~Paralela intre arta poetica a lui Arghezi si a lui Blaga~

Att poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga, ct i

poezia Testament de Tudor Arghezi fac parte din seria artelor poetice moderne ale
literaturii romne din perioada interbelic, perioada in care se pune accent pe
intelectualizarea poeziei si constientizarea menirii poetului prezentata prin intemediul
operei.. Ambele poezii fac parte din volumul de debut al fiecrui autor, respectiv volumul
Poemele iubirii (1919) al lui Blaga i volumul Cuvinte potrivite (1927) al lui Arghezi;
avnd rol de program literar, realizat prin mijloace poetice. Aceste poezii sunt arte poetice
deoarece autorii i exprim propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele
esentiale ale acesteia si viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile
idei despre poezie (teme, modalitati de expresie si de creatie) si despre rolul poetului
( raportul acestuia cu lumea si creatia).
Alte arte poetice: Catre cititori(Lucian Blaga), Flori de mucigai, Cuvant
(Tudor Arghezi), Joc second(Ion Barbu).

Titlul poeziei lui Blaga este o metafor revelatorie care semnific ideea cunoaterii
luciferice. Pronumele personal eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul
volum, adica in fruntea operei. Plasarea sa intiala poate corespunde influenelor
expresioniste(exacerbarea eului). Dar mai ales exprima atitudinea poetului filozof de a
proteja misterele lumii,izvorata din iubire. Verbul la forma negativa: nu strivesc exprim
refuzul cunoaterii de tip raional, dar dorina arztoare
pentru cunoaterea luciferic. Metafora revelatorie corola de minuni a lumii, imagine a
perfeciunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de intreg,semnifica misterele universale, iar
rolul poetului este adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.
n raport cu titlul poeziei lui Blaga, Testament are dou semnificaii: sensul
propriu al cuvntului desemnnd un act juridic ntocmit de o persoan prin care aceasta i
exprim dorinele ce urmeaz a-i fi ndeplinite dup moarte, mai cu seama in legatura cu
transmiterea averii sale. Aceasta este insa acceptia laica a termenului In acceptie religioasa,
cuvantul face trimitere la cele doula mari pri ale Bibliei: Vechiul Testament i Noul
Testament n care sunt adresate nvturile proorocilor i apostolilor adresate omenirii.
Din aceasta acceptie religioasa deriva si sensul conotativ al termenului pe care il intalnim
in poezie. Astfel, creatia argheziana devine o mostenire sprituala adresata urmasilor-cititori
sau viitorilor truditori ai condeiului.

Titlul poemului Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este reluat i n incipit, ca

prim vers, fiind mbogit prin seria de antiteze i prin lanul metaforic se ntregete c
rsurile finale: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [...]/ cci eu iubesc/ i flori i ochi
i buze i morminte. Poezia este considerat un act de creaie, iar iubirea o cale de
cunoatere a misterelor lumii. Metaforele enumerate surprind temele majore ale creaiei
poetice, imaginate ca petale ale unei corole uriae care adpostete mister lumii: flori
viaa/ efemeritatea/ frumosul, ochi cunoaterea/ contemplaia poetic
buze iubirea, morminte tema morii/ eternitatea.
Ambele poezii au ca tema creatia si conceptia despre arta, insa viziunea autorilor
este diferita. Arghezi vede poezia un rod al muncii si prin intermediul acesteia devine
creator fara a-si asuma mandria creatorului. Blaga considera ca prin intermediul poeziei se
pot revela misterele lumii; se integreaza in tainele universului, devenind asemenea
creatorului. El face distinctie intre cunoasterea paradisiacal(pe calea ratiunii), misterul fiind
partial redus cu ajutorul logicii, al intelectului; si cunoasterea luciferica (intuitive, din care
face parte si cunoasterea poetica), misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei poetice, al
trairii interioare. Creatia este un mijlocitor intre eu si lume.

Ambele opere au caracter confesiv. La Arghezi, textul este conceput ca un monolog

adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasat drept unica mostenire cartea,
metonimie care desemneaza opera literara . De aceea se intalneste lirismul subiectiv
realizat prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si, la nivelul expresiei, prin marcile
subiectivitatii ( marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul liric):
Pronume personale, adjective pronimoniale posesive, verbele la persoana I si a II-a
singular, alternand spre diferentiere cu persoana a III-a; topica afectiva (inversiuni si
dislocari sintactice).

Curentul modernist refuz copierea realului prin orientarea spre interioritate, astfel
se renun la regulile de versificaie, considerndu-se a fi o constrngere, se pune
accentul pe un limbaj sugestiv, ncifrat, impunndu-se o nou sintax poetic. Apartinand
acestui current cele doua opere literare au versul liber, ingambament, ambiguitatea
limbajului, la Arghezi strofele sunt inegale, in timp ce la Blaga lipsesc.

Compoziia discursului poetic i metaforele la care apeleaz cei doi poei sunt alte
trsri ce ilustreaz modernismul lor. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este
alctuit din trei secvene poetice. Prima secven reprezint incipitul poetic i reia
atitudinea protectoare a eului liric fa de mister, atitudine reprezentat prin verbele l
a forma negativ (nu strivesc, nu ucid) care corespund principiilor cunoaterii lucife
ce i se opun cunoaterii paradisiace. Diferitele forme pe care le ia misterul sunt
ilustrate n enumeraia din finalul secvenei: n flori, ochi, pe buze, n morminte fiec
dintre aceti termeni formnd corola, n timp ce sintagma calea mea definete destinul
poetic creat printr-o viziune proprie. Opoziia dintre cele dou atitudini se realizeaz
att la nivel morfologic (prin opoziia verbelor sugrum/ sporesc), ct i la nivel stilistic
prin metafora lumina altora, care se opune metaforei lumina mea. Metafora vraja
neprunsului ascuns sugereaz farmecul misterului pe care lumina altora l-ar putea
distruge, iar repetiia pronumelui personal accentueaz prezena eului liric, ilustrnd
lirismul subiectiv. Ultima secven are rol conclusiv: cci eu iubesc/ i flori i ochi i buze
i morminte, ideea c principiul care st la baza cunoaterii luciferice este iubirea.
Incipitul poeziei argheziene este conceput ca o adresare direct a eului liric ctre
un fiu spiritual, coninnd ideea motenirii spirituale un nume adunat pe-o carte, care
devine simbol al identitii obinute prin cuvnt. Metafora seara rzvrtit face trimi
trecutul zbuciumat al strmoilor, care se leag de generaiile viitoare prin carte. En raia
rpi i gropi adnci sugereaz drumul dificil al cunoaterii strbtut de nainta
cativ, fiule este adresat cititorului, poetul identificndu-se, simbolic, cu un tat, mentor
al generaiilor viitoare. Strofa a treia are ca idee central transformarea poeziei ntr-o lume
obiectual. Astfel sapa unealt folosit pentru a lucra pmntul devine
condei unealt de scris, iar brazda devine climar, autorul aplicnd aceeai trud
transformatoare prin care plugarii supuneau pmntul. Poetul transform graiul lor cu-
ndemnuri pentru vite n cuvinte potrivite, metafor care desemneaz poezia ca
meteug, trud i nu ca inspriratie divin. Ultima strof evideniaz faptul c muza, arta
contemplativ, domnia pierde n favoarea elui poetic: ntins lene pe canapea,/
Domnia sufer n cartea mea. Poezia este att rod al inspiraiei, al harului divin, slova de
foc, ct i rezultatul meteugului, al trudei poetice, slova furit. Condiia poetului este
reprezentat n versul Robul a scris-o, Domnu o citete, artistul este un rob, un truditor
al condeiului i se afl n slujba cititorului Domnului