Mihail Sadoveanu este unul dintre marii prozatori ai perioadei
interbelice, curentul valorificat de acesta fiind realismul. Printre reperele creației sale se mai remarca si romanele precum ,,Frații Jderi’’, ,,Zodia Cancerului’’ dar si nuvelele si povestirile precum ,,Hanul Ancuței’’. Relația dintre Gheorghița si Vitoria este atât una de mama-fiu, cat si de inițiat-inițiator.
Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul
elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, conflictul, relațiile temporale si spațiale, si perspectiva narativa.
Titlul textului este in directa relație cu conținutul, anticipând
tema acestuia: căutarea adevărului si înfăptuirea dreptatii. Morfologic, este alcătuit dintr-un substantiv comun articulat cu articol hotărât, ,,Baltagul’’, care denotativ face trimitere la o secure cu doua taisuri, fiind in același timp arma cu care a fost omorât Nechifor si cu care s-a făcut dreptate. Conotativ, este un simbol ambivalent, sugerând crima si pedeapsa, făcând se asemenea trimitere la mitul labirintului cu care este asociat drumul inițiatic parcurs de Gheorghița. In text apare slab schițat un conflict interior care surprinde incertitudinea Vitoriei cu privire la pornirea in căutarea lui Nechifor, acesta fiind plecat la Dorna cu oile si întârziind nejustificat de mult. Puternic conturat este conflictul exterior, central fiind cel dintre Vitoria si cei doi criminali, Calistrat Bogza si Ilie Cuțui. Conflictul debutează in secvența in care Vitoria, punând cap la cap informațiile adunate, constata ca intre Suha si Sabasa, cei doi tovarăși ai lui Nechifor au fost văzuți singuri după ce fuseseră părtași la o tranzacție cu șotul Vitoriei. Conflictul evoluează prin încercările Vitoriei de a afla adevărul despre moartea lui Nechifor, testându-i pe cei doi prin întrebări incomode. Perspicace, Vitoria înțelege ce s-a întâmplat, conflictul finalizându-se in secvența praznicului prin pedeapsa celor doi făptași. Spațial, acțiunea începe intr-un sat de munte din Moldova (Măgura Tarcăului), surprinzând apoi traseul pe care l-a parcurs Nechifor spre Vatra Dornei. Câteva repere sugestive sunt localitățile Suha si Sabasa dar si Râpa Crucea Talienilor, in care Vitoria a găsit osemintele lui Nechifor. Temporal, acțiunea se petrece pe parcursul unui an, având ca repere sfârșitul de toamna (plecarea Vitoriei), si începutul primăverii (întoarcerea ei spre casa). Din punct de vedere a perspectivei narative, putem remarca prezenta unui narator omniscient si obiectiv, care relatează la persoana a III-a, focalizarea fiind 0. Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si psihologic ale acestora.
Din punct de vedere social, Vitoria este o taranca din Mugura
Tarcăului, soție de oier înstărit si mama a doi copii, Minodora si Gheorghița. După ce moartea soțului apare ca o certitudine, aceasta devine văduva. Moral, însumează o multitudine de calitati fiind atat o femeie inteligenta, ambițioasa, credincioasa, dar totodata si una superstițioasa, si răzbunătoare, neaflându-si liniștea pana nu reuseste sa ii pedepseasca pe cei care l-au omorat pe Nechifor. Psihologic, Vitoria afișează o persoana puternica si o fire introvertita ghidându-se in viața după proverbul ,,cine vorbește mult, știe puțin.’’ Din punct de vedere social, Gheorghița este fiu de oier înstărit, iar acesta nu isi schimba statutul pe tot parcursul nuvelei. Moral, la început este infatisat ca un copil respectuos, ascultător, devenind pe parcurs mai pregătit pentru viața. O secvența sugestiva ce ilustrează transformarea copilului in bărbat este cea a praznicului, Gheorghița având curajul si tăria de a-l lovi cu baltagul pe Calistrat Bogza, răzbunându-si tatăl. Psihologic, întruchipează tipul tanarului in formare a cărei personalitate se șlefuiește prin intermediul calatoriei inițiatice parcurse. Nu in ultimul rand, relatia dintre cele doua personaje este scoasa in evidenta si prin intermediul secventelor semnificative.
O secvența semnificativa este cea in care Vitoria si Gheorghița
descoperă intr-o râpa osemintele lui Nechifor. Dându-si seama ca Nechifor a fost omorât undeva intre Suha si Sabasa, aceasta împreuna cu fiul ei, pornește in căutarea lui. Cei doi dau peste Lupu, câinele lui Nechifor care ii conduce la o râpa. Gheorghița coboară in râpa pentru a vedea ce se afla acolo, găsind in cele din urma osemintele tatălui sau. Pentru a se asigura Vitoria, coboară si ea, comporandu-se ca un adevărat detectiv. Aceasta descoperă faptul ca doi oameni l-au omorât pe bărbatul sau, iar luându-i craniul in mana, aceasta deduce ca a fost lovit cu un baltag in ceafa, fiind mai apoi aruncat in râpa împreuna cu calul sau. Secvența demonstrează tăria de caracter a Vitoriei dar si perspicacitatea acesteia,deoarece încearcă sa analizeze obiectiv indicile de la ,,locul crimei’’. Mai mult decât atât, coborârea in râpa permite o analogie cu coborârea in infern, făcând trimitere la mitul Isis si Osiris. De asemenea, in ceea ce-l privește pe Gheorghița, secvența este deosebit de sugestiva, deoarece, lăsat sa vegheze osemintele tatălui peste noapte, este obligat practic sa se maturizeze rapid. O alta secvența sugestiva in ceea ce privește relația dintre cele doua personaje este cea a praznicului. Vitoria, ca o buna credincioasa, ii organizează lui Nechifor praznicul invitându-i si pe cei doi criminali. In încercarea de a-i da de gol, aceasta le adresează o multitudine de întrebări, punându-i in dificultate. Mai mult decât atât, aceasta povestește cum crede ca ar fi fost omorât Nechifor, moment in care Calistrat Bogza cedează nervos, devenind violent. Vitoria ii face semn lui Gheorghița sa îl omoare pe criminal, iar acesta simțind ca ii este sfârșitul, mărturisește fapta celor doi, celalalt fiind dat pe mana politiei. Vitoria este caracterizata in mod indirect, prin comportament si prin relația ei cu alte personaje ca fiind un bun cunoscător al sufletului omenesc, inteligenta dar si răzbunătoare. Mai mult decât atât, fata de Gheorghița se comporta ca un adevărat inițiator prin indemnul adresat acestuia de a-si răzbuna tatăl, Gheorghița devenind astfel demn de a purta baltagul. Felul in care Vitoria isi face dreptate poate fi privit drept condamnabil după legile noastre, justificat însa de legea locului (,,Legea Baltagului’’).
In opinia mea, tema textului, căutarea adevărului si înfăptuirea
dreptatii, se reflecta in relația dintre Vitoria si Gheorghița, ce conturează nu doar cuplul mama-fiu, ci si de inițiat-inițiator. In primul rând, Vitoria îl ia pe Gheorghița la drum deoarece conștientizează ca aceasta are nevoie de o experiența care sa-l maturizeze. Astfel, Gheorghița veghează o noapte intreaga osemintele tatălui sau. In al doilea rând, in înfăptuirea dreptatii, Gheorghița este ,,mana dreapta’’ a mamei sale, el fiind cel îndemnat sa-l lovească pe Calistrat Bogza cu baltagul pentru a-si răzbuna tatăl. In concluzie, datorita faptului ca Vitoria îl ia pe Gheorghița cu ea si acesta isi răzbuna tatăl, putem spune ca tema textului, căutarea adevărului si înfăptuirea dreptatii se reflecta in relația celor doua personaje.
Perspicace, determinata si puternica, Vitoria este un personaj
feminin care stârnește admirația criticilor facandu-l pe G. Călinescu sa vadă in ea ,,un Hamlet feminin’’.