UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

FIZIOPATOLOGIE

-2013-
1
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZARE:KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

FIZIOPATOLOGIA OSULUI

-2013-

2
 Cuprins

Introducere..4

Capitolul 1.Fiziopatologia osului

1.1 Notiuni generale.5

1.2 Structura scheletului..6

Capitolul 2.Generalitati ale bolilor osoase.........................................................................8

Capitolul 3.Osteoporoza......................................................................................................10

Bibliografie...............................................................13

3
Introducere

Cresterea osoasa, alaturi de dezvoltarea tuturor organelor, depinde in primul rand de factorii
genetici:de exemplu, in grupuri entice de tipul pigmeilor din Africa, cresterea redusa a
scheletului este reglata prin factori genetici si nu depinde de activitatea corpului.

In vreme ce parathormonul si calcitonina stimuleaza distrugerea respective formarea tesutului

osos, multumita osteocitelor, hormonal de crestere hipofizar(somatotropina sau hormonal de
crestere uman STH) si hormonii sexuali stimuleaza atat productia de cartilaj cat si osificarea
acestuia.

Daca o glanda endocrina, care produce unul dintr acesti hormone, nu functioneaza normal, si
daca hormonal nu este produs in cantitatile necesare, dezvoltarea osoasa va fi anormala.De
aceea, de exemplu, cand hipofiza nu functioneaza normal si produce o cantitate insuficienta
de hormon de crestere(STH), persoana nu se dezvolta normal(nanism sau piticism
hipofizar).Cu toate acestea, daca in perioada de crestere primeste cantitatea corecta de
hormone somatotrop, dezvoltarea scheletica poate fi aproape normalizata.

Chiar si dieta este foarte importanta pentru cresterea osoasa:aportul de substante nutritive
cum ar fi fosforul, calciul, vitaminele A,C si D, este esential pentru o crestere corecta a
tesutului osos.De fapt, dezvoltarea unui os este rezultatul echilibrului dinamic intre celulele
tesutului osos, care stimuleaza formarea depozitelor de calciu(osteoblaste si osteocite) si
celulele aceluiasi tesut, care stimuleaza dezintegrarea osoasa(osteoclaste), prin producerea de
enzyme care sunt capabile sa topeasca cristalele de saruri sis a digere fibrele de colagen.

Cu alte cuvinte, tesutul osos nu se dezvolta odata pentru totdeauna, ci continua sa creasca
sis a fie distrus in acelasi timp.Aceasta remaniere osoasa continua pe parcursul intregii
vieti:ca raspuns la balanta ionica din sange, exista un schimb constant de saruri minerale intre
oase si sange, in vreme ce necesitatile mecanice(gravitatie, muschi)determina o modificare
structural continua a osului.In consecinta, in vreme ce osteoblastele si osteocitele fixeaza
sarurile minerale, osteoclastele, cu actiunea lor distructiva, le elibereaza din nou in circulatie
mentinand constant raportul fosfor/calciu.

4
Fiziopatologia osului

1.1Notiuni generale

Dezvoltarea scheletului se face pe seama tesutului mezenchimal-de provenienta

mezodermica-mezenchimul scheletogen, situate in regiunea corzii dorsal a embrionului, iar
cel al extremitatilor, din mugurii de la nivelul placilor laterale ventral ale embrionului.Apar
intai tipare de membrane fibroase sau cartilaginoase ale pieselor scheletice, care, prin
impregnarea lor cu saruri de calciu, realizeaza procesul de osificare.Aceasta se numeste
osificare desmala la piesele cu tipar membranos(oasele fetei si ale boltii craniene) si osificare
condrala la cele cu tipar cartilaginous(oasele lungi, vertebrele, oasele bazei craniului, ale
carpului si tarsului).Osificarea se face fie la nivelul cartilajului de crestere, realizand cresterea
in lungime a osului, fie la nivelul periostului, realizand cresterea lui in grosime prin procesele
de remaniere constructive si distructiva.

Dupa configuratia lor externa, oasele pot fi clasificate in :oase lungi, cu canal medular central,
prezentand o diafiza(corpul) si doua epifize(extremitati articulare); oase late, dezvoltate in
suprafata, si oase scurte, dezvoltate aproape egal in cele trei dimensiuni, prezentand in general
variate detalii de suprafata, tuberozitati care se pot palpa sau explora radiologic.

Structura macroscopica a osului este reprezentata de tesut osos compact la periferie si de tesut
osos spongios la extremitatile diafizare si la epifize, dispus sub forma de lame.Acestea sunt
orientate in sensul solicitarii osului de catre presiune sau rezistenta la oasele lungi, sau sub
forma de diploe(tesut spongios intre cele doua zone compacte) la oasele late.

Microscopic, tesutul osos este reprezentat de lamele osoase dispuse concentric in jurul unui
canalicu vascular, formand o unitate morfofunctionala o osului:osteon, mai dese in osul
compact decat in cel spongios,

Canalul medular diafizar si areolele spongioase sunt sediul maduvei osoase.Maduva rosie
hematogena,active la inceput,este treptat inlocuita de maduva galbena, mai ales in oasele
lungi, persistand la adult doar in vertebre,stern si coaste.Aceasta la randul ei, este inlocuita
treptat, la varste inaintate, de maduva cenusie scleroasa.

Metabolismul osului normal este reglat neuroendocrin de functia lobului anterior a

hipofizei(hormonal somatotrop de crestere) care controleaza glandele paratiroide
(parathormon), asigurand astfel in organism echilibrul fosfocalcic.Procesele constructive ca si
de resorbtie ale osului mai sunt influentate si de enzime cat si de vitamine.

5
1.2 Structura scheletului

Scheletul este alcatuit din oase grupate pe regiuni, formand elementele de sustinere si de
protectie ale diverselor aparate:scheletul axial, format din craniu si coloana vertebrala si
scheletul toracic si al membrelor:superior si inferior.

SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene-neurocraniu- si oasele

masivului facial-viscerocraniu.

Neurocraniul sau craniul cerebral este alcatuit din opt oase.Patru neperechi:frontalul,
etmoidul, sfenoidul si occipitalul si patru perechi:doua parietale si doua temporal, fiecare cu
detalii caracteristice.

Viscerocraniul este alcatuit din 14 oase, dintre care doua neperechi:vomerul si mandibula si
sase perechi:maxilar, zigomatic, nazal, lacrimal, palatin si conca nazala inferioara.

SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei vertebrale,
toracelui si bazinului osos(pelvis).

Coloana vertebrala este formata din 33-34 de vertebre suprapuse, avand fiecare caracteristici
speciale.Pe regiuni, se disting 7 vertebre cervical, 12 vertebre toracale, 5 vertebre lombare, 5
vertebre sacrale sudate intr-un singur os-osul sacru- si 4 sau 5 vertebre involuate si sudate
intre ele, formand osul coccis.

Scheletul toracelui, o componenta a scheletului trunchiului, este format din coloana toracala,
de care se articuleaza cele 12 perechi de coaste:primele 7 perechi de coaste adevarate, 5
perechi de coaste false, din care 2 perechi sunt coaste flotante.Acestea, la randul lor, se
articuleaza de piesa anterioara si mediana-sternul-prin intermediul cartilajelor costale,
exceptand coastele flotante.

Scheletul bazinului osos cuprinde centura pelvina, formata din cele 2 oase coxale,articulate
posterior cu osul sacru, iar anterior articulate intre ele prin simfiza pubiana.Bazinul(pelvisul)
incheie terminal cavitatea trunchiului.Osul coxal este format prin sudarea la pubertate a trei
piese osoase:ilium, ischium si pubis unite prin cartilajul in Y.Prin fata lor interna contribuie la
constituirea foselor iliace si a stramtorii superioare a bazinului, care formeaza limita intre
bazinul mare si micul bazin.Pe fata lor externa si central se afla o cavitate scobita prin care se
face articulatia cu capul femoral:cavitatea cotiloida(acetabulum).

6
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din piese osoase proprii fiecarui
segment.

Umarul este format din oasele centurii toracale(scapulare):clavicula, care fixeaza membrul
superior de torace si scapula(omoplatul), os plat de forma triunghiulara.Scapula se muleaza cu
fata sa anterioara pe fata posterioara si superioara a toracelui si se articuleaza cu capul
humeral prin intermediul cavitatii glenoide.

Bratul, prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distal cu antebratul care prezinta
lateral osul radius, iar medial osul ulna, in pozitia de supinatie a mainii.Acestea, prin
extremitatea lor distal, se articuleaza cu oasele mainii.Unele formeaza masivul carpian
compus din doua randuri a cate patru oase mici.Randul proximal este format din
oasele:scafoid, semilunar, pyramidal si piziform, iar randul distal din:trapez, trapezoid,osul
mare si osul cu carlig.Altele formeaza:oasele metacarpiene(1-5) si falangele distal.In afara de
police, care are numai doua falange, toate celelalte au cate trei.

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR este alcatuit din trei segmente.

Coapsa cu osul femur, a carei extremitate proximala prezinta gatul si capul femoral prin care
se articuleaza cu osul coxal.Prin extremitatea sa distala ia parte la formarea articulatiei
genunchiului care este protejata anterior de un os mic si plat:patela(rotula).

Gamba al carei schelet este format din doua oase:tibia, dispusa in plan medial si fibula,
dispusa in plan lateral, ambele articulate intre ele la cele doua extremitati.Prin extremitatea lor
distal, clestele tibiofibular ia parte la formarea articulatiei tibiotarsiene, ce corespunde gleznei.

Piciorul este alcatuit din 26 de oase care corespund celor trei segmente:tars, metatars si
degete.

Tarsul este format din sapte oase dispuse in doua randuri:unul posterior, alcatuit din talus si
calcaneu si un alt rand, anterior, din osul navicular,cuboid si cele trei cuneiforme
corespunzatoare primelor trei degete.

Oasele metatarsiene se articuleaza cu degetele corespunzatoare formate fiecare din trei

falange:proximala, medie si distal, exceptand degetul mare care prezinta numai doua falange.

Scheletul, articulat in general, reprezinta pentru organismul omului componenta pasiva a

aparatului de locomotie.

7
2.Generalitatile bolilor osoase

Bolile oaselor sunt acelea care afecteaza scheletul, determina fragilitatea acestora si
predispozitia catre fracturi. Oasele fragile nu sunt o parte naturala a procesului de imbatranire.
Chiar daca oasele se consolideaza inca din timpul copilariei, oameni de toate varstele pot
imbunatati, oricand, sanatatea oaselor lor.
Cea mai comuna afectiune a oaselor este osteoporoza, caracterizata prin densitate osoasa
scazuta si deteriorarea structurii osoase. Osteoporoza poate fi prevenita, diagnosticata si
tratata. Densitatea osoasa scazuta apare atunci cand oasele au o deficienta de minerale (calciu,
de exemplu) care le face puternice. Ca atare, fracturile osoase pot avea loc cu usurinta.
Alte boli osoase includ boala Paget si osteogeneza imperfecta. Boala Paget afecteaza
persoanele mai in vasta si cauzeaza deformarea scheletului si fracturi. Osteogeneza imperfecta
este o tulburare mostenita care implica oase fragile si fracturi frecvente, la copii.

Un sistem osos sanatos, cu oase puternice este esential pentru o viata sanatoasa. Oasele
puternice sprijina organismul, protejeaza inima, plamanii si creierul de la diverse prejudicii si
sustin muschii care permit miscarea. Oasele sunt si un depozit de minerale necesar unei vieti
normale.

Osteoporoza dar si alte boli osoase pot determina un declin al sanatatii fizice si al calitatii
vietii si pot duce inclusiv la inabilitatea unei persoane de merge, a sta si a se imbraca. Unele
dintre acestea pot declansa chiar si decesul prematur. Oasele slabe pot contribui la fracturi
dureroase si debilitante. Cele mai frevcente sunt cele care afecteaza incheietura mainii,
coloana vertebrala si soldul.
Bolile osoase sunt costisitoare atat pentru societate cat si pentru bolnavi.

- Osteoporoza - aceasta conditie este caracterizata de scaderea masei osoase (oasele nu mai
primesc cantitati optime de calciu si minerale) si structura osoasa se deterioreaza.
Reducerea densitatii osoase slabeste oasele si acestea se pot rupe sau fractura cu usurinta la
orice cadere sau in urma unui impact. Din pacate, nu exista semne sau simptome care sa
preconizeze debutul bolii, de obicei, un eveniment fatal duce la descoperirea sa. Totusi,
osteoporoza poate fi prevenita, diagnosticata si tratata.

- Artrita - atunci cand una sau mai multe articulatii se inflameaza, afectiunea poarta
denumirea de artrita. Un numar de boli osoase, sunt cuprinse in acest tip de diagnostic: boli
autoimune (artrita autoimuna), artrite septice (cauzate de infectia de la nivelul articulatiilor si
osteoartritei, in cazul articulatiilor degenerate).

- Fascita plantara - inflamatia fasciei plantare care provoaca durere in calcai si dificultatea
de a merge pe jos, poarta numele de fascita plantara. Tulburarea se intalneste frecvent la

8
persoanele care folosesc picioarele pentru diverse actiuni, perioade lungi de timp (dansatori,
atleti).

- Fibromialgia - aceasta este o boala cronica cu simptome de durere si oboseala de la cap

pana la picioare, diagnosticata ca un sindrom. Uneori este clasificata ca fiind primara sau
secundara. Nu exista inca nici o cale de vindecare pentru fibromialgie, dar cu un tratament
adecvat, bolnavii pot duce o viata normala.

- Necroza avasculara - in cazul acestei conditii, furnizarea insuficienta de sange duce la

deteriorarea osului. Afectiunea se manifesta mai ales la partea superioara a piciorului care se
ataseaza la sold, glezna, umar si cot.

- Displazia fibroasa - afectiune cronica, displazia nervoasa este caracterizata prin faptul ca
anumite celule incep sa formeze un tip anormal de os fibros. Treptat, acest os fibros slabeste
osul normal, provocand durere. Acesta poate fi fracturat sau se poate deforma.

- Osteogeneza imperfecta - cunoscuta si sub denumirea de boala oaselor fragile, tulburarea

este cauzata de un defect genetic al organismului, incapabil de a intari oasele. Prin urmare,
oasele se rup usor fara o cauza anume.

- Osteomalacia - aportul insuficient de minerale sau disfunctia osteblastilor afecteaza

matricea de proteine osoase (osteoide) cauzand slabiciunea oaselor. Mai ales ereditara, boala
apare in timpul copilariei si cauzeaza rahitism.

- Osteomielita - este o infectie osoasa cauzata de bacterii. Deseori, infectia se deplaseaza la

nivelul osului, prin sange de la alte zone infectate din organism. Simptomele includ durere
severa, febra, frisoane, senzatie de oboseala, greata si stare generala de rau. Uneori pielea care
acopera osul infectat devine dureroasa, rosie si umflata.

- Boala Paget - depistata, de obicei, la persoanele de peste 40 de ani, aceasta este o boala
cronica a scheletului, afectand unul sau mai multe oase (coloana vertebrala, pelvisului, oasele
lungi ale membrelor, craniul).

- Guta - excesul de acid uric din organism duce la formarea unor cristale mici de urati care se
depoziteaza in tesuturi ale corpului, in mod special in articulatii, provocand guta. Cristatele
patrund in articulatii, provocand inflamatia acestora. Guta cronica poate duce la formarea
unor depozite de acid uric dur si in jurul articulatiilor cauzand distrugerea acestora, afectarea
functiei renale si formarea de pietre la rinichi. Cu exceptia bolilor ortopedice exista si unele
forme de cancer osos cum ar fi condosarcomul, sarcomul Ewing, mielomul multiplu si
osteosarcomul.

9
3.Osteoporoza- diagnostic si tratament de recuperare
...boal scheletal sistemic ce este caracterizat prin reducerea masei osoase i
deteriorarea microarhitecturii esutului osos, ceea ce duce la o cretere a fragilitii osoase i
la o cretere consecutiv a riscului de fracturi.

Osteoporoza determin la nivel mondial peste 2 milioane de fracturi n fiecare an la brbaii

i femeile cu vrsta de peste 50 de ani.
300,000 fracturi de old
550,000 fracturi vertebrale
400,000 fracturi ale articulaiilor pumnului
810,000 fracturi ale altor oase
Oasele osteoporotice nu arat, la prima vedere, altfel dect oasele normale. Ele sunt ns mai
puin dense, prin pierdere de substan osoas, ceea ce se reflect n structura lor intern, care
este profund afectat - asemenea unei esturi vechi, cu urzeala subiat i pe alocuri rupt.

Factori de risc

Aproape oricine poate face osteoporoz, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele
de sex feminin (aprox.80% dinte pacienii cu osteoporoz sunt femei), mai ales dac au avut
deja menopauza, i chiar i mai mult dac au avut-o nainte de vrsta de 45 de ani.

Ali factori de risc:

vrsta peste 65 de ani

tratament cronic cu corticosteroizi
aport inadecvat de calciu alimentar
activitate fizic insuficient
greutate corporal prea mic

Diagnostic

Diagnosticul de osteoporoz nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respective, cu

excepia situaiei n care aceasta are o deformare caracteristic dobndit a coloanei
vertebrale sau dac a sczut evident n nlime. Examinarea sngelui este de regul normal,
iar radiografia nu poate diagnostica boala dect ntr-o faz avansat, de exemplu evideniind
una sau mai multe fracturi vertebrale.

Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o densitate
osoas redus este densitometria. Aceasta se poate face prin:

tomografie computerizat cantitativ - metod scump i greu accesibil, nu s-a impus

nc n diagnosticul de rutin al osteoporozei
absorbiometrie dual (DEXA) - este o examinare radiologic cu doz mic de
iradiere, care vizualizeaz oldul, coloana vertebral sau ambele, i reprezint n

10
 prezent "standardul de aur" n diagnosticul osteoporozei i n urmrirea eficienei
tratamentului
densitometria ultrasonic - msoar att densitatea osoas, ct i calitatea osului
(arhitectura i elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fr a fi att de
precis ca DEXA, metoda este util n evaluarea riscului de fractur, la un pre de cost
mai redus i fr iradiere, dar nu poate servi la urmrirea eficienei tratamentului

Persoanele diagnosticate cu osteoporoz pot face destul de multe lucruri pentru a opri evoluia
bolii i a evita fracturile:

pot utiliza medicaie specific

pot s-i asigure un aport adecvat de calciu i vitamina D
pot s-i creasc nivelul de activitate fizic
pot s previn cderile
pot folosi protectoare de old

Tratamentul osteoporozei

Odata instalata osteoporoza, nu este posibila refacerea masei osoase. Totusi interventia
precoce poate preveni osteoporoza iar cea terdiva poate opri progresia bolii. Daca este
prezenta o cauza secundara tratamentul specific are scopul indepartarii cauzei.

Metode fizice :

corset / brau ortopedic

exercitii fizice cu consultarea unui fizioterapeut

In faza acuta a tasarii :

analgezice
miorelaxante
caldura
masaj
repaus conform indicatiilor medicului

Tratamentul cronic farmacologic (numai la indicatiile medicului de specialitate) :

Calciu
o 1000 - 1500 mg / zi la femeile postmenopauza
o 1500 mg / zi la adolescenti si adultii tineri pentru preventie
Estrogeni pe cale orala sau transdermica
o la femeile cu uter intact se asociaza obligatoriu cu o progestina
o la femeile cu histerectomie se administreaza zilnic fara asocieri
Calcitonina
o pare sa reduca pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale / are si efect
impotriva durerii deci se foloseste predominant la cei cu dureri cronice legate
de fracturi sau deformari scheletice
Bifosfonatii (etidronat,a lenronat)
o mijloc terapeutic important pentru ca pot creste densitatea osoasa si scad riscul
producerii fracturilor

11
 Vitamina D si metabolitii sai
Terapii de viitor
o antiestrogeni (tamoxifen, raloxifen)
o florura de sodiu cu eliberare lenta
o parathormonul in doza mica

Cu speranta descoperirii unor tratamente care sa poata reface masa osoasa nu uitati ca
pentru a trata o afectiune ea trebuie sa fie in primul rand diagnosticata.Osul este capabil de
o regenerare completa.Implicarea kinetoterapiei in afectiunile osului este limitata, osul
nefiind o componenta dinamica articulara.

12
 Bibliografie

Atlas de anatomie, Editura didactica si pedagogica,2010

Mic atlas de anatomia omului, Editura didactica si pedagogica,1982
www.cdt-babes.ro

13