale.

Limba contine pe de o parte cuvinte,vocabular iar pe

de alta reguli de combinare sau utilizare a acestora..

Cuvintele sunt semne sau simboluri ale unor realiti 44

obiecte, fiine, fenomene, relaii, etc. care fiinteaza in planul

mental sub forma reprezentarilor.Asociate cu acestea ele

devin noiuni.

Limba este un fenomen social in sensul ca este creat

in si de catre societate. Limba propriu-zis, materna,

natural este preluat de ctre copil de la aduli si reprezinta

un instrument al limbajului natural,uzual.Exist insa si

limbaje artificiale-tehnic, muzical, medical, juridic,etc. care

se invata ulterior si

care servesc comunicarii in cadrul unor domenii de activitate

distincte. De asemenea, se mai poate vorbi si de un limbaj al

trupului, al gesturilor, toate slujind, in ultima instanta,

procesului de comunicare.

Limbajul si gandirea

ntr-o concepie iniial n istoria tiinei gandirea era

considerata ca inseparabila de limbaj.

Limbajul reprezinta aspectul exterior al gandirii, in

timp ce gandirea era latura interioara a limbajului.

Ulterior s-a considerat c gandirea funcioneaz 45

independent, iar limbajul exteriorizeaz rezultatele

raionamentelor.

Mai apoi s-a ajuns la concluzia c gandirea si limbajul

nu pot fi identice ci total distincte dar aflate intr-o stransa

interdependenta..

Lipsa de identitate dintre gandire i limbaj se resimte

n situaia n care avem o idee i nu gsim cuvintele pentru a

o exprima dar i n situaia n care ne autoimpunem un

control raional al gandirii asupra a ceea ce vorbim.

Cnd acest control se pierde, vorbirea noastr

(limbajul) devine ilogic, iraional. Acest lucru se poate

intampla in strile febrile, dupa ingestia de alcool sau

substante psihotrope, in starile de patologie i degradare

mentala etc. Si totui cuvntul (ca element al limbajului) are

un rol fundamental n formarea gndirii.

Pentru copilul mic cuvintele sunt simple sonoriti.

Asociate mereu cu aceleai obiecte, fiine, fenomene sau

relaii, cuvintele direcioneaz atenia, se fixeaz i nlesnesc

operatiile gndirii.
Treptat fiecare cuvnt devine un punct de cristalizare si

fixare a semnificaiilor. De exemplu, o interdictie de orice 46

fel, care de regula este insotita de reactia verbala NU,

pentru copil nu are initial nicio semnificaie. Ulterior, prin

repetarea precipitata a grupului sonor NU, insotit si de

anumite manevre de atentionare sau amenintare, acesta

incepe sa dobandeasca un inteles, un sens, o semnificatie.

Iniial semnificaiile sunt n funcie de experiena

individului dar treptat ele sunt corectate si precizate tot mai

mult de catre societate. De exemplu, cuvantul sau notiunea

caine raportat la experienta copilului are semnificatia de

partener agreabil, de joaca, in timp ce raportat la experienta

adultului poate avea semnificatia de animal care trebuie

ingrijit, care trebuie vaccinat, care produce mizerie, este

purtator de paraziti si boli, sau care poate deveni periculos.

Societatea i experienele noastre sociale ne oblig in

permanenta la raionalizarea i socializarea gndirii.Pentru a

ne face nelei, raionali, logici, trebuie s eliminm ceea ce

este prea individual, personal sau afectiv, s cizelm limbajul

fcndu-l clar, precis, riguros, impersonal, raional, universal.

Concomitent cu cizelarea limbajului se realizeaza si

cizelarea gandirii noastre.

Funciile limbajului 47

1. O prima functie este cea de comunicare; societatea

este in esenta un sistem de relaii de natura materiala i

spirituala. Ambele tipuri presupun comunicare printr-o forma

sau alta de limbaj; att relaiile materiale care presupun

reclama sau publicitate, negociere dar si reclamatie la

protectia consumatorului, de exemplu, ct i relaiile

spirituale care implica transmiterea informatiei culturale

privind experiente de viata comune sau transpuse in arta

literara, cinematografica ori dramaturgica.

Logica limbajului, corectitudinea, precizia, coerena

faciliteaz comunicarea, in timp ce lipsa acestora, dimpotriva

perturb, afecteaz, blocheaz, afecteaz comunicarea si prin

aceasta, nu de putine ori, chiar relaiile sociale.

2. Funcia practic se refera la capacitatea limbajului

de a influena, de a determina la aciune sau de a opri

aciunea semenilor. Prin finctia lui practica limbajul isi

exercita capacitatea de a convinge.

ntr-o variant simpl, termeni ca: vino; du-te;

stai; pleac; ridic-te determina o persoana sa

actioneze conform celor transmise. In varianta complexa a 48

retoricii sau artei oratoriei intalnita la mari oameni de stat,

conductori militari, avocai etc., mase mari de oameni sau

instante de judecata pot fi determinate la decizii si actiuni pe

care initial nu le luau in calcul. Funcia practic poate actiona

si ca o funcie reglatoare a conduitei proprii, sau a altora. Din

acest motiv aceasta functie se mai numete i persuasiv.

Persuasiunea este capacitatea sau arta de a convinge pe

cineva de un anumit lucru. Uneori chiar in ciuda unor

convingeri opuse pe care acesta le are. Persuasiunea este

influentata de o serie de factori, dupa cum urmeaza:

a.caracteristicile sursei persuasive , respectiv

credibilitate, atractivitate, puterea de a recompensa sau

sanciona.

b. caracteristicile mesajului; cu cat acesta este mai

logic, coerent, convingtor si cu corespondene n realitatea

imediat, cu atat eficienta actului este mai mare.

c. caracteristicile receptorului, adica masura in care el

intelege mesajul, il accepta sau macar este atent. De fapt

atentionarea sau punerea n gard a receptorului cu privire la

intenie este foarte importanta in exercitarea persuasiunii.

3. Funcia afectiv sau expresiv; prin limbaj se pot 49

exprima stri emoionale fric, dispre, bucurie, panic etc.

Acestea pot fi exprimate si prin mimica, limbaj nonverbal.

Dar, limbajul articulat, vorbirea este in masura sa exprime

stari emotionale mult mai complexe, care merg pana la

atitudini si sentimente. Tonul, intensitatea, pauzele,

accentele, topica frazei pot comunica mesaje deosebit de

subtile, uneori amnbigui sau chiar cu semnificatie opusa celei

aparene.

4. Funcia ludic

Copiii repet cuvinte sonore, inventeaz cuvinte noi,

rein rime si poezii pe care le repeta si de care se amuza in

timpul jocurilor lor. Cuvintele pot avea si o componenta

emoional tonica, amuzanta, distractiva pe care copiii o

exploateaza din plin. Si adulii se joaca si distreaza cu

cuvintele rebus, calambururi, bancuri, glume, catrene, rime,

ironii, insa incarcatura acestora, dincolo de latura emotionala

si sonoritate este in mai mare masura rationala logica.

5. Funcia cathartic sau eliberatoare de tensiune se

manifesta prin recurgerea la injurii, brf, defimare,

calomnie, denigrare. Pe de alta parte, a spune deschis ce crezi 50

despre comportamentul sau atitudinea unei persoane

stresante, reprezinta o usurare, o descarcare. De asemenea, a

povesti cuiva despre necazurile, suferinele, temerile

personale reprezinta o reducere a tensiunii, functia cathartica

devenind astfel si funcia terapeutic.

Alte perspective asupra funciilor limbajului vizeaz

individul sau grupul. In privinta individului mentionam:

a.- funcia de integrare a acestuia n mediul su.

Integrarea, indeosebi in mediul social nu se poate realiza

decat prin intermediul limbajului si a comunicarii.

b.- funcia de dezvluire n faa celorlali i de

autodezvluire. Prin limbaj ne facem cunoscui celorlali si

adesea chiar si nou nine.

c.- functia valorizatoare prin care atragem atentia

asupra punctelor noastre forte: posibiliti, capaciti,

aptitudini etc.

In privinta funciilor limbajului n cadrul grupului

mentionam:

a.- funcia productiv, care permite cooperarea n

rezolvarea sarcinilor.

b.-funcia facilitatoare a coeziunii; comunicarea d 51

via grupului, l menine, in timp ce ncetarea comunicrii

duce la moartea grupului.

c.- funcia rezolutiv a problemelor grupului.

d.- funcia de valorizare a grupului.

Formele limbajului sunt urmatoarele: limbajul interior

si limbajul exterior. Limbajul interior este utilizat

preponderent n derularea gndirii. Limbajul exterior poate fi

oral sau scris. Limbajul oral se exprima sub forma

monologului si dialogului. Ca forma a limbajului exterior,

mentionam si forma particulara nonverbala limbajul

gesturilor.

Intrebari

1. In ce consta corelatia dintre limbaj si gandire?

2. Care sunt functiile principale ale limbajului?

3. Cum poate functia cathartica a limbajului sa puna

o persoana in conflict cu legea?

4. Ce rol are limbajul in cadrul unui grup?

5. Care sunt formele limbajului si cum pot fi utilizate

in incalcarea normelor sociale? 52

III LIMBAJUL JURIDIC

Obiective:

Analiza corelatiei dintre gandirea juridica si limbaj si

a rolului pe care limbajul il are in formularea, fixarea si

transmiterea normelor juridice.

Termeni cheie: limbaj juridic, maxime, adagii.

Gandirea juridic este inseparabil de limbaj. In fond,

dreptul este o profesie a cuvintelor prin intermediul crora

sunt formulate, fixate si transmise normele juridice, normele

de drept.

Totalitatea termenilor utilizai n domeniul dreptului

constituie universul discursului juridic.

Avantajul limbajului juridic specializat const n

eliminarea ambiguitilor provenite din omonimia i

polisenia termenilor din limbajul natural.

O particularitate a limbajului juridic este abundena de

reguli, maxime i adagii sau argumente formulate n limba

latin. 53

Maximele utilizate si ca reguli juridice sunt scurte

definiii ale unor principii ce se aplic diferitelor tipuri de

cazuri.

Adagiile (sg. adagiu si nu adagio compoziie

muzical lent) sunt forme generale concise uor de reinut,

care ofer o sugestie sau o direcie atunci cnd legea este

obscur sau insuficient.

Utilizarea maximelor sau adagiilor nltur riscul

alterrii sensului originar prin traducerea n oricare dintre

limbile de circulatie folosite.

Cteva exemple:

1. Idem est non esse et non probari. A nu proba (o

fapta, o afirmaie) este acelai lucru cu a nu exista. Altfel

spus, orice afirmaie trebuie nsoit de probe altfel, nu are

relevan juridic.

2. Error communis facit ius. Eroarea comun este

creatoare de drept.

Ex.: Numele greit trecut n certificatul de natere

rmne valid, persoana in cauza raportandu-se la orice

institutie sub numele inscris in act.

3. Nemo censetur ignorare legem. Nimeni nu are 54

voie s nu cunoasc legea si implicit nu poate invoca

necunoaterea legii pentru a-i justifica o fapt.

4. Nulla poena sine lege. Nicio pedeaps fr

lege.Nimeni nu are voie s-i fac singur dreptate (cum l

taie capul, n afara legii).

5. Nulla regula sine excepione. Nici o regul fr

excepie. Expresia vine din Dr. roman unde excepia era un

mijloc de aparare.

6. Mala grammatica non vitiat chartam. Gramatica

defectuoas nu afecteaz validitatea unui act juridic.

Intrebari

1. Ce reprezinta limbajul juridic in raport cu limbajul

natural?

2. Dati minimum zece exemple de termeni specifici

domeniului juridic.

3. Ce intelegeti prin maxime in cotextul dreptului?

Dati exemple.

4. Ce intelegeti prin adagii? Dati exemple.

IV. REGULI DE INTERPRETARE A

JURIDICITII 55

LACUNA JURIDIC SI ANTINOMIA

Obiective: Intelegerea notiunilor de lacuna si

antinomie precum si familiarizarea cu regulile de

interpretare a juridicitatii.

Termeni cheie: lacuna juridica, antinomie, tipuri de

lacune.

Lacuna juridic (a dreptului sau a legii) const n

lipsa, ntr-un sistem de drept, a unei norme care s poat fi

aplicat la un caz determinat.

De asemenea, exista lacuna juridic si atunci cnd

norma este incomplet i pe baza ei nu poate fi formulat

nicio soluie.

Existena i modul de complinire (completare) a

lacunelor in drept reprezinta una din temele centrale ale

logicii juridice.

Lacunele juridice sunt inerente oricrui sistem de drept

pentru c orice lege este o oper uman, prin urmare va fi

incert, incomplet si limitat. Ea nu poate epuiza ntr-un 56

simplu text totalitatea situaiilor sociale prezente i cu att

mai puin a celor viitoare care se pot crea ntre oameni,

Lacuna nu trebuie confundata cu antinomia. Dac

lacuna const n lipsa unei reglementri privitoare la un caz

determinat, antinomia este o incompatibilitate, un conflict

ntre doua norme care se bat cap n cap i const n

dificultatea de a alege o soluie din doua sau uneori mai

multe soluii contradictorii.

Situaia de antinomie, de conflict a legilor numit de

catre unii autori i lacun logic a dreptului de ctre unii

autori poate fi rezolvat prin doua metode:

1. n cazul unei diferene ierarhice a normelor, de ex.:

ntre o norm constituional i o norm ordinar se aplic

legea situat pe o poziie superioar n ierarhie, conform

principiului Lex superior derogat lex inferiori.

2. n cazul unor legi plasate pe acelai nivel ierarhic se

aplic ultima lege conform principiului Lex posterior derogat

lex anteriori.

Pentru ca o antinomie s fie perfect i s genereze o

lacun logic este necesar ca doua norme (legi) s fie

promulgate n aceeai zi, s se afle pe acelai nivel ierarhic, 57

iar contradicia s priveasc aceeai aciune i acelai subiect

n aceleai circumstane.

Ori acest lucru este un incident pe ct de regretabil pe

atat de rar ntr-un sistem de drept naional.

n dreptul privat internaional ns exist numeroase

cazuri de antinomii ntruct avem de a face nu cu unul ci cu

doua sau cu mai multe sisteme juridice la care cele doua

reguli sunt inaplicabile.

Cnd rezolvarea antinomiei nu este posibil sau

aparent irezolvabil, se creeaz literalmente o lacun n drept.

In practic se pot intalni cateva tipuri de antinomii, si

anume:

1. Situaia n care doua norme de drept care trebuie

aplicate la aceeai relaie juridic sunt simultan inaplicabile.

De exemplu: cstoria sau adopia unor persoane de

naionalitate diferit, cnd legiuitorii din cele doua ri au

prevzut soluii divergente n aceast situaie.

2. Situaia n care legea naional contravine ordinii

publice internaionale. In acest sens se pot vedea numeroase

cauze trimise la Curtea Europeana a drepturilor Omului.

3. Situaia n care este imposibil s aplicm simultan 58

dou norme aa cum sunt ele enunate. Aici este vorba de o

antinomie de interpretare care poate disprea dac se recurge

la alt tehnic de interpretare ce poate releva semnificaii care

nu apar n textul legii.

n concluzie, de cele mai multe ori antinomiile pot fi

rezolvate printr-o tehnic de interpretare (de ex.: apelul la

interpretarea extensiv, apelul la spiritul legii, apelul la

spiritul epocii, apelul la inteniile legiuitorului, dar validitatea

acestei rezolvri este relativ i nu de putine ori va sta sub

semnul intrebarii.

Lacuna juridic este reglementat n Dreptul privat

care, n esen spune ca judectorul are nu numai libertatea

de a umple lacuna ci i obligaia de a o face pentru c n caz

contrar acesta se face culpabil de denegare de dreptate (refuz

de a soluiona o cauz). Articolul 3 din Codul civil nu doar

semnaleaz existena lacunei juridice dar prevede i

obligativitatea rezolvrii ei: Judectorul care va refuza a

judeca sub cuvnt c legea nu prevede sau c este ntunecat

sau nendestultoare va putea fi urmrit ca i culpabil de

denegare de dreptate. El, judecatorul nu are dect puterea

de a umple o lacun individual, de a rezolva un caz 59

particular. Decizia sa nu creeaz precedente i nu poate ine

loc de lege pentru rezolvarea unor cazuri asemntoare.

Tipuri de lacune juridice

1. Lacune veritabile si lacune false.

Lacuna veritabil este cea care apare ntr-un context

care nu ofer nici un fel de indiciu de interpretare pentru

soluionarea cazului. Sunt situaii n care o lege instituie

aciune dar nu i determin limitele sau condiiile concrete n

care ea trebuie s aib loc.

Lacunele false sunt de trei feluri: a) lacun lingvistic;

b) lacun ideologic (politic); c) lacun creat de o lege

desuet.

a. Lacuna lingvistic apare cnd textul de lege are o

formulare deficitar sau conine expresii incorecte din punct

de vedere terminologic.

b. Lacuna ideologic, sau politic, apare n cazul

schimbrii de regim politic si implicit a ideologiei dominante

i const n conflictul dintre prevederile unora dintre legile

vechi i cele ale noului sistem.

c. Lacuna creat de o lege intrat n desuetudine. Legea 60

exist i aparent este valabil dar formularea ei este depit,

este n discordan cu evoluia, tiinei i a societii n

general i prevederile ei nu mai sunt operante.

2. Lacune intenionate si lacune neintenionate.

Criteriul care st la baza acestei clasificri este voina

legiuitorului; uneori din dorina de a oferi o mai mare

libertate judectorului acesta trece peste reglementarea unor

situaii. Lacunele astfel create sunt intenionate, sunt

constiente, deci create cu bun tiin. Cele neintenionate,

sunt independente de voina legiuitorului si se datoreaz mai

degrab limitelor acestuia, mai precis incapacitii sale de a

prevedea unele situaii.

3. Lacunele primare si lacunele secundare.

Lacunele primare exista deja n momentul apariiei

normei.

Lacunele secundare apar ulterior, datorit progresului

tehnic sau ca urmare a schimbrii sistemului social.

4. Lacune n lege i lacune n drept.

ntr-un sistem evoluat de drept nu ar trebui s existe

lacune. Lacuna care apare n lege , in principiu, poate fi

rezolvat prin apelul la principiile dreptului. 61

Unele situaii ns nu pot fi soluionate nici n acest fel, nsui

dreptul i principiile sale fiind un sistem n continu evoluie

i ntr-o continu adaptare la evoluia societii.

5. Lacune critice si lacune diacritice.

Lacuna critic consta in imposibilitatea de evaluare a

unui comportament menionat ntr-o norm. Lacunele critice

pot fi A parte obiecti, cnd innd seam de prevederile

legii nu putem stabili dac un comportament se nscrie sau nu

n acestea i A parte subiecti , cnd nu putem identifica

subiecii crora li se adreseaz norma.

Lacuna diacritic apare n situaia n care sanciunea

prevzut de norm nu este clar, astfel aprnd

imposibilitatea de a soluiona un caz sau de a lua o decizie

chiar dac subiecii sau comportamenteler vizate se pot

identifica.

6. Lacune de cunoatere. Acestea pot surveni n doua

ipostaze:

Prima ipostaz este cea in care modul de soluionare

nu este prevzut de lege sau cand exist mai multe soluii

pentru un caz dar nu sunt menionate criteriile de alegere a

soluiei n spe si de eliminare a celorlalte opiuni. 62

A doua ipostaz este cea in care exist un defect de

sistem care presupune:

a) lipsa informaiei factuale ce nu permite determinarea

cu certitudine a faptelor i ncadrarea lor n norm sau

b) indeterminarea semantic, atunci cand termenii sunt

prea generali sau expresii lingvistice sunt imprecise, situatie

care las deschise mai multe opiuni.

7. Lacune provizorii. Lacunele privizorii sunt create de

legiuitor prin trimiterile la o reglementare ulterioar ,de

completare, ( legea n alb). De regul se precizeaz i un

termen n care legea de completare trebuie s apar, dar

acesta adeseori nu este respectat.

8. Lacuna tehnic. Aceasta apare cnd legiuitorul

prevede sau statueaz o norm general fr a preciza i

condiiile concrete n care aceasta se va aplica.

De ex.: se prevede restituirea unor drepturi bneti

(fr a se specifica cine le va face, n ce cuantum, de la ce

dat etc.). 63

Intrebari

1. Ce este lacuna juridica?

2. Ce este antinomia?

3. Cand avem de a face cu o antinomie perfecta?

4. Ce tipuri de antinomiiputem intalni in practica?

5. Ce precizeaza art. 3 din Codul civil cu privire la

lacuna juridica?

6. Ce tipuri de lacune se pot intalni in practica

juridica? 64

V INTERPRETAREA LOGICA A LEGILOR

Obiective: Analiza principalelor metode de

interpretare logica a legilor, a tipurilor de interpretare si a

argumentelor utilizate.

Termeni cheie: interpretare ordinara, interpretare

extensiva, argumente.

Obligaia judectorului de a complini o lacun juridic

nu presupune, in mod necesar ca la soluia dat s se ajung

prin metode logice.

Soluia poate fi adoptat i prin recurgerea la metode

intuitive, dar necesitatea de a-i motiva decizia impune de

cele mai multe ori utilizarea unor procedee logice de

demonstrare a valabilitii raionamentului judiciar.

Acest aspect aduce n mod ferm n prim plan cerina

interpretrii logice a legilor.

Noiunea de interpretare semnific evidenierea

sensului termenilor cuprini n actele juridice n general i n 65

lege n special.

METODE UTILIZATE

n domeniul interpretrii legilor se folosesc doua tipuri

de metode:

I. Interpretarea ordinar cnd legea este obscur sau

ambigu.

II. Interpretarea extensiv cnd legea e lacunar.

I. Interpretarea ordinar se sprijin pe doua metode

metoda gramatical i metoda logic.

Metoda gramatical presupune trei etape: a) analiza

sintactic i morfologic a propoziiei din textul de lege; b)

determinarea sensului gramatical al frazelor sau cauzelor; c)

analiza nelesului etimologic al noiunii.

Metoda logic de interpretare a legii folosete metode

specifice logicii juridice, limitele acestora fiind determinate

de fiecare ramur de drept.

Regulile de interpretare logic

1. Interpretarea logic direct aceasta face trimitere

la nsui textul legii, analiza sprijinindu-se pe operaiuni 66

logice.

Regulile de interpretare logic direct derivnd chiar

din termenii ntrebuinai de ctre legiuitor sunt urmtoarele:

a) O regul principal a interpretrii sensului propriu i

direct al termenilor regula a proprio sensu.

b) Reguli accesorii privind posibilitatea de a nelege

aceti termeni ntr-un sens larg (lato sensu) sau ntr-un sens

restrns (stricto sensu).

De aceste doua reguli pot fi legate cele doua argumente

juridice cunoscute sub numele de A generali sensu

(considerarea termenilor n sensul lor larg, general) si A

ratione legis stricta , adic interpretarea strict legat de

nelesul oferit de textul legii. Interpretarea strict sau

restrictiv se utilizeaz n principal n domeniul dreptului

penal.

2. Interpretarea logic semidirect

Regulile acestui tip de interpretare pornesc tot de la

legea care este interpretat, dar nu se limiteaz la text, ci se 67

extind la structura capitolului de lege sau a materiei tratate.

Cele mai frecvent utilizate reguli de acest tip sunt:

a. Pro subjecta materia , care recomand folosirea

sensului termenilor aa cum este dat n cadrul respectivei

ramuri de drept.

b. A topica regul care presupune analiza

succesiunii alineatelor, verbelor sau frazelor cutndu-se

semnificaia unui termen prin analiza locului acestuia n

cadrul structurii textului. Aceast regul este asemntoare

cu interpretarea gramatical.

c. A rubrica este regula care pleac de la

presupunerea c titlul unui paragraf, seciune, capitol poate

oferi indicii cu privire la intenia legiuitorului i prin urmare,

interpretarea ine cont de acestea.

3. Interpretarea indirect recurge, n principiu, la surse

exterioare legii. Cele mai folosite reguli n acest caz sunt:

a) cutarea argumentelor n lucrrilor preparatorii. Ex.:

dezbaterile parlamentare din cadrul procesului de adoptare a

legii sau expunerea de motive care nsoete unele acte

normative;

b) regula autoritii care trimite la doctrin sau soluiile 68

date de jurispruden pornindu-se de la presupunerea c

somitile n materie sunt cele mai n msur s desprind

nelesul cel mai potrivit al legii.

4. Interpretarea semiindirect

Regulile acestui tip de interpretare fie trimit la o lege

asemntoare, fie ncearc s desprind un sens logic sau un

principiu diriguitor de la care se poate pleca n desprinderea

sensului prevederii respective.

Cele mai frecvente reguli de acest fel sunt:

a) regula utilitii logice, care, n cazul existenei a

dou sau mai multe posibiliti de interpretare trimite la

sensul cel mai practic n conformitate cu scopul legii.

b) regula tendinei in favore sau in odio a legii

care prevede c o interpretare care conduce la consecine

favorabile pentru inculpat, va fi prferata uneia care duce la

agravarea situaiei sale. Aceasta este utilizat cu precdere n

dreptul penal.

c) regula identitii de raiune juridica -a simili ad

simile- care recomand folosirea soluiilor preconizate de

legiuitor ntr-un caz similar n cadrul aceleiai ramuri de

drept. 69

Aceast regul este cunoscut i sub denumirea de

analogie sau raionament analogic.

d) regula a fortiori ratione care extinde aplicarea

unei norme la un caz neprevzut considernd c motivele

avute n vedere la stabilirea acestei norme se regsesc cu trie

n cazul nou aprut.

II. Interpretarea extensiv se folosete n cazul n care

legea este lacunar i presupune metode similare cu cele

utilizate n cazul interpretrii semiindirecte.

Regulile specifice interpretrii extensive sunt:

a) interpretarea a sensu legis (n care se caut

nelesul legii).

b) interpretarea ab intentione legis, ntnit i sub

formula a scopo legis, aceasta cautand s desprind intenia

legiuitorul att din analiza lucrrilor preparatorii ct i a

dezbaterilor parlamentare ocazionate de promulgarea legii.

c) regula ab ocasione legis care trimite la ocazia cu

care a fost emis o lege (ex.: cnd un eveniment istoric a

determinat legiuitorul s elaboreze prevederile respective).

d) regula a ratione legis care ne ajut s desprindem 70

un motiv (o raiune pentru care ...) din nsui textul legii pe

care apoi l putem folosi pentru complinirea lacunei.

e) regula ab efficacitate legis care conduce la

varianta de interpretare care confer legii un efect.

f) regula ab utilitate legis care permite sau faciliteaz

interpretarea cea mai util.

g) regula de interpretare ab absurdum(ab absurdo

sensu) este similar cu procedeul cunoscut n matematic sub

denumirea de reducere la absurd i const n stabilirea

adevrului tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o

contrazice.

Regula ab absurdum presupune doua operaii:

1) admiterea c teza i implicit teza sau soluia

contrar, ar fi adevrate.

2) dovedirea falsitii tezei (soluiei) contrare, cu

ajutorul inferenei bazate pe anumite fundamente.

n acest mod, din falsitatea unei judeci, decurge n

mod necesar adevrul judecii contrare acesteia.

Plecnd de la doua teze contradictorii, acest procedeu

determin obinerea din teza presupus adevrat a unor 71

consecine false de unde, prin raionament a contrario se

ajunge la considerarea celeilalte teze ca fiind adevrat.

Regula ab absurdum se folosete n problemele

controversate pentru combaterea altor argumente ce se invoc

n sprijinul opiniei contrare.

Argumente utilizate n interpretarea extensiv

Argumentul a contrario sensu sau per a contrario

este bazat pe una dintre legile fundamentale ale logicii -cea a

teriului exclus-, care spune c dintre doua noiuni care se

neag reciproc (contradictorii), numai una este adevrat,

cealalt este fals, a treia posibilitate nu exist.

n conformitate cu aceast lege sau principiu al logicii,

ori de cte ori un text de lege prevede un anumit lucru,

implicit el neag contrariul.

Valoarea acestui argument -a contrario sensu sau per a

contrario- este totui relativ ntruct nu ntotdeauna tcerea

legii spre exemplu poate fi luat ca echivalent cu o

soluie contrar celei prevzute expres de lege.

Argumentul per a contrario impune cel puin doua

reguli ndeosebi n materia probatoriului care ns 72

funcioneaz doar atunci cnd aprecierea valorii unei probe

este aceeai pentru toi participanii la proces.Acestea sunt:

1) Un mijloc de prob nu poate dovedi c un

eveniment a avut loc i, n acelai timp, c nu a avut loc.

2) Un argument probatoriu nu poate s dovedeasc i

n acelai timp s nu dovedeasc, acelai lucru despre, acelai

fapt prin intermediul aceluiai mijloc de prob.

Acceptarea unui argument probatoriu sau mijloc de

prob exclude acceptarea mijlocului de prob opus. Un

justiiabil nu poate avansa, ntr-o situaie dat, un argument

de prob i, cu acelai prilej, i opusul su, privind acelai

mijloc de prob.

Argumentul a fortiori ratione - al raiuni superioare

mai puternice.

Acest argument extinde aplicarea unei norme la un caz

neprevzut de ea n situaia n care motivele avute n vedere

la stabilirea acelei norme se regsesc cu mai mult trie n

respectivul caz.

De ex.: dac ntr-un parc public este interzis a se clca

pe iarb cu att mai mult este interzis a se parca autoturisme,

spa gropi, rupe flori sau tia copaci. 73

Chiar dac aceste cazuri nu sunt expres prevzute de

lege ele se pot incrimina prin extinderea prevederilor normei

care interzice clcarea ierbii.

n aceasta const practic argumentul a fortiori

ratione - el implicnd compararea a dou situaii de tarii

diferite i extinderea prevederilor de la situaia mai slab la

cea mai tare.

n acelai sens, dac instana este dispus s accepte

declaraia unui martor oarecare, cu att mai mult ea trebuie s

accepte declaraia expertului, deoarece ea este mai puternic

(a se vedea relaia dintre mrturie si profesiunea martorului).

Criterii logice de utilizare a regulilor de interpretare a

legilor

1. Un prim criteriu este cel conform cruia norma

juridic trebuie interpretat n sensul n care s se aplice i nu

n sensul nlturrii aplicrii ei, n fond normele juridice sunt

create pentru a fi aplicate altfel nu-i au rostul.

2. Un al doilea criteriu, cunoscut sub formularea

acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie s 74

distingem se refer la faptul c interpretul unui text de lege

conceput n termeni generali nu are voie s-i restrng

aplicaia i nici s creeze distincii n cadrul unei norme

juridice pentru a soluiona difereniat sau preferenial unele

situaii.

3. Un alt criteriu, potrivit caruia excepiile sunt de

strict interpretare, spune ca textele de excepie trebuie s-i

gseasc aplicare exclusiv la situaiile care se refer neputnd

fi extinse i la alte ipoteze sau cazuri.

Un caz particular al acestei reguli l constituie

interpretarea legii speciale n raport cu legea general. n

acest caz legea special constituie excepia iar legea general,

regula.

Cel mai adesea, raportul lege general lege special

se instituie ntre doua acte normative de aceeai valoare

juridica - doua legi, doua hotrri de guvern etc.- i chiar n

cadrul aceluiai act normativ, ntre normele de principiu si

normele de excepie.

Rezolvarea problemei raportului dintre legea generala

si legea special se face conform urmtoarelor reguli:

- legea special derog (se abate) de la legea 75

general;
- legea general nu derog de la cea special.

Termenii de general sau special sunt relativi n acest

context n sensul c raportul general - special se realizeaz

prin comparaie ca operaie logic. O dispoziie poate fi

considerat special n raport cu o alt dispoziie cu o

aplicare mai larg, dar n acelai timp, poate fi i o norm

general fa de o dispoziie cu o sfer de aplicare mai

restrns.

Intrebari

1. Ce metode se utilizeaza in domeniul interpretarii

legilor?

2. Care sunt regulile de interpretare logica directa?

3. Care sunt regulile de interpretare logica

semidirecta?

4. Care sunt regulile de interpretare logica indirecta?

5. Care sunt regulile de interpretare logica

semiindirecta? 76

6. In ce consta interpretarea extensiva?

7. Ce argumente se pot utiliza in interpretarea

extensiva?

8. Care sunt criteriile logice de utilizare a regulilor de

interpretare a legilor? 77

VI. ANALOGIA JURIDIC

Obiective: Intelegerea situatiilor in care este necesara

recurgerea la metodele analogiei.

Termeni cheie: analogie, similitudine juridica.

Analogia juridica se refer la gsirea unei egaliti

juridice necesar soluionrii, dup aceleai reguli juridice a

unor spee asemntoare.

Analogia juridic funcioneaz pe baza similitudinii

situaiilor sau aa-numitei identiti de raiune juridic.

Aplicarea analogiei n domeniul dreptului presupune

plecarea de la un caz special care nu este prevzut sau

reglementat de lege i ajungerea la un alt caz a crui

soluionare este reglementat clar, ulterior aplicnd aceste

reguli la soluionarea primului caz. Din similitudinea de

situaii juridice deriv i similitudinea de soluii.

Metoda analogiei nu poate fi utilizat n cteva situaii: 78

1) n dreptul penal (dei unii autori susin c ar putea fi

permis cu condiia de a fi limitat doar la cazurile care ar

uura situaia infractorului).

2) n cazul excepiilor, conform principiului universal

recunoscut, potrivit cruia excepiile sunt de strict

interpretare.

3) n cazul prezumiilor legale absolute.

Analogia se bazeaz pe ideea potrivit creia aceeai

cauz trebuie s produc aceleai efecte. Pentru ca

raionamentul analogic s poat fi aplicat ntre cele dou

situaii care sunt comparate trebuie ca asemnrile sau

similitudinile s fie fundamentale sau s fie mai numeroase

ori mai importante dect deosebirile.

Desigur c prin analogie se face completarea lacunelor

legii.

Problema care se pune n acest caz, este ns nu de a

interpreta un text ci de a gsi un text care s fie aplicabil la

cazul concret, neprevzut de lege.

Completarea lacunelor legii se poate face fie

recurgndu-se la norme care guverneaz situaia similar, caz

n care avem de a face cu analogia legii (analogia legis), fie 79

prin recurgerea la principii de drept care au fost aplicate la un

caz asemntor. n acest caz vorbim de analogia dreptului

(analogia juris).

n cazul n care nsi legea se refer la aplicarea prin

asemnare a unor prevederi ale altei legi, nu putem vorbi de

analogie (legea la care se face trimitere nu mai este repetat

pentru a se evita redundana).

Intrebari

1. Ce este analogia juridica?

2. Ce presupune aplicarea analogiei in domeniul

dreptului?

3. In ce situatii nu se poate utiliza metoda analogiei? 80

VII. CONSTRUCIILE JURIDICE

Obiective: Analiza notiunilor de construct juridic,

prezumtie si fictiune.

Termeni cheie: construct, prezumtie, fictiune.

Conceptele de construct juridic, prezumie i

ficiune.

Construcia juridic este un procedeu logic complex

care are drept scop s ofere o configurare logic, sintetic i

consistent soluiilor legale.

Construciile apar ca nite idei generale n drept

capabile s-i exprime i explice propria logic interioar.

ntruct se produc n planul mental al conceptelor

denumirea lor corect este de constructe; de ex.:

conceptele de drept subiectiv, stat, patrimoniu sunt

constructe.

Atunci cnd se refer la relaiile sociale concrete cu 81

care au legtur constructele juridice se transform adesea n

instituii juridice.

Funcia constructelor este aceea de a induce un

element de coeren logic n complexul de reglementri

juridice. De ex.: n cazul instituiei transmisiunii succesorale

constructul juridic ce leag ntre ele diferitele elemente ale

acestor instituii o constituie ideea potrivit creia eredele

(motenitorul) chemat la succesiune continu persoana

defunctului.

Constructul uzeaz de procedeul artificial al ficiunii

spre a oferi un principiu explicativ pentru variate reguli ce se

pot grupa n jurul acestui principiu i pot conduce la

realizarea finalitilor urmrite de legiuitor.

Cele mai utilizate procedee de realizare a constructelor

juridice sunt prezumiile i ficiunile.

n esen prezumia const n transformarea unei

probabiliti ntr-o certitudine.

Prezumia este un artificiu nu o forare sau o deformare

a realitii i are un rol att economic ct i de stabilitate

juridic.

De cele mai multe ori probabilitatea pe care se bazeaz 82

prezumia este stabilit pe baze tiinifice sau pe evidene

factuale.

De aici i deosebirea ntre procedeul prezumiei i cel

al ficiunii.

n cazul prezumiei se tinde la o just reflectare a

realitii pe cnd n cazul ficiunilor avem de a face cu o

deformare contient i voit a faptelor reale, n scopul

atingerii unor obiective de politic legislativ.

Intrebari

1. Ce sunt constructele juridice si care este functia

acestora?

2. Ce este fictiunea?

3. Ce este prezumtia? 83

VIII. FUNDAMENTAREA

ADEVRULUI JURIDIC

Obiective: Intelegerea importantei fundamentarii

adevarului juridic, a demonstratiei si argumentarii

care....... principale si a diferentelor dintre acestea.

Termeni cheie: fundamentare, demonstratie,

argumentare.

n general fundamentarea (ntemeierea) este operaia

logic prin care se indic temeiul aseriunilor sau afirmaiilor

fcute.

Temeiul reprezint o judecat sau un ir de judeci din

care se poate deriva o aseriune pe baza unui procedeu logic

valid.

Cele mai importante forme ale fundamentrii sunt

demonstraia i argumentarea. 84

Delimitarea ntre ele se face dup criteriul valorii

cognitive a premiselor. Astfel:

- Demonstraia se caracterizeaz prin premise certe

care se impun datorit evidenei lor intuitive;

- Argumentarea se ntemeiaz pe opinii care pot fi doar

premise probabile dar care sunt acceptate de ctre toi;

- Demonstraia ine doar de logica formal, fiind

alctuit n ntregime din lanuri de silogisme;

Argumentarea recurge la logica informal i retoric.

- Demonstraia poate fi corect sau incorect;

- Argumentarea poate fi convingtoare (puternic)

sau mai puin convingtoare (slab).

-Demonstraia este utilizat atunci cnd textul legii n

care se ncadreaz faptele este cunoscut.

Argumentaia este folosit n cazul lacunei sau

obscuritii legii. Din aceast cauz, n argumentaie punctul

de plecare trebuie s fie admis de auditoriul care urmeaz a fi

convins.

i demonstraia i argumentarea sunt folosite att

pentru a proba temeiul legal al unei aseriuni ct i pentru a

proba un adevr faptic. 85

De ex.:

Avem de a face cu o demonstraie atunci cnd

procurorul aduce drept prob o pat de snge care poate fi

atribuit acuzatului cu ajutorul analizei ADN dup cum,

avem n fa o argumentare atunci cnd acelai procuror arat

c acuzatul s-a aflat n apropierea locului n care a fost gsit

victima omorului; c a ameninat-o pe aceasta de mai multe

ori cu moartea iar hainele cu care acuzatul a fost mbrcat (i

care ar fi putut fi ptate cu snge) au disprut.

Argumente irelevante pentru fundamentarea adevrului

juridic de nevzut.

1. Argumentul la persoan se face referire la calitile

personale -integritate, respectabilitate ale inculpatului.

2. Argumentul autoritii se face apel la competena i

poziia oficial a persoanei.

3. Argumentul prin apelul la opinia poporului la

pasiunile, prejudecile i sentimentele acestuia.

4. Argumentul prin apelul la mil in care se invoc

starea de boal, srcie etc. a inculpatului.

5. Argumentul prin apelul la modestie se face apel la

ideea de modestie; n raport cu o persoan cu autoritate sau 86

funcie public (similar cu argumentul autoritii).

6. Argumentul prin apelul de ignoran, in care se

ncearc acreditarea ideii c o afirmaie este fals din capul

locului pentru c ea aparine unui ignorant.

7. Argumentul prin flatarea vanitii constand n

ncercarea de a obine adeziunea interlocutorului (judectorul

sau martorul advers) prin flatarea acestuia.

Ex.: am ncredere n inteligena i experiena dvs. i

cred c vei fi de acord s ..

8. Argumentul bastonului const n ncercarea de a

impune o idee prin ameninri i represalii.

Intrebari

1. In ce consta fundamentarea adevarului juridic?

2. Care sunt cele mai importante forme ale

fundamentarii?

3. Ce argumente irelevante se intalnesc in practica in

incercarea de a fundamenta adevaruri juridice? 87

IX. TEORIA I LOGICA

NTREBRILOR

Obiective: Analiza importantei intrebarilor in

domeniul dreptului, a modului corect de formulare, adresare

si interpretare a raspunsurilor.

Termeni cheie: intrebari, raspunsuri, exigente.

ntrebrile n drept

ntrebrile numite i propoziii interogative detin un

loc i o importan deosebite att n activitatea tiinific

propriu-zis ct i n activitile noastre practice de zi cu zi.

Studiul i analiza ntrebrilor reprezint coninutul unei

discipline speciale numit logica interogativ sau logica

ntrebrilor. ntre aplicaiile acesteia ntlnim deopotriv

sisteme de ntrebri cu particulariti i caracteristici speciale

cum sunt instrumentele folosite n cercetrile psiho-sociale 88

(interviul, ancheta social, sondajele de opinie) dar i cele

necesare juritilor n diferitele etape eseniale ale activitii

lor, cum sunt interogatoriul, ancheta sau detecia

comportamentului simulat.

Pentru justa soluionare a diferitelor cauze cu care se

confrunt, investigatorul i mai apoi magistratul au nevoie de

anumite informaii pe care le vor obine prin intermediul

ntrebrilor.

ntr-o prim faz acestea vor viza faptele, persoanelor

implicate ntr-o cauz judiciar; aciunile n care acestea au

fost sau sunt angajate (ce s-a petrecut, sau se petrece, unde,

cnd, cum, din ce motive, n ce condiii, cu ce scop etc.).

Pentru ca rspunsurile la astfel de ntrebri s poat fi

valorificate ca probe pro sau contra anumitor ipoteze legate

de soluionarea unei cauze investigatorul (anchetatorul) sau

magistratul trebuie s respecte cu strictee o serie de exigene

privind felul n care ntrebrile se formuleaz sau se

adreseaz.

Analiza logic a ntrebrilor 89

O ntrebare autentic poate fi recunoscut dup

anumite caracteristici n limbaj oral dup intonaie, anumite

accente sau contextul n care e formulat sau n limbaj scris

dup sensul?

De regul o ntrebare nu exprim o informaie ci o

solicit.

Excepie fac ntrebrile retorice care sunt utilizate ca

mijloace de persuasiune (convingere) i care mascheaz un

coninut informaional.

Ex.: Crezi oare c poi s ncalci regulile fr s fii

pedepsit?

ntrebarea este aparent; n fapt este vorba de o

informaie mascat potrivit creia orice nclcare a legii se

sancioneaz.

ntrebrile autentice (lipsite de funcie informativ sau

coninut informaional) sunt, n consecin, utilizate n

situaia n care avem nevoie de anumite informaii despre

ceva necunoscut, incert i care trebuie descoperit.

Ele au un caracter imperativ (seamn oarecum cu un

ordin, cu o cerin ferm), de ex.: ce ti despre X?; ce ai

fcut iei dup amiaz?; ce poi s-mi spui despre ?; de 90

cnd l cunoatei pe X? etc.

Dac cel ce adreseaz ntrebarea (ntrebtorul) se poate

numi investigator, anchetator, cercettor (tiinific) operator

de interviu, organ de cercetare, profesor.

Cel cruia i se adreseaz poart numele generic de

respondent i poate fi: un cetean oarecare, un elev, un

martor, un inculpat sau un suspect (bnuit).

Rspunsul la o ntrebare poate fi o propoziie cognitiv

de fapt o informaie, adevrat, fals sau problematic.

O ntrebare este constituit din doua pri: o particul

interogativ (cine, ce, cnd, unde, cum, de ce, n ce scop),

datul ntrebrii este partea din rspunsul ateptat care apare

i n construcia ntrebrii i n schema de rspuns.

Ex.: cine te-a vizitat iar diminea?. Ieri diminea m-a

vizitat X.

Observm c rspunsul este de asemenea constituit din

doua pri: din datul ntrebrii i substituia sau nlocuirea

particulei interogative. Un nume de persoan nlocuiete

particula cine, o dat calendaristic sau or nlocuiete

particula cnd, descrierea faptei, evenimentului, situaia,

ntmplarea, aciunea nlocuiete particula ce, descrierea 91

cauzei determinante, a mprejurrilor nlocuiete particula

cum, descrierea motivelor nlocuiete particula de ce,

descrierea felului, obiectivului urmrit nlocuiete particula

n ce scop.

Se mai poate observa, de asemenea, c rspunsurile

ateptate sunt prefigurate prin nsi construcia ntrebrii.

Aceasta sugereaz i la ce trebuie s se refere

rspunsul i cum ar trebui s fie formulat.

Din aceste motive se consider c ntrebarea n general

are o funcie direcionar-sugeratoare dincolo de faptul c

reprezint un factor catalizator i stimulativ pentru reaciile

respondentului.

Orice ntrebare implic un domeniu si o presupoziie

existenial.

Zona de interes vizat de o ntrebare (sau mai multe)

reprezint domeniul ntrebrii. De ex.: un eveniment rutier

poate constitui un domeniu de interes pentru un investigator.

Informaiile despre condiiile producerii lui, dobndite

prin ntrebri adresate martorilor, au la baz nite presupuneri

ale agentului constatator care l vor orienta pe acesta n

formularea ntrebrilor. 92

O astfel de presupunere poart numele de presupoziie

existenial. Ea este de fapt o ipotez care va fi confirmat

sau infirmat de rspunsurile care pot fi la rndul lor n acord

sau n dezacord cu realitatea.

O ntrebare sau set de ntrebri logic i corect

formulate trebuie s se circumscrie clar domeniului ntrebrii

i s se sprijine pe presupoziii evideniate raionale.

n principiu exist o singura presupoziie existenial

primar, de ex.: evenimentul s-a datorat excesului de vitez,

i mai multe presupoziii existeniale secundare: oferul era

but; s-a luat la ntrecere cu un altul, s-a nfuriat pe un altul

care se deplasa foarte ncet, a vrut s fac impresie persoanei

din dreapta, etc.

Tipuri clasice de ntrebri

Diversitatea larg a ntrebrilor i necesitatea utilizrii

lor adecvate impune un efort de clasificare a acestora.

A. Un prim criteriu este tipul de solicitare introdus de

ntrebrile n sine. In functie de acesta, intrebarile pot fi: a)

decizionale si b) completive. Acestea pot fi deschise sau

nchise. 93
a. Prin ntrebri decizionale se solicit respondentului

s aleag un rspuns din dou sau mai multe care sunt oferite

prin nsi construcia ntrebrii i care sunt exclusive unul

fa de altul.

De ex.: persoana n cauz purta o hain, o geac sau

un tricou? respondentul are practic trei variante de rspuns

reciproc exclusive: 1) purta o hain; 2) purta o geac;

3) . purta un tricou, la care se poate aduga o a patra,

respectiv a cincea variant: 4) purta o cma (sau bluz); 5)

nu purta nimic.

O astfel de ntrebare decizional poate avea i o form

mai simpl, de ex.; persoana era mbrcat cu ceva, sau nu

purta nimic ?

Din acest caz nu exist dect dou rspunsuri posibile:

a) da, era mbrcat cu o bluz

b) nu purta nimic,

sau, n aceeai ordine de idei, ntrebarea poate fi una

decizional plural, ex.: cu ce era mbrcat persoana, cu o

cma, bluz, maiou, tricou, helanc, sau nu purta nimic?

ntruct rspunsul la o astfel de ntrebare nu poate fi 94

dect singurul (unic), (purta o bluz, purta un tricou, nu

purta nimic) ntrebarea este de tipul decizional plural

exclusiv.

Dac la variantele enumerate am aduga i articolele

hain, geac, sacou, pulover, palton aceasta ar

deveni un alt tip i anume, o ntrebare decizional plural

neexclusiv pentru c rspunsurile posibile ar fi de genul:

purta o cma, un sacou i palton; purta o bluz i un

pulover; purta un tricou i un sacou; purta o geac i o

bluz; nu purta nimic.

b. ntrebrile completive

Prin ntrebri completive se solicit informaii care

permit completarea unor lacune de cunoatere referitoare la o

anumit situaie, persoan, fenomen etc.

Lacuna a crei completare se urmrete este sugerat

oarecum n nsi configurarea ntrebrii care se pune

respondentului. Ex.: ce poi s-mi spui despre ?; ce

prere avei despre ?; ce tii despre ce s-a ntmplat n

..,sau la .?.

ntrebrile completive pot fi:

a) Deschise care nu sugereaz vreun rspuns, list de 95

rspunsuri, o schem de rspuns posibil (nu este foarte clar

ce se cere i cum ar trebui s se rspuns) astfel c

respondentul are dificulti n a formula rspunsuri clare,

precise, satisfctoare.

b) nchise care conin sau mcar sugereaz

posibilitile de rspuns.

Acestea seamn cu ntrebrile decizionale simple sau

plurale exclusive sau neexclusive la care respondentul trebuie

s opteze pentru variantele pe care le consider adevrate.

B. Un alt criteriu de clasificare a ntrebrilor l

reprezint particula interogativ utilizat n construcia nsi

a ntrebrii : (ce, cine, cnd, unde etc.) dup care difereniem

ntrebri referitoare la: evenimente, persoane, timp, locuri,

moduri, scopuri, motivaii etc.

C. Dup datul ntrebrii avem ntrebri normative,

factuale prin care se solicit informaii concrete (ex.: unde

este ?, ct cost ? etc.), normative prin care se

solicit anumite instruciuni care trebuie normate pentru a

rezolva o problem, ex.: cum trebuie procedat pentru ?;

ce pai trebuie s urmez ca s .?. 96

D. Dup domeniu:

a) ntrebri cu domeniu vid (aberante, inconsistente,

fanteziste) la care nu se poate, e necesar (e inutil) a se

rspunde.

Ex.: d-ta crezi c eu m hrnesc cu aer?; d-ta crezi

c toat lumea e proast numai d-ta detept?.

b) ntrebri cu domeniu nevid (concret) se refer la

orice domeniu concret.

E. Dup contextul n care sunt formulate:

a) proprii contextului tiinific; acestea sunt sunt

ntlnite n situaia lacunelor de informare (cunoatere)

instituional (ex.: cercettori, oameni de tiin), cotidian,

orice persoan care dorete s afle ceva despre o situaie

concret de via.

b) proprii contextului didactic; acestea sunt intrebarile

specifice mediului scolar si universitar., de ex.: ntrebri test,

ajuttoare, pregtitoare, ncuietoare, capcan, indirecte.

Ele pot fi completive sau decizionale i pot fi

organizate n forma unor teste gril, extemporale, teze, lucrri

de control sau clasica ascultare la clas. 97

Tipuri de ntrebri folosite in drept

Intrebarile folosite in drept, se nscriu pe o palet larg

i ntrunesc trsturi specifice celor utilizate att n context

tiinific ct i n context didactic.

Situaiile din cadrul activitii juridice, care necesit

ntrebri sunt: anchetele, interogatoriile, audierile, biodetecia

judiciar, iar persoanele ndrituite s le formuleze sunt:

anchetatorul, procurorul, avocatul, judectorul, specialistul n

biodetecie.

Cea mai general clasificare a ntrebrilor din

domeniul dreptului cuprinde ntrebrile prealabile i

ntrebrile privind faptele.

ntrebrile prealabile se adreseaz suspectului,

nvinuitului (inculpatului) sau martorilor i se refer la a) date

personale (nume, prenume, cetenie, starea civil, data i

locul naterii, antecedente penale etc.) sau b) la fondul cauzei

(dac l cunoate pe inculpat, suspect etc., de cnd, dac este

rud cu acesta, dac i cunoate activitatea etc.).

ntrebrile privind faptele trebuie analizate n raport

cu: 98

- poziia respondentului n respectivul context juridic

(reclamant, prt, martor, inculpat etc.);

- starea psihic a respondentului;

- nivelul cultural al respondentului;

- poziia celui care formuleaz sau adreseaz

ntrebri (anchetator, procuror, judector etc.);

- etapa juridic n curs (anchet, audiere,

interogatoriu);

- scopul urmrit prin respectivele ntrebri.

Alte ntrebri utilizate n activitatea juridic: de sprijin,

de completare, de precizare, de control, de detaliu, ajuttoare,

neutre, critice.

Exigene n formularea i adresarea ntrebrilor

specifice dreptului.

Intrebarile specifice dreptului impun o serie de rigori si

exigente care sunt expuse in cele ce urmeaza:

1) Intrebarile trebuie sa fie: concise, clare, precise;

2) Ele trebuie sa fie accesibile respondentului adica

adaptate capacitatilor sale de intelegere;

3) Intrebarile nu trebuie sa contina elemente de

intimidare; 99

4) Trebuie sa fie neutre sub aspectul sugerrii de

rspunsuri;

5) Trebuie sa fie neutre sub aspectul ncrcturii

emoionale care ar putea fi transferat de la cel ce

ntreab la respondent: furie, nervozitate,

nemulumire;

6) Intrebarile nu trebuie s sugereze explicit

sau implicit respondentului promisiuni ce nu pot fi

respectate.

Analiza logic a rspunsurilor

Raspunsurile obtinute la intrebari, indiferent de natura

sau contextul in care se utilizeaza se inscriu intr-o vasta

tipologie care ofera un camp generos de analiza oricarei

abordari din perspectiva logica. Astfel raspunsurile pot fi:

Rspunsuri adevrate sau false

Rspunsuri adecvate sau inadecvate

Rspunsuri complete sau incomplete (pariale)

Rspunsuri directe (explicite) sau indirecte (implicite)

Rspunsuri consistente sau inconsistente

Rspunsuri simple (monosilabice) sau suprancrcate100

(abundente)

Rspunsuri aberante

Intrebari

1. Prezentati cateva elemente de teorie a intrebarilor.

2. Prezentati cateva repere de analiza logica a

intrebarilor.

3. Care sunt tipurile clasice de intrebari care pot fi

utilizate si in domeniul dreptului?

4. In ce consta specificul intrebarilor utilizate exclusiv

in drept?

5. Ce exigente trebuie avute in vedere in formularea si

adresarea intrebarilor specifice dreptului?

Ce tipuri de raspunsuri pot oferi persoanele interogate?