Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. AVANTAJUL COMPETITIV
1. Consideraţii generale
Prin avantajul competitiv se desemnează realizarea, de către o firmă, a unor produse sau
servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu ofertele
de articole similare ale majorităţii concurenţilor.
Pentru a putea stabilii un avantaj competitiv, orice firmă care doreşte acest lucru, trebuie să
îşi fixeze foarte clar strategia pe care o va adopta. Prin strategie putem identifica ansamblul
obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreuna cu
resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei.
Obţinerea efectivă a avantajului competitiv, are conform literaturii de specialitate ca sursă –
inovarea – în sensul cel mai larg al noţiunii. Inovarea se poate referi la înnoirea produsului, a
tehnologiei, a echipamentelor, a managementului, a formelor de comercializare, a modalităţilor de
finanţare, a structurii de personal etc. În realitate, prinde tot mai mult teren ideea că prin operaţiunea
strategică se prevede tocmai modalitatea de inovare, prin care se realizează avantajul competitiv.
Legătura dintre strategie şi avantajul competitiv este atât de puternică şi de directă încât
strategia este adesea definită drept “căutarea avantajului competitiv”. Avantajul competitiv este acel
ceva care permite firmei să obţină profituri peste media domeniului/ramurii de activitate în care
operează. Gândirea strategică oferă o abordare mai echilibrată atât asupra consumatorilor, cât şi
asupra concurenţilor, ca sursă a avantajului competitive.
3
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
4
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
Făcând referire strict la produsele actuale ale societăţii putem spune că beneficiază de un
semnificativ avantaj competitiv faţă de concurenţa locală şi cea internă, avantaj susţinut în primul
rând de calitatea produselor realizate care este strict monitorizată şi controlată - intern în cadrul
firmei, cât şi prin audituri realizate de către client.
Faţă de mediul concurenţial intern, zona municipiului Braşov a reprezentat o oportunitate
de dezvoltare a activităţilor bazate pe prelucrări mecanice - deoarece este o zonă cu tradiţie în
producţia caracteristică ingineriei industriale, se presupune că există persoane cu experienţă în acest
domeniu.
Un alt avantaj îl reprezintă Universitatea Transilvania, prin specializările pe care le are în
domeniul tehnic, dând posibilitatea de recrutare a forţei de muncă cu studii în domeniul tehnic.
Un alt avantaj îl constituie utilizarea sistemului integrat de gestiune materială de ultimă
generaţie, care permite companiei să urmărească mai eficient ofertele şi comenzile şi să reducă
timpul de răspuns la solicitările clienţilor, punându-le la dispoziţie în acest fel servicii de o calitate
superioară.
Cu ajutorul noului sistem integrat, operaţiuni precum contabilitatea financiară, vânzările,
distribuţia şi controlul costurilor se fac mai transparent şi cu mai multă precizie, în timp record.
De asemenea, compania îşi gestionează mai eficient stocurile existente, putând urmări în detaliu
traseul produselor de-a lungul reţelei de distribuţie şi garantând astfel că piesele finite ajung la
destinaţie în termenii agreaţi cu clienţii.
5
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
1. Consideraţii generale
Dezvoltarea şi tendinţa de globalizare a sistemelor socio-economice ridică provocări
deosebite factorilor decidenţi: concurenţa tot mai agresivă, necesitatea continuă de creştere a
productivităţii, adoptarea şi mai ales implementarea deciziilor ce servesc colectivităţilor umane etc.,
sunt doar câteva dintre acestea.
Pentru a răspunde cât mai bine acestor provocări, managerii trebuie să îşi dezvolte
capacitatea de viziune pe termen lung despre organizaţie şi poziţionarea globală a acesteia, să ia în
consideraţie valorile şi principiile eticii în procesul decizional şi să valorizeze talentele reale ale
resurselor umane în condiţiile diversităţii culturale existente.
Trebuie să se ţină cont de faptul că nivelul de performanţă în atingerea obiectivelor depinde
de eficienţa şi eficacitatea factorilor decizionali. Procesul managerial la nivel organizaţional
cuprinde activităţile interconectate de planificare, organizare, conducere (comandă şi coordonare) şi
control.
3. Procesul managerial
Definirea procesului de management este dificilă având în vedere că aceasta se modifică
odată cu schimbarea mediului de operare al organizaţiei, fenomen ce se produce continuu. Cu toate
acestea vom lua în considerare una dintre cele mai complexe definiţii pentru a sublinia cele mai
importante aspecte ale managementului.
7
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
8
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
Controlul reprezintă procesul prin care managerii identifică gradul în care membrii
organizaţiei acţionează efectiv pentru ca organizaţia să îşi atingă ţintele prestabilite. Funcţia de
control a managementului implică următoarele acţiuni principale:
- stabilirea standardelor de performanţă
- măsurarea continuă a performanţei
- compararea performanţelor înregistrate cu standardele prestabilite
- intervenţia corectivă în cazul detectării unor deviaţii.
Prin funcţia de control, managerii menţin organizaţia pe „traiectoria“ dorită prin planificare.
4. Roluri manageriale
Plecând de la definiţia dată managerului, acesta este planificator, organizator, conducător şi
controlor al activităţilor şi oamenilor organizaţiei. În realitate, orice manager, indiferent de domeniu
de activitate, trebuie să îndeplinească un număr mult mai mare de roluri pentru a „mişca“ organizaţia
în direcţia atingerii obiectivelor prestabilite. În sens larg, „rolul“ reprezintă caracteristici
comportamentale aşteptate de la o persoană, în cadrul unei unităţi sociale. Din perspectivă
managerială, „rolul“ reprezintă caracteristici comportamentale aşteptate de la o persoană în cadrul
unei unităţi funcţionale. Aşadar, rolurile sunt inerente în cadrul funcţiilor.
9
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
5. Managementul de proces
Rolul managerului de proces trebuie înţeles că fiind un rol complex. Managerul de proces
este:
- cel care iniţiază schimbarea - managerul de proces se implică în primul rând în
configurarea structurilor sistemului, a proceselor, a căilor infomationale şi a celor
decizionale şi a mijloacelor suport corespunzătoare.
- cadru de conducere într-un mediu schimbat - rolul managerului de proces este acela de a
dezvolta în continuare sistemul.
De asemenea, implementarea managementului proceselor conduce la modificări ale
structurilor organizatorice, ducând astfel la apariţia unor roluri noi în cadrul organizaţiei:
- managerul de proces - indeplineşte un rol individual, pe diferite planuri ierarhice, având
caracteristici şi responsabilităţi specifice;
- echipele implicate în proces - participă la conducerea proceselor, având responsabilităţi
comune, de la începutul până la sfârşitul procesului;
- responsabilii de compartimente - în funcţie de modul de implementare al managementului
proceselor, acest rol îşi păstreză funcţiile în domeniul alocării resurselor, a dezvoltării
personalului, a asigurării cunoştinţelor, funcţionând că un compartiment de „service intern”,
pentru mai multe procese generatoare de valoare.
Ca elemente comune care se regăsesc în cadrul organizaţiilor în care managementul
proceselor este implementat într-o formă specifică "optimǎ”, putem evidenţia următoarele aspecte:
- orientarea bazată pe strategie, a proceselor, structurilor şi activităţilor - toate procesele,
structurile şi sistemele, activităţile din cadrul organizaţiei sunt orientate către realizarea
viziunii, politicii şi obiectivelor sale;
- structurarea orientată pe procese - pentru realizarea de valoare şi asigurarea valorii
conduce la activităţi clare şi orientate către realizarea strategiei şi a aşteptărilor clienţilor;
10
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
11
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
- informaţiile obţinute prin modelare şi simulare pot identifica soluţia optimă cu un cost
redus şi în timp mai scurt comparativ cu cel rezultat din experimentarea directă pe sistem.
6.2 Deciziile strategice adoptate în cadrul S.C. MUM EXPORT S.R.L. Braşov. Deciziile
strategice adoptate în cadrul S.C. MUM EXPORT S.R.L. Braşov au un orizont de timp apreciabil şi
cuprind următoarele categorii de activităţi:
- strategia de produs - obiectivul principal al strategiei de produs este de a identifica şi
definitiva prin cercetare şi competenţă tehnică produsul, elementul definitoriu al afacerii,
realizând un proiect constructiv pornind de la funcţiunile caracteristice care pot constitui
nevoi resimţite de client. Deciziile strategice în domeniul produsului par doar la prima
vedere pur inginereşti însă orice proiect de produs debutează cu o analiză economică a
oportunităţii asimilării produsului. Creşterea economică a întreprinderii depinde de succesul
produselor realizate, de ritmul de reînnoire a acestora, de modul în care produsele satisfac
dorinţele consumatorilor.
- strategia de proces - transformarea materiilor prime în produse se realizează pe baza
unor procese tehnologice ce conţin activităţi productive specifice integrate într-un sistem
complex, eficient. Strategia de proces este definită prin acţiuni şi decizii care sunt
direcţionate spre proiectarea, implementarea şi exploatarea sistemelor productive, având ca
scop realizarea producţiei contractate, în condiţiile calitative specificate, la termenele
stabilite şi cu un consum de resurse materiale, umane şi financiare cât mai redus.
- strategia de amplasare a unităţilor productive - cuprinde activităţile prin care se decide
pe baza unor metode fundamentate ştiinţific, amplasamentul optim pentru viitoarea
întreprindere care să asigure obţinerea unor avantaje în ceea ce priveşte utilizarea resurselor
necesare şi minimizarea cheltuielilor fixe pe care sistemul productiv le suportă ca urmare a
funcţionării pe amplasamentul respectiv.
- strategia de amenajare - mijloacele de muncă ale întreprinderii cuprind echipamentele,
instalaţiile, utilajele cu care operatorii realizează transformările tehnologice. Sectoarele
productive, fabricile, atelierele trebuie astfel proiectate încât să-şi desfăşoare activităţile
fluent, raţional şi eficient. Amenajarea spaţiului se realizează pe baza anumitor tehnici
specifice pornind de la principiul asigurării unui flux continuu pentru materialele de bază, o
12
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
13
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
14
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
15
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
16
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
17
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
18
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
19
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
20
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
derularea normală a întregului proces decizional. Această etapă cuprinde la rândul ei trei
faze:
- în prima fază - are loc identificarea problemei şi aprecierea situaţiei care impune
declanşarea procesului decizional. Din mulţimea evenimentelor ce apar într-o unitate
economică, decidentul le va delimita pe cele ce pot fi rezolvate prin mai multe
variante;
- în cea de-a doua fază - are loc formularea scopului urmărit de decident, prin
intervenţia sa asupra restabilirii funcţionării normale a sistemului sau subsistemului;
- în cea de-a treia fază - are loc culegerea informaţiilor necesare elaborării variantelor
decizionale. Cu acest prilej se stabilesc informaţiile necesare, volumul, structura,
termenul de transmitere, persoanele care răspund de culegerea şi prelucrarea acestora,
astfel încât să se obţină informaţii cu capacitate mai completă de reflectare a
fenomenelor sau proceselor vizate.
Pentru a uşura activitatea decidenţilor este necesar să se asigure informaţiile strict necesare
şi să fie lipsite de efectele implicării afective a persoanelor care le culeg şi le prelucrează cât şi a
celor care le utilizează în elaborarea de variante. Parcurgerea acestei faze implică conoaşterea
aprofundată a metodelor de tratare şi prezentare a informaţiilor.
- etapa stabilirii variantelor de decizie. Fiecare variantă urmăreşte acelaşi scop, dar se
deosebesc între ele prin implicaţiile fiecăreia şi rezultatele finale estimate prin
materializarea lor. În această etapă activitatea poate fi structurată pe trei faze deosebindu-se
între ele prin natura activităţilor desfăşurate de decident.
- în prima fază - are loc stabilirea unui sistem riguros de indicatori sau parametrii, cu
ajutorul cărora să se poată evalua consecinţele fiecărei variante. Sistemul de
indicatori sau parametrii trebuie să fie unitar pentru toate variantele decizionale şi să
răspundă scopului urmărit de decident prin realizarea obiectivului propus,
- în cea de-a doua fază - are loc analiza comparativă a variantelor. Cu ajutoarul
sistemului de indicatori şi parametrii stabiliţi în faza anterioară, se analizează
implicaţiile şi rezultatele ce se vor obţine prin materializarea în practică a fiecărei
variante. În general, această analiză de efectuează având, în principal doua obiective:
- resursele materiale, financiare şi umane solicitate de fiecare variantă;
- rezultatele de producţie şi implicaţiile economice ale acestora.
21
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
- în cea de-a treia fază - are loc alegerea variantei care oferă avantajele maxime şi
poate fi materializată în practică. În procesul decizional momentul opţional este
hotărâtor. Această fază are implicaţiile cele mai mari asupra rezultatelor finale ale
unităţilor economice. De modul în care decidentul apreziază consecinţele variantei
pentru care optează depinde îmbinarea factorilor de producţie, valorificarea
produselor etc., iar în final, realizarea obiectivului propus.
- etapa aplicării deciziei trebuie pregătită cu foarte mare atenţie. Ea presupune adoptarea
în prealabil a unui program de acţiuni cu privire la informarea executanţilor privind
necesitatea adoptării deciziei, răspunderile ce revin fiecărui component implicat, mijloacele
economice necesare realizării acesteia, componentele motivaţionale pentru executanţi,
efectele economice finale ale materializării acesteia.
- etapa controlului şi evaluării rezultatelor obţinute. În această etapă se determină
măsura în care obiectivele fixate au fost îndeplinite, cauzele care au generat eventualele
abateri, influenţa factorilor aleatori asupra rezultatelor prestabilite.
Între etapele şi fazele procesului decizional există o serie de conexiuni care, în anumite
situaţii, pot determina reexaminarea problemei, fie parţial, fie în totalitatea ei. Delimitarea etapelor
şi fazelor pentru fiecare problemă decizională în parte, depinde de competenţa decidentului.
23
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
24
Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov LUCRARE DE LICENŢĂ
Facultatea de INGINERIE TEHNOLOGICĂ 2011
Catedra de INGINERIE ECONOMICĂ ŞI SISTEME DE PRODUCŢIE
25