ACTUALITI N TEHNICILE DE MANEVRARE A BOLNAVULUI

N KINETOTERAPIE

Tehnicile de manevrare cuprind modalitile de mobilizare i de transport al pacienilor

realizate cu ajutorul forei kinetoterapeutului, cu sau fr ajutorul echipamentului auxiliar, n
scopul schimbrii poziiei, transferului de pe un plan pe altul, transportului pacientului i pentru
efectuarea kinetoterapiei.
n momentul actual n lume exist tendina de a reduce la minim efortul depus de terapeut
n vederea manevrrii pacientului prin folosirea echipamentului auxiliar reprezentat de
dispozitive simple sau complexe, mecanice sau electrice de manevrare.
Unele instituii medicale sau de ngrijire chiar opteaz pentru reducerea la zero a
manevrelor de ridicare a pacienilor de ctre terapeui i personalul auxiliar instituind regula de
zero lift sau no lift policy ridicarea pacienilor i transferul realizndu-se cu ajutorul
dispozitivelor mecanice sau electrice(3). Echipamentul folosit pentru ridicare i transfer cuprinde
un set de chingi, curele, centuri, hamuri, hamace prevzute cu nchiztori sau crlige cu ajutorul
crora se suspend de braul dispozitivului de ridicare.
Pentru transferul pacientului se folosete o saltea gonflabil prevzut cu mnere pe
marginile laterale care este introdus sub pacient i apoi umflat cu aer sub presiune, fiind apoi
manevrat ca o targ.
Pentru a realiza o manevrare corecta i n siguran trebuie luate o serie de msuri ce
prevd protecia pacientului, a kinetoterapeutului, precum i folosirea adecvat i
corespunztoare a echipamentului auxiliar.
Kinetoterapeutul trebuie s in cont de urmtoarele aspecte referitoare la sigurana
proprie, a pacientului i a colegilor din echip :

poziionarea ct mai aproape de pacient

picioarele ndeprtate pentru o baz ct mai larg de susinere, clciele pe sol,
vrfurile n direcia de aciune
genunchii flectai, coloana vertebral meninut n poziie neutr
evitarea micrilor combinate: flexie i rotaie sau extensie i rotaie
apucarea mnerelor dispozitivelor auxiliare cu palma orientat n sus (n
supinaie)
n cazuri particulare( pacient bariatric, aparat gipsat, etc.) se poate apela la
realizarea manevrelor n echip de doi sau mai muli terapeui.
Pacientul trebuie s fie evaluat complet, informat n legtur cu ceea ce i se va face i cu
ceea ce va avea de fcut n cazul n care poate coopera i s-i dea consimmntul.n acest sens
se poate folosi fia pacientului unde trebuie sa fie trecut rezultatul evalurii, tehnicile de
manevrare folosite, echipamentul auxiliar i membrii echipei.
 Evaluarea pacientului nainte de manevrare urmrete urmtoarele aspecte:

vrsta, greutatea, nlimea

afeciunea principal i alte afeciuni coexistente
status psihic: nelegerea, comunicarea, cooperarea
status fizic: independent, parial dependent, dependent

existena condiiilor agravante care pot influena manevrarea: durere, afeciuni

respiratorii, cardiovasculare, hipotensiune ortostatic, epilepsie, prezena escarelor,
rnilor, edemelor, amputaiilor, protezelor, ortezelor, aparatelor gipsate, redorilor
articulare, osteoporoz avansat, pareze, paralizii, parestezii, fragilitate vascular,
obezitate, incontinen urinar, fecal, colostomie, cicatrici operatorii, tuburi de dren.
mbrcmintea i nclmintea corespunztoare( talp aderent, etc.)
verificarea prin inspecie i palpare a zonelor unde se vor aplica prizele i
contraprizele, respectiv echipamentul auxiliar( curele, hamuri, centuri)
Dispozitivele i echipamentul auxiliar trebuie verificate nainte de nceperea manevrrii
pacientului dac sunt integre, dac funcioneaz i trebuie puse n poziia corespunztoare:
blocat/deblocat, nchis/deschis, pornit/oprit, etc.
TEHNICI KINETOLOGICE
1. Tehnici kinetologice de baz
1.1 Tehnici akinetice
1.2 Tehnici kinetice
2. Tehnici de transfer
1. Tehnici kinetologice de baz
Tehnicile care stau la baza realizrii unui program de kinetoterapie se clasific n dou
mari categorii: tehnici akinetice si tehnici kinetice.
Din categoria tehnicilor akinetice fac parte: imobilizarea (de punere n repaus, de
contenie, de corecie); posturarea (corectiv si de facilitare).
Din categoria tehnicilor kinetice fac parte: tehnici kinetice statice (contracia izometric,
relaxarea muscular); tehnici kinetice dinamice: active (reflexe si voluntare) si pasive (prin
traciuni, prin asisten, sub anestezie, autopasiv, pasivo-activ, prin manipulare).
n afar de aceste tehnici de baz, exist tehnici speciale sau tehnici combinate, cum ar fi:
tehnici de stretching, tehnici de transfer, tehnici de facilitare neuromuscular.
1.1. Tehnici akinetice
Tehnicile akinetice au dou caracteristici de baz: absena contraciilor musculare
voluntare; nu determin miscarea segmentului.
a. Imobilizarea
Imobilizarea se caracterizeaz prin meninerea si fixarea artificial, pentru anumite
perioade de timp, a corpului n ntregime sau doar a unui segment ntr-o poziie determinat, cu
sau fr ajutorul unor instalaii sau aparate.
Imobilizarea suspend, n primul rnd, miscarea articular, ca si contracia dinamic
voluntar, dar permite efectuarea contraciilor izometrice a muschilor din jurul articulaiilor
respective.
Imobilizarea poate fi total, dac antreneaz ntregul corp, sau poate fi regional,
segmentar, local, dac implic pri ale corpului.
Imobilizarea total are ca scop obinerea repausului general n: politraumatisme, arsuri
ntinse, boli cardio-vasculare grave, paralizii etc.
Imobilizrile regionale, segmentare sau locale realizeaz imobilizarea complet a unor
pri ale corpului, concomitent cu pstrarea libertii de miscare a restului organismului. n
funcie de scopul urmrit, pot fi:
- imobilizare de punere n repaus indicate n: traumatisme craniocerebrale, medulare, toracice,
procese inflamatorii localizate (artrite, tendinite, miozite, arsuri, flebite etc.) precum si alte
procese ce determin algii intense de mobilizare. Imobilizarea se face pentru segmentul respectiv
si se realizeaz pe pat, pe suporturi speciale, n esarfe, orteze etc.
- imobilizare de contenie const n meninerea cap la cap a suprafeelor articulare sau a
fragmentelor osoase; blocheaz un segment sau o parte dintr-un segment ntr-un sistem de fixaie
extern (aparat gipsat, atel, plastice termomaleabile, orteze, corsete etc.). Tehnica este utilizat
pentru consolidarea fracturilor, n luxaii, artrite specifice, discopatii etc.
- imobilizare de corece const n mennerea pentru anumite perioade de timp a unor poziii
corecte, corective sau hipercorective n vederea corectrii unor atitudini deficiente: devieri
articulare prin retracturi (genu flexum, recurbatum etc. posttraumatic, paralitic, degenerativ etc.)
deviaiiale coloanei vertebrale n plan frontal sau sagital (scolioze, cifoze etc.).
Imobilizarea de corecie se realizeaz cu aceleasi sisteme ca si cea de contenie.
Nupot fi corectate dect posturile defectuoase, care inde esuturi moi(capsul, tendon,
muschi etc.). Doar cnd osul este n cretere, anumite tipuri de imobilizare pot influena forma
sa. Imobilizrile de contenie si corecie urmeaz n general unor manevre si tehnici fie ortopedo-
chirurgicale, fie kinetologice (traciuni, manipulri, micri pasive sub anestezie etc.).
b. Posturarea
Posturrile corective sunt cele mai utilizate n kinetologia terapeutic sau de recuperare.
n multe cazuri se recomand preventiv n boli a cror evoluie este previzibil, determinnd
mari disfuncionaliti (de exemplu spondilita ankilopoietic). Din patologie amintim cteva
afeciuni n care posturarea reprezint o tehnic de baz a kinetoterapiei: reumatismul inflamator
cronic si n general artritele, indiferent de etiologie, coxartroza, lombosacralgia cronic de cauz
mecanic, paraliziile de cauz central sau periferic, deviaiile de coloan sau ale altor segmente
etc.
Posturrile corective se adreseaz doar prilor moi, al cror esut conjunctiv poate fi influenat.
Corectarea devierilor osoase nu este posibil dect la copii si adolesceni n crestere. Uneori se
recomand ca postura (mai ales cea liber) s fie adoptat dup o nclzire prealabil a
respectivei zone sau, eventual, s fie aplicat n ap cald.
Un mare interes n recuperarea funcional l reprezint posturile seriate care se fixeaz cu orteze
amovibile, pe msur ce se cstig din deficitul de corectat. Se consider c noaptea este cel mai
potrivit interval pentru posturi imobilizri n diverse aparate, n scop corectiv sau de pstrare a
amplitudinilor de miscare cstigate prin kinetoterapia din timpul zilei.
Din punct de vedere tehnic, posturile corective pot fi:
- libere (posturi corective) sau autocorective; Acestea sunt atitudini impuse pacientului si
adoptate voluntar de acesta, pentru corectarea progresiv a limitrilor amplitudinilor articulare.
Sunt indicate, mai ales, n hipertonii reversibile. Posturrile autocorective folosesc greutatea unui
segment sau a ntregului corp, realiznd posturri segmentare, meninute prin greutatea unui
membru sau a unui segment al acestuia.
- liber-ajutate (prin suluri, perne, chingi etc.) sau realizate manual;
- fixate (posturi exterocorective; instrumentale) cu ajutorul unor aparate sau instalaii. Acestea
restabilesc mobilitatea articular utiliznd greuti (ncrcturi): directe (sculei de nisip, suluri,
perne) plasate proximal sau distal de articulaia mobilizat; indirecte, aplicate prin intermediul
montajelor cu scripei.
Aceste posturri solicit intens articulaia, de aceea se folosesc mai ales pentru articulaiile mari
genunchi si sold, pentru celelalte putnd fi chiar nefaste. Meninerea nu depseste 15-20 de
minute.
Posturri de facilitare: Posturrile induc efecte de facilitare asupra organelor interne. n
vederea facilitrii unui proces fiziologic perturbat de boal, poziionarea corpului ntr-o anumit
postur poate reprezenta un tratament de mare valoare.
Posturrile cu efect asupra aparatului cardiovascular:
- Antideclive (proclive) faciliteaz circulaia de ntoarcere venoas si limfatic la nivelul
extremitilor si au rol profilactic sau curativ n edemele de staz.
- Declive (antigravitaionale) faciliteaz circulaia arterial n capilare si se obin prin meninerea
extremitilor n sens gravitaional.
Posturrile cu efect asupra aparatului respirator:
- Profilactice previn instalarea unor afeciuni pulmonare secundare scderii ventilaiei bazelor
pulmonare si zonelor hilare.
- Terapeutice, de drenaj bronsic favorizeaz eliminarea secreiilor bronsice din lobii si
segmentele pulmonare afectate n caz de: bronsite cronice, bronsiectazii, abces pulmonar etc.
Asocierea percuiilor toracice si a masajului vibrator creste eficiena drenajului bronsic.
Posturri de drenaj biliar
1.2 Tehnici kinetice
Tehnicile kinetice statice se caracterizeaz prin modificarea tonusului muscular fr s
determine miscarea segmentului.
A. Contracia izometric reprezint o contracie muscular n care lungimea fibrei musculare
rmne constant, n timp ce tensiunea muscular atinge valori maxime, prin activarea tuturor
unitilor motorii ale grupului muscular respectiv. Contracia izometric se realizeaz fr
deplasarea segmentelor, contra unei rezistene egale cu fora maxim a muschiului respectiv sau
cnd se lucreaz contra unei greuti mai mari dect fora subiectului, dar imobile. n realitate, se
produce o microdeplasare, neglijabil, ntre momentul cresterii tensiunii musculare si cel al
relaxrii.
B. Relaxarea muscular: se realizeaz cnd tensiunea de contracie a muschiului respectiv scade,
muschiul se decontractureaz. Relaxarea poate fi considerat ca o atenuare a tensiunii de orice
natur (nervoas, psihic, somatic) cu schimbarea centrului de atenie, de concentrare sau de
efort.
Relaxarea reprezint un proces psihosomatic, pentru c se adreseaz concomitent att
strii de tensiune muscular crescut, ct si strii psihice tensionate, viznd o reglare tonico-
emoional optimal.
Relaxarea muscular poate fi:
- general - proces n legtur cu relaxarea psihic
- local - se refer la un grup muscular
Relaxarea ca tehnic kinetic static se refer la relaxarea local.
Tehnicile kinetice dinamice se realizeaz cu sau fr contracie muscular - ceea ce transeaz
de la nceput diferena dintre tehnicile active si cele pasive.
Miscarea activ: reflex; voluntar
Mobilizarea activ se caracterizeaz prin implicarea contraciei musculare proprii
segmentului ce se mobilizeaz.
A. Miscarea activ reflex este realizat de contracii musculare reflexe, necontrolate si
necomandate voluntar de pacient; miscrile apar ca rspuns la un stimul senzitivo-senzorial n
cadrul arcurilor reflexe motorii. Contracia reflex se poate produce prin reflexe medulare si
supramedulare.
B. Miscarea activ voluntar - caracteristica acestei tehnici este miscarea voluntar, comandat,
ce se realizeaz prin contracie muscular si consum energetic. n miscarea voluntar contracia
este izotonic, dinamic, muschiul modificndu-si lungimea prin apropierea sau deprtarea
capetelor de inserie
Obiectivele urmrite prin mobilizarea activ voluntar, sunt: cresterea sau meninerea
amplitudinii miscrii unei articulaii; cresterea sau meninerea forei musculare; recptarea sau
dezvoltarea coordonrii neuromusculare;
Modalitile tehnice de mobilizare activ voluntar sunt urmtoarele:
Mobilizarea liber (activ pur) - miscarea este executat fr nici o intervenie facilitatoare sau
opozant exterioar, n afara, eventual, a gravitaiei.
Mobilizarea activ asistat miscarea este ajutat de fore externe reprezentate de: gravitaie,
kinetoterapeut, montaje cu scripei etc., fr ca acestea s se substituie forei musculare
mobilizatoare.
Miscarea este denumit activo-pasiv atunci cnd pacientul iniiaz activ miscarea, ns nu o
poate efectua pe toat amplitudinea, motiv pentru care este necesar intervenia unui ajutor spre
finalul miscrii.
Denumim miscare pasivo-activ n cazul n care pacientul nu poate iniia activ miscarea, dar
odat ce este ajutat n prima parte a miscrii, execut liber restul amplitudinii de miscare. Se
utilizeaz:
- cnd fora muscular este insuficient pentru a mobiliza segmentul contra gravitaiei;
- cnd miscarea activ liber se produce pe direcii deviate, datorit rotaiei capetelor osoase
articulare sau suferinelor neurologice, care perturb comanda sau transmiterea motorie;
Mobilizarea activ cu rezisten - n acest caz fora exterioar se opune parial forei
mobilizatoare proprii.
Tehnica mobilizrii active cu rezisten are ca obiectiv principal cresterea forei si / sau
rezistenei musculare. n miscarea voluntar muschii acioneaz ca agonisti, antagonisti,
sinergisti si fixatori.
Agonistii sunt muschii care iniiaz si produc miscarea, motiv pentru care se mai numesc
motorul primar.
Antagonitii se opun micrii produse de agonisti; au deci rol frenator, reprezentnd frna
elastic muscular, care intervine de obicei naintea celei ligamentare sau osoase. Muschii
agonisti si antagonisti acioneaz totdeauna simultan, ns rolul lor este opus:
- cnd agonistii lucreaz, tensiunea lor de contracie este egalat de relaxarea antagonistilor, care
controleaz efectuarea uniform si lin a miscrii, prin reglarea vitezei, amplitudinii si direciei;
- cnd tensiunea antagonistilor creste, miscarea iniial produs de agonisti nceteaz.
Astfel, prin jocul reciproc, echilibrat, dintre agonisti si antagonisti rezult o miscare
precis coordonat. Agonistii si antagonistii desemneaz o miscare concret, dar aciunea lor se
poate inversa n funcie de grupul muscular considerat.
 Contracia izotonic este o contracie dinamic prin care se produce modificarea lungimii
muschiului determinnd miscarea articular. Pe tot parcursul miscrii, deci al contraciei
izotonice, tensiunea de contracie rmne aceeasi.
Modificarea lungimii muschiului se poate face n 2 sensuri: prin apropierea capetelor sale, deci
prin scurtare (contracie dinamic concentric) si prin ndeprtarea capetelor de inserie, deci prin
alungire, (contracie muscular excentric).
Miscarea dinamic (izotonic) cu rezisten este cel mai utilizat tip de efort muscular pentru
cresterea forei si obinerea hipertrofiei musculare.
Miscrile active cu rezisten pot fi realizate n:
- curs intern, sau interiorul segmentului de contracie - cnd agonistii lucreaz ntre punctele de
inserie normal;
- curs extern, sau exteriorul segmentului de contracie - cnd agonistii lucreaz dincolo de
punctele de inserie normal, n segmentul de contracie pentru antagonisti.
- curs medie, cnd agonistii au o lungime medie, situat la jumtatea amplitudinii maxime,
pentru o miscare dat.
Contracia izotonic poate fi:
a.Concentric - cnd agonistii nving rezistena extern; muschiul se contract pentru a nvinge o
rezisten din afar, se scurteaz apropiindu-si att capetele de inserie, ct si segmentele osoase
asupra crora acioneaz. Acest fel de contracie scurteaz muschiul dezvoltndu-i tonusul si
fora.
Contraciile concentrice se execut n:
- interiorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv este iniiat din punctul zero
anatomic sau din diverse unghiuri articulare pozitive, se desfsoar n sens fiziologic (muschiul
se scurteaz reusind s nving rezistena) si se opreste la amplitudini mai mari sau la sfrsitul
cursei.
- exteriorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv, iniiat din diverse unghiuri
articulare ale miscrii opuse, numite unghiuri negative, se desfsoar n sens fiziologic si se
opreste la unghiuri articulare negative mai mici sau la punctul zero anatomic.
b. Excentric - se realizeaz cnd agonistii, desi se contract, sunt nvinsi de rezistena extern.
Contracia excentric se realizeaz atunci cnd muschiul fiind contractat si scurtat cedeaz treptat
unei fore care-l ntinde si-i ndeprteaz att capetele de inserie, ct si segmentele osoase asupra
crora lucreaz muschiul respectiv. Prin aciunea ei dezvolt elasticitatea si rezistena
muschiului.
Contraciile excentrice se execut n:
- interiorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv, iniiat din diverse unghiuri
pozitive se desfsoar n sens opus celui fiziologic (rezistena extern nvinge muschiul, care se
alungeste treptat) si se opreste la unghiuri articulare mai mici sau la punctul zero anatomic.
- exteriorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv, iniiat din punctul zero
anatomic sau din diverse unghiuri negative, se desfsoar n sens opus celui fiziologic si se
opreste la unghiuri negative mai mari.
c. Pliometric - capetele musculare se ndeprteaz, dup care se apropie ntr-un timp foarte
scurt.
Pliometria presupune solicitarea unui muschi mai nti printr-o faz excentric, lsnd apoi s se
desfsoar faza concentric ce urmeaz n mod natural. n contraciile pliometrice se utilizeaz
ceea ce fiziologii denumesc ciclul ntindere scurtare (the strech-shortening cycle).
Contracia pliometric poate fi considerat ca fiind constituit din 3 elemente:
- faz excentric;
- un scurt moment de izometrie;
- faz concentric.
Contracia pliometric reprezint cea mai frecvent form de contracii n activitatea sportiv;
intervine n srituri, alergare, flotri etc.
Contracia izokinetic este contracie dinamic, n care viteza miscrii este reglat n asa
fel nct rezistena aplicat miscrii este n raport cu fora aplicat pentru fiecare moment din
amplitudinea unei
miscri. Pentru o corect izokinezie trebuie ca rezistena s varieze n funcie de lungimea
muschiului, pentru a se solicita aceeasi for. Se realizeaz cu aparate speciale numite
dinamometre.
Variantele tehnice de realizare a miscrii active contra unei rezistene sunt urmtoarele:
Rezistena prin scripete cu greuti / segmente mari de membre superioare si inferioare;
Rezistena prin greuti (metode de crestere a forei muschilor De Lorme); Rezistena prin arcuri
sau materiale elastice (gimnastica sportiv); Rezistena prin materiale maleabile ex: lut, chit,
plastelin - utilizate n recuperarea minii si a degetelor; Rezistena prin ap; Rezistena realizat
de kinetoterapeut; Rezistena executat de pacient (contrarezisten) - cu membrul sntos sau
utiliznd propria greutate a corpului..
Miscarea pasiv se face cu ajutorul unei fore exterioare, subiectul nu efectueaz travaliu
muscular.
Mobilizarea pasiv se utilizeaz n kinetologia terapeutic si de recuperare.
Modaliti tehnice de realizare ale miscrii pasive:
A.Traciunile const n ntinderi ale prilor moi ale aparatului locomotor; se fac n axul
segmentului sau articulaiei, putndu-se executa manual sau prin diverse instalaii.
Traciunile continue (extensii continue) se execut cu instalaii, cu contragreuti, arcuri, scripei,
plan nclinat etc. Sunt utilizate mai ales n serviciile de ortopedie, pentru realinierea osului
fracturat sau pentru deplasri ale capetelor articulare, iar n serviciile de recuperare, pentru
cercetri ale articulaiilor blocate si deviate n flexie, extensie etc. Un efect important al acestor
traciuni este obinerea decoaptrii articulare determinate de contractura muscular puternic.
Presiunea crescut intraarticular este generatoare de durere. Instalarea unei traciuni continue
reduce durerea, ntinde muschii, decontractndu-i.Aplicarea traciunii continue se face fie prin
brose transosoase, fie prin benzi adezive la piele, fie prin corsete de fixaie, mansoane, ghete etc.
Aceste ultime modaliti sunt metodele obisnuite n serviciile de recuperare medical.
Traciunile discontinue se pot executa att cu mna - de ctre kinetoterapeut, ct si cu ajutorul
unor instalaii, ntocmai ca cele continue.
Se indic n: articulaii cu redori ce nu ating poziia anatomic; articulaii dureroase cu
contractur muscular; discopatii - traciuni vertebrale; procese inflamatorii articulare se
realizeaz traciuni cu for moderat, care au si rolul de a decoapta.
Traciunile fixaii alternante sunt mai mult o variant a tehnicii de posturare exteroceptiv, dar
se menin pe perioade mai lungi. Tehnica se aseamn si cu ortezele progresive pentru corecia
devierilor determinate de cicatrice retractile sau redori articulare generate de retracturi de esuturi
moi.Traciunea nu se execut n ax, ci oblic, pe segmentele adiacente articulaiei.
B. Mobilizarea forat sub anestezie este o tehnic executat n general de ctre specialistul
ortoped. Prin anestezie general se realizeaz o bun rezoluie muscular, care permite, fr
opoziie, forarea redorilor articulare, cu ruperea aderenelor din prile moi.Aceast tehnic se
execut n etape succesive, la un interval de cteva zile, fiecare etap fiind urmat de fixarea unei
atele gipsate pentru meninerea nivelului de amplitudine cstigat.
C. Mobilizarea pasiv pur asistat este cea mai obisnuit tehnic de mobilizare pasiv executat
de minile kinetoterapeutului, n timp ce pacientul si relaxeaz voluntar musculatura.
Kinetoterapeutul iniiaz, conduce si ncheie miscarea cu presiuni sau tensiuni lente, dar
insistente, pentru a ajunge la limitele reale ale mobilitii. Miscrile pasive cu tensiuni finale
ating de obicei amplitudini mai mari dect miscrile active.
n realizarea acestei tehnici trebuie s se aib n vedere urmtoarele:
a) Poziia pacientului este important att pentru a permite confortul si relaxarea sa, ct si pentru
o ct mai bun abordare a segmentului de mobilizat. Pacientul este poziionat n decubit dorsal,
decubit ventral sau asezat. Poziia kinetoterapeutului se schimb n funcie de articulaie, pentru a
nu fi modificat cea a bolnavului, dar trebuie s fie comod, neobositoare, pentru a permite un
maximum de tehnicitate si
eficien.
b) Prizele si contraprizele - respectiv poziia minii pe segmentul care va fi mobilizat si poziia
celeilalte mini care va fixa segmentul imediat proximal acestuia. Priza n general este distanat
de articulaia de mobilizat, pentru a crea un bra de prghie mai lung. Exist si excepii: n
redorile postfractur se utilizeaz prize scurte, apropiate de articulaia respectiv, pentru a nu
solicita focarul de consolidare; n redorile de origine articular se utilizeaz brae mari ale
prghiei, prin plasarea ct mai distal a prizei, permind realizarea unei mobilizri eficiente, fr
efort.
Contrapriza este fcut ct mai aproape de articulaia de mobilizat, pentru o mai bun fixare. n
cazul sprijinului pe un plan dur al segmentului proximal, contrapriza poate fi abandonat sau
fcut doar parial. Deoarece segmentul care urmeaz s fie mobilizat trebuie perfect relaxat si
suspendat, priza cere destul for din partea kinetoterapeutului, mai ales pentru trunchi si
segmentele grele. De aceea se recomand suspendarea n chingi a segmentului n timpul
executrii mobilizrii pasive.
Fora si ritmul de mobilizare
Fora aplicat de ctre kinetoterapeut la nivelul maxim de amplitudine este de obicei dozat n
funcie de apariia durerii, dar si de experiena acestuia n cazurile unor pacieni cu praguri la
durere fie prea nalte, fie prea coborte.
Viteza imprimat miscrii este n funcie de scopul urmrit: miscarea lent si insistent scade
tonusul muscular, pe cnd miscarea rapid creste acest tonus.
Ritmul miscrii poate fi simplu, pendular (n 2, sau n 4 timpi), la capetele cursei meninndu-se
ntinderea.
Durata unei miscri este de aproximativ 1-2 secunde, iar meninerea ntinderii la captul
excursiei, de 10-15 secunde.
O sedin de mobilizare pasiv a unei articulaii dureaz n funcie de articulaie (la cele
mari maxim 10 minute), si n funcie de suportabilitatea bolnavului. Sedina se repet de 2-3 ori
pe zi. Este indicat ca, nainte de nceperea mobilizrii pasive, regiunea de mobilizat s fie
pregtit prin cldur, masaj, electroterapie antialgic, eventual prin infiltraii locale. De
asemenea, n timpul executrii miscrilor pasive poate fi continuat aplicarea de cldur si, din
cnd n cnd, oprit miscarea pentru un masaj de 1-2 minute. Cnd apar reacii locale: durere,
contractur, pierdere de amplitudine sau generale:
febr, stare de enervare sau oboseal, pauza dintre sedine va fi mai mare sau chiar se vor
suspenda pentru cteva zile.
D. Mobilizarea pasiv mecanic - utilizeaz diverse sisteme mecanice de mobilizare tip Kineteck
- adaptate pentru fiecare articulaie si tip de miscare n parte.
Aceste aparate permit miscarea autopasiv, sau realizeaz miscarea prin motorase electrice sau
prin manevrarea de ctre kinetoterapeut.
E. Mobilizarea autopasiv - prezint mobilizarea unui segment cu ajutorul altei pri a corpului,
direct sau prin intermediul unor instalaii (de obicei scripei). Aceast autoasisten este o bun
metod de
aplicat de ctre bolnav la domiciliu sau n intervalele dintre sedinele de kinetoterapie organizate
la sal.
Exemplu de mobilizri autopasive:
- prin presiunea corpului - (sau a unui segment al corpului) - de exemplu: n cazul unui picior
equin, prin apsarea cu greutatea corpului pe piciorul posterior etc.
- prin aciunea membrului sntos - de exemplu: ntr-o hemiplegie, pacientul, cu mna sntoas,
va mobiliza membrul superior si mna paralizat;
- prin intermediul unei instalaii coard-scripete - de exemplu: mobilizarea braului n redori de
umr cu mna opus, care trage de o coard prevzut cu o ching de prins braul si trecut peste
un scripete;
- prin intermediul unei instalaii de mecanoterapie mobilizat prin manivel sau roat de ctre
nsusi pacient.
F. Mobilizarea pasivo-activ, denumit si mobilizare pasiv asistat activ de bolnav, pentru a o
diferenia de mobilizarea activ ajutat, sau pe scurt, mobilizarea activo-pasiv, prezentat n
cadrul mobilizrii active. Metoda este utilizat pentru reeducarea forei musculare, ca si pentru
reeducarea unui muschi transplantat, n vederea perfecionrii noului rol pe care l va deine n
lanul kinetic. n cazul unei
fore musculare de valoare sub 2, cnd muschiul se contract fr s poat deplasa segmentul,
eventual doar n afara gravitaiei, mobilizarea pasivo-activ se indic pentru a ajuta efectuarea
unei miscri sau a ntregii amplitudini de miscare, conservnd capacitatea de contracie pentru un
numr mai mare de repetiii.
G. Manipularea, n principiu, este o form pasiv de mobilizare, dar prin particularitile de
manevrare, de tehnic, este considerat ca fcnd parte din grupul metodelor si tehnicilor
kinetologice speciale.

2. Tehnici de transfer

Transferul este procedeul prin care pacientul i se modific poziia n spaiu sau se mut
de pe o suprafa pe alta. n sens mai larg noiunea include toate secvenele de miscare ce se
impun att nainte ct si dup realizarea transferului propriu-zis: pretransferul; mobilizarea n
pat; poziionarea n scaunul rulant (postransferul).
Clasificarea tipurilor de transfer se face n funcie de posibilitatea si capacitatea
pacientului de a participa la aciune, de la dependent (n care practic pacientul nu particip la
transfer) pn la independent (n care terapeutul doar supravegheaz si observ transferul) si de
etapa de evoluie a bolii.
Exist trei tipuri de tehnici pentru transfer n funcie de capacitatea pacientului de a
participa la aciune:
a. Transferurile independente n cazul realizrii lor de ctre pacient, singur dup indicaiile
prescrise si dup o perioad de antrenament.
b. Transferurile asistate de una sau dou persoane care ajut (ntr-un mod anume) ca pacientul s
se ridice din pat si s se aseze n scaunul rulant sau de aici pe alte suprafee (ex. cada de baie,
saltea, etc.)
c. Transferurile prin liftare sau cu scripei. Se utilizeaz instalaii mai simple sau mai complexe
pentru ridicarea pacienilor si reasezarea lor. Astfel de transferuri sunt pentru pacienii care nu au
nici un fel de participare la transfer, invaliditatea lor fiind total. Astfel de transferuri se
realizeaz n seciile de hidroterapie cnd pacientul este liftat si apoi lsat n bazin sau cada de
kinetoterapie.
Tehnicile de transfer descrise si propun s fundamenteze cteva principii de baz,
urmnd ca fiecare kinetoterapeut s-si adapteze tehnica la nevoile specifice ale bolnavului pe
care l trateaz.
Cele mai comune tehnici de transfer sunt: pivot ortostatic (transfer prin pivotare din
poziie ortostatic), transfer cu ajutorul scndurii de alunecare (scndurii de transfer); pivot
flectat (transfer prin pivotare cu genunchii flectai); transfer dependent de 2 persoane.
Alegerea uneia sau alteia din tehnicile de transfer va urmrii realizarea transferului n condiii de
maxim securitate att pentru pacient ct si pentru terapeut.

Transferul pacienilor asistat/independent

Acesta poate fi: din scaun rulant n pat si invers; din scaun rulant pe masa, salteaua de
tratament n sala de kinetoterapie; din scaun pe toalet/van; n bazinul trefl; n bazine de
reeducare a mersului; pe cadru de mers; la barele de mers; pe crje de diferite tipuri.
Criteriile de selecie a tipului de transfer sunt urmtoarele: cunoasterea limitelor fizice ale
bolnavului; cunoasterea capacitilor de comunicare si de nelegere a instruciunilor pe care
pacientul trebuie s le urmeze n cursul transferului; cunoasterea de ctre terapeut a miscrilor
corecte si a tehnicilor de lifting.
Principii de utilizare a unei mecanici corecte a corpului pentru kinetoterapeut n timpul
transferului: stai ct mai aproape de pacient; stai fa n fa n fa cu pacientul; ndoaie
genunchii, foloseste MI nu spatele!; ine coloana vertebral ntr-o poziie neutr (nu flecta sau
arcui coloana vertebral)!; menine o baz larg de sprijin, clciele se menin tot timpul pe sol;
nu ridica mai mult dect poi, solicit ajutorul cuiva; nu combina miscrile, evit rotaia n
acelasi timp cu nclinarea nainte sau napoi.
a. Pregtiri n vederea transferului
nainte de a ncepe transferul se va ine cont de urmtoarele: ce contraindicaii de miscare are
pacientul; dac transferul se poate realiza de ctre o singur persoan sau este nevoie de ajutor;
dac echipamentul din/sau n care pacientul urmeaz s fie transferat este n stare de funcionare
si n poziie blocat; care este nlimea patului/supafeei pe care se va transfera n raport cu
nlimea scaunului rulant si dac nlimea poate fi reglat.
Pregtirile n vederea transferului vor cuprinde: poziionarea scaunului rulant (fa de suprafaa
pe care se gseste pacientul) si pregtirea lui (blocarea, ndeprtarea suportului pentru brae,
picioare, etc.); mobilizarea pacientului n pat ce cuprinde rostogolirea (rularea pe o parte) si
trecerea n asezat la marginea patului. Poziionarea corporal corect a pacientului nainte de
transfer va urmri:
posturarea pelvisului
aliniamentul trunchiului
poziionarea extremitilor
b. Transferul prin pivotare ortostatic
Acest tip de transfer presupune ca pacientul s fie capabil s ajung spre/n poziie
ortostatic si s pivoteze pe unul sau ambele MI. n general se poate aplica n:
hemiplegie/hemiparez; reducerea generalizat a forei musculare; tulburri de echilibru.
c. Transferul cu ajutorul scndurii de transfer
Acest transfer se indic pentru acei pacieni care nu pot ncrca MI, dar au o for si
rezisten suficient la nivelul MS: amputaii ale membrelor inferioare; traumatisme
vertebromedulare (cu for a membrelor superioare suficient); hemiplegii (situaii particulare).
d. Transferul prin pivotare cu genunchii flectai
Aceast tehnic de transfer se aplic numai atunci cnd pacientul este incapabil s
iniieze sau s menin poziia ortostatic. Se prefer meninerea genunchilor flectai pentru a
menine o ncrcare egal si a asigura un suport optim pentru extremitatea inferioar si trunchi
pentru pivotare.
Transferul pacienilor cu grad crescut de dependen
Se adreseaz pacienilor cu capacitate funcional minim (ex. traumatism
vertebromedular C4) sau se aplic la persoane cu disabiliti si greutate corporal mare. Pentru
aceaste categorii de pacieni posibilitile includ:
a. Transferul cu ajutorul scndurii de transfer
Asistena oferit din partea kinetoterapeutului este maxim.
Modul n care kinetoterapeutul abordeaz pacientul n timpul transferului (de la nivelul scapular,
talie sau fesier) depind de nlimea kinetoterapeutului/pacientului, greutatea pacientului si
experiena kinetoterapeutului. Variantele includ plasarea ambelor antebrae sau mini n jurul
taliei, a trunchiului sau sub fese sau un antebra axilar cealalt mn la nivel fesier/cureaua
pantalonilor.
 Este contraindicat apucarea si tracionarea de la nivelul braului/braelor paralizat,
putnd cauza datorit musculaturii slbite din jurul centurii scapulare, leziuni, instabiliti,
subluxaii etc.

b. Transferul asistat de 2 persoane

Acest transfer este utilizat pentru pacienii neurologici cu grad crescut de dependen sau
n cazul n care transferul nu se poate realiza n siguran pentru pacient doar de ctre o singur
persoan. Un kinetoterapeut se plaseaz naintea pacientului iar cellalt napoia acestuia.
c. Transferul la domiciliul pacientului
Transferul pe fotoliu sau sofa: este la fel ca transferul din scaunul rulant n pat cu cteva
specificri: fotoliul sau scaunul rulant sunt n general mai puin stabile. Este riscant s se sprijine
pe sptarul sau suportul de brae cnd se transfer pentru c-l poate dezechilibra; cnd trece de pe
scaun pe scaunul rulant pacientul poate folosi mna sntoas pentru a se sprijini pe suprafaa
scaunului; asezarea pe un scaun este mai dificil dac acesta este mai jos si perna este moale. n
acest caz se ajusteaz
nlimea scaunului prin adugarea unei perne tari care nal si asigur totodat o suprafa
ferm de transfer.
Transferul pe toalet
Transferul din scaunul rulant pe toalet este n general greu datorit spaiului redus si neadecvat
din cele mai multe bi. Scaunul rulant se va aseza ntr-o poziie ct mai convenabil, chiar lng
sau n unghi ascuit fa de toalet.
Pentru a creste sigurana pacientului se pot adapta dispozitive de asistare cum ar fi bara de
sprijin.
nlimea vasului de toalet trebuie ajustat prin aplicarea pe acesta a unor nltoare speciale.
Transferul n van trebuie nsoit cu mult atenie ntruct vana este una din cele mai
periculoase zone din cas (datorit riscului de alunecare). Transferul direct din scaunul de
transfer pe fundul vanei este dificil de realizat si necesit o funcie bun la nivelul membrului
superior. Exist n acest sens o banc sau un scaun care se fixeaz n interiorul vanei cu dou
dintre picioare. n acest caz pivotarea se realizeaz cu genunchii flectai, pivotare ortostatic sau
cu scndura de alunecare.

Transferul cu ajutorul liftului mecanic

Unii pacieni din cauza mrimii corporale, gradului mare de disabilitate necesit
utilizarea liftului mecanic pentru transfer. Exist o varietate de dispozitive mecanice de liftare
care pot fi utilizate pentru pacieni cu greutate corporal diferit ct si pentru situaii diferite:
transfer de pe o suprafa pe alta sau transferul n vana de baie sau n bazin(1).
BIBLIOGRAFIE

1. KINETOTERAPIE/PHYSIOTHERAPY
Coordonatori:
Vasile Marcu, Mirela Dan
Autori:
Radu Bogdan, Angela Bucur, Mircea Chiriac, Doriana Ciobanu, Dana Cristea,
Mirela Dan, Ianc Dorina, Isabela Lozinc, Vasile Marcu, Petru Mrcut,
Corina Matei, Zoltan Pasztai, Elisabeta Pasztai, Vasile Pncotan, Petru Petan,
Valentin Serac, Carmen Serbescu, Emilian Tarcu
Contributie ordean la realizarea proiectului 2004 Ro/04/b/P/PP 17 5006 Centru
de pregtire pentru oferirea unor servicii medicale, profilactice si de recuperare /
Training Center for Health Care, Prophylactic and Rehabilitation Services
EDITURA UNIVERSITII DIN ORADEA, 2006, pag 73-86.
2.http://www.training.hantspt.nhs.uk/documents/Moving_and_Handling_Theory_Handout.doc
3. Evidence-based Patient Handling: Tasks, Equipment and Interventions
By Susan Hignett, Sue Hignett, Emma Crumpton, Sue Ruszala
Contributor Sue Hignett
Edition: illustrated
Published by Routledge, 2003
4. Albu, Constantin; Vlad, Tiberiu-Leonard; Albu, Adriana (2004) Kinetoterapia pasiva,
Editura Polirom, Iasi, p. 64.
5. Cordun, Mariana (1999) Kinetologie Medical, Editura Axa, Bucuresti.
6. Ionescu, Adrian (1994) Gimnastica medical, Editura ALL, Bucuresti.
7. Marcu, Vasile (1997) Bazele teoretice si practice ale exerciiilor fizice n kinetoterapie,
Editura Universitii din Oradea.
8. Pasztai Zoltan (2004) Kinetoterapie n neuropediatrie, Editura Arionda
9. Sbenghe, Tudor (1997) Kinetologie profilactic, terapeutic si de recuperare, Editura
Medical, Bucuresti.
10. Sbenghe, Tudor (1999) Bazele teoretice si practice ale Kinetoterapiei, Editura Medical,
Bucuresti.
11.www.integration.ro
12. www.activmobility.co.uk
13. www.ergomedproducts.com
14. www.ezlifts.com
15. www. assistireland.ie
16. www. medicalproductsdirect.com
17. www.buckingamhealtcare.co,uk
18. www. mobilitysmart.cc