CATEHEZ DESPRE SFNTA SCRIPTUR

1. PREGTIREA APERCEPTIV: - Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe

dou ci: natural i supranatural. Revelaia supranatural, la randul ei, a fost
transmis tot prin dou ci: Sfanta Scriptur i Sfanta Tradiie;
- intre aceste dou ci exist unele asemnri (au acelai izvor, Dumnezeu;
acelai mesaj al credinei, nu se contrazic etc.), dar i unele deosebiri (ca form de
exprimare, una in scris, cealalt i scris i oral; Sfanta Scriptur este inspirat in
totalitate, Sfanta Tradiie numai parial; Sfanta Scriptur transmite cuvantul
Domnului direct, Sfanta Tradiie - indirect, uneori comentat, interpretat etc.).
2. ANUNAREA TEMEI: vom vorbi astzi, cu ajutorul Domnului, despre
Sfanta Scriptur.
3. TRATAREA:
definiia: colecia de cri ale Vechiului i Noului Testament scrise
de ctre autori sacri, sub inspiraia Sfantului Duh;
denumirea: "Biblia" (gr. ta; bibliva = crile); "Sfanta Scriptur" (lat.
Sancta Scriptura);
cuprinsul: Vechiul Testament - 39 cri canonice + 13 necanonice;
Noul Testament - 27 de cri canonice261;
stabilirea canonului: - pentru Vechiul Testament pe vremea lui
Ezdra (sec. V i.Hr.), pentru Noul Testament, sfaritul sec. I, recunoscut de ctre
Biseric la Sinodul local din Laodiceea (360) i Sinodul al VII-lea Ecumenic
(Niceea, 787);
elemente de istorie a textului biblic: a. Vechiul Testament: aprox.
261 In cateheza dezvoltat vor fi nominalizate toate crile Sfintei Scripturi;
in anul 1250 i. Hr. Moise primete tablele Legii pe muntele Sinai i scrie
Pentateuhul. Celelalte scrieri vetero-testamentare sunt alctuite pan aprox. in sec.
V i. Hr. (pe vremea lui Ezdra); Septuaginta = varianta greceasc a Bibliei ebraice.
Traducerea s-a fcut in Alexandria, pe la 250 i.Hr., de ctre 72 invai evrei adui
din Palestina, de Ptolemeu al II-lea Filadelful. De reinut c insui Mantuitorul (ca
de altfel i Sfinii Evangheliti) citeaz dup Septuaginta, nu dup varianta ebraic;
Vulgata = varianta latin a Bibliei, tradus de ctre Fericitul Ieronim (sec. al IVlea);
Textul Masoretic ("masora"=tradiie) = textul ebraic al Vechiului Testament,
transcris in sec. VIII-X d. Hr., care pe lang consoanele existente pan atunci,
primete i vocale, pentru a facilita lectura. Unii exegei afirm, ins, c masoreii
au falsificat unele versete, in defavoarea cretinilor i, evident, in favoarea iudeilor;
b. Noului Testament a fost scris in limba greac, cu excepia Evangheliei dup
Matei, scris iniial in ebraic (dialectul aramaic), dar tradus apoi in greac, de
ctre insui autorul;
- mprirea n capitole i versete: a. In capitole: sec. al XIII-lea, cardinalul
tefan Langton i clugrul Huges de saint Glef; b. In versete: in sec. al XVI-lea,
tipograful parizian Robert tefan. Aceast imprire a permis, apoi, utilizarea
lecturii folosind "locurile paralele" de la subsolul fiecrei pagini;
primele
ediii romneti ale Bibliei: 1648 (numai Noul Testament,
numit "de la Blgrad", datorat ostenelii mitropolitului Simion tefan); 1688 -
prima ediie integral ("Biblia lui erban"); 1856 - Biblia de la Buzu; 1858 -
Biblia lui aguna; 1795 - Biblia de la Blaj; 1914 - Biblia de la Bucureti; 1936 -
Biblia lui Gala Galaction i Vasile Radu; 1944 - Biblia patriarhului Nicodim; 1968 -
Biblia patriarhului Justinian etc.
"
Varianta Cornilescu" = acceptat oficial de ctre Societatea
Biblic Britanic (1921). Cornilescu Dimitrie, clugr schismatic, a fost iniial
cantre bisericesc al preotului Tudor Popescu, la Biserica "Cuibul cu barz" din
Bucureti, ambii trecui la sectari. Este Biblia romaneasc a sectanilor, cu
intervenii prtinitoare in textul original...
inspiraia Sfintei Scripturi = autorii ei au scris sub influena direct
a Sfantului Duh. Argument biblic: "Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i
de folos spre invtur" (II Tim. 3, 16);
interpretarea Sfintei Scripturi se face atat literal (istoricogramatical),
cat i alegoric. Pentru a nu grei, interpretarea se face numai de ctre
persoane autorizate de Biseric. S lum aminte la avertismentul Sf. Ap. Petru: "In
ele (Epistolele Sf. Ap. Pavel, n. n.) sunt unele lucruri anevoie de ineles, pe care
netiutorii le rstlmcesc ca i pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II, 3, 16).
Caliti sine qua non ale interpreilor: s fie recunoscui de ctre Biseric, s
cunoasc Sfanta Scriptur i Sfanta Tradiie i s aib o pregtire teologic atestat
oficial, s aib o via moral corespunztoare etc.
importana Sfintei Scripturi pentru mntuire. Insui Mantuitorul
indeamn: "Cercetai Scripturile, c socotesc c in ele avei via venic..." (Ioan
5, 39), iar in alt loc: "Aceasta este viaa venic: s Te cunoasc pe Tine, adevratul
Dumnezeu i pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17, 3). Iar cunoaterea lui
Dumnezeu nu este posibil fr cuvantul Su revelat in Scriptur. De asemenea, se
tie c pentru mantuire este nevoie de credin, har i fapte bune. Credina este,
intai de toate, "din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos" (Romani 10, 17).
Sfantul Ioan Gur de Aur, bun cunosctor i mare exeget al Sfintei Scripturi,
afirm: "Cunoaterea Scripturilor intrete duhul, cur contiina, smulge patimile
inrobitoare, seamn virtutea, ne ridic deasupra sgeilor diavolului, ne face s
locuim aproape de cer, elibereaz sufletul de legturile trupului, dandu-i aripi
uoare i face s intre in sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodat mai
bine"262.
4. RECAPITULAREA: - se fixeaz elementele de baz ale intrebri de
genul "tii s nominalizai cateva dintre crile V. T. i N. T.?", "cum se face
interpretarea Sfintei Scripturi?", "care este importana ei pentru mantuire?" etc.
5. ASOCIEREA: - cunoaterea supranatural dobandit prin Sfanta
Scriptur se asociaz (i se completeaz) cu ajutorul Sfintei Tradiii (despre care
vom vorbi intr-o catehez separat), dar i prin cunoaterea natural (direct) a
creaiei, dup cuvantul psalmistului: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu i facerea
mainilor Lui o vestete tria" (Psalm 18, 1).
6. GENERALIZAREA: - Sfanta Scriptur este Cartea prin excelen, din
trei puncte de vedere: a. istoric (istoria mantuirii neamului omenesc); b. religiosmoral
(cea mai inalt scriere sacr); c. literar (un monument unic al literaturii
universale).
7. APLICAREA: - credem c sunt valabile i astzi cuvintele Sfantului Ioan
Gur de Aur: "Necunoaterea Sfintei Scripturi este pricina tuturor relelor"263. De
aceea, remediul se subinelege.
- fiecare cretin trebuie, mai ales in condiiile complicate ale vieii
contemporane, s fie un om "tare in Scripturi", aa cum se spune in Faptele
Apostolilor despre iudeul Apollo, alexandrin de neam (18, 24);
cunoaterea
autentic a Scripturii este paz bun impotriva oricror
.
rtciri, inlesnete aflarea celor mai bune rspunsuri in faa atacurilor sectare i este
cel mai preios sprijin in misiunea noastr de a-i ajuta pe semeni s se apropie de
Dumnezeu.
*
top
III. CATEHEZ DESPRE SFNTA TRADIIE
1. PREGTIREA APERCEPTIV: - am observat in cateheza
anterioar c Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe dou ci, natural i
supranatural, iar calea supranatural are, la randul ei, dou mijloace: Sfanta
Scriptur i Sfanta Tradiie;
- cunoaterea lui Dumnezeu i a doctrinei Bisericii nu este posibil numai
prin intermediul Sfintei Scripturi, cum greit pretind confraii protestani i
neoprotestani, ci i prin intermediul documentelor Sfintei Tradiii, aa cum vom
vedea in cele ce urmeaz.
2. ANUNAREA TEMEI: astzi vom prezenta cateva din invturile de
baz cu privire la Sfanta Tradiie.
3. TRATAREA:
definiie: totalitatea adevrurilor de credin necuprinse in Sfanta Scriptur,
dar consemnate in scris mai tarziu; etimologic, termenul provine din latinescul
"traditio-onis" = predare, transmitere (a invturii), povestire; alte denumiri:
predanie, memoria vie a Bisericii (Sergiu Bulgakov), viaa duhului in Biseric
(Vladimir Lassky);
temeiuri biblice: "Sunt multe alte lucruri pe care le-a fcut Iisus, care dac s-ar
fi scris..." (Ioan 21, 25); "Drept aceea, frailor, stai neclintii i inei predaniile
pe care le-ai invat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastr" (II Tesaloniceni
2, 15);
temeiuri patristice: - Sf. Vasile cel Mare: "Dintre dogmele i pstrate in
Biseric, pe unele le avem din invtura scris, iar pe altele le-am primit din
tradiia apostolilor. Ambele forme de transmitere au aceeai putere pentru
credin. i oricine are o iniiere cat de mic in chestiunile bisericeti nu va
ridica obiecii. Fiindc, dac am incerca s lsm la o parte obiceiurile care n-au
temei scris (in Biblie, n.n.), ca i cand n-ar avea mare insemntate, am grei,
pgubind Evanghelia in cele eseniale. De exemplu, ca s amintesc de primul i
cel mai obinuit: ce temei scris au cei care sper in numele Domnului nostru
Iisus Hristos s se insemneze cu semnul Crucii? Din ce scriere am invat s ne
intoarcem spre rsrit in timpul rugciunii?... In virtutea cror scrieri (biblice)
binecuvantm apa botezului, undelemnul ungerii, i pe cel care se boteaz? Nu
in virtutea tradiiei transmise in mod tainic? Nu provin toate acestea din
invtura prinilor notri pstrate in tain, care bine au tiut c prin tcere se
pstreaz caracterul sacru al tainelor?..."264
- Sf. Ioan Damaschin: "In Sfanta Scriptur nu se pomenesc cele intamplate la
moartea Sf. Nsctoarea de Dumnezeu Maria. Dar acestea se povestesc in
cea mai veche i adevrat Tradiie, care tie s relateze c in momentul
slvitei ei adormiri toi Sf. Apostoli care colindau lumea in vederea mantuirii
acesteia s-au adunat la Ierusalim venind pe calea aerului. Aici au avut o
viziune ingereasc i se auzea o melodie dumnezeiasc a puterilor
cereti..."265.
aspecte ale Sfintei Tradiii: statornic i dinamic. a. Statornic - se refer la
coninutul Tradiiei Apostolice (Tradiia dumnezeiasc apostolic), care incepe
la Cincizecime i se incheie la moartea Sfantului Ioan, fixat in scris de Biseric
pan in epoca sinoadelor ecumenice. b. Dinamic = preluarea, comentarea,
actualizarea i trirea aspectului statornic;
criteriile Sfintei Tradiii au fost fericit formulate de ctre Vinceniu de Lerini
(sec. IV): "In ipsa item catholica ecclesia magnopere curandum est ut id
teneamus quod ubique, quod semper, quod ab omnibus creditum est" (In insi
Biserica universal trebuie avut grij foarte mult s inem ceea ce a fost crezut
peste tot, totdeauna, de ctre toi)266;
deosebiri confesionale: - In Biserica Romano-Catolic invtura despre Sfanta
Tradiie, principial, este aceeai. Aplic, ins, greit aspectul dinamic al ei, prin
introducere de dogme noi, nevalidate de vreun sinod ecumenic;
Bisericile
Protestante (i "fiicele" lor mai mici, cele neoprotestante),
resping in totalitate Sfanta Tradiie, susinand in corpore "Sola Scriptura".
Parial, recunosc i ei, totui, o anumit "tradiie bisericeasc", intrucat,
vrand-nevrand, i-au format i ei tradiiile lor;
documentele care tezaurizeaz nvturile statornice ale Sfintei Tradiii:
hotrarile
sinoadelor ecumenice;
canoanele
Sfinilor Prini;
crile
de cult ale Bisericii;
mrturisirile
de credin i catehismele Bisericii;
monumentele
de art bisericeasc;
datini
i practici acceptate de Biseric.
4. RECAPITULAREA: se fixeaz elementele principale din tratare, prin
cateva intrebri: "Ce este Sfanta Tradiie?", "Care sunt temeiurile prin care
Biserica o consider izvor al Revelaiei?", "Unde este tezaurizat?" etc.
5. ASOCIEREA: - trebuie sesizat in detalii apropierea profund a Sfintei
Tradiii de Sfanta Scriptur, deodat cu interdependena lor. Pe de o parte,
coninutul Sfintei Tradiii ii are temeiul in Sfanta Scriptur, iar pe de alt parte,
Sfanta Scriptur insi devine mai accesibil prin elementele de tezaur ale Sfintei
Tradiii (in special talcuirile Sfinilor Prini).
6. GENERALIZAREA: - din cele prezentate pan aici, reiese un strans
raport intre Scriptur, Tradiie i Biseric: "Rostul i lucrarea Sfintei Tradiii const,
deci, atat in precizarea inelesului Scripturii (prin regula de credin pe care o are
Biserica), cat i in actualizarea i dinamizarea cuvantului Scripturii fiecrei
generaii, fiecrui timp, pan la sfaritul veacurilor"267.
7. APLICAREA: - Sfanta Tradiie este preuit cu adevrat de ctre cei care
cunosc documentele ei i, mai ales, triesc conform principiilor pe care acestea le
conin. Cine le ignor, n-au ce preui i nici nu se pot bucura, din pcate, de
binefacerile lor;
- dup cum credem i mrturisim infalibilitatea Sfintei Scripturi, aa trebuie
s credem i s mrturisim infalibilitatea Sfintei Tradiii,

CATEHEZA DESPRE SF. BISERICA

PREGTIREA APERCEPTIV:
mantuirea
are dou aspecte eseniale: obiectiv i subiectiv; cea
obiectiv se mai numete i rscumprare, cu trei dimensiuni: de jertf,
recapitulativ i ontologic; cea subiectiv se numete i indreptare, fiind lucrarea
de insuire personal a mantuirii obiective, cu ajutorul harului, prin credin i fapte
bune;
- mantuirea subiectiv (sau personal) nu se poate realiza decat in Biseric,
pentru c aici se dobandete harul, prin Sfintele Taine, incepand cu Botezul ("De nu
se va nate cineva din ap i din Duh, nu va putea s intre in impria lui
Dumnezeu" - Ioan 3, 5), cci in afara Bisericii nu exist mantuire ("Extra Ecclesia
nulla salus", a spus Sf. Ciprian279 i tot el a afirmat: "Cine nu are ca mam Biserica,
nu poate avea pe Dumnezeu ca tat"280).
2. ANUNAREA TEMEI: Astzi vom vorbi despre importana Bisericii pentru
mantuirea noastr.
3. TRATAREA:
1. Intemeierea Bisericii: a. Tainic, prin jertfa de pe Cruce a Mantuitorului
("... s pstrai Biserica lui Dumnezeu, pe care a catigat-o cu insui sangele Su" -
Fapte 20, 28); b. In mod vzut, istoric, in ziua Pogorarii Sfantului Duh, la
Cincizecime (Fapte 2);
2. Fiina Bisericii: a. Biserica este o instituie teandric (divino-uman),
care-i cuprinde pe toi cei botezai, care mrturisesc credina cea una, ua ei fiind
deschis pentru toi oamenii, inclusiv pentru cei pctoi ("Nu cei sntoi au
nevoie de doctor, ci cei bolnavi...", Matei 9, 12); b. Biserica are dou aspecte: vzut
(loca, membrii, acte cultice etc.) i nevzut (harul i toate lucrrile tainice); c.
Biserica de aici, de pe cale, se numete "lupttoare", iar cea de dincolo de pragul
imanentului, "triumftoare". Biserica are, aadar, i un caracter venic, cci fiind "
zidit pe piatra credinei, nici porile iadului nu o vor birui!" (Matei 16, 18);
3. Insuirile Bisericii sunt cele mrturisite in Simbolul de Credin: una,
sfant, soborniceasc i apostoleasc. a. Una - intrucat Unul este Intemeietorul i
capul ei, Mantuitorul nostru Iisus Hristos (Efeseni 1, 23); b. Sfant - sfant fiind
Duhul care lucreaz in ea. In acest sens mrturisim despre ea c este i infalibil
("fallo" = a inela; "infallo" = care nu ineal, care nu greete); c. Soborniceasc
(= universal) - intrucat are in vedere mantuirea tuturor oamenilor ("Dumnezeu
voiete ca toi oamenii s se mantuiasc i la cunotina adevrului s vin", I Tim
2, 4) i se sprijin pe cele 7 sinoade (soboare) ecumenice; d. Apostoleasc - se
sprijin i pe mrturia Sfinilor Apostoli, in prezena crora s-a intemeiat i care, la
randul lor, au intemeiat biserici locale in lumea cunoscut atunci. Lor li s-a spus:
"Propovduii Evanghelia la toat fptura..." (Marcu 16, 15) i "Mergand,
invai..." (Matei 28, 19).
4. Membrii Bisericii: clerul (ierarhia) i poporul drept-credincios (mirenii).
5. Biserica este i factor al educaiei, nu doar al mantuirii. Este important s
remarcm rolul ei i in plan pedagogic, istoric-naional etc. (La noi, cel puin, dup
retragerea aurelian (271-275) pan la intemeierea cnezatelor i voevodatelor
(secolul al XIV-lea) i pan la unificarea lor (Basarab I, 1330), singura instituie
existent neintrerupt a fost Biserica. Ei ii revine, aproape in exclusivitate, meritul
de a fi salvat fiina neamului de la pierire, in faa atator nvlitori, care-i fcuser
drum pe la noi in acel mileniu vduvit de o conducere statal unitar. Acest
mileniu, numit "intunecat", datorit acestei obscuriti pe plan politic, a fost luminat
doar de harul credinei drept-mritoare, druit cu generozitate, atunci ca i astzi,
de Sfanta Biseric. Ea a inut loc i de coal i de cancelarie domneasc. Episcopii
i preoii au fost conductori spirituali la vedere i, tainic, cu timp i fr timp, cu
voie i fr de voie, indrumtori i sftuitori politici).
4. RECAPITULAREA:
Cine
a intemeiat Biserica? Care este "ziua ei de natere" in istorie?
Care
sunt elementele care in de fiina Bisericii?
Detaliai
rolul Bisericii ca factor al educaiei.
5. ASOCIEREA:
Biserica,
cu toate c este factorul cel mai important in lucrarea de
mantuire, din punct de vedere al educaiei cretine nu este singurul. O dat cu ea,
factori eseniali ai educaiei sunt familia i coala. Astfel, buna conlucrare intre
aceti trei factori este determinant pentru formarea caracterului moral cretin,
inta final a educaiei.
6. GENERALIZAREA: Biserica este darul lui Dumnezeu in care i
prin care dobandim mantuirea. Acest adevr incontestabil a fost exprimat intr-un
mod deosebit de inspirat de ctre Fericitul Augustin: "In afara Bisericii poi avea
totul in afar de mantuire. Poi avea cinstire, poi deine Evanghelia, poi avea
credin i s predici in numele Sfintei Treimi, dar niciodat nu vei putea gsi
mantuire decat in Biseric!"281.
7. APLICAREA:
cand
pronunm cuvantul "Biseric" ne gandim, deodat, la cldirea
(locaul) de cult, la comunitatea credincioilor (I Cor. 1, 2) i la viaa liturgic;
sfinenia
Bisericii se reflect i se regsete, prin extensiunea
binefacerilor ei, atat in viaa de familie (familia insi este numit "mica biseric"),
cat i in sufletul ("inima") fiecrei persoane in parte. Aa se explic un minunat
fragment de rugciune din Canonul Sfintei Imprtanii: "Frdelegile mele trecele
cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai nscut din Fecioar, i curete inima mea,
fcnd-o biseric a Preacuratului Tu Trup i Snge....
In acelai sens, la fel de
minunat, se exprim Sf. Efrem Sirul: "S facem din sufletele noastre biserici, care
s fie vrednice de Dumnezeu. Dac vine unul din cei mari ai pmantului, chiar i
ua ta se imprtete de cinste. Cu atat mai mult trebuie s fie impodobit dac
Dumnezeu insui locuiete in tine. Fii pentru El biseric i preot. Slujete-i Lui in
biserica ta, dup cum a fost i El preot i jertf pentru tine. Fii i tu pentru El
biseric, preot i jertf. Fiindc sufletul tu este biseric, nu lsa nici o
necurenie in ea. Nu lsa nimic in casa lui Dumnezeu din cele ce sant urate.
Impodobete-o in schimb cu tot ceea ce i se cuvine Lui..."282

VII. CATEHEZ DESPRE RUGCIUNE283

1. PREGTIREA APERCEPTIV:
Dumnezeu
este nu numai Realitatea Suprem, ci i Binele Absolut,
de la Care ne vine, aadar, toat buntatea. Comuniunea cu El este vital ("Fr de
Mine nu putei face nimic!", Ioan 15, 5; "Rmanei in Mine i Eu in voi. Precum
mldia nu poate s aduc road de la sine, dac nu rmane in vi, tot aa i voi,
dac nu rmanei in Mine", Ioan 15, 4; de aici s-a inspirat, credem, Sf. Ap. Pavel
cand a mrturisit: "Toate le pot in Iisus Hristos, Cel ce m intrete" - Filip. 4, 13);
- Comuniunea cu Dumnezeu se realizeaz prin cult. Structurii psiho-fizice a
omului ii corespund cele dou dimensiuni ale cultului: intern i extern. Cultul
intern este concentrat in cele trei virtui teologice (sau cardinale), credina,
ndejdea i dragostea, iar cultul extern se manifest in dou moduri: public
(sfintele slujbe) i particular (rugciunea).
2. Astzi vom vorbi despre aspectele generale ce in de cultul particular,
adic despre rugciune.
3. TRATAREA:
A. Definiie i etimologie. Cea mai cunoscut definiie este cea formulat de
Evagrie Monahul (numit i "Ponticul", 399): "Rugciunea este vorbirea minii cu
Dumnezeu"284.
Etimologic termenul vine din limba latin (rogatio-onis) i este
interesant de observat c primul sens al acestui substantiv este "propunere", al
doilea "cerere", al treilea "intrebare"; iar la verb ("rogo-are"): 1. a intreba; 2. a
cere...285;
B. Temeiuri scripturistice. Modelul Suprem i in privina rugciunii ni-l d
Mantuitorul Iisus Hristos, Care S-a rugat indeosebi in locuri retrase ("In zilele
acelea, Iisus a ieit la munte s Se roage i a petrecut noaptea in rugciune ctre
Dumnezeu" - Luca 6, 12; a se vedea i rugciunea din grdina Ghetsimani, Luca
22, 41-42, precum i alte momente), dar i in locuri publice, ca de exemplu la
invierea lui Lazr (Ioan 11, 41-42). De asemenea, Mantuitorul a indemnat la
rugciune: "Privegheai i v rugai, ca s nu intrai in ispit" (Matei 26, 41); i-a
invat pe ucenici "Tatl nostru" (Matei 6, 9-13). Sfinii Apostoli au practicat
rugciunea i au indemnat la rugciune, ca de exemplu la alegerea lui Matia (Fapte
1, 24); Sf. Ap. Petru, inainte de a o invia pe Tavita (Fapte 9, 40); iar Sf. Ap. Pavel
indeamn struitor: "Rugai-v neincetat!" (I Tes. V, 17).
C. Temeiurile Patristice in favoarea rugciunii sunt nenumrate. Prezentm
aici doar crampeie din marea de invturi cu privire la acest subiect: Sf. Ciprian:
"Aceia pot dobandi ce cer de la Dumnezeu, pe care El ii vede c vegheaz la
Rugciune"286; Sf. Macarie cel Mare: "Lucrul cel mai de cpetenie este struina, la
vreme, in rugciune"287; Sf. Ioan Gur de Aur: "Oamenii se supr cand sunt
grmdii de cereri. Dumnezeu ins iubete pe cel care struie..."288. i tot el zice:
"Dac voii s aflai cunotina voii lui Dumnezeu, dac voii s aflai esena
inelepciunii duhovniceti, aceasta se poate numai prin rugciunea necurmat"289.
Evagrie Ponticul: "Precum cel mai de pre dintre toate simurile este vederea, aa
cea mai dumnezeiasc dintre toate virtuile este rugciunea"290.
D. Felurile rugciunii: a). Dup form: luntric i verbal; b). Dup subiect:
personal i public; c). D. p. v. al coninutului: de laud, de mulumire i de cerere.
De laud: - dup ex. Mantuitorului: "Eu Te-am preaslvit pe Tine pe pmant..."
(Ioan 17, 4) i al Maicii Preacurate: "Mrete, suflete al meu, pe Domnul..." (Luca
1, 17); de mulumire: - dup indemnul Sf. Ap. Pavel: "Neincetat v rugai! Dai
mulumire pentru toate, cci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus,
pentru voi" (I Tes. 5, 17-18); de cerere: - "Cerei i vi se va da!" - spune
Mantuitorul (Matei 7, 7); "Toate cate vei cere in rugciune, crezand, vei lua!"
(Matei 21, 22).
E. Insuirile (exigenele) rugciunii: s izvorasc din inim curat i s fie
fcut cu atenie; s fie fcut cu dragoste fa de Dumnezeu i de aproapele; s nu
conin cereri care s contravin moralei cretine i bunului sim; s fie numai pe
linia voii lui Dumnezeu (de aceea se spune, cu toat dreptatea, c cea mai scurt i
mai ineleapt rugciune este: "Doamne, fac-se voia Ta cu mine!").
F. Foloasele rugciunii: comuniunea cu Dumnezeu i dobandirea asemnrii
cu El; luminarea minii, bucuria inimii, intrirea voinei. Iar Sfinii Prini se intrec
in a le descrie: cheia vistieriei darurilor dumnezeieti (Fer. Augustin), cununa
virtuilor (Sf. Maxim Mrturisitorul), doctorie mantuitoare, impiedicand pcatele
i vindecand nelegiuirile (Sf. Ioan Gur de Aur), leacul mahnirii i uratului (Sf. Nil
Sinaitul), rodul bucuriei i al mulumirii (Evagrie Monahul) etc. etc.291.
O dat cu Sfinii Prini, care mrturisesc despre foloasele duhovniceti ale
rugciunii, medicii cretini susin rolul terapeutic general al ei. Intre acetia, s-a
remarcat in chip aparte dr. Alexis Carrel292, indeosebi prin "Eseul despre
rugciune". Mai intai face o splendid incercare de a o defini: "Rugciunea este o
tensiune a spiritului uman spre Creatorul imaterial al lumii. In general, rugciunea
este un ipt de durere, un strigt de ajutor. Uneori, ins, rugciunea devine
contemplaie senin a Principiului imanent i transcendent al lucrurilor; un act de
iubire i de adoraie fa de Acela de la Care izvorte minunea vieii. De fapt,
rugciunea este un efort al omului de a comunica cu Fiina Nevzut, cu Acela
Care este Creatorul a tot ce exist, cu Inelepciunea suprem, Puterea i
Frumuseea Absolut..." (subl. n.).
In legtur cu foloasele rugciunii, Alexis Carrel spune: "Oamenii care se
roag in mod serios se caracterizeaz prin perseveren in implinirea obligaiilor,
printr-un sim al datoriei i al rspunderii avansat, prin mai puine cderi i pcate
i printr-o anumit buntate fa de ceilali... Rugciunea produce in suflet calm,
linite interioar, armonie intre activitatea nervoas i cea moral, o putere mai
mare de a suporta incercrile vieii, srcia, boala, calomnia i moartea. Echilibrul
cauzat de rugciune devine un puternic ajutor terapeutic pentru omul bolnav...
Astfel, rugciunea ii marcheaz pe credincioii si cu o caracteristic particular:
castitate in privire, calm in atitudine, bucurie senin in expresie, curaj in conduit
i, cand nevoia o cere, jertfa de sine a soldatului sau martirului..."293.
4. RECAPITULAREA: - incercai o definiie personal a rugciunii;
292 Alexis Carrel (1873-1944), chirurg i fiziolog francez, autor al unor lucrri de prestigiu pentru
care a
primit premiul Nobel pentru medicin (1912). O dat cu lucrrile de medicin, a scris i cri de
spiritualitate, intre care cea mai cunoscut este "Omul - fiin necunoscut" (L'homme cet inconue).
Dup
ce a vizitat locul de pelerinaj de la Lourdes, a devenit un cretin practicant, aa explicandu-se
scrierea
acestui eseu despre rugciune.
293 Fragmentele sunt preluate dup textul publicat in magazinul "Reader's Digest", ian./ 1941;
- expunei, pe scurt, un moment de trire i de implinire a rugciunii,
din experiena duhovniceasc personal.
5. ASOCIEREA: cu postul (Matei 17, 21) i cu milostenia (Matei 12, 7);
6. GENERALIZAREA: Rugciunea este unirea omului cu Dumnezeu,
intrirea pcii, mama lacrimilor, punte care trece peste ispite, scpare de intristri,
framarea rzboaielor, lucrarea ingerilor, veselia viitoare, izvorul virtuii, cauza
darurilor, propire tainic, dovada ndejdii, luminarea minii, secure pentru
dezndejde, comoara celor ce iubesc tcerea, slbirea furiei, oglinda propirii,
descoperirea strii, arttorul viitorului, hrana sufletului, pecetea slavei (Sf. Ioan
Scrarul)294.
7. APLICAREA: S incercm a rspunde la cateva intrebri: Cand ne
rugm? Unde? Cum? Pentru cine? (i altele asemenea, dup caz).
*