Sunteți pe pagina 1din 15

ELABORAREA METODIC NR 15

TEMA: Examenul clinic i paraclinic al pacientului n clinica de


protetic dentar. Formele nozologice i simptomele clinice ale
afeciunilor sistemului stomatognat.

1. Necesitatea examenului clinic:


Examenul clinic al pacientului ce necesita
un tratament protetic are drept scop final
stabilirea diagnosticului si intocmirea
unui plan corect de tratament. Acest
examen constituie primul act medical pe
care medicul de specialitate este obligat
sa-l execute de fiecare data intr-o ordine
consecutiva.

2. Consecutivitatea examenului
clinic exobucal al pacienilor n clinica de protetic dentar:
Datele personale sunt completate in cadrul registraturii, acest compartiment
va da posibilitate medicului sa stabileasca identitatea, domiciliul, virsta, sexul,
profesia, locul de munca.
Examenul subiectiv: acest compartiment include moitivatia, istoria actualei
maladii, istoria vietii.
Examenul obiectiv: acest compartiment include examenul exobucal,
endobucal, complementar.

3. Examenul subiectiv (motivaia, anamnezis morbi, anamnezis


vitae):
Motivatia: atentia medicului fata de pacient, iscusinta de a audia si memoriza
cele mai importante acuze, de a concretiza si a lua initiativa convorbirii
punindu-se intrebarile necesare duce la crearea unui contact de incredere,
ceea ce se va referi favorabil si la tratament. Deseori numai datorita
intrebarilor adaugatoare se poate evidentia esenta motivatiei, deoarece, ca
regula, pacientii se pling numai la lipsa dintilor sau de prezenta anomaliilor de
ocluzie, de forma, pozitie sau culoare a unor dinti ce duc la dereglari de
fizionomie si, mai rar, la dereglari de functii cum ar fi dreglari de incizie a
alimentelor, de masticatie, fonatie. Pacientii nu acorda atentia la aparitia
actului de masticatie care pot fi localizate in anumite segmente ale arcadelor
dentare, in regiunea ATM, a muschilor etc. Ei rareori acorda atentia asupra
dereglarilor survenite in functia tractului gastro-intestinal sau slabirii
organismului, in afara de aceasta medicul trebuie sa stabileasca si gradul de
influenta a maladiei asupra starii psihice, mai ales din cauza lipsii dintilor
frontali la tineri.
Istoria actualei maladii: urmateste scopul de a studia evolutia maladiei si
eficienta tratamentului. Medicul pune urmatoarele intrebari:
- cind dupa parerea pacientului a inceput maladia?
- care sunt cauzele?
- cum a inceput si cum a decurs (acut sau cronic)?
- daca s-a aplicat vreun tratament, care anume si care a fost eficienta lui?

Astfel se obtin date privind termenii de aparitie a afectiunii respective. De


exemplu pierderea dintilor si cauza acestei afectiuni, caria complicata,
afectiunile parodontului, traume, interventii chirurgicale, consistenta
alimentelor, obiceiuri nocive. O atentie deosebita solicita pacientii care au
purtat sau poarta proteze dentare, acesti pacienti insista sa li se confectioneze
proteze identice, desi tabloul clinic nu ofera o asa posibilitate, si chiar
confectionind proteze de acelasi tip unii pacienti nu sunt satisfacuti
considerindu-le pe cele vechi mai bune, cu toate ca ele nu mai corespund
cerintelor. In practica medicul urmeaza sa ia in consideratie si factorul
psihologic. O deosebita importanta o are si caracterul constructiei protezei:
fixa sau mobila, precum si materialul din care a fost confectionata evitindu-se
astfel diverse complicatii printre care si alergiile la materialele din care a fost
confectionata proteza. Toate acestea sunt luate in consideratie si va permite
alegerea unui plan corect de tratament.

Anamneza vietii: se ia in consideratie locul nasterii si de trai, pacientul


domiciliat intr-o zona cu patologie regionala, asa-numite zone endemice de
fluoroza, conditiile de viata si alimentatie.

4. Examenul obiectiv exobucal i ATM:


Examenul exo-bucal se executa prin inspectia regiunii OMF din fata si profil
acordind atentie la starea si culoarea pielii, starea buzelor, prezenta sau
abstenta asimetriilor faciale, linia de cotact, comisurilor gurii, gradul de
exprimare a santurilor perilabiale, pozitia mentonului, marimea unghiurilor
mandibulei, starea etajului inferior al fetei.

Se executa palparea digitala a regiunii maxilo-faciale acordind atentie la


aparitia durerilor in zonele ATM, a muschilor, a ganglionilor limfatici
submandibulari, evidentiind starea lor. Pozitia si caracterul excursiilor
condililor articulari ai mandibulei se examineaza prin palpare cu ajutorul
indexului introdus in conductul auditiv extern, propunind pacientului sa
execute miscari de deschidere si inchidere a gurii, iar prin auscultatie
depistam zgomotele articulare.

5. Examenul musculaturii:
De exemplu lipsa unui molar nu va duce la dereglari de structura a fetii, pe
cind lipsa dintilor frontali va duce la caderea spre oral a buzelor. In caz de
edentatii laterale intinse vom observa caderea obrajilor spre oral creind
aspectul de obraji supti. In edentatii unilaterale intinse vom avea asimetrii
faciale.

6. Consecutivitatea examenului clinic endobucal al pacienilor n


clinica de protetic dentar:
Examenul endobucal se executa intr-o anumita ordine:
raportul dintre buze: gradul de deschidere a gurii si mobilitatea
muschiului orbicular al buzelor
dintii
arcadele dentare
raportul dintre arcadele dentare
mucoasa cavitatii bucale
apofizele alveolare si maxilare

7. Examenul obiectiv endobucal:


El se executa prin inspectia cavitatii bucale cu ajutorul instrumentelor
(oglinda stomatologica, sonda, pensa dentara) in conditii de iluminare
perfecta. Examenul organelor si al tesuturilor cavitatii bucale urmareste
scopul de a scoate la iveala dereglarile morfologice, comparind starea lor
prezenta cu structura morfologica.

8. Examenul dinilor i notarea formulei dentare dup coala


anglo-saxon i internaional:

Formula dentara anglo-saxona


9. Examenul arcadelor dentare:
Izard prezint 6 tipuri de arcade dentare:
Parabol; n form de elips; hiperbol; n form emisferic; n form de "U";
Ovoid.
Autorul consider c forma cea mai frecvent este cea n elips sau o variant
a ei, cea ovoid.

Costa descrie 4 forme de curburi ale arcadelor dentare:


n form normal; n form de elips; n form de "U"; n form de "V".
Forma n "V" se ncadreaz n formele patologice.
Marseiller descrie 3 tipuri de forme mai importante ale arcadelor dentare:
Hiperbolic - se definete printr-o curb uor aplatizat la nivelul
frontalilor ce se continu cu 2 linii divergente spre distal la nivelul
premolarilor i molarilor.
n form eliptic - arcada n form de elips se caracterizeaz printr-o linie
a frontalilor n form de segment de cerc, iar liniile lateralilor premolarilor
i molarilor sunt uor curbe i divergente n sens distal devenind
convergente la nivelul ultimilor molari.
n form de "U" - prezint linia frontalilor incisivi i canini ce are forma
curb a unui segment de cerc, iar lateralii sunt situai pe 2 drepte paralele.

10. Examenul relaiei de ocluzie centric:


Ocluzia centric raport dintre arcadele dentare n plan sagital, transversal i
vertical cnd mandibula ocup o poziie centric fa de baza craniului i
maxilei.
Pentru realizarea acestui contact mandibula se deplaseaz din poziia de
relaie centric anterior, micnd n aceast direcie condilii articulari cu 0,1-
1,5 mm poziionndu-i la baza pantei tuberculilor articulari. Astfel de
poziionare a mandibulei fa de maxil este manifestat prin contractarea
bilateral, uniform i simetric a muchilor ridictori, ce totodat creeaz
condiii favorabile pentru efectuarea actului de dglutiie.
Pentru ocluzia centric snt caracteristice 4 semne:
dentar;
articular;
muscular;
faringoglandular.

11. Examenul de ocluzie dinamic:


Examenul de propulsie
Examenul de lateralitate

Examenul de propulsie:
pacientul porneste de la IM, medicul va prinde mentonul cu mana
dreapta si cu mana stanga departeaza buza superioara pentru a observa
miscarile mandibulei reflectator la nivelul punctului interincisiv;
se face prin dirijare pentru ca pacientul sa nu devieze;
o miscare deviata -> obstacol si nu-l vom observa;
pentru regiunea frontala vom observa daca ghidajul se face cel putin pe
2 incisivi;
pacientul va face propulsie dirijata pana la pozitia cap la cap; asa vom
observa cati dinti vin in contact. Daca sunt 2 -> ocluzie echilibrata.

Examenul de lateralitate:
pornim de la IM -> ghidaj incisiv si vom observa daca dintii cuspidati
realizeaza dezocluzie;
examinarea se face pe dreapta, apoi pe stanga si miscarea de propulsie
se face pana la cap la cap;
daca exista obstacole -> interferente pe partea nelucratoare.

Disfunctii ocluzale prin interferente:


dupa examenul de propulsie -> miscarile de lateralitate;
pacientul sta in IM si se incepe miscarea de lateralitate stanga si
dreapta;
prindem mentonul pacientului si aluneca spre dreapta dirijat de medic
pur la dreapta si nu antero-alateral;
vom urmari alunecarea C ghidaj canin;
cand raportul la C nu este cel normal (clasa I Angle), ci este un raport
distalizat sau mezializat-> ghidajul canin este perturbat.

Vom observa:
C inf cu ce dinte articuleaza in timpul acestei miscari;
vom urmari ce tip de ghidaj este (C, antero-lateral, de grup);
ghidaj C sau antero-lateral, restul dintilor de pe partea lucratoare
trebuie sa realizeze dezocluzia;
daca este de grup -> se face pe dintii laterali;
vom urmari si aspectele patologice - > interferente in zona laterala pe
partea activa sau contact prematur in zona laterala pe partea lucratoare.
Aceasta impiedica ghidajul lateral si un dinte cu antagonistul lui vin in
contact.Vom nota dintele care interfereaza.

Examinarea pe partea nelucratoare:


de la IM, pacientul va ghida mandibula tot spre dreapta si urmarim
partea de balans (partea nelucratoare);
la acest nivel trebuie sa fie dezocluzie imediata;
miscarea dreapta de aluneacre se face pana cand C ajung cap la cap si
se vede partea de balans unde nu trebuie sa atinga;
aceeasi examinare si pe partea stanga; ghdaj stanga.

12. Examenul apofizelor alveolare:


Acest examen se va efectua la edentatiile partiale si totale prin inspectie si
palpare digitala, fapt ce ne va da posibilitatea sa evidentiem si sa precizam
limitele breselor dentare, inaltimea, forma, latimea si directia apofizelor,
distanta de la planul de ocluzie. Cu atentie se examineaza apofizele alveolare
la edentatiile terminale, intinse subtotale si totale, cind va fi necesar un
tratament cu proteze mobile, deoarece ele vor fi instalate pe acest cimp. In asa
cazuri se ia in consideratie retentivitatea versantilor vestibulari si orali,
prezenta marginilor ascutite, a exostoazelor, proeminetelor care deformeaza
osul datorita dintilor inclusi, odontoamelor, chisturilor.

13. Examenul mucoasei bucale:


Acest examen se executa prin inspectie si palpare digitala la nivelul buzelor,
apofizelor alveolare, obrajilor, boltii palatine, limbii, planseului bucal.
Deosebim 3 tipuri de mucoasa: mobila, pasiv-mobila si imobila.
mucoasa mobila: acopera apofizele alveolare, versantii lor vestibulari si
orali si bolta palatina
mucoasa pasiv-mobila: este prezentata printr-o zona cu o latime de 1,2-
2,0 mm situata la trecerea mucoasei imobile in cea mobila

Prin palparea digitala sau instrumentala se va aprecia nu numai gradul de


rezilienta a mucoasei in diferite zone, dar si gradul de sensibilitate. Apoi se
examineaza starea formatiunilor anatomice (frenurile si plicile inserate direct
pe apofiza alveolara, foveele palatine, particularitatile planseului bucal si a
spatiului retroalveolar).

14. Indicaii la examenul paraclinic al pacienilor n clinica de


protetic dentar:
n protetica dentara rezultatele examenului clinic deseori nu sunt suficiente
pentru stabilirea diagnosticului definitiv, care cere oglindirea schimbarilor
morfo-functionale in sistemul stomatognat si va sta la baza intocmirii si
realizarii planului de tratament. Totodata diverse leziuni, deteriorari sau
maladii au un tablou clinic identic si deci apare necesitatea de a depista
particularitatile lor si de a formula diagnosticul diferentiat. Prin urmare, la
stabilirea unui diagnostic corect este necesar de a efectua si un examen
paraclinic, complementar, datele caruia, fiind integrate
cu cele clinice, ne vor da posibilitatea de a face o
concluzie definitiva.
Hotarirea medicului de a intreprinde un examen
complementar reiese din particularitatile tabloului
clinic al maladiei si starea generala a organismului.
Reiesind din aceasta, examenul paraclinic se va reduce la aplicarea diverselor
examinari locale, generale sau si unul si altul.

15. Varietile examenului radiologic al pacienilor n clinica de


protetic dentar:
Examenul radiologic este unul dintre examenele complementare de baza la
precizarea modificarilor tesutului osos, rapoartelor dintre diferite segmente si
elemente ale scheletului sistemului stomatognat, iar uneori si a modificarilor
functionale. In acest scop sunt utilizate metodele de examen radiologic:
intraoral
extraoral

Investigarea readiologica dentoparadontala sau a altor componente ale


sistemului stomatognat se efectueaza prin:
radiografie panoramica (ortopantomografie)
tomografie
teleradiografie
cineradiografie
artrografie
electroradiografie

16. Analiza modelelor de diagnostic:


Analiza modelelor de diagnostic prezinta o vasta metoda nu numai de stabilire
a diagnosticului, dar si intocmirea unui tratament protetic corect. Avnatajul
metodei consta in posibilitatea efectuarii examenului in absenta pacientului.
Deasemenea ne ofera posibilitatea sa determinam: inaltimea spatiului
edentat, pozitia dintilor ce delimiteaza bresele dentare etc. Modelele
diagnostice pot fi studiate si analizate separat in pozitie de ocluzie centrica,
pentru aceasta modelele se gipseaza in simulatoare.

17. Electroodontometria:
Elctroodontometria este o metoda de stabilire a starii reale a pulpei detare.
Metoda formeaza o imagine mai amplaprivind starea pulpei si tesuturilor
amfodontale.Aplicarea curentului este bazat pe faptul stiut ca orice tesut viu
este excitat. Electrodul pasiv cu placa de plumb se aplica pe bratul bolnavului.
Electrodul active cu semnul se apliva pe dinte preventive uscin bine
dintele,Invalatucind firul cu o vata umectata in apa.
La 2-6 mA-Dinte sanatos
20-40mA-proces inflamator in pulpa
60mA-necroza a pulpei coronariene
100mA si mai mult-necroza patrunde si in pulpa radiculara
100-200mA-periodontiu normal e sensibil la curenti
200mA si mai mult-modificari morfologice bruste in periodontiu dintelui.

18. Termodiagnosticul:
Determinarea reactiei dintelui la excitanti termici (fierbinte, rece) este una
dintre cele mai simple metode de examinare a starii pulpei. Se aplica pe dinte
un bulet de vata imbibat cu apa fierbinte (+50*C), deoarece s-a dovedit ca
dintii sanatosi, fara leziuni ale tesuturelor dure, reactioneaza la o temperatura
de +50*C sau mai mare iar la rece mai jos de +10*C. Termodiagnosticul se
poate face si cu ajutorul termoodontocronometrului care ne permite sa
actionam asupra unui anumit punct de pe suprafata coronara cu o
temperatura care usor poate fi regulata de la 0 pina la
+70*C.

19. Eficiena masticatorie:


Eficienta masticatorie se foloseste in caz de diverse dereglari ale actului de
masticatie. Ea poate fi determinata in procente prin comparatie cu cea a
sintemului stomatognat sanatos considerata egala cu 100%.
Sunt 2 metode:
statice
dinamice

Metodele statice.
La baza metodelor statice au fost puse datele lui Haber obinute la
determinarea presiunii masticatoare cu ajutorul gnatodinamometrului,
comparnd indicii de rezisten a diverilor dini la procesul de masticaie
lunduse drept unitate de msur valoarea celui mai slab dinte (inclusivul
lateral) fiind comparat cu valoarea celorlali dini. La baza acestei metode au
fost puse de asemenea particularitile morfologice i funcionale ale fiecrui
dinte:
- mrimea marginii incisivale i a suprafeei ocluzale,
- numrul i grosimea rdcinilor,
- diametrul coletului,
- numrul cuspizilor,
- particularitile anatomo-fiziologice ale periodoniului,
- rolul lui la realizarea funciei de masticaie,
- locul fiecrui dinte n arcada dentar etc.
Vustrov, Duchange . a., considernd drept unitate presiunea
masticatoare a incisivului lateral i comparnd-o cu presiunea masticatoare a
celorlali dini, au determinat coeficientul fiecrui dinte de pe maxil i
mandibul. Aplicarea, ns, n practic a acestei metode prezint dificulti,
din care cauz nu este utilizat.
Mamlok, Agapov, Oksman . a. au simplificat aceast metod socotind
eficacitatea masticatoare a sistemului stomatognat egal cu 100 uniti
calculnd astfel coeficientul fiecrui dinte dup acest criteriu. Drept unitate de
calcul ei au luat capacitatea de rezisten a incisivului lateral egal cu 1.
De menionat c determinarea eficacitii masticatoare este posibil doar n
cazul prezenei dinilor antagoniti ce s-au pstrat. Dac ei lipsesc, capacitatea
masticatoare a dintelui prezent este considerat egal cu 0, deoarece el nu
particip la actul de masticaie. Deci n cazul prezenei tuturor dinilor pe un
maxilar i lipsa total pe cellalt eficiena masticatoare va fi egal cu 0
(Agapov).
Oksman a ajuns la concluzia c afar de evidena dinilor abseni urmeaz
s fie luat n consideraie i starea funcional a dinilor restani, care poate fi
determinat n raport cu gradul de mobilitate a lor. Se consider c dinii cu o
mobilitate de gradul I particip 100%. la actul de masticaie. Cei cu o
mobilitate de gradul II au pstrat numai 50% din capacitatea funcional, iar
cei ce au o mobilitate de gradul III, snt socotii abseni. In legtur cu aceasta
autorul propune ca notarea strii funcionale a dinilor superiori i inferiori s
se efectueze printr-o linie oblic.

Metodele dinamice (funcionale).


Lundu-se n consideraie dezavantajele metodelor statice de determinare a
eficienei masticatoare i strii funcionale a parodontului, care se reduc la un
calcul aritmetic simplu al rezultatelor examenului clinic i radiografie, i deci
nu oglindesc realitatea, au fost elaborate mai multe metode funcionale.
Autorii acestor metode reieeau i din faptul c n unele cazuri dereglrile de
masticaie apar chiar n lipsa unui numr mic de dini, i invers, la unii
pacieni cu prezena edentaiilor pariale ntinse, datorit funcionrii
mecanismelor de compensare, dereglrile actului de masticaie pot fi minime.
Unul dintre primii autori ai metodei funcionale de determinare a eficienei
masticatoare propunnd proba de masticaie, a fost Cristhensen. Conform
metodei sale pacientului i se d un miez de nuc (alune, migdale) i dup 50
micri de masticaie masa cptat se adun ntr-o tvi, prin cltituri ale
gurii, se spal i se usuc la o temperatur de 100 n termostat timp de o or.
Dup uscare masa cptat se cerne prin 4 site cu diametrul gurilor diferit.
Particulele restante n ultima sit se cntresc i dup greutatea lor se
determin procentul de pierdere a eficienei masticatoare.
Ghelman a modificat aceast metod considerabil simplificnd-o. El a
constatat c sistemul stomatognat sntos frmieaz 5 g de miez de alune
timp de 50 sec. pn la aa un grad, c masa cptat, fiind uscat i cernut
prin sit cu guri de 2,4 mm n diametru, trece complet. In caz de edentaie
parial sau alte afeciuni, dup cernerea probei n sit rmri resturi. Dup
cntrirea acestor resturi se calculeaz procentul pierderii eficienei
masticatoare considerndu-se c 5 g constituie 100%. Dac, de exemplu, n sit
a rmas 1 g, pierderea eficienei masticatoare va fi egal cu 20%.
Rubinov a ajuns la concluzia c proba de masticaie dup Ghelman nu
corespunde indicilor fiziologici, deoarece n condiii de norm nimeni nu
rumeg odat 5 miezuri de nuc (1 miez=l g). Reieind din aceasta, Rubinov a
elaborat proba de masticaie numit fiziologic. In acest scop i se d
pacientului un miez de alune (migdal), greutatea cruia n mediu este egal
cu 800 mg, marcnd timpul de la nceperea masticaiei pn la apariia actului
de deglutiie. In condiii de integritate a arcadelor dentare pentru acest act e
nevoie de 14 sec. In caz de edentaie parial timpul necesar pentru masticaie
crete n raport cu ntinderea i localizarea breelor, iar mrimea particulelor
la momentul apariiei actului de deglutiie crete. Calculul acestei probe este
analogic cu cel al probei dup Ghelman. Prin urmare, aceast prob ne
permite s determinm eficiena masticatoare n condiii fiziologice.
La baza calculrii gradului de pierdere a eficienei masticatorii conform
metodei lui Rubinov este greutatea resturilor din sit cntrite dup o
masticaie, timp de 14 sec. De exemplu, dac la unul i acelai pacient am
determina eficiena masticatoare propunindu-i un miez de nuc cu o greutate
de 800 mg, efectund masticaia pn la apariia actului de deglutiie, iar a
doua prob am efectua-o la un act de masticaie de 14 sec., greutatea resturilor
rmase n sit va fi diferit. Este clar c la prima prob greutatea resturilor
rmase va fi mai mic din cauza mririi timpului de masticaie necesar.
Reieind din aceste considerente, prima prob va fi folosit la determinarea
eficienei masticatoare iar a doua la determinarea gradului de pieredere a
eficienei masticatoare. Dac la aceast prob nu va putea fi folosit miezul de
nuc, se vor propune alte alimente, de exemplu pesmei, tiindu-se c durata
actului de masticaie a acestui produs pn la apariia actului de deglutiie este
de 8 sec.
Prin urmare, eficiena masticatoare poate fi definit drept capacitate a
sistemului stomatognat de a mastica un produs alimentar de o anumit
greutate ntr-o anumit unitate de timp.

20. Parodontograma Kurleandschi:


Paradontograma prezinta o schema a formulei dentare unde se noteaza date
despre starea fiecarui dinte. Schema este completata conform datelor
examenului clinic, radiologic si gnatodinamometriei prin scheme
conditionale:
N - norma
O - lipsa dintelui
- resorbtia tesutului osos de gradul I
- resorbtia tesutului osos de gradul II
- resorbtia tesutului osos de gradul III
Daca gradul de resorbtie este mai pronuntat, dintele este considerat absent.

21. Masticaiografia Rubinov:


Studiind mecanismele reflexelor cavitatii bucale, Rubinov a elaborat metoda
de inregistrare a functiei motorice a mandibulei in actul de masticatie cu
ajutorul masticatiografului. Imaginea grafica a miscarilor mandibulare in
timpul actului de masticatie a primit denumirea de masticatiograma. Prin
analiza va fi studiata nu numai eficienta masticatoare, dar si caracterul
miscarilor mandibulare.
Masticatiograma ne va da posibilitate sa studiem si eficacitatea tratamentului
ortopedo-protetic si steriotipul actului de masticatie. Indiferent de scopul
urmarit si particularitatile individuale pe chimograma deosebim citeva faze:
I- faza starii de repaus fiziologic relativ (postura) a mandibulei, care este
inscrisa cu o linie dreapta;
II- faza deschiderii gurii efectuata pentru a fi introdus produsul alimentar in
cavitatea bucala;
III- faza de adaptare sau orientare pentru a incepe zdrobirea alimentelor;
IV- faza de baza a actului de masticatie;
V- faza de formare a bolului alimentar si deglutitia, dupa care din nou se
inregistreaza starea de repaus fiziologic relativa.

22. Miotonometria:
Miotonometria este o metoda de investigare a tonusului muscular care va fi
modificat in raport cu schimbarile stomatologice de functii ale sistemului
stomatognat si cele motrice ale mandibulei. In acest scop se utilizeaza
tonometrul Szirmai, compus dintr-o tija cu resort elastic pentru compresiune
si un cadran cu indicator. Masurarile se fac in stare de repaus si contractie
maxima.

23. Electromiografia:
Electromiografia este o tehnic de evaluare i nregistrare a activitii
musculare, pe baza detectrii semnalelor electrice produse de muchi. Este
folosit un aparat numit electromiograf. Rezutatul investigrii este o
electromiogram.

24. Reografia:
Este o metoda de examinare a starii functionale a organelor si tesuturilor prin
studiul oscilatiilor de pulsare a vaselor sangvine pe baza inregistrarii grafice a
schimbarilor de rezistenta totala a tesuturilor. Analiza undelor reografice se
efectueaza vizual si prin metode grafice care includ parametrii provizorii si de
amplituda.

25. Examenul fotostatic:


Fotografia ca un examen complementar se foloseste mai mult in scop
diagnostic stiintific, documentar si medico-legal. Ea poate fi executata
extraoral si intraoral. Pe fotografia extraorala de profil si fata se traseaza
deverse planuri auxiliare care ne permit sa efectuam diverse efectuari in
scopul determinarii ca de exemplu a marimei etajelor fetei, momente de
asimetrie etc. Fotografia intraorala ne da posibilitatea sa comparam imaginile
inainte si dupa tratamentul protetic (ocluzia, relatiile interdentare).

26. Examenul microcurenilor electrici n cavitatea bucal:


Tratamentul protetic cu constructii metalice din diferite aliaje si prezenta
obturatiilor pot crea conditii pentru aparitia microcurentilor in cavitatea
bucala. Dupa cum se stie la baza elementului galvanic sta reactia de oxidare si
restabilire. Metalul cu potentialul de electrod negativ se oxideaza eliminind
ioni in solutie. La investigarea microcurentilor electrici se foloseste
microampermetrul M-24 si potentiometrele PP-63, UPIP-601.

27. Gnatosonia:
Este o metoda de inregistrare a zgomotelor normale si anormale produse de
cotactele interdantare premature si de afectiunile ATM. Sunetele pot fi
inregistrate prin intermediul microfoanelor sensibile de la care impulsul este
transmis pe osciloscop. Analiza rezultatelor (frecventa, momentul aparitiei,
amplitudinea) se efectueaza la un analizator special.

28. Gnatofonia:
Metoda de studiu spectrala a functiei fonetice executata in scopul unui
diagnostic exact la pacientii cu diverse anomalii dentomaxilare, in caz de
edentatie partiala, la fel si la determinarea calitatii tratamentului protetic din
punct de vedere al restauraruii fonatiei.
29. Componentele diagnosticului n protetica dentar:
Diagnosticul este compus din 3 parti:
Afectiunea principala
Complicatiile provocate de afectiunea principala
Afectiunile concomitente

30. Formele nozologice ale afeciunilor esuturilor dure ale


dinilor:
Patologia tesuturilor dure ale dintilor:
Leziuni odontale coronare caiesogene:
Partiale;
Totale.
Leziuni odontale coronare acariesogene:
Congenitale cu specific ereditar: amilogeneza imperfecta,
dentinogeneza imperfecta (osteogeneza), displazia dentinei,
displazia Capdepond;
Dobindite: hipoplazia smaltului simpla, complex (dinti
Hutchinson), fluoroza, discromii, defecte cuneiforme, uzuri,
abraziune patologica, eroziuni chimice, idiopatice,
traumatice.
Abraziunea patologica a tesuturilor dure (orizontala, verticala, mixta):
Localizata: cu pastrarea spatiului interocluzal individual si cu
marirea spatiului interocluzal in zona abraziunii;
Generalizata: fara modificari ale dimensiunii verticale de ocluzie
sau cu micsorarea dimensiunii verticale de ocluzie.
Anomalii dentare: de forma, volum, sediu, directie, numar.
Anomalii de forma a arcadelor dentare.
Anomalii de ocluzie: distala sau prognatia meziala, progenia adinca,
deschisa, incrucisata.
Edentatie partiala:
Fara micsorarea dimensiunii verticale de ocluzie;
Cu micsorarea dimensiunii verticale de ocluzie.
Edentatie totala.
Afectiunile paradontului:
Gingivite;
Parodontite: forma localizata, forma generalizata;
Paradontoza.
Migrari dentare:
Inclinare: meziala, distala, vestibulara, orala;
Deplasarea corporala in directia mezio-distala;
Extruzia;
Regresinea;
Rotari in ax;
Rotari mixte.
Afectiunile ATM:
Artrita;
Artroza;
Artrito-artroza;
Sindromul disfunctional.
Afectiunile mucoasei cavitatii bucale:
Stomatite traumatice: eroziuni, ulcer;
Stomatite toxico-alergice;
Stomatite electrochimice: galvanoza;
Stomatite provocate de dereglari de termoreglatie;
Insuportabilitatea materialelor: disfunctii ale aparatului de
recepetie;
Leucoplachia;
Lichenul rosu plan;
Candidoze.
Afectiuni ale limbii:
Glosita;
Glosalgie.
Deteriorarile si deformatiile maxilarelor.
Prosopalgiile.
Formele mixte de leziuni ale sistemului stomatognat.
Disfunctii musculare ale sistemului stomatognat.

31. Simptomele clinice ale afeciunilor esuturilor dure ale dinilor:


Simptome subiective:
durerea: inflamatorie, degenerativa, de spasm muscular, excitanti
chimici, termici, mecanici, traumatisme
tulburari fizionomice

Simptome obiective:
simptome exobucale
simptome endobucale

32. Simptomele clinice exobucale ale afeciunilor sistemului


stomatognat:
Acestea se vor gasi in dependenta de varietatea afectiunii si gradul ei de
manifestare.
Manifestarea simptomelor faciale: asimetrii faciale, prabusirea buzelor,
adincirea santurilor periorale, caderea comisurii orale, proeminenta
mentonului, modificarea unghiului mandibulei etc.
33. Simptomele clinice endobucale ale afeciunilor sistemului
stomatognat:
In dependenta de forma nozologica a patologiei dintre diferite forme si
particularitatile individuale vom avea si diferite simptome endobucale.
Ele se vor referi la :
LOC: integritatea coronara, forme, volum, directie, pozitie
leziuni paradontale: retractia gingivala, migrarile dintilor restanti
leziuni ale tesutului mucos si osos
rapoartele arcadelor dentare
traumatizarea tesuturilor moi
edentatie totala: lipsa completa a dintilor
edentatie partiala: prezenta breselor