A treia cltorie misionar a fost de 4 ani (circa 54-58 e.c.).

Ea a
avut obiectiv principal evanghelizarea Asiei. Pavel, ajutat de
diveri colaboratori, pentru aproximativ trei ani s-a fixat n Efes
(cf. Fap 22,31). Vestea cea bun a fost proclamat nu doar n
capital, dar i n numeroase alte localiti: Milet (Fap
20,17),Colose, Laodiceea, Ierapoli (cf. Col 1,2; 4,13-16; Fil 2,23).
Convertirile au fost att de numeroase nct a afectat vizibil
vnzrile statuetelor Artemidei (zeitatea principal venerat n
oraul Artenis). Negustorii acestor amulete au provocat atunci
celebra rzvrtire pgn din Efes, adunnd o mare mulime de
popor n marele amfiteatru ca s protesteze contra ameninrii
cultului Artemidei. Ajutat de civa cretini din localitate, Pavel a
reuit s scape de protestatari, care nu l-au gsit (Fap 19,30u).
Fruntaul oraului a reuit s restabileasc linitea, apostolul
ns, la scurt timp a plecat de acolo n Macedonia (2Cor 7,5; Fap
20,1), iar de acolo n Grecia, fcnd un popas de trei luni la Corint
(Fap 20,3). De la Corint ca s evite intrigile i capcanele
pregtite de iudei pe uscat, a plecat spre Ierusalim, unde a dus
substaniala ofert, adunat cu atta trud i rbdare prin toate
comunitile cretine pe unde a predicat, mai ales printre cretinii
din Macedonia (cf. 2Cor 8,1) i Ahaia (cf 1Cor 16,1-3; 8,1; 9,15;
Rom 15,26-31). La Ierusalim se ncheie rodnica cltorie
misionar i ncepe, pentru el, o lung via crucis, ultima (?).

A treia calatorie misionara (54-58). Plecand din Antiohia, centrul misiunii sale,
Sfantul Pavel si insotitorii sai au intreprins a treia calatorie misionara, intre anii 54-
58. El a vizitat mai intai comunitatile crestine infiintate in Galatia si Frigia, apoi s-a
oprit la Efes, capitala provinciei Asia Proconsulara, pentru doi ani si jumatate. La
Efes, Sfantul Pavel boteaza vreo 12 ucenici de ai lui Ioan Botezatorul, punandu-si
mainile peste ei si chemand puterea Duhului Sfant (Fapte 19, 3-6). Activitatea
rodnica a Sfantului Pavel a provocat o mare miscare contra crestinilor, la instigatia
argintarului Dimitrie, care-si vedea meseria periclitata din cauza intinderii
crestinismului si a inlaturarii cultului zeilor (Fapte 19, 23-40). Dupa cum reiese din
Epistola I-a catre Corinteni, Sfantul Pavel s-a luptat la Efes cu fiarele in circ (I Cor.
15, 32).
Parasind Efesul, Sfantul Pavel s-a dus in Macedonia in anul 57 si de acolo in
Iliria (Rom. 15, 19), iar apoi la Corint, unde a scris Epistola catre Romani. De la
Corint, trecand din nou prin Macedonia, a ajuns la Troa si Assus, apoi, ocolind Efesul,
unde a avut neplaceri din cauza rascoalei argintarului Dimitrie, s-a oprit la Milet.
Acolo a chemat presbiterii din Efes, de care s-a despartit cu duiosie pe tarmul marii,
prevazand ca nu-i va mai vedea (Fapte 20, 1-38).
De la Milet, a plecat pe mare la Tir, Ptolemaida si Cezareea Palestinei si apoi
la Ierusalim, in anul 58, ducand cu sine colecta facuta in Grecia si Macedonia pentru
saracii din Ierusalim (Fapte 21, 1-17).
Cunoscand ura iudeilor fata de Pavel, Iacob cel Mic il sfatuieste sa
indeplineasca un act prevazut de Legea mozaica si el suporta pretul pentru
curatirea unor nazirei, care si-au ras capul. In templu, cand era sa se implineasca
cele sapte zile de curatire, este recunoscut de iudeii din Asia si arestat. La
interventia hiliarhului Claudius Lysias, comandantul garzii romane, Pavel este scos
din mainile iudeilor si inchis in turnul Antonia. La interventia ofiterului roman i s-a
ingaduit sa se apere in fata multimii infuriate si a Sinedriului. O conspiratie pusa la
cale de peste 40 de iudei fanatici contra vietii lui este aflata de Ioan Marcu si
comunicata comandantului. Acesta ii trimite noaptea, sub o escorta puternica la
Cezareea Palestinei, unde e tinut in inchisoare doi ani, intre 58 si 60, de procuratorul
Felix, cu speranta de a obtine de la Pavel o suma de bani. Iudeii din Ierusalim il
urmaresc insa si acolo. Pavel se apara in fata noului procurator Porcius Festus, a
regelui Irod Agripa II (47-50; + 100) si a sotiei sale, Berenice, iar in cele din urma el
face apel la judecata imparatului de la Roma, in calitatea sa de cetatean roman
(Fapte 21, 21-40 si cap. 22-26).
Drumul la Roma s-a facut pe mare, pe timp de toamna si iarna, in anul 60,
Pavel fiind insotit de Aristarh, macedonean din Tesalonic, sub paza sutasului Iuliu,
intampinand amenintarea furtunilor si a valurilor marii. Plecand din Cezareea, au
trecut prin Sidon, insula Cipru, Mira Liciei, pe langa insula Creta, insula Malta, unde
au suferit un naufragiu, si au ajuns la Puteoli, in Italia, in primavara anului 61, de
unde au facut drumul pe jos pana la Roma, acolo fiind intampinat de crestini la Forul
Apius si la locul numit Trei Taverne, a caror prezenta l-a bucurat mult. Prezenta
crestinilor la Roma este o marturie evidenta ca crestinismul patrunsese in capitala
Imperiului inainte ca Apostolii Petru si Pavel sa fi sosit aici.
La Roma, Sfantul Pavel s-a aflat intr-o detentie usoara, fiind inchis intr-o casa,
sub paza unui soldat roman, unde avea libertatea de a primi pe oricine. Astfel, el a
putut propovadui si intari crestinismul timp de doi ani (61-63) in capitala Imperiului
roman (Fapte, cap. 27 si 28).
El a avut mare succes, prin predica sa noua, credinta patrunzand chiar printre
slujitorii palatului imperial, cum scrie el insusi, in Epistola catre Filipeni: "Va
imbratiseaza pe voi toti sfintii (crestinii), mai ales cei din casa cezarului" (Filip. 4,
22). In anul 63, Sfantul Pavel a fost eliberat din prima sa captivitate la Roma.
Faptele Apostolilor se termina in anul 63. Din Epistolele scrise de Sfantul
Pavel de la Roma si din alte stiri, rezulta ca, dupa eliberarea sa in anul 63, el a
intreprins noi calatorii misionare in Rasarit, in insula Creta, unde a pus episcop pe
Tit, la Efes, unde a asezat episcop pe Timotei, in Grecia, la Nicopolis, in Epir,
consolidand comunitatile infiintate. E posibil ca el sa fi ajuns si in Apus pana in
Spania, cum dorea (Rom. 15, 24 si 28), pana la marginile Apusului-
, cum afirma Sfantul Clement Romanu in prima sa Epistola catre Corinteni, scrisa
catre anul 96.
Imprejurarile sfarsitului sau sunt necunoscute. Se crede ca Apostolul
neamurilor s-a dus din nou la Roma, unde a suferit a doua inchisoare, din care n-a
mai scapat si a murit ca martir sub imparatul Nero, in anul 67. Dupa traditia
crestina, el a murit in aceeasi zi cu Sfantul Apostol Petru, 29 iunie, care a ramas
pana azi ziua sarbatoririi lor. Alti istorici cred ca intre moartea martirica a celor doi
Apostoli e o diferenta de un an, Sfantul Petru murind in anul 66.
Sfantul Apostol Pavel a fost ingropat pe calea Ostia, la Roma, unde secole de-
a randul pelerinii crestini vin sa se inchine la mormantul sau (Fer. Ieronim, De vir. III.,
5). Mai tarziu, pe locul mormantului sau s-a ridicat basilica Santo Paulo fuori-le-mura
= Sfantul Pavel dinafara de ziduri.
Meritele Sfantului Apostol Pavel sunt considerabile pentru raspandirea
crestinismului. Prin misiunea lui printre neamuri el a raspandit crestinismul mai ales
in lumea greco-romana si l-a intarit la Roma, in centrul Imperiului roman. Dupa
Sfantul Evanghelist Ioan, el este cel mai insemnat scriitor si ganditor dintre Apostoli.
Prin activitatea sa misionara printre neamuri, el a eliberat crestinismul de servitutea
Legii mozaice si a asigurat propovaduirea lui universala.