Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cantitatea de urina emisa in 24 ore depinde de ingestia de lichide, de pierderile de apa prin transpiratie si de functionalitatea
aparatului urinar.
Valori normale
Adulti si copii peste 14 ani: 1000-1600 ml
Copii intre 8-14 ani: 800-1400 ml
Copii intre 5 -8 ani: 650-1000 ml
Copii intre 3-5 ani: 600-700 ml
Copii intre 1-3 ani: 500-600 ml
Copii nou-nascuti: 30-60 ml
Valori patologice
Cantitatea de urina peste 2500 ml/24h defineste poliuria.
Cantitatea de urina scazuta sub 500 ml/24h constituie oliguria.
In mod normal, cantitatea de urina eliberata ziua este mai mare decat cea din timpul noptii. Inversarea acestui raport este starea patologica denumita
nicturie.
Aspectul
Urina normala este in general limpede. O urina tulbure in momentul eliminarii ei poate contine:
Densitatea
Depinde de concentratia substantelor dizolvate si are valorile normale cuprinse intre 1,015 1,025.
Ph
Definitie / valori normale
pH-ul urinei este reactia urinei si are valori normale intre 4,8 si 7,8. Urine puternic acide (pH < 4,5) se produc in procesele maligne (are loc distrugerea
crescuta de proteine), febra, diaree abundenta, acidoza diabetica sau metabolica.
Scaderi patologice
Valori scazute ale pH-ului urinar (deci urine acide) se intalnesc in:
Cresteri patologice
Valori crescute ale pH-ului urinar (urine alcaline) se intalnesc in:
Alcaloza respiratorie
Alcaloza metabolica
Varsaturi abundente (etiologii diferite)
Infectii ale cailor urinare (uretrite, cistite, pielite, pielonefrite)
Proteinuriile extrarenale sunt intalnite in unele afectiuni datorate unor cauze prerenale sau postrenale.
Proteinuriile prerenale pot avea urmatoarele etiologii:
Glucoza
In mod normal urina nu contine decat cantitati foarte mici de glucide (glucoza = 100 300 mg la mie).
In mod patologic, glucoza poate aparea in cantitati apreciabile, prezenta ei fiind cunoscuta sub numele de glicozurie.
Glicozuriile pot fi fiziologice (ingestie alimentara crescuta de dulciuri, eforturi fizice mari) si patologice (diabet zaharat, diabet renal, hepatopatii,
hipertiroidism, acromegalie, bola Cushing, sindromul Toni - Debre Fanconi.
Compusi cetonici
In urina normala pot exista cantitati mici de compusi cetonici (acetona fiind produsul principal).
Cantitatea lor in urina creste apreciabil in afectiunile care cresc cetogeneza hepatica sau scad utlizarea compusilor cetonici in tesuturile extrahepatice (tesut
muscular, rinichi), si anume :
Pigmenti urinari
In conditii fiziologice, culoarea este data de pigmentii si cromogenii existenti in urina (urobilinogenul, urobilina, urocromii, etc).
Patologic, in urina pot fi gasiti pigmenti sanguini, pigmenti biliari si acizi biliari (saruri biliare). Prezenta acestora indica existenta unui icter obstructiv
(extrahepatic sau intrahepatic), fie a unui icter parenchimatos hepatic.
Bolile care dau ictere prin obstructie biliara sunt:
Hepatita epidemica
Septicemii
Pneumonii
Febra tifoida
Mononucleoza infectioasa
Lues secundar
Hepatite toxice (intoxicatii cu plumb , fosfor, saruri de aur si bismut, intoxicatii cu ciuperci)
Hepatite alergice
Ciroze hepatice
Urobilinogenul poate fi crescut valoric in urina si in tumori maligne hepatice primare sau secundare, in steatoza hepatica, abces hepatic.
Sediment urinar
Definitie
Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se obtin prin centrifugare.
Dintre aceste componente unele sunt pur chimice (acid uric, urati, carbonat sau oxalat de calciu, fosfati alcalini sau amoniacomagnezemii), iar mai rar sunt
prezente xantina si aminoacizi de tipul cisteinei, tirozinei sau leucemiei. Aceste componente chimice sunt prezente in stare amorfa sau cristalizate in forme
specifice, usor de recunoscut la microscop.
Sedimentul urinar calitativ
Examenul microscopic direct (intre lama si lamela) sau dupa colorare cu albastru de metilen, eozina, violet de gentiana si Sudan III, reprezinta metoda de
evaluare calitativa a componentelor sedimentului urinar.
Sedimentul urinar cantitativ
Eset examenul care consta in determinarea cantitativa a elementelor formate din sedimentul urinar dupa una din metodele uzuale:
Addis, Hamburger, Stanfeld-Webb.