1) Organizarea i volumul serviciului chirurgical.

Etapale: punctul ambulator

medical, spitalul de circumscriptie, spitalul raional, sectiile specializate republicane.
Rolul serviciului de urgent.
Sectia de chirurgie generala functioneaza de obicei in cadrul spitalului teritorial si trebuie sa
asigure bolnavul cu o asistenta medicala de inalt nivel profesional , ingrijire deosebita , alimentatie
individuala in timpul spitalizarii.Spatiile functionale:serviciul de primire,blocul operator,salile de
pansament,salonul de terapie intensiva,salile necesare activitatii personalului sanitar,statie de
sterilizare,sala de pansamente.Deasemenea se gasesc saloane pentru bolnavi,Sali de primire a
vizitatorilor ,bai si grupuri sanitare.
Acordareaajutorului chirurgical populaiei este repartizat n etape i depinde de urgena
patologiei. Asistena chirurgical curativ i consultativ se acord n policlinici, secii de chirurgie
generale i specializate din spitalele raionale, municipalei republican.
2) Asepsia. Defenitia. Msurile de profilaxie a infectiei aeriene (n sectiile de
chirurgie, blocul operator, sala de pansamente)
Asepsia totalitatea metodelor ndreptate spre prevenirea ptrunderei microbilor n plag,
organismul pacientului, realizndu-se condiii de intervenie la adpost de germeni.
Legea fundamental a asepsiei: totul ce contacteaz cu plaga trebuie s fie steril.
Exogen, se consider infecia, care nimerete n plag din mediul care nconjoar bolnavul: din aer
(infecia prin aer) cu picturi de saliv i de alte lichide (infecia prin picturi), de pe obiectele, care
vin n contact cu plaga (infecie prin contact), de pe obiectele care rmn n plag (suturi, drenaje,
etc.), aa numite infecii prin implantare.
Endogen se consider infecia, care se gsete n interiorul organismului sau pe tegumentele lui
(piele, tubul degestiv, cile respiratorii etc.). Infecia endogen poate ptrunde n plag direct sau
prin vase (pe cale limfogen sau hematogen).
Pentru respectarea asepsiei n timpul operaiilor n blocul operator trebuie respectat devizarea n
zone a ncperilor.
n zona steril 1 sunt incluse ncperile cu cele mai stricte cerine: slile de operaie i camera de
sterilizare (n cazul cnd lipsete secia de sterilizare central).
n zona 2 a regimului strict se refer ncperile, care direct sunt legate de sala de operaie; sala de
pregtire preoperatorie; sala de anestezie.
n zona 3 zona regimului limitat o alctuiesc ncperile pentru pregtirea i pstrarea sngelui,
pentru pstrarea aparatajului mobil pentru deservirea slilor de operaie, biroul chirurgilor,
asistene medicale, laboratorul pentru analize urgente.
n zona 4 zona regimului spitalicesc obinuit include ncperile n care intrarea nu este legat cu
trecerea prin camera de dezinfecie sanitar: biroul efului blocului de operaie, a asistentei
medicale ef i camera pentru lengerie murdar i deeuri.
n timpul lucrului se respect curenia, compresele i tampoanele de tifon mbibate cu snge sau
secreie din plag se arunc n ligheane speciale. Exsudatul i puroiul din plag sau caviti se
colecteaz cu aspiratorul ntr-un vas nchis.
Curenia n sala de operaie se face cu pruden pe cale umed.
Exist urmtoarele metode de curenie n sala de operaie.
1. Curenia curent n timpul operaiei: infirmiera strnge tampoanele i compresele ntmpltor
czute pe podea i terge podeaua murdar de snge sau exudat.
2. Curenia slii de operaie dup fiecare operaie.
3. Curenia zilnic dup finisarea operaiilor obinuite sau urgente.
4. Curenia general a slii de operaie, care se face conform unui plan ntr-o zi cnd nu se fac
operaii, o dat pe sptmn.
5. Dimineaa nainte de a ncepe lucrul, suprafeele orizontale(duumeaua, mesele, pervazurile) se
terg cu o crp umed, pentru a strnge praful depus peste noapte. Aceast metod se numete
prealabil.

Temperatura aerului din sala de operaie trebuie s fie ntre 22 250C la o umeditate de 50% i cu o
ventilaie ce asigur schimbul aerului de 3-4 ori pe or. Temperatura mai nalt provoac
transpiraie, infectnd astfel tegumentele cu bacterii din glandele sudoripare. Temperatura joas
poate provoca rcirea bolnavilor i crea condiii pentru dezvoltarea complicaiilor.
n cazul cnd se folosete epuratorul de aer staionar se asigur schimbul aerului curit de 40 de
ori ntr-o or. n afar de aceasta dezinfectarea aerului din sala de operaie i pansamante se face cu
lmpi ultraviolete bactericide.
3) Msuri de profilaxie a infectiei prin contact. Metodele clasice i contemporane de
prelucrare a minelor chirurgului (enumerati)
La nceput cu ajutorul unei perii i a spunului se spal palma, apoi partea dorsal a fiecrui deget,
spaiile interdegitale i loja unghial, de exemplu a minii stngi. La fel se dezinfecteaz degetele
minii drepte. Apoi se spal suprafaa regiunii metacarpiene dorsale i ventrale mai nti la mna
stng i apoi la cea dreapt, i n sfrit se spal antebraul. La sfrit nc o dat se spal loja
unghial.
Se terg minele cu o compres steril i se dezinfecteaz cu antiseptice n aceiai succesiune.
Metodele clasice de dezinfectare a minilor chirurgului sunt: Fiurbringher, Alfeld, Spasocucoki-
Kocerghin. Metodele Fiurbringher i Alfeld au doar o importtan istoric.
Metoda Spasocucoki Kocerghin.
n cazul utilizrii accestei metode nu este necesar de a spla n prealabil cu ap ntrebuinnd peria
i spunul. Metoda se bazeaz pe dezolvarea cu soluie de amoniac a grsimilor de pe suprafaa i
din porii pielii i ndeprtarea mpreun cu soluia a bacteriilor.
Metodica: soluie proaspt i cald de amoniac de 0,5% se toarn n dou ligheane sterile. Cu o
compres steril se spal minile n consecutivitatea descris mai sus timp de 3 minute, mai nti
ntr-un lighean, apoi timp de 3 minute n altul. Dup aceasta minile se terg cu un prosop steril sau
compres i timp de 5 minute se dezinfecteaz cu alcool de 96*.
Muli chirurgi badijoneaz lojile unghiale cu tinctur de iod. Pregtirea minilor pentru operaie
trebuie s prevad:
1. ndeprtarea de pe suprafaa pielii minilor a murdriei i a bacteriilor.
2. distrugerea bacteriilor rmase pe mini.
3. tbcirea pielii pentru a nchide canalele glandelor sebacee i sudoripare.
4. inofensivitatea pentru piele.
Este imposibil de a obine o sterilitate absolut a minilor pe tot parcursul operaiei. n legtur cu
aceasta este necesar de a izola pielea minilor de plaga operatorie cu mnui.
O alt metod de dezinfectare a minilor este utilizarea pervomurului sau C-4 (amestec de ap
oxigenat i acid formic i bigluconat de clorhexidin (hibitan). nainte de dezinfectarea minilor cu
pervomur, minile se spal cu ap i spun (fr perie timp de 1 min.). Se terg cu o compres
steril. Apoi minile se dezinfecteaz timp de 1 min. cu soluie C-4 sau pervomur ntr-un lighean
emailat, se terg cu o compres steril i se mbrac mnuile sterile.
4) Expres metodele de prelucrare a minelor (cu bigluconat de clorhexidina i alcool
etilic)

Minile se spal cu spun i se terg cu o compres steril, apoi timp de 2-3 min. se dezinfecteaz cu un
tampon de vat muiat n soluie alcoolic de 0,5% de clorhexidin.
La metoda de splare a minilor bazat numai pe tbcirea pielii se refer dezinfectarea minilor timp de
10 minute cu alcool de 96*. Splarea minilor cu ap n acest caz nu se recomand, pentru c aceasta
nrutete procesul tbcirii. Aceast metod nu a cptat o larg ntrebuinare din cauza siguranei
insuficiente. ns metoda tbcirii se recomand n lipsa apei calde sau mnuilor sterile.
5) Metodele de sterializare a mnuilor i de prelucrare a cmpului de operatie
(Grossch-Filoncikov, metodele contemporane)

La dezinfectarea cmpului operator se utilizeaz cu succes metoda Grossich-Filoncicov

badijonarea cu soluie alcoolic de iod 5%. Prima badijonare se efectueaz nainte de aplicarea pe
cmpul operator a lengeriei sterile, a doua dup izolarea cmpului de operaie cu lengerie steril, a
treia nainte de suturarea pielei i a patra dup aplicarea suturilor la piele.
Deci, iodul tbcete pielea i ptrunznd n adncul pliurilor i porilor, o dezinfecteaz.
n Occident pe larg se utilizeaz dezinfectarea cmpului operator cu soluie de hibiscrub, hibitan i
betadin.
6)Metodele de sterilizare a instrumentelor (enumerati). Sterilizarea
instrumentelor tioase i cu lentile
Sterilizare: Fizic (mecanic, cldur, rad UV sau ionizante, US) Chimic (formol, oxid de etilen,
glutaraldehida)
Instrumentele necesare pentru operaie se sterilizeaz prin fierbere n soluie de 2% de
hidrocarbonat de sodiu sau n ap timp de 20 30 minute din momentul cnd a nceput fierberea.
Instrumentele de tiere i de nepare n cazul fierberii ndelungate se tocesc, de aceea ele se fierb
separat timp de 3 minute fr adugarea hidrocarbonatului de sodiu i se in n alcool de 900 nu mai
puin de 2-3 ore. Instrumentele infectate cu microbi patogeni, trebuie fierte timp de 45 minute, iar
cele contaminate cu microbi sporulai anaerobi se sterilizeaz prin fierbere fracionar timp de 2
ore. Sterilizarea se face n sterilizatoare metalice cu plas i cu un capac, care se nchide ermetic. n
prezent instrumentele se pot steriliza cu aer uscat n termostate electrosterilizatoare. Exist de
asemenea metoda de sterilizare n sterilizatoare speciale cu gaze. Dar aceast metod nu a cptat o
ntrebuinare larg.
Cateterile uretrale i cistoscoapele sterilizate prin fierbere sau n autoclave cu vapori se stric, de
aceea ele se sterilizeaz timp de 10 min mai nti n alcool (fr a cufunda ocularul), apoi pe 5 min n
Sol. de cianur de mercur (1:1000). Inainte de ntrebuinare instrumentul sau cateterul se
dezinfecteaz cu alcool.
7)Sterilizarea materialului de pansament i lengerie (metodii, principii) Metode
de control a calittii steralizrii
Tot materialul de pansament trebuie supus sterilizrii (tifonul, tampoanele, vata).
Materialul de pansament se sterilizeaz n sterilizator sub aciunea temperaturii nalte.
Exist 2 tipuri de aparate pentru sterilizare: n primul rnd se utilizeaz vapori fluizi cu temperatura
de 100C; n al doilea se utilizeaz vapori sub presiunea ridicat cu temperatur mai mare de 130C.
Sterilizarea cu vapori fluizi este nesigur, fiindc cea mai ridicat temperatur n aparat (100C) nu
distruge bacteriile sporulate, tetanosul, antraxul, etc. Pentru aceasta este nevoie de o temperatur
nu mai mic de 120C.
Controlul sterilitii
Controlul sterilitii materialului n autoclave se efectueaz prin metode directe i indirecte.
Metoda direct bacteriologic; nsmnarea de pe materialul de pansament i albituri sau
utilizarea testelor bacteriologice.
Pentru efectuarea testelor bacteriologice sunt utilizate eprubete cu culturi de microorganisme
nepatogene sporulate, care mor la o anumit temperatur. Eprubetele se introduc n interiorul
casoletei, iar la finisarea sterilizrii sunt ndreptate la laborator. Lipsa de cretere a microbilor
confirm sterilitatea materialului. Acest test se efectueaz o dat la 10 zile.
Metodele indirecte sunt utilizate permanent la fiecare sterilizare. Pentru aceasta se folosesc
substane cu un anumit punct de topire acidul benzoic (120C), resorbcina (119C), antipirina (110C).
Aceste substane se pstreaz n fiole. n casolet se introduc cte 1-2 fiole. Topirea prafului i
transformarea lui ntr-o mas compact, demonstreaz faptul, c temperatura n casolet a fost
egal sau mai nalt de ct ceea de topire a substanei de control.
Pentru controlul regimului de sterilizare n sterilizatoare sub presiune, sunt utilizate substane cu o
temperatur de topire mai nalt: acid ascorbic (187-192C), pilocarpini hidrocloridi (200C), tiouree
(180C), etc.
O alt metod este termometria. n fiecare casolet se instaleaz cte 1-2 termometre. n acest mod
primim informaie despre temperatura maximal, iar neajunsul acestei metode este faptul c nu
tim n decurs de ct timp a fost meninut aceast temperatur.

8) Materialile de sutur, caracteristica lor.

Materealele de sutura trebuie sa fie sterile,rezistente,maliabile,bine tolerate. Instrumentele folosite
trebuie sa fie sterile,de dimensiuni concordante cu marimea organelor care urmeaza a fi
suturate.Materialele de sutura pot fi naturale sau sintetice. Pot fi resorbabile sau
neresorbabile.Firele de sutura:monofilament(guta);polifilament(sunt mai flexibile)rasucite sau
impletite.Materialele naturale:Catgut(din submucoasa intestinului de oaie,tuburi sau plicuri
impermiabile,sterilizate prin iradiere,pastrate in lichid conservat,in timp se pierde si rezistenta
mecanica.,are diferite grosimi,se pot folosi tendoane de animale mari,tunica abdominala la ovine);
Matasea (foarte rezistent si maleabil,se foloseste pentru suturi speciale,bine tolerat in
tesuturi,neresorbabil,in chirurgia plastica,vasculara; Fir de in (origine vegetala,foarte
mealabil,rezistent,preferat in sutura pe tubul digestivsi in suturile cutanate); Firul de bumbac
(foaret rezistent si maleabil,se sterilizeaza in momentul intrebuintarii); Crinul de florenta (foarte
rezistent,se prelucreza greu,pret de cost ridicat);
Materiale sintetice:foarte rezistente ,se pot prelucra usor,foarte bine tolerate;mono sau
polifilamente,firele resorbabile se prepara prin polimerizare. Dexon (se descompune in organism
prin hidrolizafara sa determine fenomene de respingere,dupa descompunere nu se produc
fenomene inflamatorii,se prezinta in manunchiuri ,sau cu ace atraumatice.

9) Antisepsia. Definitia si istoria (Semelweis, Paster, Lister ). Metodele

antisepsiei.Principii generale.
Antisepsia (anti-contra + septikos-putred) totalitatea mijloacelor prin care se urmareste
distrugerea germenilor patogeni prezenti intr-o plaga, in mediu sau tegumente.
Lister ( 1827 1912 ) n Anglia este cel care utilizeaz primele metode de antisepsie prin folosirea
acidului carbolic n tratamentul plgilor.
Josef Lister mbiba cu acid carbolic materialul de pansament cu care se acoperea plaga, dezinfecta
mnile i prelucra aerul n timpul operaiei cu vapori de acid carbolic
Semmelweis este cel care introduce n clinica sa obligativitatea splrii minilor cu ap i spun i
ap clorurat nainte de a ncepe un act chirurgical sau obstetrical
Louis Pasteureste considerat printele asepsiei, fiind primul care descoper diverse familii de
germeni i demonstreaz relaia de cauzalitate ntre acetia i apariia diverselor boli
Metodele antisepsiei : fizica, chimica, mecanica si biologica.

10) Antisepsia mecanica, fizica si chimica. (Caracterizati)

Fizica distrugerea mi/o prin intermediul metodelor fizice. Aici se atribuie :
1. Material de pansament higroscopic (introducerea in plaga a materialului de pansament
higroscopic mareste considerabil volumul exudatului evacuat. De obicei se utilizeaza tifonul, din
care se confectioneaza tampoane si mese de diferite dimensiuni. Se mai utilizeaza si vata
higroscopica)
2. Solutii hipertonice (p/u ameliorarea drenarii. presiunea osmotica a carora > decit a plasmei
singelui. Cel mai frecvent se utilizeaza solutia de NaCl 10 % numita in practica sol hipertonica)
3. Drenarea Deosebim 3 tipuri de drenare :
In caz de drenare pasiva se folosesc fisii de cauciuc si tuburi. Pe dren de obicei se fac citeva orificii
laterale.Puroiul din plaga se dreneaza pasiv si treb de plasat in coltul de jos al plagii. Cind avem
drenare activa tubul care este din plaga este unit la un aspirator electric ce creaza o presiune -.
Drenarea cu lavaj continuu printrun tub in focar in focar se introduce solutia de antiseptic, iar
prin altul sol se evacuiaza.Este necesar ca volumul lichidului introdus = cu cel evacuat.
4. Sorbentii in plaga se introduc substante ce absorb toxinele. De obice sunt substante sub
forma de plbere ce contin carbon
5. Metode suplimentare se atribuie la tratamentul deschis al plagilor, in rezultat are loc uscarea
acesteea ce creaza conditii nefavorabile p/u dezvoltarea bacteriilor.(aplicarea ultrasunetului,
aplicarea laserului cu energie inalta, aplicarea razelor UV ). Aici se mai adauga prelucrarea cu jet de
apa sub presiune.

Chimica metoda de combatere a infectiilor in plaga, in baza carora se utilizeaza substantele

chimice ce exercita actiune bactericida si bacteriostatica, cu aplicare locala &
sistemica.Antsisepticele chimice se grupeaza in : haloizi(cloramina, preparate de iod), saruri ale
metalelor grele(nitrat de Ag- sol apoasa, diclorura mercurica, saruri de Ag-colargol si protargol),
alcool (alcool etilic) aldehide(formaldehida, lizoform, cidex), fenoli(Acid carbolic, ihtiol)
coloranti( albastru de metilen, verde de briliant) acizi(acid boric si formic) baze(clorura de NH3)
oxidati(h2o2, perhidrol, permanganat de kaliu) detergenti(clorhexidina, rokkal) derivati
nitofuranici(furacilina) derivati ai 8-ixichinolonei(enteroseptol) derivati ai
hinoxalinei(DIOXIDINA), AI NITROMIDAZOLULUI, sulfamide, antiseptice de origine vegetala...

Mecanica- inlaturarea mecanica ami/o din plaga, utilizind urmatoarele procedee :

1. Toaleta plagii se efectuiaza practic la fiecare pansament, inlaturind material de pansamnet
imbibat cu secret, se prelucreaza piele ain jurul plagii, exudatul purulent,tesut. necrotice libere etc.
Respectarea acestora duce la inlaturarea 80 % microbi din plaga.
2. Prelucrarea chirurgicala primara (primele 12h).
Incizia plagii,recesurilor acesteea, excizia marginilor, peretilor si fundului plagii in limitele
tesuturilor sanatoase, se-nlatura toate tesuturile lezate, infectate, imbibate cu singe.
Restab es.lezate.
Aplicarea suturilor primare, primare ntrziate 6z, p.amnate 8z, secundare 3s epitelizare.
3. Prelucrarea chirurgicala secundar
Necrotomie nlt corpi strini Revizia canalului coleciei puurlente
Largirea canalului si orificiului extern cu lichidarea recesurilor
Drenarea plgii

11.Antisepsia biologica.Principii contemporane de administrare si caile de

administrare a AB. Complicatiile antibioticoterapiei
Antisepsia biologica grup preparate ce ac asupra c.microbine i toxinelor i grup subst ac prin
macroorganism amplificnd proprietile ne/specifice a organismului.
La antisepticele biologice se refera (AB, fermenti proteolitici, bacteriofacgii si antitoxine seruri )
Vaccin Anatoxine snge Plasma Ig Metiltiouracil
Grupuri de baza a AB :
Grupul penicilinei
Penicilinile semisintetice: ampicilina
Cefalosporinele: kefzol,claforan
Aminogligozide: gentamicide
Tetraciclinele
 Macrolide
Rifamicine

Complicatiile antibioticoterapiei :
- Reactii alergice. Se manifesta prin eruptii cutanate, dereglari respiratorii, spasm bronsic, pina la
dezvoltarea socului anafilactic.
- Actiune toxica asupra organelor interne. Se afecteaza mai frecvent auzul,ficat si rinichii
- Dizbacterioza(modificarea microflorei organismului) este caracteristica la administrarea enterala
am AB, mai frecvent intilnita la copii si la administrea indelungata a AB in doze mari.
- Formarea bacteriilor rezistente complicatie ce cauzeaza infectia antibioticoerapiei.

Principii contemporane de administrare

1. Antibioticoterapiea treb sa fie administrata conform unor indicatii
2. Este obligatorie determinarea sensibilitatii microflorei din plaga
3. treb de efectuat proba de sensibilitatii la AB
4. la necesitatea tratam indelungat cu AB aceste treb sa fie schimbate la fiecare 5-7 zile, p/u a evita
adaptarea microflorei.
5. Cu scopul in tesificarii actiunii Ab , treb de combinat AB cu diferit spectru de actiune
6. Este necesaa combinarea cailor de administrare (locala si sistemica)
7. Asocierea cu alte substante antiseptice(fermenti proteolitici etc.)

12.Hemoragia.Definitie.Cauze si clasificarea hemoragiilor.

Hemoragia este revarsarea singelui din patul vascular ca rezultat al lezarii traumatice sau
dereglarea permiabilitatii peretelui vascular.
Clasificare :
Dupa principiul anatomic :
Arteriala revarsarea singelui in jet pulsativ, de culoare purpurie rosie. Volumul piederii de singe
este determinat de calibrul vasului si caracterul lezarii (completa & incompleta)
Venosa revarsare continua a singelui de culoare visinie. La lezarea venei regiunii gitului este
pericol de embolie gazoasa.
Capilara hemoragie mixta, determinata de lezarea capilarelor si- a venelor si-a arterelor de
calibru mic
Parenchimatoasa hemoragie din organe parenchimatoase: ficat, lien,rinichi, plamin. D/p esenta
sunt hemoragii capilare, dar sunt mai periculoase, din cauza particularitatilor anatomice.

Dupa mecanismul aparitiei :

Haemoragia per rexin hemoragie la lezarea traumatica a vasului.Se-ntilneste celmai
des.
Haemoragia per diabrosin hemoragie la erodarea peretelui vascular(distrucite, ulceratie,
necroza), ca rezultat a unui proces patologic(imflamatie, proces canceros etc)
Haemoragia per diapedesin hemoragie ca rezultat a dereglarii permiabilitatii peretelui
vascular la nivel microscopic(in avitaminoza C, uremie scarlatina, sepsis ,etc)

Dupa referinta la mediul extern :

Externa revarsarea singelui in mediul extern.Asemenea hemoragii este usor de diagnosticat
Interna singele se revarsa in cavitati interne & intratisular
Propriu-zis interne hemoragii in cavitati ce nu comunica cu mediul extern(hemoperitoneum,
hemotorace, hemopericardium)
Cavitare
 Intratisulara
o Pitehie hemoimbibitii intradermale
o Purpura hemoimbibitii submucoase
o Hematom hemoragie in tesuturi cu formarea unei cavitati in interiorul careea de determina
singe cu chiaguri
Hemoragii interne exteriorizate hemoragii in cavitati interne ce comunica cu mediul extern.

Dupa tipul aparitiei :

Primare - hemoragia ce apare la momentul traumei
Secundare hemoragia care apare peste un interval de timp de la momentul traumei si poate fi :
Precoce - de la citeva ore de la traumapin la 4-5 zile, cauza fiind sau alunecarea ligaturii de pe vas
& deplombajul vasului din cauza ruperii trombului primar
o Unitara hemoragia ce sa repetat intr-un singur epizod
o Recidivanta - hemoragia ce se repeta mai mult de un epizod
Tardiva - determinata de distructia peretelui vascular ca rezultat al unui proces purulent in plaga
o Unitara
o Recidivanta

Dupa evolutie :
Acuta hemoragia are loc intr-un scurt interval de timp
Cronica - hemoragie lenta in cantitati mici(oculta)

Dupa gradul VCS(volum circulant sangvin) pierdut :

gr. 1(usoara) pierderea pin la 10-12% VCS (500-700 ml)
gr. 2(mediu) pierdere pin la 15-20% VCS (1000-1400 ml)
gr.3(grava) pierderea pin la 20-30% VCS (1500-2000ml)
gr.4 (masiva) pierderea>30% (>2000 ml)

Cauza este determinata de lezarea vasului sangvin provocata de un oarecare agent : trauma ,
erodarea vasului in cazul diferitor boli si procese purulente, tensiune arteriala ridicata, coborirea
brusca a presiunii atmosferice, dereglarea permiabilitatii vasului poate fi cauzata de modificarile
chimice ale singelui, actiunea toxinelor, dereglarea echilibrului de vitamine din organism.

13. Reaciile compensatorii ale organismului i modificrile patologice n hemoragii.

RECIA ORGANISMULUI LA HEMORAGIE
n hemoragii cronice pierderea chiar a unei cantiti mari al VCS (50%) poate s nu
provoace pericol pentru pacient, pe cnd ntr-o hemoragie acut pierderea unimomentan a
unei cantiti al VCS de 40% este considerat incompatibil cu viaa.
 HEMORAGIA

Scderea VCS + Anemie

1. Hipotonie (oc hipovolemic)

2. Hipoxemie
3. Hipoxie tisular (SNC, Cord).

REACIA COMPENSATORIE DE RSPUNS AL ORGANISMULUI LA

HEMORAGIE

I. Faza iniial: II. Faza de com- III. Faza terminal:

pensare:
1. spasmul 1. Hemodiluie; 1. dereglri de
primar 2. Centralizarea microcirculaie;
vascular hemodinamici 2. acidoz;
venos; i; (spasmul 3. toxemie;
2. mobilizarea secundar) 4. paralezia
sngelui din 3. mrirea centrului de
depozite; contra-ciilor respiraie i
3. tahicardie; cordului; stopul cardiac;
4. spasmul 4. hiperventilare; 5. decentralizarea
vasului lezat + 5.mecanismul hemodinamicii.
tromboza lui; renal de
compensarea
pierderilor

14. Semiologia hemoragiilor interne i externe. Semne generale i locale n hemoragii

Semnle clinice locale
ntr-o hemoragie extern stabilirea diagnozei este destul de simplu i rmne de stabilit numai apartenena
anatomic - este o hemoragie arterial, venoas sau capilar. Mai complicat este stabilirea diagnozei de hemoragie
ntr-o hemoragie intern. Tabloul clinic local ntr-o hemoragie intern propriu zis va fi alctuit de semnele clinice ale
acumulrii de lichid ntr-o cavitate intern nchis i de semnele clinice ale dereglrii funciei organului comprimat cu
sngele revrsat. De exemplu: n hemotorace vor fi semnele de acumulare al lichidului n cavitatea pleural
diminuarea respiraie, sunet mat percutor i dereglarea funciei plmnului comprimat dispnoe; n hemartrosis
bombarea reliefului articular, balotarea patelei i dereglarea funciei articulaiei date; n hemopericard dilatarea
hotarelor percutrii ale cordului i dereglarea funciei lui tamponada cordului .a. Semnele locale ale unei hemoragii
interne exteriorizate vor fi acele ce denot exteriorizarea sngelui exterior: hematomezis vom cu snge (care poate
fi sub form de za de cafea sau snge neschimbat cu cheaguri); melen scaun lichid de culoare neagr ca pcura
caracteristic unei hemoragii GI; hemoptozis hemoragie din cile respiratorii; epustaxis hemoragie nazal;
metroragie hemoragie uterin; hematurie hemoragie din cile urinare.
Semnele generale ale hemoragiei:
- paliditate;
- Tahicardie; semnele clasice
- Scderea presiunii arteriale;
- Slbiciune;
- Vertijuri;
- ntunicare i stelue n faa ochilor;
- Senzaia de insuficiena a aerului;
- Greuri.

15.Caracteristica hemoragiilor interne(intratisulara, cavitara)

Intr-o hemoragie interna stabilirea diagnozei de hemoragie este mai complicat de
determinat.Tabloul clinic local intr-o hemoragie interna propriu-zisa va fi alcatuit din semne clinice
ale acumularii de lichid intr-o cavitate interna inchisa si de semnele clinice ale dereglarii f-ei
oraganului comprimat cu singe revarsat.
- Intratisularain urma careea prin acumulare locala de singe se formeaza un hematom. Aceastea se
poat poduce oriunde in organism, dar obisnuit acest termen se refera la spatiile conjuctive de clivaj
de la nivelul membrelor, in spatiul retroperitonial si mediastin.
- Cavitara(exteriorizata) semnele locale ale unei astfel de hemoragii sunt acelea ce denota
exteriorizarea singelui in exterior:
Hematomezis- voma cu singe ce care poate fi sub forma de zat de cafea & singe neschimbat cu
cheaguri.
Melena scaun lichid de culoare neagra ca pacura caracteristic unei hemoragii G-
HEMOPTOZIS hemoragie din caile respiratorii
Epustaxis hemoragie nazala
Metroragie hemoragie uterina
Hematurie- hemoragie din caile urinare.

16.Caracteristica hemoragiilor externe

Intr-o hemoragie externa stabilirea diagnozei este destul de simplu de stabilit numai apartenenta
anatomica, este o hemoragie :
Arteriala - sangele tasneste din plaga, este pulsatil (cu mici intreruperi) si este rosu deschis,
incarcat cu oxigen, curge spre tesuturi.O astfel de hemoragie duce la instalarea rapida a anemiei
acute. Poate provoca rapid moartea
Venoasa- curgerea sangelui este mai lenta, fara presiune, in flux continuu si de un rosu inchis,
incarcat cu produsi toxici, curge spre plamani
Capilara se caracterizeaza prin singerarea itregii suprafete a ranii, vaselor mici si capilare. Este
usor de oprit, cantitatea sangelui ce curge fiind mica

17.Pericolul si consecintele hemoragiilor.(Enumerati)

Hemoragiile sunt periculoase d/e dezvolta o anemie acuta si-o anemizare cerebrala.Bolnavul
poate deceda in urma dereglarii f-ilor centrilor vitali. O hemoragie in care TA scade pin la 80 mm Hg
& Hb scade cu 1/3 din valoare initiala este periculoasa p/u viata, d/e procese de compensatie ale
organismului nu reuses sa se dezvolte.

In hemoragii interne, singele revarsat poate :

o Poate comprima organul de importanta vitala (plamin, inima, creier etc)
o Deregla f-ia lui si crea un obstacol direct p/u viata bolnavului
o Comprimarea vaselor ce alimenteaza tesuturile ,poate duce la gangrena membrului
o La lezarea venelor mari este pericolul aparitiei emboliei gazoase
o Singele revarsat in tesuturi & cavitati prezinta un mediu nutritiv p/u microbilor

18. Hemostaza primara: factorii vasculari si trombocitari

Hemostaza fiziologic spontan este determinat de urmtorii factori:
- Factorul vascular;
- Factorul celular (trombocitar);
- Factorul plasmatic (sistema de coagulare i anticoagulare).
La trauma vasului are loc vasoconstricia cu dereglarea hemodinamicii i crearea condiiilor mai favorabile pentru
crearea trombului. Anume dereglarea integritii vasului starteaz urmtoarele mecanisme de coagulare: celular i
plasmatic.
n mecanismul celular al hemostazei se deosebesc trei faze:
- I - adhezia trombocitelor este determinat de modificarea potenialului electric al vasului lezat i n acest
proces particip colagenul, glucoproteina Ib, factorul van Vilibrant, ionii de calciu i alt. Aceast faz
dureaz cteva secunde;
- II agregarea trombocitelor;
o Faza iniial iniierea eliberrii substanelor biologic active: ADF, adrenalina, trombina;
o Faza de agregare secundar are loc activarea trombocitelor, formeaz metabolii cu acidul
arahidonic i secreteaz serotonin, care deminuiaz fluxul sanguin ctre aria afectat;
o Faza de formare a eucozanoidelor (nite compui ce ntresc agregarea trombocitelor);
- III formarea cheagului trombocitar ca rezultat al interaciunii trombocitelor agregate, trombinei u a
fibrinei.

19. Hemostaza secundara (coagularea): factorii plasmatici

Hemoragii Secundare hemoragia care apare peste un interval de timp de la momentul traumei i
poate fi:
Precoce de la cteva ore de la traum pn la 4-5 zile, cauza fiind sau alunicarea ligaturii de pe
vas, sau deplombajul vasului din cauza ruperii trombului primar;
o Unitar hemoragia ce sa repetat ntr-un singur epizod;
o Recidivant hemoragia ce se repet mai mult de un epizod;
Tardiv determinat de distrucia peretelui vascular ca rezultat al unui proces purulent n
plag;
o Unitar;
o Recidivant;
Sistema de coagulare (mecanismul plasmatic)
Sistema de coagulare a sngelui este realizat de 13 factori ai coagulrii. Cu excepia a ionilor de Ca+,
factorului VIII, tromboplastinei i a factorilor trombocitari toi factorii de coagulare sunt sintezai n ficat.
Procesul de coagulare a sngelui este format din trei faze:
- faza I faza de formare a tromboplastinei tisulare i al sngelui;
- faza II trecerea protrombinei n trombin;
faza III fomarea fibrinei

20.Metode de hemostaza provizorie. Indicatii si metode de aplicare a garoului.

Complicatiile
Aplicarea pansamentului comprensiv
Pozitia ridicata a membrului
Flexiunea maximala a membrului in articulatie si comprimarea vaselor din aceasta regiune
Comprimarea digitala
Aplicarea garoului
Aplicarea pensei hemostatice pe vasul singerind in rana
Indicatii(in caz de hemoragii arteriale masive ,atunci cind nu este posibila realizarea hemostazei
prin alte metode
In cazul amputarii(taierii sau sectionarii unui membru)
Metode de aplicare a garoului
Prin aplicarea garoului se realizeaza comprimarea tesuturilor moi ale membrului impreuna cu
vasele sangvine si comprimarea lor la os.
Tehnica aplicrii garoului n cazul hemoragiei este urmtoarea: n jurul bazei membruluiridicat se
aplic garoul puternic ntins cu care se nfoar membrul de 2-3 ori. Pentru a prevenistrangularea
pielei sub garou se pune un erveel, o bucat de pnz, haina. Garoul se aplic mai sus de locul
traumat i mai aproape de plag n aa fel ca artera s fie coprimat complect. Dac garoul a fost
aplicat corect, hemoragia se stopeaz, dispare pulsul periferic, tegumentele membrului devin
palide.Garoul se aplic la o distan de ran, deasupra cotului sau a genunchiului, prin strngere
treptat. La fiecare 15-20minute, garoul se desface pentru a permite sngelui s circule. Acesta se
mentine nu mai mult de 2h vara si 1h iarna, p/u a nu produce necroza tesuturilor.
Complicatiile
-comprimarea trunchiurulor nervoaseodata cu arterele ce conduce la pareza sau paralezii a
mmbrului.
-pericolul gangrenei membruluila utilizarea garoului mai mult de 2 ore.
- suprimarea circulatiei atenuiaza rezistenta tesuturilor la infectie si micsoreaza capacitatea
de reginerare.
- suprimarea aportului de O2 la tesuturile membrului creaza conditii favorabile pentru
dezvoltarea infectiei anaerobe.
21. Sindromul de coagulare intravascular desiminat (CID): semiologia,
diagnosticul,principiile de profilaxie i tratamentul.

Proces excesiv de activare a mecanismelor hemostazei;

Procesul canceros sau esutul traumatizat sau necrotizat elimin factorii tisulari n circulaie, iar flora
bacterian gram-negativ elimin endotoxinele, care activeaz treptele cascadei de coagulare.
Adiional de aciunea directa al endotoxinelor asupra factorului Hageman (factor XII), ele provoc sinteza
excesiv al factorilor tisulari ai monocitelor i celulelor endoteliale.
Aceast suprafa celular activat, ulterior accelereaz reaciile de coagulare. Aceast stimulare trombogenic
puternic este cauza depoziiei tromburilor mici i embolizrii vastei reele microvasculare.
Aceast faz trombotic timpurie al CID sindromului este urmat de faza de irosire procoagulant i fibrinoliz
secundar.
Formarea continue al fibrinei i fibrinoliza declanat conduce la hemoragii cu epuizarea factorilor de
coagulare, a trombocitelor i apariia efectului antihemostatic al productelor defragmentate a fibrinei.
Dou faze ale sindromului CID:
I faz- faza de hipercoagulare;
Faza II faz de hipocoagulare.
Majoritatea pacienilor prezint erupii hemoragice cutanate, submucoase hemoragii masive din plgile
chirurgicale i locurile venepunciilor fr tendin de coagulare.
Mai rar dar apare acrocianoze periferice, tromboze i modificri pregangrenoase a degetelor, i al apexului
nasului ,- regiuni unde circulaia sngelui este esenial redus cauzat de vasospasm i microtromburi.
Forme : acut, subacut sau cronic cu tulburri hemoragice de importan mai mic.
Tratament
- formele hemoragice severe (fibrinogen < 0,5 g/l,trombopenie); Fibrinogen, masa trombocitar plus
tratamentul ocului;
- formele medii (fibrinogen 0,5-1 g/l, trombocite < 100 000/mmc); Plasm proaspt congelat, heparin,
- formele uoare se administreaz plasm congelat, factor V.

22. Hemostaza definitiva. caracterizati metodele mecanica, fizica, chimica, biologica.

MECANIC- ligaturarea vasului in rana sau simpla aplicare a suturii vasculare, pansament compresiv si
tamponament. avantajul ligaturarii vasului consta in aplicarea ligaturii departe de plaga in tes. nemodificate,
ceea ce este mai putin periculos si mai comod. Aplicarea suturii vasculare prezinta o metoda idealade
hemostaza fiinda segmentul lezat al arterei poate fi inlocuit cu un vas conservat sau o proteza vasculara pentru
a restabili circulatia.
FIZIC-aceasta metoda se bazeaza pe utilizarea temperaturilor joase de a provoca spasmul vascular, iar a celor
ridicate pentru a coagula singele. Pentru racire se utilizeaza apa rece, ghiata, cu care se umple punga de
cauciuc shi se aplica pe regiunea lezata. Acum se utilizeaza bisturiul electric (electrocuagularea) care dezvolta
o temperatura ridicata si coaguleaza tesuturile si vasele in locul de contact astfel permite oprirea hemoragiei.
CHIMIC-include utilizarea substantelor vasoconstrictoare si preparate caremaresc coagulabilitatea
singelui. aceasta metoda de hemostaza se utilizeaza rar. ex: la hemoragii a mucoaselor se utilizeaza sol.
adrenalina (1:1000). Pentru coagulabilitate se utilizeaza: clorura de calciu.

BIOLOGIC-poate fi impartita in urmatoarele grupe:

-tamponarea ranii singerinde cu propriile tes. a bolnavului(tes. adipos, muschi, fascie) -transfuzia
cantitatilor mici de singe, palsma proaspata, ser, masa trombocitara, fibrinogen. Administrarea
complexului protrombinic, globulina A antihemofilica.
-administrarea de vitamine
-administrarea intramulscular a serului uman sau animal.
-administrarea locala a derivatilor singelui(tombina, burete hemostatic, tampon biologic antiseptic).

23. Grupele de snge. Sistemele de antigeni a sngelui i rolul lor n practica medical.
Hemaglutinarea.

Grupa de snge este o combinare de semne imunologice i genetice normale, determinate prin ereditate i
reprezint o calitate biologic individual.
 n 1901 bacteriologul din Viena Landteiner - conceptul de grup sangvin i a identificat primele 3 grupe.
1902 Stwili, 1907 Janski i n 1910 Moss independent au identificat grupa a patra.

Aglutinogenii - polipeptizi cu sediul n stroma eritrocitelor, dar mai pot fi gsite n leucocite, sperm, saliv,
suc gastric.
Termostabili, suport temperatur de 1000timp de 24 ore i-s rezisteni la uscare. Aglutinogenul poate avea
cteva varieti A1; A2 n dependen de fora de aglutinare.
n prezent au fost identificai circa 7500 de antigeni eritrocitari mprii n 9 sisteme, ns importan practic
o au numai A i B.

Aglutininile i se gsesc n fracia gama a globulinelor plasmei i-s mai puini termostabile, suportnd
temperatura sub 600.
Ele se mpart n Naturale (cu care omul se nate) i Imune (care apar pe parcursul ontogenezei, spre exemplu-
aglutinine anti-rezus).
Mai deosebim aglutinine la rece, care -i manifest reacia de aglutinare la temperatura +40 - +160 i
aglutinine la cald activitatea maximal la temperatura +370 - +420.
n afar de aceasta se ntlnesc aglutinine complete, care aglutineaz eritrocitele n mediu salin i coloidal,
precum i incomplete, fiind active nuami n mediu coloidal.

Eritrocitele umane pot conine ambii aglutinogeni, unul singur sau nici unul, tot aa i n plasm pot fi ntlnite
ambele aglutinine, una singur sau nici una. n dependen de aceasta conform sistemului ABO, pot fi ntlnite
4 grupe sangvine:
O (I) , ; A (II) ; B (III) ; AB (IV) O.
Grupa de snge ca regul, reflect combinarea antigenilor eritrocitari a sistemului ABO i a anticorpilori
respectivi n serul sangvin.
Frecvena dup grup:
I 33,5%; II 37,8%; III 20,6%; IV 8,1%

24. Compatibilitatea grupelor de singe. regula Ottenberg.

Reacia de aglutinare e identic celei de imunitate, aglutinogenii fiind antigeni, iar aglutininele anticorpi.
Reacia de aglutinare are loc atunci, cnd aglutinogenii eritrocitelor donatorului ntlnesc n plasma
primitorului aglutininele respective (A se ntlnete cu , B cu , regula lui Ottenberg).
Deci, conform acestei reguli sunt aglutinate numai eritrocitele donatorului.
n corespundere cu regula Ottenberg este posibil transfuzia nu numai a sngelui de aceieai grup.
Eritrocitele grupei O (I) nu conin nici un aglutinogen i nu are loc aglutinarea nici cu un ser de alte
grupe. Deci, sngele de grupa O (I) poate fi transfuzat i la persoanele cu orice grup sangvin.
n serul sangvin de grupa AB (IV) nu sunt aglutinine, de aceea eritrocitele altor grupe de snge nu vor fi
aglutinate i respectiv persoanelor de gr.AB (IV) poate fi transfuzat snge de orice grup.
Regula Ottenberg poate fi utilizat doar numai la transfuzia a 0,5 litri de snge donator.

n cazul pierderilor masive de snge - transfuzia unei cantiti mai mare de snge, aglutininele plasmei
donatorului nu sunt suficient diluate n serul recipientului i astfel pot aglutina eritrocitele pacientului. Din
aceast cauz este necesar de a transfuza numai snge de aceiai grup.

25. Factorul rezus. Caracteristica si importanta lui. Complicatii posttransfuzionale.

Sistemul Rh clasific sngele uman dup prezena sau absena unor proteine specifice pe suprafaa
hematiilor. Determinarea statutului Rh ine cont de cea mai frecvent dintre acestea: factorul D, sau
antigenul D.
Indivizii ale cror hematii prezint antigen D pe membran sunt considerai Rh+ (pozitiv), ceilali Rh-
(negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, n sistemul Rh absena antigenului nu presupune existena
anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au n mod normal n ser anticorpi anti D.
Statutul Rh se asociaz obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel c "grupa sanguin" este exprimat prin
adugarea semnului + sau - la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc.
Aceste informaii sunt importante n practica medical pentru realizarea unei transfuzii.
Complicatii posttransfuzionale-sunt legate de transfuzia pacientului cu Rh- a singelui cu Rh+ astfel in singele
bolnavului apar Rh anticorpi care poate duce si la moarte. Si invers nu se permite transfuzia de singe Rh-
primitorului Rh+ poate conduce la imunizare si de asemenea conduce la aparitia complicatiilor.

26.Metode de determinare a grupelor de singe.(enumerati) Determinarea grupelor de singe

cu seruri standarde.
1) Cu seruri standarde
2)Cu eritrocite standarte(metoda incrucisata)
3)Cu tolicloni Anti-A si Anti-B(anticorpi monoclonali)

Determinarea grupei de singe cu seruri standarte

Se utilizeaza seruri-test de grupele O(I), A(II),B(III) in 2 serii diferite pentru fiecare grupa. In ambele serii
rezultatele trebuie sa coincida.
Se ia o farfurie alba sau o placa pe care se scrie numele persoanei, singele caruia se cerceteaza si de la stinga la
dreapta la o distanta de 3-4 cm se scriu cifrele I,II, III, care indica serurile test.

O pikatura de ser-test (0,1 ml) de grupa I, se aplica cu o pipeta sub cifra I si la fel cu diverse pipete se aplica
ser-test de gr. II si III, la cifrele respective.
Apoi cu o bagheta de sticla se recolteaza singe de la pacient si se aplica cite o picatura de singe(de 5-10 ori mai
mica decit cele de ser) alaturi de fiecare picatura de ser-standart. Fiecare picatura de ser-test se amesteca cu un
betisor de sticla. Se apreciaza rezultatele timp de 5 min.
1.Daca aglutinarea nu a avut loc cu serul test de gr. I, II ,III, inseamna ca eritrocitele singelui dat nu contin
aglutinogene si este gr. O(I).
2.Daca aglutinarea a avut loc cu serul-test de grupa I si III, dar n-a avut loc cu serul de grupa II, singele cercetat
e grupa II (A)
3.Daca aglutinarea a aparut cu ser de grupa I si II si lipseste cu ser de grupa III, singele cercetat
apartine grupei III(B)
4.Prezenta aglutinarii cu serurile celor 3 grupe, inseaman ca singele cercetat e grupa IV(AB). In asemenea
cazuri se face cercetarea suplimentara cu ser-test de grupa IV(AB). Numai lipsa aglutinarii cu acest ser ne
permite de a concluziona ca singele apartine grupei IV(AB).

27.Determinarea grupelor de singe cu toliclon.

Toliclon-un praf liofilizat de culoare rosie (anti-A) sau albastra (anti-B), care se dizolva cu solutie
fiziologica inainte de cercetare. Sunt utilizati pentru determinarea aglutinogenilor eritrocitari. Metoda:
Toliclonii anti-A si anti-B se aplica pe o placa alba cite o picatura mare (0,1ml) respectiv inscriptiilor anti-Asi
anti-B. Alaturi de aceste pikaturi se aplica cite 1 pikatura mica (0,01ml)de singe cercetat. Dupa amestecarea
lor timp de 2-3 min se observa reactia de aglutinare:
1.Daca nu este aglutinare in ambele godeuri, singele cercetat apartine grupei O(I).
2.Cind are loc aglutinarea numai in godeul cu inscriptia anti-A, singele cercetat apartine grupei A(II). 3.Cing
aglutinarea are loc numai in godeul cu inscriptia anti-B, singele cercetat apartine grupei B(III) 4.Daca
aglutinarea are loc in ambele godeuri, singele cercetat apartine grupei AB(IV)

28.Tipurile, metodele si procedeele de transfuzie a singelui.

Metode:
Directa-atunci cind singele este transfuzat direct de la donator la recipient.
Indirecta-prezinta colectarea singelui in vase speciale, conservarea si pastrarea lui un timp oarecare in
conditii speciale.
Tipuri de transfuzie:
1)Autotransfuzie-poate fi efectuata in mai multe variante:
a)Reinfuzie- prin recoltarea singelui din cavitatea peritoneala sau pleurala si reinfuzat prin
intermediul unei truse cu filtru
b)Autohemotransfuzie-singele bolnavului luat cu citeva zile pina la operatie, conservat prin adaugarea
citratului de Na, pastrat la temperatura de +8 grade si transfuzat in timpul operatiei c)Autohemotransfuzia-
singele supus iradierii cu raze ultraviolete sau lazer in caz de sepsis, arsuri, plagi imense.
2)Exsanguinotransfuzia-evacuarea partiala sau totala a singelui din vasele bolnavului(din artere si
transfuzia concomitenta (in vene) a aceluiasi volum de singe de la donator. Scopul-inlaturarea otravirilor
patrunse in singe.
3) Transfuzia singelui cadaveric-s-a constat ca dupa moarte singele nu se coaguleaza din cauza
procesului de defibrinare. Shamov si Costiucov au dovedit ca singele cadaveric poate fi colectat in primele
8 ore dupa moarte. Colectat in conditii sterile si pastrat la temp de +4 grade fara nici un conservator si
dupa un control bacteriologic poate fi transfuzat.
4)Transfuzia singelui placentar-colectat in urma emisiei de singe in criza hipertonica sau
insuficienta cardiaka. E utilizat pentru prepararea substituientilor naturali-masa
eritrocitara,preparate de albumina.

29.Mecanismul de actiune al singelui transfuzat

1)Actiune substituienta-se reduce la restabilirea volumui singelui circulant cu toate functiile sale. In acest
scop se aplica doze mari-1000-2000ml, uneori si mai mult.
2)Actiune de stimulare-se reduce la cresterea tonusului vascular,ameliorarea regeneratiei singelui si
tesuturilor, mobilizarea singelui din depozite si caurmare normalizarea functiilor tuturor sistemelor si
organelor. In acest scop se vor transfuza -250 ml cu un interval de 2-3 zile.
3)Actiune hemostatica- se manifesta prin micsorarea sau chiar oprirea definitiva a sangvinarii prin
stimularea producerii factorilor hemostatici in organism. Se recomanda doze mici (100-150 ml) de singe
proaspat pina la 24 ore.
4)Actiune de inactivare-se manifesta prin diminuarea concentratiei toxinelor, fixarea substantelor
otravitoare si eliminarea lor cu urina.
5)Actiune imunobiologica- se bazeaza pe sporirea activitatii fagocitare a leucocitelor, fortificarea
producerii de anticorpi. In acest scop se aplica doze mijlocii (250-300 ml) de singe proaspat cu interval
de 2-3 zile.
6)Actiune nutritiva- restabilirea volumului de proteine, electroliti, lipide, glucoza, vitamine.

30.Componentele si preparatele singelui : indicaii i metodele utilizrii

Sngele este un fluid care se gsete n spaiul intravascular si reprezint 8% din greutatea corporal.
Plasma conine proteine, carbohidrai, aminoacizi, lipide, i sruri minerale.
Elementele figurate sunt suspendate n plasm :
eritrocitele sau hematiile(celule sangvine roii),
leucocitele (celule sangvine albe), i
plachetele sau trombocitele.
Eritrocitele, sau hematiile, sunt cele mai numeroase dintre elementele figurate din snge si au functia de a
transporta oxigen. Oxigenul transportat este aderent la hemoglobin, o protein care conine fier.
Hematocritul(Ht) este un termen utilizat pentru identificarea procentajului volemic de celule sangvine roii
din corp. Un hematocrit de 45 nseamn c la fiecare 100 ml de snge exist 45 ml de celule roii i 55 ml de
plasm. Hematocritul mediu este de 45 7 pentru brbai i 42 5 pentru femei.
Leucocitele sunt mai puine de 700 de ori dect hematiile,cea mai important funcie a acestora este
distrugerea elementelor strine. Alt tip de celule sangvine albe, limfocitele, ofer imunitate fa de bolile
infecioase.
Trombocite(plachete). care sunt cele mai mici elemente figurate sunt eseniale pentru coagularea sngelui
Derivate sau preparate:
Plasma Prospata Congelata homologa, provenita din Sange Total, Concentrat Granulocitar Unitar homolog,
Concentrat Trombocitar Unitar homolog obtinut prin Plasmafereza.

31. Indicaiile i contraindicaiile ctre hemotransfuzie. Etapele hemotransfuziei

Indicatii:
1)Indicaiabsolute
-hemoragie acuta(mai mult de 15 %din volumul singelui circulant);
-soc traumatic;
-operatii complicate, insotita de traume masive a tesuturilor si hemoragie;
2)Indicatii Relative
-anemia
-maladii inflamatorii cu intoxicatie grava
-prelungirea hemoragiei, dereglari a sistemului de coagulare
-unele otraviri
-procese infalmatorii cornice nsoite de diminuarea statutului imunologic a organismului
- procese inflamatorii cronice de lunga durata
Contraindicatii
1)Contraindicatii Absolute
-insuficienta cardiopulmonara acuta, insotita de edem pulmonar
-infarct al miocardului
In caz ca persista o hemoragie acuta contraindicatii absolute nu exista.
2)Contraindicatii Relative
-tromboze acute si embolii
-dereglari grave a circulatiei cerebrale
-endocardita septica
-viciile septice
-miocardite si miocardioscleroze -
boala hipertonica
-astm bronsic
-dereglari grave a funtiei hepatice si renale
-reumatism
-tuberculoza acuta si diseminata
Etapele Hemotransfuziei :
1. Determinarea contra/indicaiilor , anamneza transfuzional
2. Determinarea grupei de snge i Rh al recipientului
3. Selectare sngelui corespunztor gupei i Rh + aprecierea macroscopic calitatea
4. Verificarea gr.snge a donatorului dup AB0
5. Efectuarea probei compatibilitii individuale dup AB0
6. Efectuarea probei compatibilitii individuale dup rezus factor
7. Efectuarea probei biologice
8. Efectuarea hemotransfuziei
9. ndeplinirea actelor necesare
10. Suprevegherea pacientului dup hemotransfuzie

32. Complicaiile de ordin reactiv n hemotransfuzii: semiologia, prevenirea i tratamentul. ocul

hemolitic: semiologia, prevenirea i tratamentul
Cauzata de incompatibitatea cu singele donator transfuzat sau de reactia organismului la
solutia transfuzata.
Dupa gravitate evolutiei clinice sunt reactii: de gravitate usoara, medie si grava.
Reactiile de gravitate usoara- sunt insotite de cresterea temperaturii corpului cu aproximativ 1 grad
C, dureri musculare, in membre, cefalee, frisoane. Aceste manifestari sunt de scurta durata, nu
necesita tratament.
Reactii de gravitate medie-se manifesta prin cresterea temp corpului cu 1,5-2 grade C, frison, creste
frecventa pulsului si rewspiratiei, urticarii.
Reactii grave- temp corpului creste cu 2 grade C si mai mult, frison, cianoza buzelor, voma,
cefalee, dureri in muschi si oase, dispnee.
In dependenta de cauza aparitiei si evolutiei clinice deosebim
reactii:
-pirogene
-antigene
-alergice

a)Reactii pirogene
Cauza-formarea in mediul de transfuzie a substantelor pirogene-a produselor de descompunere
a proteinelor singelui donator sa a activitatii vitale a microorganismelor ce patrund in singe la
preparare, pastrarea lui sau in caz de incalcarea a asepsiei in timpul transfuziei.
Clinica-creste temperatura corpului, frisoane, cefalee, tahicardie Tratament-
stopam transfuzia, administram analgetice, narcotice si preparate
antihistaminice(dimedrol, suprastin, taveghil)
Profilaxia- respectarea regulilor de preparare, pastrare si transfuzie a
singelui.

b) Reactiile antigene
Cauza-sensibilizarea cu antigeni leucocitari, trombocitari si a proteinelor plasmei, ca rezultat al
hemotransfuziilor efectuate in antecedente sau a graviditatilor.
Clinica-peste 20-30 min de la finisarea hemotransfuziei apar frisoane, creste temp corpului,
bradicardie, cefalee, dureri in reg lombara.
Tratament-se indica preparate antihistaminice, analgetice, narcotice, sol de antisoc si de
detoxicare. Profilaxia-studiul minutios al anamnezei
c)Reactii alergice
Cauza-sensibilizarea organismului la diverse imunoglobuline.
Clinica-urticarie, edem Quinqe, bronhospasm, dispnee, neliniste. Poate progresa pina la socul anafilactic. Hiperemia
tegumentelor, cianoza mucoaselor, acrocianoza, transpiratii reci, edem pulmonar.
Tratament-remedii intihistaminice, corticosteroizi, preparate cardio-vasculare si narcotice.
Profilaxia-studiul minutios al anamneze

Socul hemotransfuzional. Cauze. Profilaxie

Cauza-incalcarea regulilor de transfuzie a singelui, a metodei de determinare a grupelor sangvine si de
efectuare a probelor de compatibilitate.
La transfuzia singelui sau a masei eritrocitare incompatibile conform factorilor de grupa a sistemului
ABO,are loc hemoliza masiva intravasculara, ca rezultat al distrugerii eritrocitelor donatorului sub
actiunea aglutininelor recipientului.
Profilaxia-respectarea stricta a regulilor de efectuare a hemotransfuziilor (efectuarea consecutiva a
tuturor reactiilor de compatibilitate).

n evoluia complicaiilor la transfuzia sngelui incompatibil dup ABO sunt 3 stadii:

1. ocul hemotransfuzional;
2. Insuficiena renal acut; anurie (oligurie), poliurie i restabilirea funciei renale
3. Reconvalescen : restabilirea funciei tuturor organelor interne a sistemului de homeostaz i a
balanei hidro-electrolitice.
ocul hemotransfuzional apare nemijlocit n timpul transfuziei sau dup ea i dureaz de la cteva
minute pn la cteva ore.
La debut nelinitii, pe un timp scurt excitai, au frisoane, dureri n piept, abdomen, regiunea lombar.
Tahicardie, hipotomie, aritmie. Faa hiperemiat, apoi palid, au greuri, vome, crampe, crete temperatura
corpului, tegumentele de marmor, au loc miciune i defecaie involuntar.
Indicii principali ai descompunerii masive a eritrocitelor sunt hemoglobinemia, hemoglobinuria,
hiperbilirubinuria, icterul, hepatomegalia.

Tratamentul.
Terapia infuzional. L a apariia semnelor incipiente de oc e necesar de ntrerupt transfuzia de snge
i se efectueaz infuzia substituienilor sangvini (reopoliglucin, poliglucin i a preparatelor gelatinei).
E necesar de administrat sol. de bicarbonat de sodiu 4% sau lactasol pentru a obine reacia bazic a
urinei ce mpiedic formarea hematinei acidclorhidrice.
Remediile medicamentoase utilizate n I rnd: prednizolonul (90-120 mg), eufilina (10 ml de sol.
2,4%) i lazix (100 mg) aa numit triad antioc. n afar de aceasta se utilizeaz preparate antihistaminice
(dimedrol, taveghil) i analgetice narcotice (promedol)
Metode extracorporale plazmafereza masiv (exfuzia a 2 l de plazm i substituirea cu plazm
proaspt congelat i soluii coloidale) pentru nlturarea hemoglobinei libere i a produselor de degradare a
fibrinogenului.
Corecia funciilor organelor i sistemelor. La indicaii sunt utilizate glicozidele cardiace, remedii
cardiotonice, etc.
Corecia sistemului de hemostaz. Este utilizat heparin (50-70 un/cg corp., transfuzii de plazm
proaspt congelat, antifermeni (contrical).

33. Complicaii de origine mecanic: semiologia, prevenirea i tratamentul.

Cauzate de greseli comise la tehnica transfuziei de singe.
-dilatarea acuta a cordului
- embolia gazoasa
-tromboze si embolii
-dereglari de circulatie sangvina in membru dupa transfuzii intraarteriale
#Dilatarea acuta a cordului-dereglari acute circulatorii si insuficienta cardiovasculara.
Cauza- suprasolicitarea cordului cu o cantitate mare de singe ce a fost administrat rapid intravenos.
In sistemul venelor cave si in atriul drept apare staza sangvina, se deregleaza circuitul sangvin
coronarian si general.
Clinica-dispnee, senzatia de strinsoare in piept, dureri in reg cordului, cianoza buzelor si a
tegumentelor, scade tensiunea arteriala brusc, tahicardie.
Tratament-stoparea imediata a hemotransfuziei, administrarea intravenoasa a
remediilor cardiotonice, diuretice, oxigenoterapia, ventilare pulmonara artificiala.
#Embolia gazoasa-apare ca rezultat al introducerii aerului impreuna cu singele tansfuzat.
Aerul patrunde in partea dreapta a cordului si apoi in artera pulmonara, pe care le
obtureaza. Cauza-montarea sau umplerea incorecta a sistemei pentru hemotransfuzie.
Clinica-inrautatirea brusca a starii pacientului, excitare, dispnee, cianoza buzelor, fetei, gitului,
scade tensiunea arteriala, pulsul devine filiform, frecvent.

Tromboze si embolii
Cauza-patrunderea cheagurilor de singe de diverse dimensiuni in vena pacientului, ce s-au format din
cauza conservarii incorecte a singelui donator, a greselilor comise la hemotransfuzie si transfuzia
dozelor mari de singe conservat cu un termen lung de pastrare.
Clinica-apar brusc dureri in piept, dispnee, tusa, paliditate si cianoza
tegumentelor.
Tratament-efectuarea terapiei trambolitice cu remedii ce activeaza procesul de
fibrinoliza(urochinaza), utilizarea anticoagulantilor(heparina).

34. Complicaii de origine alergic n hemotransfuzii. semiologia, prevenirea i tratamentul.

Cauza-sensibilizarea organismului la diverse imunoglobuline.
Clinica-urticarie, edem Quinqe, bronhospasm, dispnee, neliniste. Poate progresa pina la socul
anafilactic. Hiperemia tegumentelor, cianoza mucoaselor, acrocianoza, transpiratii reci, edem
pulmonar.
Tratament-remedii intihistaminice, corticosteroizi, preparate cardio-vasculare si narcotice.
Profilaxia-studiul minutios al anamnezei

35. Complicaiile de ordin infecios n hemotransfuzie. semiologia, prevenirea i tratamentul.

1) Transmiterea maladiilor acute infectioase(gripa rugeola, tifos)

2) Transmiterea maladiilor transmisibile prin singe(sifilis, hepatita B,C, Delta,SIDA)
3) Dezvoltare infectiei chirurgicale banale
Complicatiile acestui grup apar in caz de nerespectare a normelor asepsiei in timpul transfuziei.
Este posibila dezvoltarea tromboflebitei sau a flegmonului in reg punctiei venoase.

36. Probele determinarii compatibilitatii individuale(ABO,Rh)si biologice.

Proba de compatibilitate individual
Pe o plac (farfurie) se aplic o pictur mare (0,1 ml) de ser sangvin de la recipient i 1
pictur mic (0,01 ml) de snge de la donator, apoi se amestec. Reacia se efectueaz la temperatura
15-250C, rezultatele se aprecieaz peste 5 min. Dac aglutinarea lipsete demonstreaz
compatibilitatea sngelui donatorului i recipientului, iar dac persist aglutinarea atunci sngele
este incompatibil.

Proba biologic
La nceputul transfuziei se transfuzeaz 10-15 ml de snge, dup aceasta transfuzia se stopeaz
pe un timp de 3 minute. Dac lipsesc semne clinice de complicaii sau reacii (tahicardie, dispnee,
hiperemie, dureri n regiunea lombar), atunci din nou se transfuzeaz 10-15 ml de snge i n decurs
de 3 minute se supravegheaz bolnavul. n total se repet procedura de 3 ori.

37.Medii si metode de conservare a singelui.Colectarea si pastrarea singelui.

Metodele de transfuzie. Conservarea sngelui.
 Exist 2 metode de transfuzie a sngelui: direc i indirect. Metoda indirect prezint
colectarea sngelui n vase speciale, conservarea i pstrarea lui un timp oarecare n condiii
speciale. n afara vaselor sangvine sngele poate fi pstrat n 2 stri:
1. lichid, la temperatur supra 00;
2. solid, congelat, la temperaturi mult sub 00.
Stabilizarea sngelui n stare lichid poate fi cptat prin extragerea sau distrugerea unui
component al sistemului de coagulare a sngelui. Cei mai rspndii conservani astzi snt: acidul
citric i citratul de natriu, care nltur ionii de calciu i zdrnicesc prima etap a procesului de
coagulare formarea trombinei. Pentru prelungirea viabilitii hematiilor sangvine pe lng citrat n
soluiile de conservare se mai adaog substane, care ptrund n eritrocit i particip la
metabolismul lui.

Pentru conservarea sngelui utilizat n circulaia extracorporal este folosit heparina n

proporii de 50 mg la 1 litru de snge.
Pentru stabilizarea sngelui se utilizeaz sol. ster. citrat de sodiu de 6% n raportul 10 ml de
sol. la 100 ml de snge.
In cazul in care se cer rezerve mari de snge conservat- prezint interes metoda de conservare
i pstrare a sngelui prin congelarea la temperaturi ultrajoase (-19960) propus de ctre savantul
sovetic F.R.Vinograd-Finkeli american Smith (1956-1963). Esena metodei se reduce la diminuarea
total a metabolismului hematiilorsangvine la aa temperaturi.
Sngele conservat se pstreaz n fiole, flacoane cu respectarea asepsiei la temperatura 4-60C
n frigider. Acesta se examineaza imediat dup ce se scoate din frigider, nainte de agitare. Sngele n
fiol se mparte n 3 straturi: la fund stratul de eritrocite, deasupra lui un strat foarte subire albui
de leucocite i deasupra un strat strveziu puin glbui de ser. Sngele cu chiaguri, cu plasma tulbure,
cu fulgi i pelicule, colorat n rou n rezultatul hemolizei eritrocitelor nu poate fi folosit pentru
transfuzie.
38.Substituentii singelui.Clasificarea,caracteristica.
Substituientii singelui dupa importanta lor functionala pentru organism si actiunea curativa
principala se impart in:1.hemodinamici
2.dezintoxicanti
3.pentru alimentarea parenterala.
Substituenti cu actiune hemodinamica:poliglucina,reopoliglucina si gelatinolul.Mecanismul lor
de actiune consta in retinerea lichidului in patul vascular datorita tensiunii osmotice inalte,ceea ce
asigura restabilirea rapida a volumului circulant de singe.
S.dezintoxicanti-compusii vinilici:polivinilpirolidina micromoleculara si polivinol
micromolecular.Acestia favorizeaza legarea toxinelor ce circula in singe si eliminarea lor rapida
din organism.
S.pentru alimentarea parenterala:hidrolizatele proteice,solutii de aminoacizi si preparate de
emulsii lipidice.Hidrolizatele proteice sunt indicate in toate cazurile de dereglare a echilibrului
proteic si de crestere a necesitatilor organismului in proteine.Emulsia lipidica prezinta emulsia
de 10% de ulei de porumb in apa.Se administreaza intravenos picatura cu picatura doza ptr o
singura data fiind 100-150ml.Prealabil se face proba la toleranta.

39.Combustiile.Clasificarea.
Combustio este lezare a esuturilor organismului sub aciunea local al temperaturii nalte, sau al
substanelor chimice sau radiaiei actinice.
Clasificarea:
Exist mai multe principii de clasificare:
1. dup mprejurimile producerii arsurii:
a. industriale;
b. de uz casnic;
c. de rzboi;
2. dup caracterul factorului de aciune:
 a. termice;
b. electrice;
c. chimice;
d. actinice;
Din aceste considerente n practica clinic are importan de stabilit nemijlocit i agentul lezant, care
va exprima caracteristica acestor factori:
- arsur cu flacra;
- arsur cu aburi umezi sau uscai;
- arsur cu ulei fierbinte;
- arsur cu bitum topit;
- arsur de contact cu metale incandescente

Arsurile chimice sunt provocate de aciunea substanelor chimice:

- baze;
- acizi.
Combustiile actinice pot fi provocate de radiaia infraroie, ultraviolet sau cu iradiaie .
3. Clasificarea arsurilor dup localizare:
a. Arsuri ale regiunilor funcional active (extremitile);
b. Arsuri ale regiunilor funcional neactive (trunchiul);
c. Ale feei;
d. Regiunii proase ale capului;
e. Ale cilor respiratorii;
f. Perineului.

Clasificarea arsurilor dup profunzime dup 4 grade:

Gradul I afectarea la nivelul epidermisului, i se manifest prin hiperemie i edem al pielei;
Gradul II se afecteaz tot stratul epidermei cu formarea bulelor pline de lichid transparent;
Gradul III necroza dermei:
Gradul IIIA necroz al epiteliului i al straturilor superficiale ale dermei cu pstrarea
integritii funcionale ale stratului bazal al dermei;
Gradul IIIB necroz al ntregului strat al dermei inclusiv i a stratului bazal, mpreun cu
foliculii piloi glandele sudoripare i sebacee cu trecere la stratul adipos;
Gradul IV necroz al ntregului strat dermal i a esuturilor mai adnc situate (esut adipos, muscular,
osos).

- Arsurile de gradul I, II i IIIA sunt considerate ca arsuri superficiale, iar IIIB i IV ca arsuri
profunde.

Clasificarea arsurilor conform Asociaiei

Americane al Combustiologilor:

Gradul I (arsuri superficiale) afecteaz numai epidermisul;

Gradul II (partial-thickness) afecteaz epidermisul i parial derma;
Gradul III (full-thickness) afecteaz epidermisul, n ntregime derma i esuturile
subcutanate.

40.Metodele de determinare a suprafetei combustiei.

Este important de apreciat i suprafaa afectat a corpului exprimat n procente. Suprafaa
corpului omenesc adult variaz ntre 15000cm i 21000cm. Au fost propuse multiple metode
de determinare al suprafeei afectate:
Metoda lui Wells propus n 1951. Aceast metod este cunoscut i ca regula cifrei 9 i const
n faptul c corpul unui adult este divizat n regiuni ce corespund a 9% din suprafaa corpului:
Cap i gt 9%;
Membrele superioare a cte 9% - (n total 18%);
 Partea anterioar a trunchiului (piept i abdomen) a cte 9% - (n total
18%); Partea posterioar a trunchiului (spate i lomb) a cte 9% - (n total
18%); Membrele inferioare a cte 18% - (n total 36%);
Perineu 1%. n total alctuesc 100%.
La copii aceast metod nu este aplicabil din cauza proporionalitii diferite ale prilor corpului.
Metoda lui Glumov propus din 1953, care se mai numete metoda palmei. Ea const n faptul
c suprafaa palmei accidentatului corespunde la un % din suprafaa total a corpului.
Metoda Postnicov propus n 1949 const n aplicarea pe pala combustional al unei pelicule de
celofan i pe ea se contureaz hotarele arsurii. Pelicula dat se aplic pe o suprafa gradat de
ptrate cu suprafaa deja tiut, dup care se determin i suprafaa afectat, iar n raport cu
suprafaa corpului se determin procentul de suprafa afectat.
Metoda de tabele-ablon Lund-Brower const n calcularea suprafeelor de arsur conform
tblielor speciale pentru arsuri deja stabilite cu procentajul al diferitor regiuni ale corpului.
(tabele separate pentru adult i copii).

41.Boala arsilor.Definitie.Perioadele
BOALA COMBUSTIONAL - este o totalitate de reacii generale ale organismului i dereglarea funciei
organelor interne ca rspuns la trauma termic.
Boala arilor se dezvolt n cazul cnd:
- suprafaa afectat este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
- sau mai mult de 10% de arsuri profunde;
- sau n cazul arsurilor cilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
Perioadele bolii combustionale:
I - perioada ocului combustional: (dureaz pn la 3 zile) i este determinate de:
- aferentaie dureroas excesiv;
- plasmoragie;
- dereglarea funciei rinichilor.
Tabloul clinic al ocului combustional este destul de tipic: accidentatul sufer dureri puternice n
locurile arsurilor, este excitat dar foarte repede devine inhibat i adinamic. Progresiv se micoreaz TA, se
accelereaz pulsul, se micoreaz temperatura. n cazurile grave se deregleaz respiraia, se dezvolt
hipoxia organelor i a esuturilor, se stabilete acidoza, hemoconcentraie, micro- i macrohematurie,
oligurie.
Deosebim trei grade al ocului combustiona n raport cu dereglrile sus enumerate:
- oc de gr.I se instaleaz la arsuri de 15-20% din suprafaa corpului;
- oc gr.II n 20-60% de arsuri;
- oc gr.III n cazul cnd suprafaa este mai mare de 60%.
II perioada toxemiei combustionale (dureaz pn la 10-15 zile) este determonat de absorbia din
plaga combustional al toxinelor (oligopeptidele toxice, glucoproteizilor cu specifitate antigenic;
III perioada de septicotoxemie combustional (dureaz 2 - 3 sptmni). Aceast perioad este
determinat de:
- Hipoproteinemia declanat;
- Inhibarea-epuizarea activitii sistemului imun;
- Alipirea infeciei i dereglrile provocate de procesul inflamator infecios;
- Absorbia toxinelor bacteriene.
IV perioada de reconvaliscen.

42. Boala arsilor. Perioada de toxiemie.Patofiziologia.Clinica.Tratamentul.

BOALA COMBUSTIONAL - este o totalitate de reacii generale ale organismului i dereglarea funciei
organelor interne ca rspuns la trauma termic.
Perioada toxemiei combustionale acute survine la 2-3 zi dup traum i se prelungete 10-15 zile. Absorbia produselor
toxice din plaga combustional (oligopeptidelor toxice, glucoproteidelor cu specificare antigenic, fermenii proteolitici) provoac
aciuni toxice asupra organelor interne cu dereglarea funciei lor, se declaneaz o hipertermie 40 cauzat de dereglarea centrului
de termoregulaie, paliditate, hipotonie, dereglarea funciei tuturor organelor.
Fiziopatologic boala arsului parcurge dou etape:
OCUL HIPOVOLEMIC AL ARILOR-este un oc hipovolemic i este declanat imediat dup aciunea
agentului vulnerant (termic sau chimic). Cauzele principale ce duc la instalarea socului hypovolemic sunt:
edemul local, la nivelul plgii arse, edemul perilezional, la nivelul esuturilor nearse i transportul masiv
de ap i sodium ctre compartimentul intracellular.
SINDROMUL DE RSPUNS INFLAMATOR SISTEMIC (SIRS)este rezultatul activitii sistemice al citokinelor
eliberate masiv n circulaie de la nivelul leziunii.

Tablou clinic: dureri puternice in locurile arsurilor, progresiv se micsoreaza TA, se accelereaza pulsul, se
micsoreaza temperature. In cazuri grave se deregleaza respiratia, se dezvolta hypoxia organelor.
Tratament:
1. MASURI DE PRIM AJUTOR
2. TRATAMENT GENERAL
3. CHIRURGIA ARSULUI
1. Acordarea primului ajutor: stoparea actiunii agentului termic asupra tesuturilor ,racirea locului timp de
10-15 minute, aplicarea pansamentului aseptic, analgezie si initierea tratamentului antisoc.
2. TRATAMENTUL LOCAL:spalarea cu apa si sapun, aseptizarea cu alcool, incizii de decompresiune,pe
suprafetele arse se aplica pansament aseptic.
3.TRATAMENT GENERAL:
1.reechilibrarea hidroelectrolitica
2.reechilibrarea hematologica
3. normalizarea presiunii colloid-osmotice

43. Complicatiile arsurilor: precoce, tardive, functionale, estetice

Complicatii generale:
Pulmonare- edemul pulmonar acut, pneumonii, insuficienta respiratorie acuta
Cardiovasculare- tahicardie, aritmii, infarctemiocardice, tromboze, emboli
Digestive-varsaturi, colesticite acute, pancreatite
Renale- insuficientarenalaacuta
Complicatii locale:
Cicatricesisechelefunctionale
Infectiaplagiiarse
Distrugeri de organe( ureche, nas, buze, degete)
Renale- insuficienta renala acuta
Complicatii locale:
Cicatrice si sechele functionale
Infectia plagii arse
Distrugeri de organe( ureche, nas, buze, degete)
44. Tratamentul local in combustii.
Toaleta cit mai rapida si cit mai complet posibila a tegumentelor si a plagilor arse cu apa si sapun.
Ulterior tratamentul se face prin metoda inchisa (pansament) si metoda deschisa (expunerea la aer) sau
combinata.

Metoda inchisa de tratament pe suprafata arsurii se aplica pansamente, cu antibiotic ce blocheaza evolutia
infectiei. Sau unguent anticombustionat, emulsie de sintomicina, unguent de dioxidina)

Metoda deschisa-dupa prelucrarea primara a suprafetei arse bolnavul este culcat in patul asternut cu cearsaf
steril si se acopera cu o carcasa tot din cearsafuri sterile. Suprafata arsurii se prelucreaza cu preparate tanate
(permanganate de potasiu 2-3%, solutie e nitrat de argint 10%) Cu ajutorul becurilor electrice se mentine
temperature de 23-25 grade.Suprafata arsurii se usuca si se acopera cu crusta, sub care isi are loc vindecarea.

Metoda mixta consta in combinarea celor 2 metode.

45. Primulajutor in combustii termice, chimice
Primul ajutor la arsuri chimice:
-spalarea imediata cu apa curgatoare a zonei afectate pentru indepartarea deplina a acidului si bazei si
suprimarea actiunii lor,

-aplicarea compreselor in functie de substanta chimica care a generat arsura:

Comprese cu sol NaHCO3 pentru arsuri cu acizi
Comprese cu sol de acid acetic pentru arsurile cu substante alkaline

46. Degeraturile. Definitie.Clasificarea. Semiologie in functie de gravitatea degeraturii.

Tratamentul.
Degeratura se numeste leziunea tesuturilor prin expunerea indelungata la tempara turascazuta.
Clasificarea:
Exista 4 grupe de degeraturi:
Gradul 1: se caracterizeaza prin lezarea pielii sub forma de tulburari circulatorii reversibile. Pielea de
culoare albastra inchisa sau purpurie-rosie. Necroza nu apare. Uneori se observa descuamarea
neinsemnata a epidermului.
Gradul 2: formarea flictenelor in urma necrozei straturilor superficiale ale pielii pina la stratul malpighian.
Vindecarea este fara granulatii si cicatrice.
Gradul 3: necroza pielii in intregime. Vindecarea prin formarea de granulatii si cicatrice.
Gradul 4: necroza tesuturilor moi si a oaselor. Procesul de vindecare se prelungeste pina la un an,
formarea cicatricelor vaste si a bonturilor de amputatie.
Tabloul clinic: depinde de profunzimea lezarii si de complicatiile posibile. In evolutia degeraturilor exista
perioade prereactive si reactive.
Perioada prereactiva .Manifestari clinice modeste, fara senzatii subiective pronuntate. Se poate constata o
raciere accentuate, paloare a tegumentelor.
Perioada reactiva: incepe dupa incalzire a tesuturilor inghetate.
In degeraturi de gradul 1 apare: durere vie, edem moderat, cianoza pielii care se mentin 4-6 zile si apoi
dispar. La gradul 2: se mai observa suplimentar formarea flictenelor din epidermul desprins, edem
pronuntat. Gradul 3-4 se caracterizeaza prin tromumificare treptata, uscarea tesuturilor, culoarea
albastra-inchisa.
Tratament:
Tratamentul in perioada prereactiva-consta in acordarea primului ajutor. Victima este transferata intr-o
camera calda. Membrele se incalesc timp de 40 min in baie, ridicind treptat temperatura apei de la 20 pina
la 40 grade. Se aplica un masaj membrelor de la perifierie spre centru. Concomitent cu masurile locale se
iau infaptuiesk si cele de ordin general: invelire, termofoare, ceai fierbinte.
Tratamentul in perioada reactiva: degeraturi de gradul 1 bolnavul este dus intr-o incapere la 18-20 grade, suprafata
degerata se prelucreaza cu alcool, si se acopera ku un pansament aseptic. Daca hyperemia si edemul se micsoreaza
lent se aplica procedurile fizioterapeutice.
La degeraturi de gradul 2: pielea se prelucreaza cu alcool, se deschid flictenele, si se indeparteaza epidermal
desprins, dupa aceea se aplica un pansament cu alcool pe 6-10 zile. Se aplica proceduri fizioterapeutice precum si
miscari in articulatii.
La degeraturi de gradul 3: se indeparteaza tesuturile necrotizate pentru a preveni evolutia gangrenei umede si
infectiei. Dupa aparitia liniei de demarcatie in a 8-14 I se inlatura tesuturile necrozate sau se diseaca pentru uscarea
cit mai rapida. Dupa operatie se efectueaza metoda deschisa de tratament.
Tratamentul bolnavilor cu degeraturi de gradul 4 nu se deosebeste in principiu de cel a bolnavilor de gradul 3. In
afara de necrotomie si necrectomie cu inlaturarea oaselor gangrenate uneor ieste necesara amputatia segmentelor
degerate ale membrului.
47. Electrocutarea. Tabloul clinic.Complicatii.
Cauza electrocutarii poate fi provocata de curentul electric sau a curentului atmosferic trasnetul. cauza mortii in
urma traumei electrice este:
1. paraliziaprimara a cordului
2. paraliziaprimara a respiratiei
3. paraliziaconcomitenta a corduluisirespiratiei
4.paraliziacreierului
Tabloul clinic: manifestarile clinice depind de graviditatea leziunilor. Simptomele generale de bazasunt determinate
de modificarile din partea sistemului nervos central, cardio-vascular, si respirator. Bolnavii acuza dureri de cap,
slabiciune,slabirea memoriei, auzului, vederii, mirosului. Se constata hiperexcitabilitate, sentiment de frica. La
examinarea neurologica se depisteaza disparitia reflexelor normale sauaparitia celor patalogice. Pulsul este rar,
tensionat,zgomote cardiac surde, aritmie.

48. Eletrocutarea. Primul ajutor(inclusive in starea terminala). Tratamentul: respiratie artificial, masajul
cardiac. Metode, tehnica.
Primul ajutor in cazuri de leziuni grave cu manifestari de moarte aparenta trebuie acordata la locul accidentarii si in
timpul transportarii. In lipsa respiratiei si a ctivitatii cardiac acordarea primului ajutor incepe cu respiratia artificiala a
plaminilor si masajul cordului. Concomitet se iau masuri contra socului (introducerea intravenoasa a cardioonicelor,
hemotransfuziei intravenoase si intraarteriale). In leziuni locale se aplica pansamente.Tratamentul local a leziunilor
se reduce la complexul de masuri folosite la tratamentul arsurilor( racirea locului timp de 10-15 min, aplicarea
pansamentului aseptic, analgezie si tratamenant antisoc).
Tehnica masajului cardiac- se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini (de obicei stanga) pe 1/3 inferioara
a sternului, iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima. Cu cele doua maini suprapuse si cu bratele
intinse, ajutandu-se de greutatea corpului, salvatorul exercita presiuni ritmice asupra sternului. Fiecare
compresiuneva fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va exercita o presiune verticala a sternuluispre coloana
vertebrala, in asafel ca sternul sa fie infundat cu aproximativ 5-6 cm. Se apasa numai cu podul palmei, degetele fiind
ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor. Dupa fiecare compresiune sternul este lasat sa revina in pozitie
initiala, farasa se ridice mainile de pe sternul victimei.
49. Plagile: notiune, semnele locale si caracteristica acestora
Plaga este numita orisice traumatizare mecanica a organismului asociata cu dereglarea integritatii invelisului
tesuturilor-al tegumentelorsau mucozitatilor.
Semiologia plgilor
Semnele de baz ale plgilor sunt:
Doloritate;
Hemoragie;
Dehiscena marginilor plgii.

Dolaritatea apare ca rezultat al aciunii traumatice directe al receptorilor nervoi i ca rezultat al compresiei cu edemul ce se
declaneaz. Intensivitatea sindromului dolor n plag depinde de urmtoarele momente:
Localizarea plgii. Sunt destul de dureroase plgile localizate n regiuni cu o reea de receptori nervoi de durere (periostul,
peritoneul parietal, pleura). Mai puin contribuie la sindromul dolor plgile cu localizare n esutul adipos, muchi, fascii;
Traumatizarea trunchilor nervoi magistrali;
Caracteristica armei traumatizante i a rapiditii producerii plgii. Cu ct mai ascuit este arma cu att mai puin receptori nervoi
sunt afectai, i respectiv mai puin sunt durerile. Cu ct mai rapid s-a produs plaga cu att mai puine dureri.
Starea neuro-psihic a bolnavului. Sindromul dolor este mai puin pronunat cnd bolnavii se afl ntr-o stare de afect, oc,
ebrietate alcoolic sau narcotic.

Hemoragia este un semn obligatoriu al plgii, deoarece plaga oriicrui esut se asociaz cu lezarea integritii vasului.
Pronunarea hemoragiei poate fi diferit: de la nensemnat capilar, pn la profuz arterial.
Intensivitatea hemoragiei este determinat de urmtoarele:
Prezena traumrii vaselor magistrale artere, vene;
Localizarea plgii. Mai pronunate sunt hemoragiile localizate la cap, gt, mini acolo unde hemocirculaia este bine dezvoltat;
Caracteristica armei traumatizante: cu ct ea este mai ascuit cu att hemoragia este mai mare. n plgi contuzionate i
angrenate hemoragia este minimal;
Starea hemodinamicii locale i sistemice. La o hipotonie sau a compresie al vasului magistral hemoragia este mai puin
pronunat;
Starea sistemei de coagulare. La dereglarea ei (hemofilie) traumarea chiar i a unui vas mic va fi o hemoragie masiv.

Dehiscena marginilor plgii - este determinat de constricia fibrelor elastice ale dermei i direcia plgii n raport cu direcia
liniilor elastice Langher.
50. Patofiziologia si morfologia ( evolutia) plagilor, fazele. Caracteristica.
Proces de plag este o totalitate de dereglri consecutive ce apar n plag i reaciile declanate ale
ntregului organism.
Evoluia procesul de plag se poate deviza n:
1. reacia general a organismului;
2. reacia local sau regenerarea plgii.
Conform lui Rufanov procesul de plag este divizat n dou faze:
- faza de hidrataie;
- faza de dehidrataie.

Girgolav marca trei perioade de regenerare a plgii:

I. perioada de pregtire;
II. perioada de regenerare;
III. perioada de cicatrizare.

La momentul actual, mai aproape de a nelege procesul de plag, este clasificarea propus de ctre
M.I.Cuzin (1977):
faza de inflamaie (1-5 zile);
faza dereglrilor vasculare;
faza curirii plgii de mase necrotice;
faza de regenerare (6-14 zile);
faza de formare i reorganizare al cicatricei (de la a 15 zi).

Faza de inflamaieCuprinde :
I . faza dereglrilor vasculare
Dereglarea integritii vaselor de snge i de limf cu dereglarea fluxului sanguin i limfatic contribuie la:
1. Spasmul vascular de scurt durat cu dilatare stabil i dereglarea permeabilitii peretelui
2. extravazarea lichidului;
3. mrirea densitii sngelui;
4. adghezia i agregarea trombocitelor;
5. trombarea capilarelor i a venulelor;
6. micorarea perfuziei => alterarea oxigenrii tisulare n jurul plgii;
7. se instaleaz acidoza tisular;
8. se deregleaz metabolismul glucidic i proteic
9. se mrete presiunea osmotic n esuturi => reinerea apei declanarea edemului tisular (hidrataia
esuturilor).
II. Faza curirii plgii de mase necrotice
n aceast faz importana esenial este pe seama elementelor figurate ale sngelui i a fermenilor. Deja
n primele 24 de ore n plag apar leucocitele, iar la a 2-3 zi limfocitele i macrofagii.
Neutrofilele sunt responsabili de: fagocitarea microorganismelor, maselor necrotice;proteoliza
extracelular; liza esutului devitalizat; eliberarea mediatorilor inflamaiei.
Macrofagii sunt responsabili de:eliberarea fermenilor proteolitici; fagocitarea maselor necrotice parial
distruse de neutrofile;fagocitarea neutrofilelor alterate;
fagocitarea productelor dezintegrate bacteriene; participarea n reaciile de rspuns imun.
Limfocitele contribuie la producerea rspunsului imun.
ntr-o evoluie a procesului de plag fr complicaii la a 5-6 zi majoritatea reaciilor inflamatorii deminuiaz i
survine urmtoarea faz.
Faza de regenerare
n plag are loc dou procese:
- formarea colagenului;
- creterea intensiv al vaselor de snge i limfatice.
n plag are loc deminuarea numrului de neutrofile i migrarea de fibroblati. Fibroblatii sunt
responsabili de: sinteza esutului conjuctiv; producerea fibrelor elastice de colagen; sinteza citokinelor;
posed receptori IL-2 factorului de baza de cretere al fibroblatilor i factorului de cretere trombocitar.
Acestei faze este caracteristic:
- micorarea acidozei tisulare;
- mrirea ionilor de Ca;
- micorarea ionilor de K;
- deminuarea inflamaiei;
- micorarea eliminrilor din plag;
- dispariia edemului tisular.
Faza de formare i reorganizare a cicatricei
n aceast faz are loc:
- deminuarea activitii sintetice al fibroblatilor;
- formarea reelei de fibre elastice i conexiunilor ntre fibrele de colagen.
Factorii ce contribuie la regenerarea plgii:
vrsta bolnavului;
starea nutriiei i masa ponderal a bolnavului;
prezena infeciei secundare;
starea hemodinamicii n aria plgii i n ntreg organismul;
prezena dereglrilor dismetabolice i hidrosaline;
statusul imun;
prezena afeciunilor cronice;
administrarea de antiinflamatorii.
51. Tipuri de regenerare a plagii. Cicatrizarea primara a plagii.
Regenerarea plagii- procesul de reparaie (restabilire) al esutului traumatizat cu restabilirea complet al
integritii i trinicii.
Procesul de regenerare a plgii are loc n trei etape:
1. etapa de formarea de ctre fibroblati al colagenei;
2. etapa de epitelizare a plgii;
3. etapa de organizare (retracie) tisular.

Etapa de formare a colagenei se datorete fibroblatilor activizai de macrofagi. Colagenul asigur

lichidarea defectului tisular i tria cicatricei formate.
Epitelizarea plgii are loc de la periferie spre centru i ea servete barier pentru microorganisme.
Migrarea epitelizaiei de la periferie spre centru poate asigura acoperirea complet a plgii numai n cazul
prezenei a plgilor de dimensiuni mici. n plgi mari este necesar de efectuat plastie cutanat.
Tipurile de regenerare al plgilor:
regenerare primar a plgii (sanatio per primam intentionem);
regenerare secundar a plgii (sanatio per secundam intentionem);
regenerare sub crust.

Regenerarea primar a plgii are loc n cazul urmtoarelor condiii:

- lipsa infeciei n plag

53. Particularitatile plagilor prin taiere

Plaga tiat este produs de un obiect ascuit (cuit, lam, sticl). Sub aciunea acestor obiecte esuturile
sunt traumatizate pe o suprafa ngust, iar esuturile din jur sunt traumatizate nesemnificativ. n aceste
plgi sindromul dolor este pronunat moderat. Plgile tiate sunt periculoase prin pericolul lezrii
trunchilor nervoi, vasculari i a organelor cavitare. n lipsa acestor lezri plgile tiate se vindec adese
fr complicaii, adesea prin intenie primar

54.Semiologia plagilor contuze

Plaga contuzionat este provocatde aciunea unui obiect bont (piatr, pumn) sub un unghi drept
asupra esuturilor. n jurul plgii apare o zon larg de lezare a esuturilor cu hemoimbibiie i dereglare a
viabilitii tisulare necroz. n plgile contuzionate sindromul dolor este bine dezvoltat (vast zon de
afectare), hemoragie extern lipsete (pereii vasculari sunt afectai pe o suprafa larg i rapid se
trombeaz). Din cauza zonei largi de traumatizare i a necrozei plaga contuzionat are tendin de
vindecare prin intenie secundar.

55.Semiologia plagilor prin muscatura, pericolul lor.

Plagile prin muscatura se caracterizeaza nu atit prin leziuni profunde si imense, cit prin infectarea grava
cu microbi virulenti din cavitatea bucala a omului sau animalului. Evolutia acestor plagi se complica prin
dezvoltarea infectiei acute. Plagile prin muscatura pot fi cintaminate cu virusul rabiei. Muscaturi de
animale veninoase: prezinta pericolul efectelor sistemice ale veninului (neurotoxice, hemotoxice);
prognosticuldepinde de: virstavictimei (un
copilestemultmaivulnarabildecat un adult, veninuldistribuindu-se in toata masa organismului),
loculmuscaturii (cele la cap, gat sitrunchisunt de 2-3 orimaipericuloase) sistatusul biologic al victimei
(suntmaivulnerabilibolnavii cu hemofilie, sub tratament anticoagulant, varstnicii, etc.)
56.Particularitatile plagii prin arma de foc. Caracteristica zonelor plagii prin arma de foc.
Deosebirea principal al plgii prin arm de foc este vitez mare al obiectului traumatizant (glon, ghilea,
alice). ntr-o plag prin arm de foc, dac glontele rmne n esuturi, energia glontelui totalmente se
transmite esuturilor prin lezarea lor. Dac glontele trece prin esuturi i prelungete zborul, atunci
energia cedat esuturilor este mai mica, fiind folosit la distrugerea esuturilor. Dar dac glontele pierde
stabilitatea i ncepe a se rostogoli prin esuturi energia cedat esuturilor este maxim, i lezarea de
asemenea este maxim.
La ptrunderea glontelui n esuturi se creeaz o zon de presiune nalt, n care se comprim esuturile,
ce se rspndete lateral sub form de und de lovire. Apare fenomenul lovirii laterale ce contribuie la
formarea cavitii pulsative, esuturile comprimnduse, detanduse i reciproc deplasnduse unul fa de
altul. Astfel avem trei zone de distrugere :
- I zon canalul plgii. n unele cazuri conine glontele, corpi strini, buci de esuturi necrotizate, snge,
microbi;
- II zon zona de necroz primar, cauzat de aciunea energiei cinetice transmise de la glon. Conine
esuturi devitalizate mbibate cu snge;
- III zon zona de comoie molecular sau necroz secundar. Este alctuit de esuturi cu metabolism
dereglat i elemente celulare distruse. Cauza nemijlocit al acestor modificri este microtrombozele
aprute ca rezultat al dereglrilor intercelulare n urma micrilor ondulatorii al esuturilor.
Plgile prin arm de foc ntotdeauna sunt considerat infectate din cauza prezenei unei zone de necroz
rspndit, i prezenei infeciei n canalul plgii aprut n urma glontelui ca rezultat al cavitii pulsative
i presiunii negative n urma glontelui, care atrage esuturi de hain i murdrie din exterior. Toate
acestea contribuie la dezvoltarea infeciei anaerobe.
Plaga prin arm de foc dup caracterul canalului poate fi:
1. Transfixiant este prezent i poarta de intrare i ieire al glontelui;
2. oarb este prezent numai poarta de intrare;
3. tangenial canalul plgii trece prin esuturile superficiale, fr ptrunderea n caviti interne ale
organismului.
57.Complicatiile plagilor si a procesului de regeneratie.

La complicaiile precoce al plgilor, care pot pune n pericol viaa pacientului se refer:
- hemoragia;
- dezvoltarea ocului traumatic;
- supurarea (infectarea) plagii;
- eventratia (dehiscenta marginilor plagii);
- traumatizarea organelor de importan vital.

Intensitatea hemoragiei depinde de tipul de vas lezat. Hemoragiile masive determinate de lezarea vaselor
mari pot duce la oc hemoragic. Din aceste considerente e important de stopat hemoragia prin aplicarea
garoului n caz de lezare a arterei, iar n cazul lezrii venei de instalat un pansament compresiv.
n caz de traum penetrant al toracelui cu dezvoltarea pneumotoracelui este necesar de hermetizat prin
aplicarea unui pansamen ocluziv din cauciuc. n plgi mari a peretelui abdominal anterior pot eviscera
organele. Din aceste considerente se aplic un pansament aseptic larg (mare).
Pentru prevenirea ocului de durere se aplic o atel de imobilizare i, important este, administrarea
analgeticilor opiate chiar la locul tramei. La posibilitatea se efectueaz chiar i msuri de antioc:
cateterizarea venei centrale, transfuzie de substituieni sangvini. Important este de transportat
traumatizatul ct mai repede n staionarul chirurgical.
Indiferent de tipul de plag i locul traumei, toate plgile sunt considerate primar infectate. n afar de
aceasta e posibil penetrare secundar al agenilor bacterieni din mediul ambiant (diferite obiecte, piele
bolnavului ...). este necesar de curit pielea n jurul plgii cu oriice antiseptic, de splat plaga i
de acoperit cu pansament steril. Este important, de asemenea, vaccinarea pentru prevenirea dezvoltrii
tetanosului, iar n plgi mucate a rabiei.

58. Primul ajutor n plgi.Principiile toaletei chirurgicale primare active a plgii.

Primul ajutor:
-hemostaza provizorie;
-aplicarea unui pansament protector;
-transportul accidentatului la o unitate sanitar;
-nu se exploreaz plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument;
-nu se scot fragmente osoase;
-nu se scot esuturile care nu au fost eliminate cu apa oxiginat (pericol de hemoragie).
n Prelucrarea Primara Chirurgicala a plgii se respect urmtoarele etape:
transecia sau debridarea plgii;
revizia canalului plgii;
excizia marginilor, pereilor i a fundului plgii;
hemostaz;
restabilirea integritii organelor;
aplicarea suturilor pe plag.

59.Tratamentul plagilor infectate n faza de regenerare, inflamare i dezvoltare a esutului de

granulatie.
Bolnavul trebuie luat urgent n sala de operaie. Dup anestezia total i toaleta radical a cmpului operator se
spal organele prolabate cu soluie izotonic de clorur de sodiu i se introduc din nou n cavitatea abdominal.
Plaga se coase si se panseaza stns. Drenul introdus n plag pentru nlturarea sngelui acumulat n operaiile
aseptice se ndeparteaz, peste 2-3 zile, iar cele introduse in cavitile supurative pentru scurgerea puroiului se
extrag la termene diferite n funcie de cantitatea secreiei i de gradul de umplere a cavitii cu granulaii.

60.Tratamentul contemporan a plagilor purulente (locale, generale).

Tratarea local al plagilor purulente:

-soluii de antiseptice (sol. De 0,02% clorhexidina, furacilona, soluie hipertonic)
-unguiente hidrosolubile
-enzimoterapie
Tratamentul general a plagilor purulente:
-antibioterapie
-dezintoxicare
-imunocorecia
-alimentaie prin sond
-hiperbarooxigenare
-tratament simptomatic

61.Infecia n chirurgie. Clasificare. Caracteristica germenilor patogeni ce provoac infecia chirurgical

nespecific
Infecia chirurgical- totalitatea acelor infecii ce pot fi influenate prin tratamentul chirurgical, aplicat la nivelul unde
se manifesta procesul infecios. Clasificare:
Dupa sursa procesului purulent se disting:
1)afeciuni purulente: furuncul, carbuncul, flegmon .a.
2)afectiuni chirurgicale acute ale organelor interne:apendicita purulenta,colesticita,peritonita,pancreatita,meningita
s.a;
3) supuraia plagilor postoperatorii
4).supuraia dupa traume nchise i deschise.

Dupa evoluia lor clinica:

A.Infecia chirurgical acut:
1.infecia supurativ acut
2.infecia anaerob acut
3.infecia acut specific
4.infecia putrid acut
B.Infecia chirurgical cronic:
1.infecie nespecific cronic
2.infecie specific cronic (tuberculoza, sifilis, etc.)
Dupa localizare:
- Ale esuturilormoi;
- Sistemuluiostio-articular;
- Ale creieruluiitunicilorlui;
- Organelortoracice (plmn, pleur);
- Organelorcavitiiperitoneale;
- A unororganesauesuturi (mna, glandamamar).
Patogeneza.
Pentrudeclanareainfecieichirurgicalesuntnecesari 3 factori componeni: agentul microbian, porile de infecie i
reacia de rspunsaorganismului.
Agenii patogeni de baz ale infeciei chirurgicale sunt: stafilacocii, stafilococii, pneumococii, gonococci, bacilul coli
.a. Un rol deosebit n evoluia infeciei chirurgicale i revine particularitilor biologice ale microorganismelor:
invazivitate, toxicitate i virulen. O importannalt are i gradul de infectare.
Microbii sunt prezen i n cantiti mari n mediul extern i pe suprafaa pielii, pe mucoasa tractului digestive i
respirator. Dereglareaintegritiiacestor duce la formareaporilor de intrare, prin care agenii patogeni ptrund n
esuturi.
62. Simptomatica local i general a organismului la prezenta infeciei chirurgicale nespecifice.
Reacia generala la infecia chirurgical nespecific:
-capacitile protective ale dermei i mucoaselor;
-microflora saprofit a organismului, care posed activitate antagonist fa de microflora exogen;
-factori umorali plasmatici (leucocite, lizinele)
-factorii celulari nespecifici protective sunt prezentai de reacia inflamatorie i fagocitoz.
Reacia local:
-hiperemie
-hipertermie local
-edem
-durere
-dereglarea funciei
63. Afeciuni supurative locale: furunculul, carbunculul i furunculoza. Definiie, semiologie,
tratament
Afeciuni supurative locale: furunculul, carbunculul, furunculoza, hidrosadenita, abcesul, flegmonul, mastita,
panariiu .a.
Furunculul-infecie stafilococic acut, necrozant a aparatului pilo-sebaceu.
Etiopatologie:

Agentul etiopatogenie: staphilococus aureus a crei toxin are efect necrozant

Clinic:
1.Iniial: foliculia: edem dur, dureros i prurit labaza unui fir de pr cu aspect clinic de tumefiere cronic.
2.furunculul: central- pe vrful unei tumefieri cronice inflamatorii apare o colecie purulent minima.
3.fistularizare: elimin puroi. Ramne un mic crater (ulceraie craterific) care se vindec.
Tratament:
A.Local:
1.-foliculi
-badijonaj cu alcool iodat de 3-4 ori/zi
2.-supurat (furunculul)
-smulgerea firului de pr
-extragerea dopului necrotic (nu se stoarce)
B.General: antibiotice (oxacilin 4g/zi, 7zile)
Furunculoza: - apariia succesiv sau concomitent a mai multor furuncule n regiuni diferite, datorit
unei slabe reacii de aprare a organismului.
Tratament local: adecvat fazei de evoluie a fiecrui furuncul n parte;
Tratament general: constnd n:
-imunizare- activ vaccin autovaccin, Polidin, anatoxin stafilococic
-imunizare-pasiv administrare de gama-globuline
-antibiotic: oxacilina 4g/zi-7 zile
Carbunculul o inflamaie supurativ necrozant, care cuprinde muli foliculi piloi i glande sebacee, cu
formarea de infiltrat comun i necroz imens a pielii i esut celulo-adipos subcutanat.
Etiologie: carbunculul este aproape ntotdeauna solitar, la dezvoltarea lui contribuie epuizarea, afeciuni
grave, tulburri metabolismului (diabet, obezitate). Agenii care au provocat inflmaia snt stafilococ,
stafilo-streptococ, mai rar streptococ. Se dezvolta n special pe ceaf , scapule, regiunea interscapular,
lombar i mai rar pe memble.
Tablou clinic: La nceput apare infiltrat inflamator cu o pustul superficial, care crete repede. Simptome:
ncordare a esuturilor, durere insuportabil la distensie, se intensific la atingere. Pielea n zona
infiltratului este purpurie, ncordat i edemaiat. Epidermul desupra focarului de necroz se subiaz,
perforndu-se n orificii, prin care iese puroi vscos d culoare verde-cenuie.
Simptome: temperatura pna la 40C, intoxicaii- grea si vrsturi, insomnie
Tratarea necesit intervenie chirurgical i administrarea antibioticelor antistafilococci.
64. Hidrosadenita. Limfadenita i limfangita. Definiie, semiologie, tratament.
Hidrosadenita- proces purulent al glandelor sudoripare. Este cauzat de St. Aureus, se ntlnete numai la
aduli, este localizat n regiunea axilar, mai rar n regiunile inghinal.
Clinic: tunoret dur, dureroas. Bine delimitat
Faza I : subcutanat(localizat n hipoderm)
Faza II: ader la faa profund a pielii inducnd: congestie cutanat, durere, i cldur locala.
Tratament: -profilactic: igien local -curativ: local: -faza de congestie: pansament umed si rece cu sol.
Antiseptice
-faza supurat: tratament chirurgical: incizie, excizie/evacuare, drenaj
General: antibiotice (oxacilin 4g/zi-7zile)
Limfangita i limfadenita acut.
Limfangita acut reprezint inflamatia vaselor limfatice ca rezultat al patrunderii germenilor patogeni n
vasele colectoare limfatice de la nivelul unei plagi a tegumentului sau mucoaselor sau de la o infecie
localizat.
Etiologie: stafilococ, streptococ, E.coli,
Manifestri generale: febr, frison, cefalee, vrsturi .a.
Evoluie: -resobie
- Constituire de flegmon sau mici abcese de-a lungul vaselor limfatice
- Apariia gangrenei la persoane alergice

Tratament profilactic- tratamentul corect al plagilor i infeciilor localizate primitive

Tratamentul curativ- antibiotice, repausul regiunii, comprese alcoolizate.
Limfadenita acuta-reprezint inflamatia limfonodurilor regionali. Apare n cursul limfangitei tronculare.
Semne locale- ganglionii mariti de volum, dureri, imobili, dar fr a adera la piele.
Semne generale- febra, frison.
Tratamen:
-profilactic- tratamentul corect al plagilor
-curativ- in faza congestiv-antibiotice i comprese locale cu efect decongestiv
-in faza de supuraie incizie, evacuare, drenaj i

65. Abcesul cald. Flegmonul. Definiie, semiologie, tratament.

Abcesul cald reprezint o colecie purulent care evolueaz cu semnele clinice ale unei inflamaii acute.
Etiologie: ete provocat de prezena i dezvoltarea unor microbi, cel mai frecvent de stafilococ sau streptococ.
Aceti germeni ptrund direct din exterior, prin zgrieturi, nepturi sau tieturi netratate la timp.
Etiologia abcesului: puroi cremos, fluid, glbui.
Tambou clinic. O formaiune bine delimitat, inconjurat la periferie de o zon de edem care n 1 zi prezint
duritate central care apoi devine fluctuent.
Semne generale: febr, frisoane, cefalee, insomnie.
Tratament: evacuarea coleciei prin incizie larg la nivelul zonei de maxim influien, curarea cavitii i
splarea cu soluii antiseptice. Antibioterapie nainte de colectare prin i la persoane imuno-deprimate dezvolt
septicemie.
Flegmonul inflamaie acut a esutului celulo-adipos, caracterizat prin difuziune fr tendin la limita i prin
necroz masiv a esuturilor.
Etiopatogenie:
-cauza determinat: cel mai frecvent este ncriminat streptococul, dar pot fi ntlnii i stafilococ.
-cauze favorizante: virulen crescut a germenului, reactivitate sczut a organismului, plgi zdrobite, injectare
de substane vasoconstrictoare sau necrozante n esutul subcutanat, nerespectarea regulilor de asepsie si
antisepsie.
Morfopatologie:
-perioada de invazie(celulita): se ntinde pe primele 1-2 zile; se constat edem important ci luciu tegumentelor,
hiperemie,bombare tegumentar
-faza de inflamaie acut: 2-4 zi, apare puroiul sub forma unui lichid maroniu-rocat care nu este nc colectat
-faza de necroz: 5-6 zi, supuraie tipic care disec interstiiile i fureaz de-a lungul formaiunilor anatomice
-perioada de reparaie: eliminare a esuturilor necrozate, apariie de cicatrici vicioase insoite de tulburri
funcionale.
Clinic:
-n perioada edematoas: predomin semne generale(febr nalt, frisoane,tahicardie, anorexie, vrsaturi),
durere local
-n perioada inflamatorie: stare general (se adaug cianoz a buzelor), dureri insuportabile local
-n faza de abcedare: n cazul bolnavilor netratai se poate instala soc toxico-septic cu deces, n cazul
tratamentului adecvat se obine ameliorare a starii generale
-n perioada de reparaie: revenire treptat la normal.
Tratament:
-medical: general(antibioterapie cu spectru larg ,vaccinoterapie, antipiretice); local(pung cu ghe, comprese
umede cu antiseptice)
-chirurgical: incizii largi i contraincizii, debridri tisulare cu excizia zonelor necrotice, drenaj multiplu cu tuburi,
lavaj repetat cu soluii antiseptice.
66. Erizipelul. Etiopatogeneza. Clasificarea. Semnele clinice n funcie de forma clinic. Tratamentul.
ERIZIPEL proces infecios al dermei. Agentul patogen ntotdeauna fiind Streptococcus pyogenes, care
ptrunde n piele prin defecte mici (escoriaii, laceraii, leziuni).
Etiopatogeneza:
Inflamatia seroasa se localizeaza la inceput in stratul papilar al dermului, se caracterizeaza prin roseata
excesiva (forma eritimatoasa a erizepelului). In caz de formare a veziculului epidermale implute cu exodat
seros, erizepelul se numeste bulos. Implicarea tesutului celulo-adipos subcutanat in procesul inflamator
duce la formarea felgmonului (forma flegmonoasa). In virulenta mare a infectiei se produc deseori necroze
considerabile (forma necrotica).
Clasificarea:
Erizipelul este divizat n: (1) forma eritematoas, (2) forma buloas, (3) forma flegmonoas, (4) forma
necrotic, n dependen de gradul severitii manifestrilor locale. Starea morbid debuteaz printr-un
sindrom de intoxicaie grav, frisoane, temperatur ridicat pn la 39-41. Pielea n zona afectat este
roie aprins, dureroas, cu hipertermie local. Hotarele hiperemiei sunt foarte clare, iar conturul este
neregulat simptomul limbilor de foc sau hartei geografice. n forma buloas apar bule cu lichid seros,
care se contopesc, formnd zone uriae de necroz cutanat.
Semnele clinice in dependenta de forma clinica
De cele mai multe ori erezepelul apare pe cap, fata si memmbrele inferioare, foarte rar pe m,ucoasa
buzelor, vestibulul faringian si faringe. Local erizepelul se manifesta prin durere arzatoare si senzatii de
caldura in reagiunea lizata, rosata aprinsa, cu contururi zimtate, producind impresia unor limbi de foc.
Erizepelul din regiunea fetei- e insotit de un edem excesiv al fetei si pleoapelor, forma flegmonoasa a
erizepelului din regiunea paroasa a capului are o evolutie grava din cauza colectiilor mari de puroi,
desprinderii pieleii, colectiilor purulente fuzate. Pe treunchi- Eriz. decurge cu intoxicatie grava. Inflamatia
poate aparea in regiunile care anterior au fost implicate in proces. Eriz. Din regiunile extrimitatilor- se
intilneste in 26 % din toate leziunile, mai ales sub formele eritimatoase si buloase si are o evolutie clinica
grea insotita de fenomene generale grave. Eriz. regidiv din regiunea extrimitatilor superioare duce la edem
indelungat si tulburari ale functiilor miinelor. Regidivele din reagiunea extrimitatilor inferioare duc la
elefanteaze
Tratament :
Erizipelul se trateaz prin administrarea parenteral a antibioticelor din grupa penicilinelor. Tratamentul
chirurgical este indicat doar n formele flegmonoas i necrotic.
Se folosesc tratarea regiunii eriz. cu raze ultraviolete in fazele incipiente, duc la stingerea procesului
patologic . Radioterapia da cel mai bun efect in cazurile necomplicate . Pansamentul umed si baile sunt
absolut contraindicate. In forma buloasa dupa curatirea cu alcool a bulelor se recurge la incizia lor apoi se
aplica un pansament cu emulsie de streptomicina sau unguent de tetraciclina de 2% etc. In forma
flegmanoasa si gangrenoasa pe linga tratamentul descris se recurge la incizia colectia de puroi, drenajul
placii, indepartarea tesuturilor nectrotizate. Bolnavi trebuie numai decit internati in spital, imobilizarea
extrimitatilor lezate, bolnavul trebuie izolat.
67. Mastita. Definiie, semiologie, tratament
Mastita-inflamaie a parenchimului glandei mamare. n majoritatea cazurilor se ntlnete n perioada
postpartum (aa numit mastit lactogen). Ca poart de ntrare infeciei se consider fisurile de
mamelon. Agentul patogen este St.aureus sau asociaia acestuia cu E.coli.
Se clasific n dependen de faza procesului inflamator (seros-infiltrativ, abcedant, gangrenos), i
localizare (subcutanat, intramamar, retromamar, subareolar).
Glanda mamar se mrete n volum, piele este edemat i hiperemiat, cu nuana cianotic, cresc semnele
de intoxicare, apare febra hectic.
Tratamentul este complex deschiderea i dreanarea focarului purulent, terapia antibacterian,
suprimarea lactaiei i fizioterapia.
Tininduse cont de stadiul procesului patologic mastita se poate imparti in urmatoarele faze:
1. Faza seroasa sau incipienta- cresterea brusca a temperaturii corpului pina la 38,5-39,
dureri in glanda mamra aceasta este marita si dureroasa i timpul palpatiei, conturul glandei si pielii ramin
neschimbate.
2. Faza de infiltratie acuta- glanda mamara creste in volum, pielea devine rosie, palapatia glandei este
foarte dureroasa si evidentiaza un filtrat cu limetele sterse, pot aparea cefalee, insomnie, slabiciune,
temperaturi pina la 39-40, deseori se maresc ganglionii limfatici axilari care devin durerosi la palpatie.
3. Daca tratamentul in faza de infiltratie nu opreste evolutia procesului patologic mastita trece in faza de
abcedare.Care se caracterizeaza prin intensificarea tuturor fenomenelor clinice.
4. Faza flegmanoasa a mastitei- agravarea starii generaletemperatura pina la 38-40, fgreson repetat
deseori aceasta faza este insotita de fenomene septice, limba si buzele devin uscate, insomnie, cefalee,
tegumentele palide, glanda mamara crescuta in volum si pastoasa, pielea hiperemiata si lucioasa uneori de
culoarea cianotica. Mamelonul este deobicei unbelicat. La palpatie se constata ca glanda este pastoasa si
are citeva zone de fluctuienta.
5. Faza gangrenoasa- apare la bolnavii care s-au adresat tirziu la medic sau este o consecinta a trombozei
si a stazei din vasele glandei mamare, bolnavii sint internati intr-o stare extrem de grava.
6. Faza de infiltratie cronica- se intilneste rar, ea apare in special dupa un tratament local indelungat cu
penicilina a mastitei suporative, styara generala a bolnavei ramine satisfacatoare, temperatura subfebrila
pina la 37.5-37.8 sau normala. La palpare glanda mamara se constata un infiltrat foarte dur de consistenta
cartilagenoasa neaderent la piele, putin dureros. In asemnea cazuri se recurge la exterparea totala a
infiltratului pentru examenul histologic urgent.

68. Panariiul periunghial i subcutan. Definiie, semiologie, tratament

Paronichia-inflamaia repliului epidermic periunghial
Tablou Clinic: repliul se umfl ,devine rou i dureros,dac se apas asupra lui apare puroi
TRatament: conservator (2-4 zile)-bie cu alcool sau badijonri cu tinctur de iod. Operator
Panariiul subunghial-inflamaie cu puroi ce se dezvolt sun unghie. TRatament numai chirurgical
69. Panaritiul: definiie, clasificarea, principiile generale de tratament.
Panariiul-reprezint o inflamaie supurativ a esuturilor degetului.
Agent patogen-stafilocucul,rar streptococul
Microtraumatismele ( escoraii,nepturi,corpi strini introdui accidental joac un rol esenial n apariia
panariiului.Daca ele sunt neglijate risc a fi infectate i poate aparea pan.
Clasificarea panariiului:
1.Conform structurilor anatomice ale degetului afectate:
-superficial
-al esutului conjuctiv subcutanat
-osos
-articular
-al tecilor tendinoase
-paronichie
-subunghial
-pandactilit (pan.total)
Tablou Clinic:
-dureri insuportabile
-roea slab pronunat pe faa dorsal
-degetul e semiflectat i orice ncercare de al ndrepta provoac durere intens
70. Panaritiul osos i articular. Definiie, semiologie, tratament
Panariiul osos-poate fi primar cnd apare n urma infectrii plgii prin nepare, adingnd periostul i osul.
Poate fi secundar-apare ca o complicaie a pan.es.conj.sub. ru tratat.
Semnele sunt aceleai ca la pan..c.s. ns mai accentuate.Are loc o ngroare cilindric a falangei unghiale-
simptom carcteristic-i durere vie la palparea degetului.
Tablou Clinic: indispoziie,cefalee,frison,t 39+40.
Tratament-conservator( adm de penicilin+ injecii intramusculare de AB) degetul i mina trebuie
imobilizate. Operator- const n ndeprtarea es.celulo-adipos necrotizat, drenaj sau suturare etan.Dup
schimbul de pansamente i adm de AB.
Panariiul articular-inflamaie supurativ a articulaiilor interfalangiene.Mi/o pot nimeri prin nepare i
leziuni deschise sau ca urmare a avansrii pan.descrise anterior.
Tablou Clinic: durerea,articulaia devine fuziform i hiperemiat. Evoluia duce la distrugerea
ligamentelor lat are articulaiei i la mobilitatea ei anormal.
Tratament: daca art. conine puroi atunci se face atrotomie-se deschide art.i se spala cu AB. Dac
tratamentul nu e efficient se recurge i la amputaie.
71. Flegmonul minii. Clasificarea, semiologie, tratament.
FLEGMONUL
Definitie: inflamatie acuta a tesutului celulo-adipos (obisnuit subcutanat, dar posibil si retroperitoneal,
retrofaringian, retromamar, etc.), caracterizata prin difuziune fara tendinta la limitar si prin necroza
masiva a tesuturilor interesate; este denumit im-propriu si celulita difuza.
Etiopatogenie:
- cauza determinanta: cel mai frecvent este incriminat streptococul (piogen, viridans,)stafilococ, anaerobi
sau asociatii de germeni;
Tablou clinic: aparitia si raspindirea rapida a tumefierei dureroase,hiperemiei tegumentelor,
durerea,dereglarea functiei regiunii afectate, temperatura ridicata si semne de intoxicatie. Procesul
progreseaza rapid si nu are tendinta spre limitare din care cauza tratamentul chirurgical e metoda
curativa de baza.
Tratament:
- medical: general (antibioticoterapie cu spectru larg corectata ulterior, vaccinoterapie nespecifica,
reechilibrare hidro-electrolitica si volemica, analgezice, antipiretice, analeptice, repaus) + local (punga cu
gheata, comprese umede cu antiseptice si revulsive);
- chirurgical (obligator in prezenta fluctuentei, preferabil sub anestezie generala): in-cizii largi si
contraincizii, debridari tisulare cu excizia zonelor necrotice, drenaj multiplu cu tuburi, lavaj repetat cu
solutii antiseptice.
Clasificare
Dupa localizare se descriu:
- flegmon supraaponevrotic (localizat in tesutul celular subcutanat);
- flegmon subaponevrotic (dezvoltat in tesutul conjunctiv lax al interstitiilor subapo-nevrotice,
comunicand adesea cu spatiul supraaponevrotic)
- flegmon profund (perinefretic, etc.).
72. Artrita purulent. Definiie, semiologie, tratament
Artrita purulenta- inflamatie suporativa a articulatiei, survine in urma patrunderii microbilor (stafilacoci,
streptococi) direct ( plaga traumatism) pe cale limfatica din focarele purulente invecinate (limfadenita,
osteomelita) sau pe cale hematogena (sepsis). Atritele mai grave sunt provocate de streptococul hemolitic.
Artritele pot fi primare si secundare, fiind provocate de infectia piogena sau de infectia specifica (gonoree,
tifos abdominal).
Deosebit de grave sunt artritele articulatiilor cocsofemorale, talocrorale, genunchiului, umarului.
In functie de faza procseului patologic si agentul patogen exsodatul poate avea un caracter fibrinos,
purulent, purulent hemoragic, putred.
Clinica
Depinde de extinderea si localizarea procesului patologic si de graviditatea afectiunii primare, fiind o
complicatie a acesteea. Leziunea membranei sinoviale se caracterizeaza prin durere ce se intensifica chiar
si la cea mai neinsemnata miscare. Din aceasta cauza miscarile active in articulatie devin imposibile,
extrimitatea raminind in pozitia care asigura capacitatea maxima a articulatiei. Articulatia
se mareste in volum, contururile ei devin sterse, la palparea regiunii articulatiei se constata cresterea
locala a temperaturii, durerea din cauza apasarii, pielea devine rumena si edimatiata.
In cazul cind procesul suporatic cuprinde fascia ce inconjoara articulatia si muschii apare o tumefactie a
tesuturilor moi. Pielea are un caracter ecteric, bolnavul are fiebra intermetenta, frison si delir,
Aparatul ligamentar se distruge din care cauza se formeaza o articulatioe balanta ce duce la luxatii si
subluxatii patologice, inj singe apar mopdificari caracteristice procesului suporativ grav, radiogramele
dupa 2-3 saptamini de la inceputul bolii se evidentiaza leziuni ale cartilagelor, oaselor, iar mai tirziu
luxactii si subluxactii.
Tratament:
Tratamentul conservator sau chirurgical imobilizarea articulatiei. In sinoviteimobilizarea trebuie imediat
dupa lichidarea fenomenelor acute in osteoartritele cu distrugere excesiva a osului imobilizarea trebuie
lasata pina la aparitia antelozei intr-o pozitie functionala comoda. In sinovitele seroase dupa punctia
articulatiei se aplica un pansament compresiv care fixeaza articulatia si inlesneste rezobtia exsodatului. Se
realizeaza punctia articulatiei cu evacuarea puroiului dupa care se introduc antibiotice. Dupa punctie se
aplica un pansament compresiv si se imobilizeaza extrimitatea. Daca prin punctie nu se obtine un efect
terapeutic stabil se recurge la artrotomie ( articulatia se deschide larg, se evacueaza puroiul, se introduce
antibiotice, se instaleaza un drenaj.Dupa rezectia arcticulatiei este necesar de imobilizat indelungat
extremitatea intr-o pozitie functionala. Dupa lichidare fenomenelor acute este indicat fizioterapia.
73. Osteomielita. Definiie. Clasificare, semiologie, tratament
Osteomelita- este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului, secundara altor infectii ale
organismului. Infectia asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate extinde prin periost, cortex,
maduva osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in functie de varsta pacientului si de
mecanismul de infectie. Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena sau prin inoculare
directa sau contigua.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii provin
de la o alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana, bronsica, urinara,
otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
Osteomelita traumatica- consecintele unei plagi prin arma de foc ce reprezinta un process pathologic
secundar
Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in hematogena si
exogena (directa). Osteomielita hematogena este observata predominant la copii si implica oasele lungi,
mai ales cele ale membrului inferior. La adulti extinderea hematogena este mai frecventa la nivelul
corpilor vertebrali lombari.
Osteomielita cronica. Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei osoase. Este dificil de tratat
definitiv, de aceea pacientii pot purta aceasta infectie ani de zile.
,superficial.Leucocitoza considerabila 15-20*10 (puterea 3),neutrofiloza,scad euzinofile si monocite,scade
hemoglobina(pana la 30 g/l),apare o durere intense,sfredelitoare strict localizata in partea lezata,la cele
mai mici miscari striga de durere.
74.Osteomielita acut hematogen:noiune, simptomatica, principiile de tratament.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii provin de la
o alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana, bronsica, urinara, otita, etc.
Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
Tabloul clinic
-durere moderata/ marcata la nivelul membrului afectat
-febra 38 grade
-frisoane
-pielea este calda, rosie, durere la palpare, tulburari de sensibilitate
-simptomele nu sunt atat de accentuate ca la copii
Tratamentul cuprinde:
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra focarului de infectie.Includ
metode consevatoare (antibioticoterapia ,repausul extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia loc
in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu intruducere
de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului pathologic,calmarea
durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura un
drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea
cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri cutanate,muscular,musculo-faciale)

75. Osteomielita acut hematogen. Tratamentul.

.Osteomielita hematogena-apare in urma vehicularii microbilor in os prin singe. Tratamentul cuprinde
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra focarului de infectie.Includ
metode consevatoare (antibioticoterapia ,repausul extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia loc
in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu intruducere
de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului pathologic,calmarea
durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura un
drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea
cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri cutanate,muscular,musculo-faciale)
76. Osteomielita cronic, cauzele, diagnosticul,tratamentul.
Dezvoltarea ostemieliatei acute,din formele cornice fac parte ,abcesul Brody(formarea unei cavitati in
os,ce contine puroi delimitate de capsula) osteomilita sclerozta.Cauza trecerii din acuta in cronica este
necroza continua a zonei infectate din substanta spongioasa,Sechestrul format intretine inflamatia
reactiva din partea tes osos;tulburari grave ale nutritiei osului si periostului contribuie la evolutia
procesului patlogic.
Simptome sunt neinsemnate si devin accentuate dupa acutizarea procesului inflamator,slabirea restentei
locale a organismului fata de infectia din os constituie o cauza a acutizarii procesului pathologic.Examenul
Rx este important,simptome dupa 10-14 zile.Intai metafiza se manifesta prin structura stearsa;se
utilizeaza fistulografia pentru a stabili sediul exact al sechestrului
Tratament Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia loc
in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu intruducere
de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului pathologic,calmarea
durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura un
drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea
cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri cutanate,muscular,musculo-faciale)

77. Complicaiile osteomielitei. Tratamentul i profilaxia lor.

Complicatiile generale sunt in raport cu seritatea sindromului septicemie, cu reactivitatea organismului si
cu precocitatea si eficacitatea tratamentului antibiotic. Asocierea localizarilor viscerale cu infectia osoasa
si articulara intuneca mult prognosticul. Printre localizarile viscerale, cele mai frecnte sunt trei:
stafilococia pleuro-pulmonara, pericardita si flegmonul perinefritic. Mai pot fi intalnite: meningite, abcese
cerebrale, peritonite. Complicatiile osoase sunt reprezentate de aparitia de focare osteomielitice multiple,
ce au acelasi aspect clinic si radiologie.
Complicatii locale :
La nvelul partilor moi intereseaza tegumentele, muschii, vasele si nervii. a.)Leziunile cutanate sunt de
obicei consecinta supuratiilor cronice. Contiguitatea numeroaselor fistule si presiunea exercitata de
sechestre in drumul lor de eliminare spontana antreneaza o devascula-rizatie a pielii cu producerea de
ulceratii si pierderi de substanta. b. )Printre complicatiile musculare, amiotrofiile sunt cele mai frecnte. Ele
sunt consecintaimpotentei functionale cauzate de osteomielita si de imobilizarea prelungita.
c.) Complicatiile vasculare sunt reprezentate cel mai des de sindromul de loja. Acest sindrom poate surni
fie in cursul fazei acute, cauzat de hipe-remie inflamatoare sau de abcesul subperiostic, fie in decursul fazei
cronice ca o complicatie a gesturilor chirurgicale reparatorii.
d.) Complicatiile nervoase sunt mult mai rare, ele fiind in majoritatea cazurilor leziuni iatrogene. 2. La nilul
oaselor a. Supuratiile cronice constituie complicatia cea mai frecnta a osteomielitei. Durerea este de obicei
atenuata sau absenta si este in contrast cu intensitatea tulburarilor trofice si cu fibroza partilor moi. b.
Fractura pe os patologic si pseudartroza sunt complicatii ce survin in formele grave insotite de
demineralizare intensa in regiunile unde rezistenta mecanica este minima. Cura pseudartrozelor prin
osteomielita este foarte dificila, si necesita timp indelungat si recurgerea la toate resursele terapeutice din
chirurgia ortopedica si reparatoare.In pierderile de substanta osoasa, utilizarea aparatului Ilizara, prezinta
marele avantaj ca ofera in acelasi timp posibilitatea consolidarii si corectiei defectelor de ax si lungime.
78. Gangrena gazoas: etiologie i clasificarea .
Infectia anaeroba-este un process pathologic procavat de microbe ce se inmultesc in lipsa oxigenului cu
evolutie specifica.Se caracterizeaza prin lipsa reactiei inflamatorii si edem progresiv,degajare de
caz,necroza,stare grava a organismului in urma intoxicatie cu toxine bacteriene.O complicatie a plagilor in
timp de razboi.
Etiologia.Poate fi provocate de urmatorii agenti patogeni anaerobi: clostridium
perfrigens,cl.oedematiens,septicum,hystoliticum.Cel mai raspandit perfringers actiunea lor consta in
formarea rapida de gaz in tesuturi si in intoxicatia grava a bolnavului.
Existra trei clasificari: 1)anatomopatologica 2)clinica 3)anatomica
Anatomopatologica
-emfizematoasa(clasica)-predomina gaz in tesuturi fata de edem,agent pathogen cl perfringens
-edematiata(toxica)-toxicoza grava a bolnavalui ,predomina edem din tesuturi asupra gazului,cl
oedemantiens
-mixta-anarobi toxici formatori de gaz,edemul si emfizemul se dezvolta parallel
-necrotica-necroza sau dezintegrarea tesuturilor.
-flegmanoasa-emfizem si edem putin pronuntat
Clinica
-fulgeratoare-la cateva ore dupa ranire sau traumatism repetat,rapid la moarte
-acuta-restu cazurile de infectie anaeroba
Anatomica-epifasciala si subfasciala

79. Semnele generale i locale n gangrena gazoas.

Variza in functie de specia si virulent microbilr ,de amploarea procesului,rezistenta organismului
bolnavului.Local:intensitatea manifestarii necrozei,edem,formare de gaze,flegmon gazos,suprafata
plagii.Durere in plaga,senzatie de distensie in extremitate,intoxicatie incipient,adinamia,apatia,stare de
excitatie,temperature pana la 39,puls accelerat 150,tensiunea scada 80.Extremitatea si plaga edematiate,piele
palida,pete si dungi rosie albastra.Gazul poate fi evidentiat prin radiografie in extremitati,la comprimare ies
bule de gaz,crestearea rapida a edemului,scade brusc Hb,scade nr de hematii,leucocitoza,neutrofilie
80. Tratamentul gangrenei gazoase (specific, chirurgical, nespecific).
Specific-intrebuintarea unui amestec de seruri antigangrenoase.Doza curative de seruri,exprimata in
unitati antitoxice international(UA) este de 150 000 UA.Cu tel curative se introduce intravenous,picatura
cu picatura cu sol izotonica clor de sodium,100ml ser la 100-400 sol fiziol.
Chirugical-efecetuarea timpurie,de urgent a operatiei radical,in trei variante:
a)incizia larga si deskiderea focarelor de infectie urmata de excizia tesuturiloe necrotizate
b)amputarea in intoxicatii progresiva grava
c)amputarea cu disecatia bontului,in cazuri avansate,tratare cu h2o2 cu imobilizare ideala
Nespecific-in intoxicatii grave,consta in dezintoxicatia energica a organismului,prin introducerea in
cantitati mari (max 4 l pe zi) de lichide (sol fiziol) transfuzii de sange.
81.Tetanos:agentul bacterian provocator i sursa infectiei.Fiziopatologia i clasificarea
tetanosului(neonatal,cephalic,local i generalizat)
Boal infectioas speficic acut,provacat de bacil anaerob-cl tetani.Exotoxina produsa de acest bacil,format din
tetanospasmin.Acionnd asupra SN duce la convulsii tonice i clonice a muchilor striai.Boala survine in urma
patrunderii CL tetani in mediul intern prin leziuni a tegumentelor.Se intalnete n intestinele animalelor,oamenilor,n
soluri,perioada de incubaie 4-14 zile
Fiziopatologia Semne iniiale slab pronunate cefalee, oboseal, excitaie,slbiciune, transpiraii, durere in
plag,contracii uoare a muchilor plgii.Unul din semnele de baza convulsia tonico-clonic a muchilor
scheletului.Trismus-deschiderea dificil a gurii.Muchii mimici se contract convulsiv dnd feei o expresie sarcastic
rs sardonic.Convulsiile cuprind n scurt timp gtul,spatele,abdomenul,extremitaile.Oboseala rapid,contract toi
muchii,poate duca la fractura oaselor,respiraia anevoioasa,poate surveni moarte prin asfixie,temperature poate
crete la 42,puls accelerat,poate surveni moartea 1-2 zile.
Clasificarea tetanosului:

Dup modul de ptrundere n organism a agentului patogen:tetanos prin plag,tetanos prin injecie,prin
combustie,postoperator,prin degertur, electrotraumatic, neonatal i postnatal dup natere agentul
patogen ptrunde prin mucoasa uterului sau a cilor de natere.

Dup extinderea procesului patologic- 1.tetanos generalizat (form primar generalizat, form
descendent,ascendent) 2. Tetanos limitat/local- intereseaz extremitile, apare n regiunea capului-tetanos
cefalic fiind consecina aciunii toxinei asupra unuia sau mai multor nervi cranieni

Dup evoluia clinic se disting 4 forme de tetanos-acut cu evoluie furtunoas(vehemens),cronic-(tetanus

lentus),tetanos evident(t.completus),forma frust(tears) cu evoluie nespecific(tetanus incompletus)

Exist form foarte grav,grav,de gravitate medie,uoar.

82. Profilaxia specific i nespecific a tetanosului. Tratamentul tetanosului.

1.Profilaxia specific activ-pasiv- cu scopul de a mri imunitatea fa de toxina tetanic.Const n:
- imunizarea activ cu anatoxina antitetanic ( 1ml,peste 3 spt. 1,5ml i iar peste 3 spt. 1,5
ml)+introducerea 1500+3000 UA de ser antitetanic intramusc. n caz de orice traumatism.
-Imunizarea pasiv- administrarea gamaglobulinei cu aciune antitetanic,intramusc. la maturi i copii.
2.Profilaxia nespecific-msuri pentru ndeprtarea microbilor din plag i toaleta chirurgical timpurie i
complet a plgii.
Tratamentul-tratament specific nu exista, el se trateaza simptomatic.( ser antitetanic-doza pentru aduli conine
100000-150000UA, pentru nou-nscui 10000-20000UA, pentru copii mai mari 20000-80000UA-serul trebuie nclzit
pna la 36-37 grade-injeciile se fac zilnic timp de 2-3 zile micorndu-se de fiecare dat doza cu 50000UA,substante
neuroplegice(hexenalul,pentotalul,cloralhidratul,aminazina-se introduce intramuscular de 4 ,5 ori pe zi cte 4 ml n
sol. De 2,5% durata aciunii e de 3-5 ore.),gamaglobulina antitetanic)
Se urmrete:1.diminuarea ptrunderii n singe i neutralizarea toxinei tetanice care mai continu s ptrud n
organism prin plag2. diminuarea i suspendarea convulsiilor tonice i tetanice3.ameliorarea strii generale a
organismului,normalizarea activitii cardiac i a ventilaiei pulmonare4.profilaxia i combaterea complicaiilor
secundare(pneumonie,septicemie)
83. Sepsis:definitie,clasificare,sindromul de rspuns inflamator systemic SIRS
Sepsis este o boal infecioas grav, provocat de diferii ageni patogeni i de toxinele lor.Procesul se
manifest printr-o reacie specific a organismului cu tabloul clinic monotipic,independent de agentul
patogen n cauz Cu toate c nu pot fi scoase n eviden modificri anatomice specific, n septicemia
exist totui un complex de modificri , ale cror asociaii i sunt caracteristice.
Etiologia-stafilococi 68 % ,streptococci,pneumococi(19%),colibacili(7%) i foarte rar de ali microbe sau
asociaii de microbe(6%)
Surse de infecie: flegmoane,abcese,mastite,peritonite,furunculi. (prin intermediul unei plagi, colecii
purulente)
Clasificare
1. Conform localizrii focarului primar de infecie:
-Sepsis chirurgical
-S. ginecologic
-S.urologic
-S. neonatal
-odontogen
2.Conform agentului patogen
-stafilococic
-streptococic
-pneumococic
-colibacilar
-infecie anaerob
-septicemie mixt
3.Dup surs
-de plag
-consecin a bolii interne(angin,pneumonie)
-postoperatoare
-criptogenetic
4.Dup tabloul clinic
- fulgertoare
- acut
- subacut
-recidivant
- Cronic
5.Dup timpul evoluiei
-precoce(pn la 10-14 zile de la traumatism)
-tardiv(apare dup 2 sptmni din momentul traumatismului)
6. Dup semnele clinic-anatomice:
-septicemie- prezena mi/o n circuitul sanguine fr metastaze purulente)
-septicopiemie-cu metasteze purulente n diferite organe i esuturi.
7. Dup caracterul organismului bolnavului
-form hiperergic
-normoergic
-hipoergic
SYRS-sindromul de raspuns inflamator sistemic,cu simptomatologie evident de sepsis,dar fr focar de
infecie.,fiind rezultatul eliberrii de mediatori ai inflamaiei din zonele ischemiate.Poate avea etiologie
neinfecioas.( febra mai mare de 38 sau mai mica de 36,tahicardie 90/min,tahipnee>
20/min,leucocitoza,leucopenia indici anormali)
Sepsis sever-asociat cu disfuncie organic,hipoperfuzie tisular si hipotensiune sistemic
Socul septic-sepsis dezvoltat in timp,asociat cu hipotensiune si hipoperfuzie tisular contrar unei
compensri volemice adecvate.

84.Fiziopatologia sepsisului chirurgical.Citokinele i rolul acestora n patogenia sepsisului

Tabloul clinic al septicemiei cuprinde trei moment determinante:
-Forma clinic a septicemiei(fulgertoare,acut,cronic,recidivant,cu metastaze , fr metastaze)
-decompensarea progresiv a funciilor tuturor organelor i sistemelor bolnavului
-diversitatea interrelaiilor dintre simpomele prin care se manifest n toate cazrile de septicemia.
Septicemia cronic se caracterizeaz printr-o evoluie lent cu manifestri puin vizibile
Septicemia cu metastaze se caracterizeaz prin abcese multimple n diferite esuturi i organe,iar
septicemia fr metastaz este de cele mai dese ori mai grav
SIMPTOME GENERALE-cefalee,ritabilitate,insomnia,inhibiia SN,pierderea cunotinei n cazuri grave,
febra39-40grade,frisonul solemn,transpiraia profund,scderea ponderal,nrutirea progresiv a strii
generale , puls mic i accelerat,scderea TAi venoase,insuficien cardiac,tahicardie.
SIMPTOME LOCALE-paloarea,tumefacia atonia,uscciunea granulaiilor,aspectul murdar-tulbure al
secreiei nensemnate ce are deseori caracter putrid.

Sepsisul se dezvolt n trei etape:

1). n urma infeciei, se realizeaz o producie local de citokine (TNF, IL-1, IL-6), cu rol pozitiv n procesul de reparaie a leziunilor i n
recrutarea de elemente celulare (macrofage) capabile s distrug agentul patogen.
Concomitent, n circulaie se elibereaz mici cantiti de citokine i se induce secundar un rspuns de faz acut.

n aceste stadii, citokinele contribuie la procesele de aprare a organismului.

2)Apariia rspunsului inflamator sistemic este multi-cauzal:

- producie inadecvat de citokine (creteri ale produciei de TNF, IL-6);

- stimularea mduvei osoase i modificarea tipului de monocite produse (monocite i limfocite cu funcii aberante, tulburri metabolice,
creterea disproporionat a limfocitelor cu receptori de IgG, care stimuleaz producia de IgG i, prin aceasta, creterea produciei de citokine);

- alterarea rspunsului umoral la producia de citokine:

- perturbarea metabolizrii citokinelor;

- apariia de leziuni suplimentare prin mecanismul de ischemie-reperfuzie a organelor.

n aceast etap, citokinele au un efect distructiv.3) Integritatea capilarelor este afectat (F 14.6.), iar citokinele ajunse n organe aflate la distan
de infecia iniial produc leziuni tisulare suplimentare asociate cu intervenia altor factori: aciunea PMN (aderen, agregare, leucostaz,
eliberare de radicali de oxigen i proteaze), sistemul coagulare/fibrinoliz, factorul de activare a trombocitelor (PAF), fosfolipaza A2 non-
pancreatic, eicosanide. Se ajunge, n final, la un sindrom de insuficien multiorganic

85. Manifestrile clinice,diagnosticul,tratamentul local i general al sepsisului chirurgical.

Din punct de vedere clinic se deosebesc patru stadii:
1. sindromul de rspuns inflamator sistemic. Diagnosticul acestui stadiu se bazeaz pe prezena a cel puin dou
semne dintre urmtoarele:
febr peste 38C sau, n cazul infeciei cu germeni Gram negativi, hipotermie;
tahicardie (frecven cardiac peste 90 bti/minut);
tahipnee (frecven respiratorie peste 20 respiraii/minut).
2. sepsis non sever - la semnele menionate mai sus se adaug prezena unui focar infecios decelabil clinic.
3. sepsis sever - la semnele precedente se adaug disfuncii ale unui sistem sau organ: coagulopatie, acidoz,
hipotensiune arterial, oligurie, encefalopatie.
4. oc septic, caracterizat prin persistenta sepsisului sever asociat cu disfuncii organice multiple (sindrom de
deficien visceral multipl).
Diagnosticul const n punerea n eviden, prin hemocultur, a prezenei microbului n snge. Septicemia este
greu de diagnosticat deoarece simptomele sale sunt destul de comune i asemntoare celor ale
numeroase alte boli. Dac exist bnuiala de septicemie, se fac de obicei teste ale sngelui i urinei, apoi
sunt luate mostre din ran i din tractusul respirator. Radiografia, tomografia computerizat, ultrasunetele
sau scanrile cu imagistic prin rezonan magnetic pot ajuta, de asemenea, la diagnosticare.
Tratamentul general- 1.combaterea infeciei i intoxicaiei
2.sporirea forelor imunologice ale organismului
3.stimularea funciilor tuturor organelor i sistemelor bolnavului
4.tratamentul simptomatic
Se administreaz antibiotic i substane antitoxice
Tratamentul local-1. Intervenia chirurgical oportun i raional
2.condiii optime petru scurgerea secreiei din plag
3. combaterea infeciei din plag cu ajutorul preparatelor chimico-biologice
4.protejarea plgii prin imobilizare i pansamente rare
5.iradierea plgii cu lampa de cuar sau cu raze ultrascurte
6. supravegherea permanent a plgii i evidenierea complicaiilor
86.Gangrena.Definiia. Clasificarea.Semiologia gangrenei uscate i umede.
Gangrena-reprezint o necroz indirect (moartea celulelor) a unei pri ai corpului ce are contact cu
mediul extern,caracterizat printr-o culoare neagr sau surie-bruna determinat de
transformareapigmenilor sang. n sulfat de Fe.
Clasificare:
1.Dup evoluia clinic
-gangrena uscat
-gangrena umed
2.Dup provenien
-gangren nespecific- se dezvolt n urma ( lezrii vasului magistral, scoaterii cu ntrziere a
garoului,traumei termice si chimice,dereglri trofice ale esuturilor
-gangrena specific- se dezvolt n urma unor astfel de boli : aterioscleroz,sifilis,diabet zaharat,
-dermatozele gangrenoase
Gangrena uscat-mai frecvent n dereglrile lente progresive ale circulaiei sangvine n membre la bolnavii
extenuai,deshidratai.Pe msur evoluiei necrozei esuturile se usuc,zbrcesc devin dure. In gangrene uscata
descompunerea es.necrozate aproape c nu are loc iar absorbia produselor toxice e neesenial,intoxicaia nu
se constat.
Gangrena umed/putrid- e provocata de aceiai cauze ca i gangrena uscat.Evolueaz n dereglrile
rapide ale circulaiei sngelui( embolia,lezarea vaselor).es.necrotizate nu reuesc s se usuce i snt
expuse dezintegrrii putride,ceea ce duce la absorbirea abundent n organism a produselor de
descompunere i intoxicaie grav.
87. Gangrena umed.Cauzele.Tabloul clinic.

Gangrena umed/putrid- e provocata de aceiai cauze ca i gangrena uscat.Evolueaz n dereglrile

rapide ale circulaiei sngelui( embolia,lezarea vaselor)la bolnavii obezi i extenuai.es.necrotizate nu
reuesc s se usuce i snt supuse dezintegrrii putride,ceea ce duce la absorbia abundent n organism a
produselor de descompunere a esuturilor i la intoxicaia grav a bolnavului.Stagnarea ndelungat a
sngelui i edemul esuturilor n tromboza venelor duce la spasm ,iar apoi i la paralizia terminaiilor
nervoase ale capilarelor.Toate acestea intensific stagnarea sngelui ,nteete hipoxia i necrozarea lor cu
descompunerea ulterioar de ctre enzimele proteolitice.
Tabloul clinic local gangrene umed se manifest prin intensificarea brusc a edemului membrelor,prin
paloarea lor.Pielea capt aspect de marmor,devine rece,pulsul nu se determin,micrile lipsesc.Lipsesc
de asemenea i semnele de limitare a procesului.La nceput se observ paliditatea membrului lezat .Pe ea
apare o reea de vene albstrii, pete roii-nchise,flictene de epiderm despins pline cu coninut
sangvinolent.esuurile descompuse se transform ntr-o mas fetid de o culoare gri-verzuie
murdar.Dintre simpomele generale se nregistreaz starea general grav a bolnavului ,dureri n membrul
lezat, pulsul frecvent, tensiunea arterial joas, limba uscat, temperature corpului nalt,
nepsare,extenuare.

88. Profilaxia i tratamentul gangrenei umede i uscate.

1.prevenirea,diagnosticul precoce si tratamentul bolilor a cror complicaii sau urmri e gangrena ( boli
acute chirurgicale, cardiovasculare,traumele)
2.restabilirea circulatiei sang. dereglate ( dezv. colateralelor,lichidarea spasmelor vaselor)
Tratament: necrectomia tesuturilor lezate sau amputatia membrului afectat.
n gangrene uscat a unui segment al membrului operaia poate fi amnat pn la delimitarea complet a
esuturilor necrozate.n gangrene umed aprofundarea intoxicaiei temperatura nalt a corpului impugn
efectuarea urgent a amputaiei membrului n limitele esuturilor sntoase.Bolnavilor cu gangreana
organelor abdominal le este indicat laprotomia de urgen pentru nlturarea organului lezat.

89.Ulceraii.Definiie.Cauzele apariiei.Tabloul clinic.Tratament

Ulcer- defect al mucozitilor sau tegumentelor ce se dezvolt n urma necrotizrilor, care are tendina
minor de cicatrizare i are o evoluie cronic.
Cauzele apariiei:
1. Dereglri hemocirculatorii i limfodinamicii
2. Dereglarea pereilor vaselor n ateroscleroz
3. Trauma-termic,mecanic,electric,chimic,actinic
4. Infecia,lues,tbc,actinomicotic
5. Dereglarea MB n diabet zaharat,insuficiene de vitamine
6. Dereglri trofice
7. Ulceraii tumorale
Semiologie
1.Ulcer trofic-form neregulat ,rotund;marigini fibroase,cianotice/palide,abrupte.Fundul e adnc,fr
granulaii cu esuturi necrotice de culoare surie.Cu eliminri srace. Localizare preferata: membrele
inferioare.
2.Ulcer tbc-form neregulat,margini moi atrofice,abrupte,fundul mai jos de nivelul pielii acoperit cu o
suprafa lucioas cu eliminri seroase bogate.Puin dureroase.
3.Ulcer canceros-rotund,marg.dure sub form de val,fundul elevat asupra pielii,dureros.
4.ulcer sifilitic-rotund cu un val ascuit in jur,fundul nu proemin,sarac in secreii.Mereu e indolor.Loc:
buze,organe genitale.
Tratament:lichidarea cauzelor principale ce au contribuit la apariia ulcerului.Tratament local-aplicarea
antisepticilor,remediilor ce favorizeaza regenerarea.Tratament chirurgical-excizia ulcerului in bloc cu
esut fibros cu o ulterioar plastie.

90. Fistule. Definitie. Clasificarea.

Fistula este un canal ngust, cptuit cu epiteliu sau granulaii, ce unete organul, cavitatea sau esuturile
subiacente cu suprafaa corpului. Ea poate uni de asemenea i unele organe cavitare ntre ele .
Clasificare:
Dup origine:
fistule congenitale, formate n legtur cu malformaiile;
dobndite,care se mpart n:
fistule provocate de un proces patologic, ce se dezvolt ca rezultat al inflamaiei(osteomielit cronic,
tuberculoza oaselor, articulaiilor, corpi strini, ligaturi, etc.), la distrugerea esuturilor de tumoare i
descompunerea ei (fistule vezico-uretrale n cancerul uterului, etc.)
formate n urma operaiilor-fistule artificiale. Acestea snt fistulele vezicii utrinare de pe urma rnirii
uretrei, fracturrii coloanei vertebrale cu paraplegie, etc, fistul intestinal n tumorile inoperabile ale
intestinului, etc.
Dup legtura cu mediul ambiant:
Fistule externe ale organelor cavitare, cavitilor, esuturilor (spre exemplu, intestinale, ale vezicii urinare,
duodenului, bronhotraheale, pararectale, etc.)
Fistule interne ntre dou organe cavitare, dintre organ i cavitate, dintre organele cavitare i focarul
patologic gastrointestinal, utero-vezical, bronho-pleural, bronhoezofagal, rectopararectal, etc.
Fistule externe ale esuturilor moi i ale oaselor, care foarte des unesc focarul infeciei cu mediul ambiant
n prezena sehestrelor.
Dup structura lor:
Fistule granulomatoase, pereii crora snt acoperii cu granulaii.
Fistule epitelizate cu pereii canalului fistulei acoperii de epiteliu.
Fistule labiate atunci cnd epiteliu mucos al organului cavitar trece nemijlocit asupra tegu,emtelor, deci n
fond organul cavitar camonic cu mediul ncpnjurtor printr-un orificiu i nu prin canal fistular.
Dup caracterul secreiei:
urinare;
salivare;
fetide;
microbiene;
purulente;
mocoase;

91.Diagnosticul i tratamentul fistulelor.Fistule artificial.

Diagnosticul fistulei de obicei nu prezint mari dificulti. El se bazeaz pe acuzele caracteristice,

anamnez, aspectul plgii, cantitatea i caracterul secreiei, iar n fistulele interorganice pe modificrile
funciei organelor lezate, etc. Pentru precizarea direciei canalului fistular, lungimii lui, numrul i
caracterul ramificaiilor, legturii cu focarul patologic, etc. se efectueaz radiografia cu introducerea n
fistul a substanelor de contrast (sergozin, iodolipol, etc.) fistulografia. La precizarea diagnosticului
contribuie examenul secreiei pentru identificarea acidului clorhidic n suspecia fistulei gastrice, srurilor
urice n suspecia fistulei vezicii urinare, etc.
Expecoraia sputei colorate dup introducerea coloranilor (de exemplu, albastru de metilen) denot prezena
fistulei bronhopleurale, iar colorarea coninutului intestinal gros la introducerea colorantului n orificiul anal
confirm prezena fistulei complete n el.
Tratamentul. n fistulele granulomatoase o importan hotrtoare o are lichidarea focarului inflamator
din profunzimea esuturilor cu nlturarea obligatorie a sechestrelor osoase, esuturilor moi necrozate,
corpilor strini, etc. i crearea condiiilor de eliminare a coninutului plgii, evitnd canalul fistulei. n
majoritatea cazurilor fistulele granulomatoase ele organelor cavitare impun un tratament chirurgical.
n afar de lichidarea focarului, principalul moment n tratamentul chirurgical al fistulelor epitelizate este
nlturarea total obligatorie a stratului epitelizat al canalului fistulei. Diferite metode (chimice, termice,
electrice) de distrugere a epiteliului canalului fistulei snt puin eficace fr lichidarea cauzei procesului
purulent.
Fistulele labiale pot fi tratate numai prin operaie radical. Ea const n mobilizarea organului cavitar i
suturarea orificiului n el, iar n schimbrile cicatrizante ale pereilor rezecia sectorului cicratizat.
Fistule artificiale. Deosebim stome externe i stome interorganice anastomoze. Ele snt aplicate pentru
restabilirea funciei organului, diminuarea suferinei bolnavului, mbuntirea alimentrii lui, eliminarea
coninutului organului cavitar.
n funcie de cauzele aplicrii stomelor ele snt efectuate provizoriu, ce se pot cicatriza spontan, cum
dispare necesitatea n ele, i permanente, cnd cauza aplicrii lor e de nenlturat. n aa cazuri se
formeaz o fistul labial, care nu se cicatrizeaz spontan.
Se aplic urmtoarele fistule externe: gastrostom, colecistostom, colostom, epicistostom, nefrostom,
anusul contra naturii, etc.
Anastomozele interorganice snt aplicate pentru restabilirea tranzitului adecvat al coninutului organelor
cavitare sau secretului, dereglat de un proces patologic (tumoare, inflamie, etc.). Printre ele se enumer
gastroenteroanastomoz, colecistogastroanastomoz, enteroanastomoz, etc.

92. Decubitusurile (escarele). Cauzele. Profilaxia. Tratamentul.

Decubitusul (decubitus) este un proces ulceros-necrotizat, ce se dezvolt la bolnavii slbii, aflai timp
ndelungat n decubit i intereseaz zonele aflate sub presiune permanent.
Cauzele:
1. Presiunea constant crescut asupra esuturilor. Aceasta duce la ischemie prelungit din cauza lipsei de
aport sanguin la nivelul capilarelor.
2. Frecarea ntre planul patului, cearceafuri i tegumentele pacientului determin microtraumatisme tisulare
ducnd la macerarea esutului i ulceraie.
3. Imobilizarea. Este cel mai important factor asociat cu formarea ulcerului de presiune.
Ali factori majori de risc n dezvoltarea ulcerelor de presiune sunt: febra, anemia, infeciile, ischemia,
hipoxemia, hipotensiunea, malnutriia, bolile neurologice, suprasolicitarea metabolismului. Umezeala,
cldura excesiv, cutele lenjeriei, resturile alimentare sau aparatul gipsat favorizeaz dezvoltarea
escarelor mai ales la vrstnicii cu afeciuni neuropsihice sau la bolnavii cu accidente vasculare cerebrale
repetate. Pierderea in greutate favorizeaza aparitia escarelor datorita reducerii grosimii tesutului intre os
si piele; medicatia, cum este chimioterapia, terapii biologice, steroizi; lipsa de lichide(deshidratarea) i
bolile cronice de asemenea cauzeaz apariia escarelor.
Profilaxia. Escarele pot aprea n cteva ore sau zile. Astfel, profilaxia implic:
Schimbarea poziiei n pat. Mobilizarea se face la 2-3 ore sau mai des, la nevoie. n foaia de observaie se
vor nota poziia i ora i se urmrete aspectul cutanat.
Asigurarea confortului i meninerea ntr-o stare perfect de igien.
Folosirea materialelor complementare pentru prevenirea escarelor: saltele speciale antiescar, perne de
diverse mrimi i colaci de cauciuc; ungerea pielii cu soluii de oxid de zinc cu vitamina A i D2.
Alimentaie i hidratare echilibrat.
Se administreaz alimente bogate n proteine (favorizeaz cicatrizarea);
Administrarea de vitamine;
Se hidrateaz cu cel puin 1,5-2 Litri / zi.
Favorizarea vascularizaiei:
Prin masaj
Utilizarea alternativ de cald i rece.
Tratamentul. Tratamentul consta in prevenirea aparitiei leziunilor si vindecarea acestora in momentul in
care s-au format. n funcie de gravitatea rnii se poate apela la o metod chirurgical sau non-chirurgical
(tratament conservator). Tratamentul conservator se aplic escarelor de stadiul I i II, n timp ce ulcerele
aflate n stadiile III i IV au de cele mai multe ori indicaie chirurgical.
Tratamentul include:
restabilirea presiunii sngelui la tesuturi. Schimbarea freventa a pozitiei, cu distribuirea egala a
presiunii, o saltea speciala sau alte suporturi care sa impiedice o presiune constanta indelungata aspupra
unei zone;
curatirea zilnica cu o solutie salina a leziunilor;
mentinerea tesutului sanatos din jurul escarei uscat si curat;
indepartarea tesuturilor moarte si aplicarea de unguente si creme care sa reduca riscul
infectiilor(dermazin, betadin, baneocin, bioxitaracor).

Alte metode care pot fi folosite pentru a mentine rana curata si pentru a induce vindecarea sunt terapia cu
ultraviolete si terapia cu ultrasunete. Daca se produce suprainfectia leziunii este necesara terapia cu
antibiotice. Escarele de decubit severe pot necesita tratament chirurgical.

93.Perioada preoperatorie.Definitie. Pregtirea bolnavului ctre operatie. Particularittile

perioadei preoperatorii n chirurgia de urgen i programat.Concluzia preoperatorie.
Perioada preoperatorie este intervalul pe care, bolnavul l petrece de la internare n staionarul
chirurgical pn la momentul interveniei chirurgicale. Acest interval de timp este divers n dependen de
caracterul procesului patologic. n maladiile grave, ce prezint un mare pericol pentru viaa bolnavului
perioada preoperatorie este minimal (operaia imediat). Dac se prevede un pericol pentru viaa
bolnavului n viitorul apropiat perioada preoperatorie este de o mai lung durat, dar e limitat
(operaiile urgente). Pentru operaiile programate timpul pregtirii preoperatorii este diferit.
Scopul principal al perioadei preoperatoare const n reducerea la minimum a riscului interveniei
chirurgicale. Sistemul de msuri profilactice, efectuate n scopul combaterii unor eventuale complicaii n
timpul interveniei chirurgicale i dup ea constituie pregtirea preoperatorie.
Pentru a preveni complicaiile operatorii sunt necesare urmtoarele:
de a stabili cu precizie diagnosticul maladiei;
de a depista complicaiile maladiei i afectarea concomitent a diferitor organe i sisteme prin stabilirea
gradului dereglrilor funciilor acestora;
efectuarea unor msuri curative, ce ar putea contribui la ameliorarea funciilor deficiente ale organelor i
sitemelor bolnavului i la vindecarea bolilor asociate i a complicaiilor;
de a determina indicaiile i contraindicaiile ctre operaie;
de a alege corect metoda interveniei chirurgicale i metoda de anestezie;
de a majora forele imunologice a organismului bolnavului;
efectuarea msurilor menite s micoreze pericolul infeciei endogene (baie, bierberit, curirea tractului
gastro-intestinal, sanarea cavitii bucale, .a.).

Dac operaia se va efectua cu anestezie general, e necesar ca nainte de operaie bolnavul s fie consultat
de medicul anesteziolog, care determin varianta optimal de anestezie.
Din momentul cnd bolnavul trece hotarul blocului operator se ncepe perioada operatorie, care const
din urmtoarele etape:
Aranjarea bolnavului pe masa de operaie n poziia respectiv pentru fiecare intervenie chirurgical.
Inducerea bolnavului n narcoz sau efectuarea anesteziei locale.
Pregtirea cmpului operator.
Efectuarea interveniei chirurgicale (accesul, momentul principal, restabilirea integritii esuturilor).

In operaia imediat perioada preoperatorie este minima, n operaia pogramat perioada preopeatorie
este mai mare i include toate investigaiile necesare.

94.Operatia chirurgical. Definitie.Clasificarea.

Operaia chirurgical este o aciune mecanic exercitat asupra esuturilor i organelor bolnavului, fiind
nsoit deseori de disocierea lor pentru a pune n eviden organul lezat, efectuat n scopul aplicrii unui
tratament ori stabilirii unui diagnostic.
Sunt cunoscute urmtoarele tipuri de operaii chirurgicale:
operaii sngernde, la care se ncalc integritatea pielii i mucoaselor;
 operaii nesngernde, la care nu se ncalc integritatea tegumentelor (de exemplu, reducerea luxaiei);
operaiile curative, snt cele mai frecvente, caracterul lor fiind determinat de problemele ce i le pune
chirurgul;
interveniile radicale, n care se urmrete scopul de a vindeca mbolnvirea prin ndeprtarea focarului
patologic ori a organului lezat (apendectomia, colecistectomia);
interveniile paliative, n care se urmrete alinarea suferinei, cnd nu e posibil vindecarea (de
exemplu, gastrostomia n caz de cancer esofagian avansat);
operaiile diagnostice, din care fac parte biopsia, puncia pleural, puncia articulaiior, pneumotoraxul,
laparotomia i toracotomia exploratoare, etc.
operaiile imediate, trebuie fcute fr nici o ntrziere; amnarea lor cu cteva ore, iar uneori cu cteva
minute numai, poate pune n pericol viaa bolnavului ori nrutete brusc pronosticul. Drept exemplu
servesc operaiile efectuate n hemoragie, asfixie, afeciunile chirurgicale acute (mai ales n cazul perforrii
unor organe cavitare);
operaiile urgente se ndeplinesc peste un interval mic de timp de la internarea bolnavului n staionar,
care este necesar pentru precizarea diagnosticului i pentru pregtirea minimal a pacientului ctre
intervenia chirurgical;
operaiile planificate pot fi executate n orice timp fr a duna sntii bolnavului, de exemplu,
operaiile cosmetice;
operaiile amnate pn la 10 12 zile se efectueaz pregtirea preoperatorie;
n dependen de faptul cum este nlturat procesul patologic de o dat sau treptat deosebim operaii
efectuate ntr-un timp, doi timpi, etc.

95. Indicii pentru interventia chirurgical: vitale, absolute, relative (explicatie).

Vitale-de prim urgen, cnd cea mai mic ntrziere pune n pericol viaa bolnavului (cancerul stomacului,
stenoza piloroduadenal, hemoragii masive).
Absolute- n cazul n care boala sau complicaiile ei nu se pot trata conservativ , fr intervenii
chirurgicale( ex colicistita, hernii, stenoze, cancer, ulcer, etc)
Relative- Indicaii relative pentru operaii care au loc n bolile ce pot fi tratate att prin operaie ct i prin
alte tratamente conservative. (ex ulcer duodenal)
96. Operatii imediate, urgente i de plan. Notiuni, exemple.
Interventiile imediate trebuie fcute fr nici o ntrziere; amnarea lor cu cteva ore, iar uneori cu cteva
minute numai, poate pune n pericol viaa bolnavului ori nrutete brusc pronosticul. Drept exemplu
servesc operaiile efectuate n hemoragie, asfixie, afeciunile chirurgicale acute (mai ales n cazul perforrii
unor organe cavitare).
Interventiile de urgent snt acelea, care nu pot fi amnate pe timp ndelungat din cauza evoluiei
accelerate a bolii. Aa snt interveniile chirurgicale n tumorile maligne, deoarece expansiunea lor intens
poate duce la metastaze. n aceste afeciuni operaia poate fi amnat numai pe un termen strict necesar
stabilirii exacte a diagnosticului i pregtirii bolnavului pentru operaie.
Interventiile planificate pot fi executate n orice timp fr a duna sntii bolnavului, de exemplu,
operaiile cosmetice.

97. Operatii radicale, paliative i de diagnostic.

n interveniile radicale se urmrete scopul de a vindeca mbolnvirea prin ndeprtarea focarului
patologic ori a organului lezat (apendectomia, colecistectomia);
n interveniile paliative se urmrete alinarea suferinei, cnd nu e posibil vindecarea (de exemplu,
gastrostomia n caz de cancer esofagian avansat);
Din operaiile diagnostice fac parte biopsia, puncia pleural, puncia articulaiior, pneumotoraxul,
laparotomia i toracotomia exploratoare, etc. Stabilirea sau prezicerea diagnosticului cu ajutorul oricrei
metode chirurgicale necesit folosirea n prealabil obligatorie a tuturor metodelor de diagnostic existente.
Operaiile de diagnostic prezint ntr-o msur oarecare un pericol pentru bolnav i de aceea ele trebuie
aplicate numai ca etap de ncheiere n stabilirea diagnosticului.

98.Operatii intr-un timp,doi timpi si mai multi(notiune,exemple)

Interventia chirurgicala in care procesul patologic a fost inlaturat de-o data este numita operatie intr-un
timp.Ca exemplu sunt operatiile :colecistectomia,apendectomie.
Din cauza slabiciunii bolnavului ,gravitatii interventiei chirurgicale creste riscul sfirsitului nefavorabil ,de
aceea in unele cazuri interventia se imparte in 2 sau mai multe etape.Ex:cancer cu metastaze.
99.Perioada postoperatorie.Definiie.Faze-(precoce,intermediara,tardiva)
Perioada postoperatorie-intervalul de timp de la finisarea operaiei pna la nsntoirea complet a
bolnavului.Durata acestei perioade este diferit n fiecare caz i depinde de caracterul maladiei ,volumul
interveniei chirurgicale si de starea bolnavului.
Sunt 3 faze:
Precoce:pe un interval de 3-5 zile de la finisarea operaiei.n aceast perioad pot avea loc hemoragii
precoce,oc de divers etiologie,complicaii pulmonare,complicaii cardiovasculare acute,dereglri ale
tractului digestiv i urinar.
Tardiva:2-3 sptmni de la operaie i care finiseaz odata cu ziua externrii din staionar.In aceast faz
pot avea loc pneumonie,peritonit,supurarea plgii,flebotromboz,tromboembolia.
Indepartat:intervalul de timp de la externarea din stationar pina la recuperarea definitive a capacitatii
de munca.Complicatiile acestei faze de obicei sunt cauzate de erorile tehnice si tactice comise de chirurgic
n timpul operaiei,iar tratamentul acestor complicaii de obicei necesit o intervenie repetat.

100.Chirurgia plastic sau reparatorie.Notiune de gref cu pedicul nutritiv i de gref liber.

Chirurgia plastic sau reparatorie-o ramura a chirurgiei ce se ocup de restabilirea formei i a funciei
esuturilor i a organelor.
Transplantarea oragnelor sau esuturilor ce se realizeaza cu pstrarea alimentrii sectorului grefat de la
esutul matern atunci aceasta metoda de plastie poarta denumirea de gref cu pedicul nutritiv.
In cazul in care organul sau esutul grefat pierd legtura de nutriie cu terenul matern,metoda poarta
denumirea de transplantare sau gref liber.Drept indicaii ctre transplantarea liber servesc defectele
masive cutanate dup arsuri,plgile prin scalpare.Defectul poate fi acoperit cu o bucata mare de piele,cu
bucaele mici ,cu un strat de epidermis.
101. Aloplastie, autoplastie, homoplastie. Noiuni, exemple.

Aloplastie:operaie chirurgical de nlocuire a esuturilor cu ajutorul unor materiale strine.

Autoplastie: Intervenie chirurgical cu scopul refacerii unei regiuni distruse a corpului cu ajutorul unei
grefe luate de la acelai individ.
Homoplastie: Transplantare de gref de la un om la altul .

102. Anestezia local. Indicaii. Contraindicaii. Avantajele i dezavantajele.

Anestezia locala-disparitia sensibilitatii,intr-un anumit sector provocata de administrarea preparatelor
anestetice asupra formatiunilor sistemului nervos periferic.
Anestezia locala este indicata bolnavilor istoviti,slabiti,pacientilor cu virsta inaintata,bolnavilor cu maladii a
sistemului respirator si cardiovascular ,atunci cind efectuarea anesteziei generale are mare risc..Operatiile
mici,ambulatorii,trebuie effectuate cu anestezie locala.
Contraindicatiile:
-Hipersensibilitatea bolnavului la Solutia de anestezic
-Copiilor pina la 10 ani
-Hiperlabilitatea neuro-psihica a pacientului
-In caz de operatii urgente pentru hemoragii acute,cind e necesara efectuarea hemostazei.
-Cind chirurgul presupune greutati tehnnice in timpul operatiei
Avantajele:
actiunea anestezicului este limitata la structurile pe care se intervine, fara a influenta teritorii prea intinse si
fara risc de accidente toxice generale grave. - deoarece nu necesita pregatiri speciale preanestezice,
supravegherea indelungata sau ingrijiri deosebite postanestezic, se poate folosi cu rezultate foarte bune in
conditii de ambulator. - expune la cele mai putine riscuri vitale. - nu suprima reflexele protectoare, deci se evita
pericolul patrunderii de sange, secretii, corpi straini in caile respiratorii superioare
-Poti vorbi cu pacientul
Dezavantajele:
-In caz de complicatii nu putem intervene pe un sector mai larg.
-Nu permite efectuarea ei la copii,astfel ii supunem la anestezii generale.
-Nu putem controla in totalmente bolnavul,astfel reflexele pacientului sunt prezente.(poate misca membrele
superioare sau in dependent unde are loc interventia)
 103. Metode de anestezie local. Caracteristica preparatelor principale.
1.Anestezia de contact(superficiala):consta in administratea de solutie de anestetic pe mucoasa.Se indica in
inele intervetii in oftalmologie.Chirurgia mica a mucoasei nazele si a cavitatii bucale.Se utilizeaza solutie de
cocain1-4%,lidocaina 5%,dicaina 3%
2.Anestezia prin infiltrare:Solutii de lidocaina 0.25-0.5%,sau novocaina 0.25-0.5%.Se indica pentru inlaturarea
tumorilor superficiale de dimensiuni mici,sau operatiile ce nu sunt insotite de dificultati
tehnice:apendectomie,herniotomie.Tehnica este injectarea regiunii operatorii cu solutie anestezica si ca
rezultat poate fi contactul anestezicului cu terminatiunile nervoase.
3.Anestezia de conducere:administrarea anestezicului in apropierea trunchiului nervos.Solutiile de novocaina si
lidocaina (0.5-1%)care pot fi administrarea perineural sau endoneural.
4.Anestezia subarahnoidiana-introducerea anestezicului in spatial subarahnoidian,care blocheaza radacinile
nervilor rahidieni.Se utilizeaza lidocaina 2% 2ml,novocaina 5%2ml,sovcaina 1% 0.4-0.8 ml.
5.Anestezia peridurala(epidurala,extradurala):introducerea anestezicului in spatial epidural al coloanei
vertebrale.Indicatii:operatiile genecologice,urologice

Lidocaina are o structur amidic, avnd i un efect antiaritmic (antiaritmic de clasa Ib). Se gsete n concentraie
de 0,5-1-2-4%, cu sau fr adrenalin (1 la 80000-200000), sub form de gel, spray (10 mg per doz). Se leag de
proteinele plasmatice (de acidul alfa-glicoproteinic) n proporie de 70% i se metabolizeaz hepatic prin
dezalchilare. Eliminarea este redus n prezena disfunciei hepatice
Bupivacaina se gsete sub form de soluie 0,25 i 0,5%, cu sau fr adrenalin.. Bupivacaina are o durata de
instalare lung dar i o durat de aciune foarte lung, o poten mare i o toxicitate mare, mai ales cardiac. Doza
maxim este de 2 mg/kg. Este anestezicul local cel mai utilizat n tehnicile epidurale de analgezie la natere i de
terapia a durerii postoperatorii.
Prilocaina se prezint sub form de soluii 0,5%-2%, are indicaii asem ntoare lidocainei. Doza maxim este de 6
mg/kg. Are o structur amidic i este anestezicul local cel mai repede metabolizat la nivel hepatic, renal i
pulmonar. Este contraindicat mai ales la noi-nscui
104. Anestezia de contact i prin infiltrare. Particularitile metodei A. Vinevski.
Anestezia de contact(superficiala):consta in administratea de solutie de anestetic pe mucoasa.Se indica in inele
intervetii in oftalmologie.Chirurgia mica a mucoasei nazele si a cavitatii bucale.Se utilizeaza solutie de cocain1-
4%,lidocaina 5%,dicaina 3%
Anestezia prin infiltrare:Solutii de lidocaina 0.25-0.5%,sau novocaina 0.25-0.5%.Se indica pentru inlaturarea
tumorilor superficiale de dimensiuni mici,sau operatiile ce nu sunt insotite de dificultati
tehnice:apendectomie,herniotomie.Tehnica este injectarea regiunii operatorii cu solutie anestezica si ca
rezultat poate fi contactul anestezicului cu terminatiunile nervoase.
Anestezia prin infiltrare Visnevskiconsta in administrarea pe straturi a novocainei,deci prin infiltrarea
tesuturilor cu solutie anestezica.Dupa disecarea stratului superficial e necesar de introdus novocaina in
urmatorul strat mai adinc.Deci procedura se efectueaza in consecutivitatea urmatoare:infiltrarea tesuturilor cu
novocaina-incizia,infiltrare-incizie.
105. Anestezia regional. Anestezia prin procedeul Oberst-Lukaevici.
Anestezia regionala poate fi obtinuta ca rezultat al contactului substantei anestezice cu terminatiile nervoase
superficial sau prin administrarea anestezicului in tesuturile unde sint terminatiile sensibile ale nervilor
periferici. Cu pastrarea constiintei pacientului.
Anestezia de conducere Oberst Lukasevici consta in introducerea novocainei de 1-2% pe ambele parti laterale
ale degetului.In prealabil pe falanga bazala.Metoda e utilizata pentru operatii la degete in caz de panaritiu,plagi
ale degetelor.

106. Anestezia local intravenoas i intraostal. Indicaii. Tehnica. Preparate.

Anestezia intraosoasa. - dupa asezarea membrului in pozitie ridicata se aplica garoul pina la disparitia pulsului
in arterele periferice. Dupa anestezia pielii stratul celulat subcutanat si a periostului cu un ac Bir scurtat
prevazut cu mandren se stapung tesuturile moi si prin miscari de rotatie se impinge acul prin stratul compact al
osului, stratul spongios la o adincime de 1,5 cm, tragind acul inapoi cu 0,3- 0,5 cm se intruce Solutia de
novacaina de 0,25%.
Pentru anestezia piciorului garoul se aplica pe treimea inferioara a gambei, acul se introduce in capul osului
metatarsian sau in calcaneu se injecteaza 50-60 ml novacaina.
Anestezia gambei- garoul 1/3 inferioara a coapsei, acul se introduce in glezna sau in calcaneu, 100-120 ml
novocaina
Anestezia coapsei- garoul 1/3 superioara a coapsei, acul se introduce in maliola, sub 120-150 ml de solutie.
Anestezia miinii- garoul pe antebrat, acul- in capul osului metacrapian, 35-40 ml novocaina
Anestezia antebratului- garoul se aplica pe umar, acul se introduce in epifiza radiuslui sau a ulnei, se injecteaza
60-70 ml novocaina
Anestezia umarului- se injecteaza in olecran 90-120 ml novocaina de 25 %
Anestezia intravenoasa pentru membre
Cu un bandaj elastic circular se leaga membrul imediat deasupra lui se aplica garoul, se scoate bandajul elastic
si la limita inferioara a cimpului operator se aplica a 2 garou, intre aceste garouri se prepara una din venele
membrilor. Legaturind una din extrimitatile venei in cealalta se pompeaza (central sau periferic) sub presiune
novocaina, in vena membrului superior- 50 ml, in cel inferior- 80-100 ml de solutie de novocaina de 0.5% .
Anestezia se instaleaza dupa 10-16 min pentru a evita intoxicarea cu novocaina in urma patrunderii ei rapida in
singe, se vor scoate garourile cu prudenta dupa operatie. Primul se scoate garoul aplicat pe segmental periferic
al membrului, apoi acel de pe partea central.

107. Rahianestezia: indicaii i contraindicaii, tehnica efecturii, pericolele i complicaiile posibile.

Rahianestezia- este o forma de anestezie loco-regionala, efectuata in coloana vertebrala in spatiul dintre doua
vertebre, care presupune inteparea durei mater (implicit si a arahnoidei) cu un ac foarte subtire si injectarea in
lichidul cefalorahihidian (LCR) a unei substante anestezice (cel mai frecvent utilizate fiind bupivacaina, xilina,
ropivacaina
Indicatiile rahianesteziei:- anestezie in ocluzii arteriale prin spasm sau tromboze, - dureri puternice rezistente la
analgeticele majore, - in anurii produse de mecanisme imune, - la bolnavi cu scleroemfizem pulmonar si
bolnavii astmatici, - interventiile chirurgicale in etajului abdominal, - insuficienta cardiaca congestiva prin
scaderea rezistentei periferice.
Contraindicatiile Rahianesteziei se impart in 2 grupe: absolute si relative.
Absolute sunt acelea in care afectarea rahianesteziei afectiaza direct viata pacientului. Socul grav, tensiunea
arteriala joasa, piodermita la nivelul functionarii, leziuni ale sistemului nervos central, deformatiile coloanei
vertebrale fac imposibila efectuarea acestui tip de anestezie.
Relative sunt mult mai numeroase: de compensare activitatii cardiace, starea generala grava, obezitatea,
virsta precoce, procese patologice cronice ale coloanei vertebrale care complica efectuarea anesteziei. Nu se
recomanda rahianestezia in hipotensiune pronuntata sau hipertensiune pronuntata.

Substante: 1.5-2ml solutie de novocaina de 5% si 0.3-1 ml sol. Sovocaina de 1%..Doza in dependent de starea
pacientului si durata probabila a operatiei.
Tehnica Raheanesteziei: Bolnavul va fi asezat transversal pe masa de operatie cu spatele maximal indoiat spre
chirurg cu scopul largirii spatiului dintre apofizele spinale si arcurile vertebrale. In punctia rahidiana se impune
respectarea celei mai riguroase asepsii, spatele se sterge cu alcool se badijoneaza cu tinctura de iod care apoi se
spala cu alcool. Repere: 1. linia dreapta ce uneste punctele superioare ale crestelor iliace dreapta si stinga trece
prin apofiza spinoasa a vertebrei IV lombare
2. linia care uneste unghiurile inferioare ale omoplatilor trece prin apofiza spinoasa a vertebrei VII toracice
3. Apofiza VII a vertebrei cervicale se palpeaza aproape intotdeauna bine.
Folosind unul dintre reperele indicate se poate determina nivelul necesar pentru punctionare.Cu un ac subtire
se introduce intracutant la acest nivel si intre apofizele spinoase, 3-5 ml de solutie de novacaina 0,5 Imediat
dupa aparitie lichidului cefalorahidian se va opri miscarea acului, pentru a nu leza radacinile nervoase, iar in
punctie mai sus de vertebra II lombara maduva spinarii. La aparitie lichidului cefalorahidian in ac se
racordeaza la ac seringa umpluta cu cantitatea strict necesara de solutie anestezica (0,3 1,0 ml de solutie de
sovcaina de 1% sau 1,5- 2,0 ml de solutie de novocaina de 5%) si se aspira in ea 2-5ml de lichid cefalorahidian
Rahianestezia se desfasoara de obicei in trei stadia. Stadia I incepe dupa introducerea substantei anestezice in
spatial subarahnoidian. Bolnavul percepe senzatia de caldura la picioare, la inceput dispare sensibilitatea
dureroasa, pe urma cea termica si tactila, faza dureaza de la 3 la 20 min. La inceput dispare sensibilitatea in
regiunea perineala, pe urma sensibilitatea mebrelor inferioare si a metamerelor situate mai sus pina la nivelul
injectiei..
In stadia II se dezvolta anestezia si relaxarea musculara complete. De obicei se instaleaza peste 10-15 minute de
la injectarea anestezicului si dureaza de la 45 min pina la 1 ora 20 min.
Stadia III se caracterizeaza prin restabilirea miscarilor, sensibilitatii si reflexelor. Dureaza de obicei 20-30 min.
Restabilirea functiilor, miscarile, pe urma sensibilitatea tactila si, ultima, sensibilitatea dureroasa.
Complicatiile.Ruperea acului.Scaderea Tensiunii arteriale,
sincopa respiratorie(oprirea respiratiei)
Din complicatiile tradive fac parte urmatoarele:
1. Meningita purulenta se intilneste extrem de rar. Cauzele ei pot contamina cu flora de pe suprafata pielii in
timpul punctionarii.
2. Paraliziile si parezele moptorii intr-un mod aparte decurg paraliziile (parezele) nervilor oculomotori aparute,
de obicei, la citeva zile sau chiar saptamini dupa anestezie. Instalarea lor se explica prin meningita locala
aseptica in regiunea radacinilor acestor nervi. Complicatiile mentionate dispar de obicei in primele 2-3 luni, insa
uneori pot dura peste 6 luni.
3. Meningismul se manifesta prin cefalee pronuntata, greata, varsaturi, somnolenta, bradicardie, redoarea
cefei, cresterea temperaturii corpului.
4. Cefaleea (durerile de cap) este cea mai frecventa complicatie prostoperatorie. Poate tulbura capacitatea de
munca si cauza multe suferinte bolnavului. Uneori cefaleea este insotita de vertij (ameteala), greata, varsatura
si tulburari de echilibru.
108. Anestezia epidural: indicaii i contraindicaii, tehnica efecturii, pericolele i complicaiile
posibile.
Anestezia epidurala- consta in injectarea unei solutii de anestezic in spatiul peridural (intre vertebresi
duramater, invelisul meningean cel mai exterior).
Indicatii - In regiunea lombara, peridurala este indicata in cursul operatiilor ginecologice, ale cailor urinare sau
alemembrelor inferioare, mai rar ale cailor digestive (apendicectomia, de exemplu). Ea este utilizata, de
asemenea, la pacientii debilitati, pentru a diminua durerile postoperatorii in urmatoarele doua zile dupa
operatie si, in cursul nasterilor, pentru atenuarea durerilor unei nasteri pe cai naturale sau pentru a realiza o
cezariana. Peridurala cervicala sau dorsala permite practicarea operatiilor de tiroida, ale organelor
otorinolaringologice, ale arterelor carotide si ale sanului.
Contraindicaiile:
Hipersensibilitatea individual a bolnavului la soluia de anestezic.
Este contraindicat copiilor pn la 10 ani.
Hiperlabilitatea (sporit) neuro psihic a pacientului.
n caz de operaii urgente pentru hemoragii acute, cnd e necesar efectuarea hemostazei.
Cnd chirurgul presupune greuti tehnice n timpul operaiei
Solutii: solutie de dicaia (3:1000) se pregateste in ziua de operatie
Vi se va cere sa va asezati pe un pat si sa va ghemuiti intr-o parte. Aceasta pozitie este esentiala pentru prevenirea problemelor si
cresterea eficientei epiduralei. Se va folosi o solutie antiseptica pentru a curata zona din spate a taliei si pentru a minimiza riscul
infectiei. Apoi o zona mica de la nivelul saptelui va fi amortita local cu un anestezic. Se va introduce un ac in zona amortita din
jurul maduvei spinarii in partea inferioara a spatelui.
Acul va fi introdus printr-un tub sau cateter in spatiul epidural. Apoi acul este indepartat cu grija lasandu-se cateterul
pe loc pentru a se putea furniza cu usurinta diverse medicamente prin acesta.Acul se introduce in spatiul
intervertebral ales din timp,la o adincime de 2cm.
Complicaiile anesteziei
Se mpart n dou grupe: locale i generale. Complicaiile locale se dezvolt n zona de administrare a soluiei anestezice:
leziunea peretelui vascular cu formarea hematomului;
dezvoltarea parezei n rezultatul comprimrii nervului de ctre soluia anestetic sau leziunea nervului cu ajutorul acului;
traumarea esuturilor moi la aplicarea garoului n timpul efecturii anesteziei locale intravenoase sau intraosoase
Complicaiile generale se pot manifesta ntr-o form uoar, medie i grav. Forma uoar se manifest prin vertijuri, slbiciune,
greuri, tahicardie, apariie de sudoare rece, paloarea tegumentelor, dilatarea pupilelor, uneori dereglri de respiraie.
Forma medie se caracterizeaz prin excitabilitatea motoric a bolnavului, apariia halucinaiilor, vomelor, convulsiilor, hipotonie,
dereglri pronunate de respiraie.
Forma grav se manifest prin: scderea brusc a tensiunii arteriale, apariia aritmiei, bradicardiei, lipotemiei, dereglri severe de
respiraie pn la apnoe.

109. Blocaje cu novocain (vagosimpatic, paranefral, intercostal)

Blocajul cu novocaina este o metoda de tratament propusa de chirurgul rus A. V. Visnevski (1929), care foloseste
actiunea solutiei de novocaina asupra terminatiilor nervoase periferice.
Blocajul cervical vago-simpatic: la intersecia muchiului sterno-cleido-mastoidian cu vena jugular extern ntre muchi i
apofiza transversal se introduce 20-40 ml de novocain 0,25%. Indicaii: ocul pleuro-pulmonar, fracturi multiple a coastelor,
arsuri n regiunea toracic, etc.
Blocajul lombar (paranefral) n unghiul format de coasta XII i muchiul erector al trunchiului, n spaiul paranefral se
introduce 60-120 ml de novocain 0,25%. Indicaii: colica renal, pancreatit acut, ileusul dinamic, trauma nchis a abdomenului.
Blocajul nervilor intercostali sub marginea inferioar a coastei la distana de 8 cm de la linia axilar posterioar se introduc 5
10 ml novocain 1-2%.

110. Anesteticii cu aciune local: mecanismul de aciune, clasificarea.

Sunt esteri si amide:
Esteri:
Cocaina este un alcaloid natural, extras din frunzele arbustului Erythroxylon coca, cu structura esteric.. Se
utilizeaz sub form de sare clorhidric, se absoarbe bine prin mucoase, nu ns prin pielea intact. Are un puternic
efect vasoconstrictor. Datorit vasoconstriciei locale apare albirea mucoaselor. Dup absorbie, cocaina are efecte
simpaticotone generale: hipertensiune arterial, tahicardie, spasme vasculare, hiperglicemie. Cocaina absorbit
exercit i efecte central-excitante urmate de deprimare. Determin o stimulare psihomotorie, nltur senzaia de
oboseal, creeaz euforie, logoree, halucinaii cu viziuni colorate, etc. n doze mari produce com, convulsii
epileptiforme i moarte prin paralizia centrului respirator. Datorit acestor efecte este o substan stupefiant, fa
de care se instaleaz la nceput dependena psihic i ulterior apar i celelalte simptome ale dependenei majore.
Cocaina se folosea numai pentru anestezia de suprafa (la injectare produce necroza), n ORL, oftalmologie i
stomatologie.
Benzocaina (Anestezina) este esterul etilic al acidului para-aminobenzoic. Substana este insolubil n ap. Se poate
utiliza numai pentru anestezia de suprafa, mai ales pe plgi i ulcere, sub forma de pulbere, emulsie, unguent in
concentraii de 1-20%, sau ca supozitoare i comprimate n doze de 200-300 mg pentru o dat. Pe cale oral,
comprimatele pot fi utile inclusiv n dureri epigastrice.
Procaina (Novocaina) din punct de vedere chimic este esterul acidului p-amino-benzoic cu dietilamino-etanol.
Efectul anestezic este de scurt durat (30-60') pentru c se absoarbe rapid din cauza vasodilataiei. Procaina se
folosete n concentraie de: 0,5 -1% pentru anestezia prin infiltraie, 1- 2% pentru anestezia de conducere, 4% n
stomatologie, 8% pentru rahianestezie. Infiltraiile cu procain se practic i n scop terapeutic n spasme vasculare,
anurie reflex, contracturi musculare, leziuni traumatice ale aparatului locomotor. Aciunile generale ale procainei:
la nivel central are efect analgetic moderat asemntor aspirinei, slab aciune sedativ-vegetativa; la periferie
produce efect vasodilatator, hipotensiv, spasmolitic pe musculatura neted. Pentru efectele generale procaina se
injecteaz i.v. lent n doz de 50 - 100 mg.
Tetracaina (Dicaina) are poten mai mare dect procaina pentru anestezia de suprafa i troncular. Durata
aciunii este de 2-3 ore. Toxicitatea este mult mai mare. Se folosete ca anestezic de suprafa n concentraii de 0,2-
2% n bronhologie i O.R.L.
ANESTEZICE LOCALE DE TIP AMID
Lidocaina (Xilina) este anestezicul cel mai frecvent utilizat. Are potena mai mare ca procaina de 4 ori pentru
anestezia de suprafa i de 2 ori pentru anestezia troncular. Are o aciune de durat mai lung dect procaina (1-2
h). Se preteaz pentru toate tipurile de anestezie. Se folosete n soluie 0,5 -1% pentru infiltraii, 1-2% pentru
anestezia de conducere, 2- 4% pentru anestezia de suprafa a mucoaselor, 4-5% pentru rahianestezie. Se asociaz
frecvent cu adrenalina. Fiind o amid cu structura chimic diferit de cea a procainei poate fi folosit la bolnavii cu
hipersensibilitate alergic fa de anestezicele din seria esterilor p-amino-benzoici. Alte utilizri: dintre aciunile sale
resorbtive cel mai important efect este cel antiaritmic cardiac, valorificat n combaterea diferitelor aritmii ectopice.
ns, este contraindicat n tulburri de conducere atrioventricular, respectiv n insuficiena cardiac. Xilina intr n
unele preparate compuse de uz stomatologic: Stomacain spray i Dentocalmin.
Mepivacaina este asemntoare structural i farmacologic cu lidocaina. Are avantajul c nu este necesar asocierea
cu adrenalina, fiind preferat la persoanele la care aceasta este contraindicat.
Bupivacaina (Marcaine) se folosete n concentraie de 0,5% simpl i 0,25% n combinaie cu adrenalin. Este
asemntoare mepivacainei. Se folosete pentru anestezie local de durat mai lung (4-8 h). Aciunea i toxicitatea
este mai marcat.