PROBLEMATICA SUCCESULUI SI INSUCCESULUI SCOLAR

DELIMITARI CONCEPTUALE

Abordarea procesului de invatamant prin prisma eficientei sale se impune astazi cu tot mai multa
insistenta. Proiectarea educationala include ca secventa intrinseca detectarea si inregistrarea
rezultatelor obtinute. Acestea se obiectiveaza in comportamentul verbal si nonverbal al elevilor si
imbraca forma randamentului scolar sau performantelor scolare. Masurarea performantelor si
exprimarea lor cantitativa ofera posibilitatea evaluarii acestui proces. In termeni sociologici, eficienta se
exprima prin raportul dintre fluxul de intrare si fluxul de iesire. Pe plan psihologic, eficienta consta in
depasirea si rezolvarea contradictiilor interne dintre solicitarile obiective, impuse din exterior si starea
de dezvoltare psihica la care a ajuns elevul. Din aceasta perspectiva, ea imbraca forma succesului sau
insuccesului scolar (reusitei sau nereusitei la invatatura).
Astfel, succesul scolar se raporteaza la totalitatea rezultatelor elevilor, atat in ceea ce priveste
nivelul de pregatire stiintifica, acumularea cunostintelor si formarea abilitatilor de aplicare a acestora,
cat si dezvoltarea capacitatii intelectuale, formarea unor trasaturi de personalitate, a interesului si
motivatiei elevilor fata de invatatura, a capacitatii de a se instrui, de a deveni.
Putem defini succesul (insuccesul) scolar ca exprimand gradul de adecvare dintre nivelul
dezvoltarii psihofizice a elevului si solicitarile obiective ce i se adreseaza in procesul de invatamant.
Detaliind aceasta paradigma, vom spune ca succesul scolar (reusita la invatatura) desemneaza
concordanta ce se stabileste intre solicitari si nivelul dezvoltarii psihofizice a elevului, iar insuccesul
(esecul, nereusita, ramanerea in urma la invatatura) este un indice al discordantei dintre cei doi poli.
Daca eficienta procesului de invatamant presupune raportarea randamentului sau performantelor
scolare la solicitarile obiective, succesul (insuccesul) scolar presupune raportarea concomitenta atat la
exigentele, cat si la posibilitatile interne ale elevului. Nuantarea este impusa de diferentele care exista
intre elevi in ceea ce priveste posibilitatile lor interne de a raspunde la solicitarile externe, succesul
(insuccesul) scolar presupunand cu necesitate raportarea performantelor la aceste posibilitati.
Acceptiunea atribuita succesului scolar ca performanta echivalenta cu atingerea obiectivelor
propuse in activitatea scolara se distinge de ceea ce numim progres scolar, care exprima aprecierea
rezultatelor obtinute si a evolutiei situatiei la invatatura ale elevului prin raportarea acestora la
posibilitatile sale intelectuale, la capacitatea de invatare. In acelasi timp, corelat cu progresul scolar,
succesul nu implica un nivel limita de performanta scolara, ci are caracter de proces, se afla in continua
devenire.
O problema psihopedagogica importanta, circumscrisa problematicii succesului/insuccesului scolar,
o constituie sanctionarea insuccesului prin repetarea clasei. Caracteristica principala a acestui model de
invatamant consta in adaptarea limitata a actiunilor instructiv-educative la particularitatile psihice ale
elevului, reusita scolara fiind dependenta de capacitatea de adaptare a elevului la modalitatile de
instruire oferite de scoala.
In teoria pedagogica contemporana sunt adoptate pozitii divergente, fie sustinandu-se
oportunitatea repetarii clasei, fie eliminarea acesteia prin promovarea automata a tuturor elevilor,
independent de nivelul performantelor acestora. Oricare ar fi modelul adoptat, esenta problemei este
aceeasi si consta in existenta insuccesului, ceea ce face necesara adoptarea masurilor menite sa
contribuie la prevenirea si/sau combaterea acestuia, diminuandu-i gravitatea si dimensiunile.

1
FACTORII DETERMINANTI AI REUSITEI SCOLARE

Din punct de vedere pedagogic, important este de a preveni si preintampina insuccesul scolar si nu
de a-l consemna si analiza dupa ce el a devenit o stare reala. Prevenirea presupune in acest caz
interventia constienta, intemeiata pe cunoasterea eventualelor cauze care ar putea genera nereusita in
activitatea de invatare.
Reusita procesului de instruire a elevilor este rezultatul interactiunii a numerosi factori. Unii din
acestia actioneaza ca factori interni si privesc conditia biopsihica a subiectilor, iar altii sunt externi,
referindu-se la cadrul in care se realizeaza activitatea de instruire-invatare.
Factorii interni se constituie ca elemente componente, definitorii ale capacitatii de invatare si
cuprind determinanti biologici de varsta, starea sanatatii, potential de munca etc. precum si insusiri
psihice cognitive si non-cognitive, referitoare la nivelul de dezvoltare intelectuala, aptitudini, interese,
aspiratii, atitudini.
In categoria factorilor externi se pot distinge aspecte psihopedagogice, care privesc organizarea
si desfasurarea procesului de invatamant (concordanta continutului cu capacitatea de asimilare a elevilor,
metodologia aplicata, pregatirea profesorilor si etosul pedagogic al acestora etc.), conditiile de mediu
familial si socio-cultural cat dar si cele care privesc cadrul didactico-material al scolii, resursele
disponibile cu referire speciala la calitatea mijloacelor de invatamant si conditia estetica a mediului
scolar. Desi impactul acestor factori se manifesta pe tot parcursul scolaritatii, este demonstrat ca in
primii ani ai vietii copilului, ei au o influenta decisiva asupra evolutiei sale psihice, indeosebi asupra
dezvoltarii intelectuale.

Succesul
scolar

Factori Factori
sociopedagogici biopsihologici

Structura Organizarea Factori Factori

institutionala a Factori biologici psihologici
pedagogica a
invatamantului familiali procesului de
invatamant

Intelectuali Nonintelectuali

Factori externi Factori interni

Constelatia factorilor determinanti ai succesului scolar

2
 Pentru definirea rolului ansamblului de factori, in ce priveste randamentul scolar al elevilor, mai
multe sublinieri sunt necesare:
o Reusita scolara reprezinta rezultatul ansamblului factorilor, cu mentiunea ca partea de contributie a

fiecaruia este variabila si dependenta de natura lor si de relatiile functionale dintre acestia.
o Factorii interactioneaza, fiecare din acestia avand, in unele cazuri, un rol complementar fata de

ceilalti, in alte cazuri compensand deficitul sau stanjenind actiunea altora.

o Contributia specifica a fiecarui factor este dificil de stabilit.

o Influenta factorilor nu este fatala, nemodificabila. Factorii externi se schimba ca efect al masurilor

intreprinsepentru ameliorarea lor permanenta, iar cei interni se modeleaza sub influenta continua a
factorilor externi. Procesele intelectuale, cele afective si atitudinale pot fi imbunatatite sensibil prin
actiunea factorilor care apartin contextului familial, socio-cultural si mai ales scolar.

PREVENIREA SI INLATURAREA ESECULUI SCOLAR

Identificarea factorilor care conditioneaza rezultatele scolare si in functionalitatea carora isi

afla originea si situatiile de insucces, permite stabilirea cailor prin care se creaza premisele succesului
scolar, asigurandu-se reusita scolara a tuturor elevilor. Componentele programului conceput in vederea
obtinerii succesului si inlaturarii insuccesului vizeaza, preponderent, sistemul factorilor externi si, in
primul rand, a celor care privesc direct activitatea scolara.
Studii recente privind componentele invatarii succesuale, promoveaza ideea analizei factorilor
endogeni si exogeni care influenteaza asupra randamentului scolar, introducand conceptul de invatare
succesuala ca proces de invatare, care datorita modului ei de organizare si finctionare , faciliteaza
reusita scolara.
Pornind de la cadrul cel mai general al conditiilor externe, trebuie mentionata insemnatatea pe
care o are mediul familial, natura influentelor acestuia pentru intreaga dezvoltare a copilului. O
importanta deosebita o prezinta perioada antescolara, dat fiind ritmul accentuat al dezvoltarii somato-
fiziologice si psihice a copilului la aceasta varsta. Aceasta perioada are un rol decisiv pentru dezvoltarea
intelectuala, pentru formarea morala, dezvoltarea vorbirii si educarea afectiva a sociabilitatii. Toate
acestea constituie premise ale integrarii copiilor, cu sanse de reusita, in activitatea scolara. Expresie a
recunoasterii acestui fapt este transformarea educatiei prescolare in veriga a sistemului scolar.
Chiar si pe parsursul scolaritatii, in conditii egale de inteligenta si de asistenta pedagogica in
scoala, decalajul dintre rezultatele scolare ale unor elevi si capacitatile lor reale de invatare este
generat de climatul educativ deficitar din familie, de nivelul scazut al aspiratiilor, cu efecte negative
asupra proceselor de mobilizare si de motivare a elevilor pentru activitatea de invatare.
Corelat cu factorii pedagogici ai reusitei scolare, numeroase aspecte ale organizarii si desfasurarii
procesului de invatamant au un rol hotarator. In acest cadru de referinta poate fi mentionata
necesitatea adaptarii activitatii didactice, a continutului acesteia, a metodelor folosite si a formelor de
desfasurare, la particularitatile diverselor grupuri de elevi si chiar a unor elevi considerati individuali.
Cunoasterea particularitatilor psiho-fizice ale elevilor reprezinta conditia necesara adoptarii
strategiilor de tratare diferentiala a elevilor , atat sub raportul nivelului exigentelor continutului
instruirii, cat si al modalitatilor de instruire-invatare. Din aceasta perspectiva reusita/nereusita scolara
se prezinta ca o stare relativa, in dependenta si de exigenta normelor scolare.

3
 Concluzia subliniaza necesitatea punerii de acord a solicitarilor scolii cu capacitatile de invatare
ale elevilor, precum si de adaptare a acestora la activitatea scolara. In acest sens, obtinerea succesului
scolar presupune o adaptare cu dublu sens: pe de o parte a copilului la activitatea scolara, iar pe de alta
parte, a scolii la factorii interni ai acestuia. Aceasta relatie constituie temeiul aprecierii multor autori
potrivit careia insuccesul scolar indica mai degraba inadaptarea scolii la elev decat esecul acestuia in
fata cerintelor scolii.
Definirea strategiei de prevenire/combatere a insuccesului scolar implica si o alta determinare.
Esecul scolar apare, cu exceptia unor situatii grave, de exceptie, nu ca fenomen general, cuprinzand
grupuri mari de elevi, ci priveste de regula, anumiti subiecti. Prin urmare este un fenomen scolar
preponderent individual. In consecinta, prevenirea si combaterea esecului presupune cunoasterea formei
concrete de manifestare si a cauzelor specifice care l-au generat.
Referindu-ne tot la actiunea factorilor externi, una din caile prin care se poate asigura succesul la
invatatura o reprezinta influenta pozitiva a mediului scolar si in primul rand cel familial , in care se
dezvolta elevul. Conditiile favorabile de dezvoltare fizica si psihica, climatul spiritual si nivelul aspiratiilor
familiei si al mediului social largit, conlucrarea familiei cu scoala, constituie premise temeinice pentru
educarea capacitatii de invatare a copiilor.
Maturitatea scolara, ca stare de personalitate a copilului la inceputul scolaritatii, vizeaza atat
dezvoltarea intelectuala a acestuia, cat si aspecte non-intelectuale ale personalitatii (afectivitatea,
sociabilitatea, motivatia pentru activitate etc.). Prin urmare, maturitatea scolara este o stare complexa,
pluridimensionala. Ea trebuie privita ca un proces, in continua devenire, fiind in orice moment un rezultat
al interactiunii cresterii si invatarii, care conduce la dezvoltare. Dezvoltarea nu este un proces pasiv,
simplu rezultat al cresterii, ci are loc sub incidenta invatarii. Ideea psihologica a zonei proximei
dezvoltari, potrivit careia invatarea trebuie sa se sprijine nu numai pe etapele incheiate ale dezvoltarii
psihice ci si pe functiile psihice potentiale, in formare, isi gaseste deplina aplicare in acest caz.
Pregatirea copilului in scopul adaptarii la cerintele scolii, asfel incat sa se evite esecul, vizeaza
structurarea intregii personalitati a acestuia, cu referire, indeosebi, la dezvoltarea fizica si senzoriala,
adecvata cerintelor formarii deprinderilor de scriere si a altor abilitati manuale; intelectual-cognitiva, a
interesului de cunoastere; afectiv-motivationala; psiho-sociala, exprimata in sociabilitate, in capacitatea
de mobilizare energetica si psihica pentru activitatea pe care o implica programul zilei scolare,
mentinerea atentiei etc.; trasaturilor de vointa, exprimate in capacitatea de concentrare asupra unei
activitati, de realizare integrala a unei sarcini scolare, de autoreglare a conduitei etc.
In ansamblul strategiei vizand imbunatatirea rezultatelor scolare, un mijloc de seama il constituie
si promovarea, in desfasurarea , in desfasurarea procesului didactic, a unei relatii pedagogice educatori-
elevi, caracterizata prin incredere in fortele elevilor, cooperare si stimulare a acestora. Valoarea acestei
componente a invatarii succesuale rezida in adevarul confirmat de experienta scolara ca succesul are un
efect mobilizator, stimulativ asupra elevului , dupa cum insuccesul, mai ales atunci cand este intarit
insistent prin aprecierile educatorului, este descurajant. Prin urmare, succesul coreleaza pozitiv cu
performanta scolara, cu satisfatia in munca si cu dorinta de a invata din ce in ce mai bine. In acest fel,
din scop si rezultat al activitatii scolare, el devine un mijloc de progres scolar.

Bibliografie:
o PEDAGOGIE Ioan Nicola Editura Didactica si Pedagogica
o DIDACTICA Manual pt. cls a X-a I. Cerghit, I.T. Radu, E. Popescu, L. Vlasceanu - Editura Didactica si Pedagogica