Populatii Vulnerabile Si Demografie

Universitatea “Babeş-Bolyai”
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Secţia Asistenţă Socială
Învăţământ la distanţă
POPULATII VULNERABILE SI DEMOGRAFIE
Conf. univ. dr. Cornelia Mureşan
- 2009 -
CUPRINS
Informaţii generale..................................................................................................4
Date de identificare a cursului..................................................................................................4
Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite.....................................................................................4
Descrierea cursului...................................................................................................................4
Organizarea temelor în cadrul cursului....................................................................................5
Formatul si tipul activităţilor implicate de curs........................................................................5
Materiale bibliografice obligatorii............................................................................................6
Materiale si instrumente necesare pentru curs..........................................................................6
Calendar al cursului..................................................................................................................7
Politica de evaluare si notare....................................................................................................7
Elemente de deontologie academica........................................................................................8
Studenţi cu dizabilităţi:.............................................................................................................8
Strategii de studiu recomandate:..............................................................................................8
Modul 1. Introducere: provocările demografice contemporane...........................9
Unitatea 1. Preocupări vechi şi provocări noi privind populaţiile...........................9
1.1. Problema populaţiei, o problemă “veche”.........................................................................9
1.2. Începuturile demografiei...................................................................................................9
1.3. Teme de reflecţie..............................................................................................................11
1.4. Texte bibliografice...........................................................................................................11
Modul 2. Noţiuni fundamentale...........................................................................12
Unitatea 2. Ce este demografia?...............................................................................12
2.1. Obiectul demografiei.......................................................................................................12
2.2. Demersul metodologic.....................................................................................................13
2.3. Termeni şi concepte în demografie..................................................................................14
2.5. Teme de reflecţie.............................................................................................................15
Unitatea 3. Surse de informaţie în demografie........................................................15
3.1. Recensământul populaţiei................................................................................................16
3.2. Statistica stării civile şi statistica migraţiei.....................................................................16
3.3. Registrul de populaţie......................................................................................................17
3.4. Anchetele demografice....................................................................................................17
Modul 3. Studiul dinamicii şi stării populaţiei....................................................18
Unitatea 4. Dinamica populaţiei...............................................................................18
4.1. Creşterea totală................................................................................................................18
4.2. Unitatea de timp..............................................................................................................18
4.3. Ritmul de creştere anuală................................................................................................18
4.4. Perioada de dublare a populaţiei......................................................................................19
2
4.5. Modele de creştere...........................................................................................................20
4.6. Creşterea naturală şi migratorie.......................................................................................20
4.8. Lucrare practică de efectuat.............................................................................................22
Unitatea 5. Structurile demografice.........................................................................22
5.1. Structura pe sexe..............................................................................................................22
5.2. Structura pe vârste...........................................................................................................23
5.3. Piramida vârstelor............................................................................................................24
5.5. Lucrări practice de efectuat.............................................................................................27
Modul 4. Studiul fenomenelor demografice........................................................28
Unitatea 6. Aspecte metodologice în analiza mortalităţii........................................28
6.1. Rata brută de mortalitate.................................................................................................28
6.2. Rate de mortalitate specifice şi rate de mortalitate diferenţiale......................................28
6.3. Rate de mortalitate standardizate (sau comparative).......................................................29
6.4. Mortalitatea infantilă.......................................................................................................30
6.5. Speranţa de viaţă la naştere.............................................................................................30
Unitatea 7. Aspecte metodologice în analiza fertilităţii...........................................31
7.1. Rata brută de natalitate....................................................................................................31
7.2. Rata generală de fertilitate...............................................................................................32
7.3. Rate specifice de fertilitate pe vârste...............................................................................32
7.4. Vârsta medie a mamelor la naştere..................................................................................32
7.5. Indicatorul conjunctural de fertilitate..............................................................................33
7.6. Reproducerea populaţiei..................................................................................................33
Modul 5. Teorii ale creşterii demografice............................................................35
Unitatea 8. Primele teorii demografice....................................................................35
8.1. Teoria lui Malthus............................................................................................................35
8.2. Reacţii la tezele lui Malthus............................................................................................36
8.3. Texte bibliogafice............................................................................................................36
Unitatea 9. Teoria tranziţiei demografice.................................................................37
9.1.Teoria clasică a tranziţiei demografice.............................................................................37
9.2. A doua tranziţie demografică...........................................................................................38
9. 3. Texte bibliografice..........................................................................................................39
Unitatea 10. Preocupări pentru viitor. Politici demografice...................................39
10.1. Texte bibliografice.........................................................................................................40
ANEXA A: Bibliografia completă a cursului.....................................................41
ANEXA B: Test de pre-cunoştinţe........................................................................44
ANEXA C: Scurtă biografie a titularului de curs............................................45
3
Informaţii generale
Date de identificare a cursului
Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:
Nume: Conf.univ.dr. Cornelia Mureşan Numele cursului – Populatii vulnerabile si
Birou: Birou 204 sediul Fac. de Sociologie demografie
şi Asistenţă Socială, bd. 21 Decembrie Codul cursului – AAR1121
1989, nr.128 Anul, Semestrul – anul 1, sem. 2
Telefon: 0264-424674 Tipul cursului - Optional
Fax: 0264-424674 Pagina web a cursului- http://www.asis.ubbcluj.ro
E-mail: cmuresan@socasis.ubbcluj.ro Tutori – cercet.st.dr. Mihaela Haragus
Consultaţii: Marţi, 10-12 mihaela_c2@yahoo.com, asist.univ.drd. Cristina
Oaneş c_oanes@yahoo.com
Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Nu sunt condiţionări pentru înscrierea la acest curs. Cunoştinţele generale de
matematica de liceu si de calcul tabelar (Excel) vor fi foarte utile în rezolvarea unora din
exerciţiile propuse.
Descrierea cursului
Cursul de Populaţii vulnerabile şi demografie face parte din categoria
disciplinelor fundamentale opţionale pentru specializarea asistenţă socială de la
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din
Cluj-Napoca. El este un curs util pentru majoritatea direcţiilor de aprofundare: Probleme
şi politici sociale, Asistarea persoanelor cu handicap şi a vârstnicilor, Asistenţa socială în
domeniul medical.
Cursul urmăreşte punerea în discuţie a provocărilor demografice contemporane
care vulnerabilizează categorii largi de populaţie, cu accent pe populaţiile Europei şi a
României. El îşi propune familiarizarea studentului cu aspectele conceptuale şi
metodologice necesare înţelegerii evoluţiei populaţiei, a structurilor, şi a fenomenelor
demografice. Prin exemplele date si exerciţiile propuse se are in vedere însuşirea
instrumentelor principale de analiză demografică. Tot aici se introduc şi câteva din
4
teoriile explicative ale evoluţiei populaţiilor şi câteva mecanisme care stau la baza
schimbărilor actuale a proceselor demografice, necesare proiectărilor de populaţie şi
fundamentării politicilor sociale.
Organizarea temelor în cadrul cursului

Materialul oferit studenţilor în acest suport de curs este structurat în 5 module.
Unele dintre ele se refera la noţiuni, concepte şi metode clasice din analiza demografică
(modulele 2, 3 şi 4), dar altele invită studentul să-şi exprime propriile opinii şi cunoştinţe
acumulate din mass-media, pe marginea unor teme de circulaţie largă (modul 1). Modulul
5 se ocupa de cateva din teoriile demografice cele mai cunoscute.
Nivelul de intelegere si, implicit, utilitatea informatiilor pe care le regăsiti in
fiecare modul vor fi sensibil optimizate dacă, în timpul parcurgerii suportului de curs, veti
consulta sursele bibliografice recomandate, veţi găsi răspunsuri la temele de reflectie, si
veti efectua lucrarile practice propuse la sfârşitul fiecărui modul. De altfel, rezolvarea
tuturor lucrărilor practice impune, cel puţin parcurgerea referinţelor bibliogarfice
obligatorii menţionate la finele fiecărui modul. În situaţia în care nu veţi reuşi să accesaţi
anumite materialele bibliografice, sau nu veţi găsi răspunsuri la întrebări, sunteti invitaţi
să contactaţi titularul si/sau tutorii disciplinei.
Formatul si tipul activităţilor implicate de curs

Asa cum am mentionat mai sus prezentul suport de curs este structurat pe 5
module (care cuprind in total 10 unitati de curs) necesare insuşirii graduale materiei.
Parcurgerea acestora va presupune atât întâlniri faţă în faţă (consultatii), cât şi muncă
individuală. Consultatiile, pentru care prezenta este facultativa, reprezinta un sprijin
direct acordat dumneavoastra din partea titularului si a tutorilor. Pe durata acestora vom
recurge la prezentari ale informatiilor nucleare aferente fiecarui modul dar mai cu seama
va vom oferi răspunsuri directe la întrebările pe care ni le veti adresa. În ceea ce priveşte
activitatea individuala, aceasta o veti gestiona dumneavoastra si se va concretiza in
parcurgera tuturor materialelor bibliografice obligatorii, rezolvarea lucrărilor de la
sfârşitul modulelor, şi recenzarea textelor bibliografice propuse. Reperele de timp si
implicit perioadele in care veti rezolva fiecare activitate (exercitii, lucrari de verificare,
etc) sunt monitorizate de catre noi prin intermediul calendarului disciplinei. Modalitatea
de notare si, respectiv, ponderea acestor activitati obligatorii, în nota finala va sunt
precizate în secţiunea politica de evaluare şi notare.
Pe scurt, având în vedere particularităţile învăţământului la distanţă dar şi
reglementările interne ale CFCID al UBB parcurgerea şi promovarea acestei discipline
presupune antrenarea studenţilor în următoarele tipuri de activităţi:
a. consultaţii (activităţi tutoriale)– pe parcursul semestrului va fi organizata o
întâlnire de consultaţii faţă în faţă; prezenţa la aceste întâlniri este facultativă;
b. două lucrări de verificare (lucrari de control) care vor fi rezolvate şi, respectiv
trimise titularului de curs în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei.
5
c. forumul de discuţii – acesta va fi monitorizat de catre tutori şi supervizat de
titularul disciplinei.
Materiale bibliografice obligatorii
In general informaţiile oferite in suportul de curs sunt sumare pentru ca se face

trimitere directa la volumul Introducere in demografie, apărut in anul 2005 la Presa
Universitara Clujeana si semnat de titulara acestei discipline.
Fiecare unitate este urmată de propuneri de lecturi bibliografice (texte

bibliografice de consultat) şi / sau de lucrări practice de efectuat, sau de teme de reflecţie.
Referinţele bibliografice marcate cu litera „O” sunt obligatorii, iar cele marcate cu litera
„F” fac parte din categoria textelor facultative si pot constitui oricare dintre ele obiectul
unui referat. Majoritatea textelor facultative sunt oferite spre consultare şi downloadare in
format electronic pe reţeaua intranet a Facultăţii de Asistenta Sociala in folderul
„MatDidact_pt_Stud on 'Server-nt' / Demografie” şi pe platforma învăţământului la
distanţă https://portal.portalid.ubbcluj.ro. In acelaşi loc se găseşte si volumul de date
“Recent Demographic Developments in Europe, 2000”, o publicaţie anuala a Consiliului
Europei, de care aveţi nevoie pentru a extrage datele statistice necesare efectuării
exerciţiilor din lucrările practice.
Multe din textele facultative fac parte din volumul Evoluţia demografică a
României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), 1999, Presa
Universitară Clujeană. Acesta conţine variantele româneşti ale unor articole publicate în
limbi străine (franceză sau engleză). Această carte, la fel ca şi Introducere in demografie
poate fi consultată şi împrumutată de la oricare din bibliotecile clujene, inclusiv
Biblioteca Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Bibliotecii Centrale
„Lucian Blaga”.
Materiale si instrumente necesare pentru curs
Optimizarea secvenţelor de formare reclama accesul studenţilor la următoarele

resurse:
- calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele
electronice suplimentare dar şi pentru a putea participa la secvenţele de formare
interactivă on line)
- software Excel instalat pe calculator sau un calculator de buzunar (pentru efectuarea
exerciţiilor de analiza demografica)
- imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport, a temelor redactate, etc)
- acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”)
- acces la echipamente de fotocopiere
6
Calendar al cursului
Pe parcursul semestrului II, în care se studiază disciplina de faţă, este programata
o singura întâlnire faţă în faţă (consultaţie) cu toţi studenţii; ea este destinată soluţionării,
nemediate, a oricăror nelămuriri de conţinut sau a celor privind sarcinile individuale. Se
recomandă lectura atentă a suportului de curs si eventual a textelor bibliografice
obligatorii. In cadrul întâlnirii studenţi au posibilitatea de solicita titularului si/sau
tutorilor sprijin pentru rezolvarea lucrărilor practice, in cazul in care nu au reuşit singuri.
Pentru a valorifica maximal timpul alocat întâlnirii studenţii sunt atenţionaţi asupra
necesităţii suplimentării lecturii din suportul de curs cu parcurgerea obligatorie a cel puţin
a uneia dintre sursele bibliografice de referinţa. Data întâlnirii este precizata în
calendarul sintetic al disciplinei, vezi anexa A. În acelaşi calendar se regăsesc şi
termenele la care trebuie transmise / depuse lucrările de verificare.
Politica de evaluare si notare

Evaluarea finala se va realiza pe bază unui examen scris, din tematica modulelor
de curs 1, 2 si 5 (celelalte module sunt evaluate pe parcursul semestrului). Nota finală se
compune din: a) nota obţinută la acest examen, având ponderea de 33%; b) nota obţinută
la lucrarea aplicativă de analiză demografică (Lucrarea de verificare 1), cu pondere de
33%; si c) aprecierea referatului din bibliografia facultativa (Lucrarea de verificare 2) ,
pondere 33%.
Disciplina cuprinde două lucrări de verificare care vor fi transmise titularului de

curs la termenele precizate în calendarul disciplinei. Prima dintre lucrările de verificare
testează abilităţile studentului de a extrage informaţia statistica din publicaţiile oficiale si
de a aplica tehnicile de analiza demografica in rezolvarea problemelor specifice.
Studentul poate opta pentru una din cele patru propuneri de lucrări practice de la sfârşitul
unităţilor de curs 4, 5, 6 sau 7. A doua dintre lucrările de verificare consta intr-un referat
(tip recenzie) a uneia dintre textele bibliografice facultative propuse la sfârşitul fiecărei
unităţi de curs. Instrucţiuni suplimentare privind modalităţile de elaborare, redactare, dar
şi criteriile de notare ale lucrărilor, vă vor fi furnizate de către titularul de curs sau tutori
în cadrul întâlnirilor faţă în faţă.
Pentru predarea lucrărilor de verificare se vor respecta cu stricteţe cerinţele

formatorilor. Orice abatere de la acestea aduce după sine penalizări sau pierderea totală a
punctajului corespunzător acelei lucrări.
Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a
notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii
lucrării. Dacă studentul consideră ca activitatea sa a fost subapreciata de către evaluatori
atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin
email.
7
Elemente de deontologie academica
Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
- Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităţilor va face dovada
originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la
examinarea finala.
- Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată prin acordrea notei
minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare.
- Rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studentilor prin afisaj electronic.
- Contestaţiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar
solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii.
Studenţi cu dizabilităţi:
Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprima disponibilitatea, în limita
constrangerilor tehnice si de timp, de a adapta conţinutul şi metodele de transmitere a
informaţiilor precum şi modalităţile de evaluare (examen oral, examen on-line, etc) în
funcţie de tipul dizabilităţii cursantului. Altfel spus, avem în vedere, ca o prioritate,
facilitarea accesului egal al tuturor cursanţilor la activităţile didactice si de evaluare.
Strategii de studiu recomandate:

Date fiind caracteristicile învăţământului la distanţă, se recomandă studenţilor o
planificare foarte riguroasa a secvenţelor de studiu individual, coroborată cu secvenţe de
dialog, mediate de reţeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura
fiecărui modul, a bibliografiei obligatorii, găsirea răspunsurilor la temele de reflecţie şi
rezolvarea la timp a exerciţiilor componente a lucrărilor practice de la sfârşitul unităţilor
de curs garantează nivele înalte de înţelegere a conţinutului tematic şi totodată sporesc
şansele promovării cu succes a acestei discipline.
8
Modul 1. Introducere: provocările
demografice contemporane
Unitatea 1. Preocupări vechi şi provocări noi privind populaţiile
1.1. Problema populaţiei, o problemă “veche”
Dacă în 1950 numărul de chinezi era de şase sute de milioane astăzi el este dublu.
Numărul de africani în ajunul anului 2000 era de opt sute de mii, dar va fi triplu după
circa patruzeci de ani. Este oare omenirea ameninţată de "explozia" demografică a lumii a
treia ? Pe de altă parte societăţile industriale sunt subminate de "denatalitate" şi riscă
"implozia". Sistemele de pensii sunt suprasolicitate de îmbătrânirea demografică.
Populaţiile din ţările dezvoltate din nordul mapamondului sunt îngrijorate încă de
pericolul invaziilor din est sau din sud, fie că este vorba de "pericolul galben" de altădată
sau de mai noul val trans-mediteranian sau trans-Rio Grande, uitând că proprii lor
strămoşi au fost adesea invadatori, iar valul cel mai masiv (către America de Nord) nu s-a
format foarte de demult. De cincizeci de ani încoace, problema populaţiei preocupă
contemporanii noştri şi ea este sistematic şi constant reînnoită.
În cursul anului 1999 mas-media mondială marca naşterea celei de a 6 miliardelea

fiinţe umane pe Terra. La fel ca în 1987 când populaţia globului a atins 5 miliarde, s-au
făcut bilanţuri şi s-au exprimat cele mai evidente probleme demografice ale prezentului şi
temerile viitorului. După publicaţiile ONU, populaţia mondială în 2001 va atinge 6,1
miliarde indivizi. Studiile istorice estimează populaţia lumii de acum un mileniu doar la
265 milioane de indivizi; deci creşterea din ultimul mileniu se ridică la 5,8 miliarde. În
realitate creşterea rapidă nu aparţine întregului mileniu doi, ea este de data mult mai
recentă, având în vedere că s-a produs în ultimele două secole. În 1800 populaţia lumii nu
atinsese încă primul miliard (era de 0,9 miliarde), deci ea a crescut în decurs de 200 ani
cu 5,2 miliarde.
1.2. Începuturile demografiei
Lucrurile nu sunt noi: încă din Antichitate, societăţile s-au străduit să-şi numere
oamenii. Totuşi, doar foarte tardiv în calendarul istoriei ştiinţelor s-a dezvoltat un corp de
metode care să permită tratarea problemei într-un mod raţional.
9
Cuvântul demografie apare pentru prima dată în 1855 într-o scriere a lui Achille
Guillard “Elements de statistique humaine ou demographie compare”. El vine din
grecescul demos = popor şi grafos = scriere, descriere.
A reduce însă demografia la o simplă contabilitate de oameni, ar însemna să-i dăm

o aparenţă abstractă, aridă, atunci când de fapt ea se ocupă de cele mai fundamentale
probleme ale omenirii: viaţa şi moartea. Ea studiază de fapt evenimentele cele mai
marcante ale vieţii cotidiene: naşterile, căsătoriile, divorţurile, decesele, migraţiile.
Demografia, ca ştiinţă s-a născut însă cu mult înainte de data când s-a utilizat
pentru prima oară termenul, acum consacrat. Istoricii sunt de acord că întemeietorul
demografiei este John Graunt, negustor din Londra, membru într-un consiliu orăşenesc,
fondator (împreună cu William Petty) a şcolii de aritmetică politică. Acesta scoate în
1662 o celebră lucrare: “Observaţii naturale şi politice făcute pe baza listelor de
mortalitate, în special cu referire la guvernare, religie, comerţ, creştere, aer, boli, etc. din
oraşul Londra” în care reuşeşte să estimeze populaţia Londrei doar pe baza declaraţiilor
de deces. (Astăzi avem recensăminte care o fac mult mai bine.) Dovada a recunoaşterii
lui ca întemeietor al demografiei este şi faptul că în 1962 întreaga lume a demografilor a
sărbătorit tricentenarul demografiei.
John Graunt este însă citat şi în manualele de statistică ca întemeietor al acestei

ramuri a matematicii. De fapt începuturile celor două ştiinţe se confundă. Astăzi se
consideră statistica populaţiei ca arta de a culege informaţii numerice privind populaţiile
şi de a le prezenta sub forma unor statistici demografice. Ea este o sub-ramură a
demografiei.
La început problema demografică a fost legată de problemele unor persoane

amatoare, fiind tratată ca o curiozitate ştiinţifică, nu ca o problemă socială. Nu este nici o
îndoială că interesul sporit pentru problemele populaţiei şi, implicit, pentru demografie
s-au făcut simţite abia la mijlocul secolului 18, când oamenii ajung să se înmulţească în
mod rapid datorită ameliorării situaţiei sociale, dar fără a se produce progrese pe plan
economic-tehnic. Secolul 18 a fost secolul “Luminilor”, când apar idei noi privind
perfectibilitatea omului şi a societăţii. Copilul devine un element de atenţie a familiei. În
acest context apare controversatul eseu din 1798 al pastorului englez Thomas Malthus,
eseu care va genera aprige dispute continuate până în prezent, şi care tratează raportul
dintre populaţie şi dezvoltare. Vom reveni asupra acestui subiect într-un capitol următor.
Abia în secolul 20 demografia va dispune de o teorie generală a dinamicii

populaţiei a lui Alfred Lotka (1934,1938) şi de o schemă explicativă a dezvoltării numită
de Adolph Laundry (1934) "revoluţie demografică" şi re-botezată ulterior "tranziţie
demografică". Vom reveni şi asupra acestui subiect, după ce vom cunoaşte mai multe
despre obiectul si metodele de analiză a demografiei.
10
1.3. Teme de reflecţie
Avansaţi propriile voastre ipoteze în legătură cu problemele demografice actuale.

Evaluaţi fiecare din enunţurile formulate în anexa B, cu calificativul Adevărat sau Fals.
Ipotezele pot fi avansate fără nici o atitudine restrictivă, nu exista răspunsuri bune şi
răspunsuri greşite. Important e să puteţi argumenta alegerea făcută.
Sperăm că după însuşirea cunoştinţelor de la această disciplină să fiţi în măsură să

argumentaţi mai bine răspunsurile voastre. Nu este exclus să vă schimbaţi chiar părerea.
1.4. Texte bibliografice
O - Mureşan, Cornelia - Introducere in demografie, Cluj: Presa Universitara Clujeana,

2005, pp. 9-15
F- Héran, François, 2005 – « La population du monde pour les trois siècle à venir :
explosion, implosion ou équilibre ? », in Population & Sociétés, no. 408
F - Leridon Henry, 1999 – “Six milliards… et après?”, in Population & Sociétés, no. 352
F - ONU, 2004 - World Population Projetions to 2300 (www.unpopulation.org)
(O - bibliografie obligatorie, F- bibliografie facultativa)
11
Modul 2. Noţiuni fundamentale
Unitatea 2. Ce este demografia?
2.1. Obiectul demografiei
Definiţia demografiei a cunoscut, de-a lungul istoriei sale, numeroase variante,

ceea ce este de fapt caracteristic şi altor ştiinţe. Nici astăzi nu există o definiţie a
demografiei unanim acceptată.
Cu certitudine demografia nu se limitează doar la descrierea populaţiilor. Deşi

există prea multe manuale care oferă o concepţie rece şi seacă a acestei discipline şi care,
după ce tratează pe larg raportul dintre rate şi probabilităţi, sau diferenţele dintre ratele de
categoria I şi cele de categoria II, sau al n-lea parametru a unui model descriptiv pentru
fertilitate sau mortalitate, se opresc acolo unde lucrurile încep să devină interesante:
explicaţia fenomenelor astfel măsurate şi aprecierea consecinţelor lor asupra celorlalte
aspecte ale vieţii economice şi sociale. În plus, demografia actuală se străduieşte ca
alături de prezentarea metodelor de analiză demografică să arate cum pot fi ele utilizate
pentru a înţelege dinamica de ansamblu a populaţiei şi a raporturilor (cauze şi consecinţe)
pe care le antrenează cu mediul natural, economic, social, politic, cultural … Cu alte
cuvinte, trebuie să ne preocupăm nu numai de ştiinţă (demografia), dar şi de obiectul său
(populaţia); nu numai de cunoştinţele ce le putem acumula, dar şi de felul în care le
putem utiliza. Una din cele mai frecvente utilizări ale demografiei sunt previziunile de
populaţie.
Definiţia demografiei din dicţionarul multilingv ONU:
Demografia este o ştiinţă care are ca obiect studiul populaţiilor umane şi se

ocupă cu mărimea, structura, evoluţia şi caracteristicile lor generale, văzute în
principal din punct de vedere cantitativ.
Definiţia dată de “părintele” demografiei româneşti, regretatul academician

Vladimir Trebici (1916-1999) în manualul său “Demografia” (1979):
Demografia este ştiinţa socială care studiază populaţiile umane delimitate spaţial
şi încărcate de semnificaţie socială, mărimea şi repartizarea spaţială a acestora,
structura acestora după caracteristici demografice şi socio-economice, evoluţia
lor, factorii direcţi care determină evoluţia populaţiei - fertilitatea, mortalitatea,
migraţia -, precum şi factorii socio-economici care influenţează fenomenele
demografice, cu scopul de a pune în lumină regularităţile după care se produc.
12
2.2. Demersul metodologic
Demersul complet al demografiei se desfăşoară în mai multe faze.
Faza I. Culegerea informaţiilor
Sub-ramura: statistica demografică sau statistica populaţiei
Metode de colectare a datelor: recensămintele, statistica stării civile, registrele de

populaţie, anchetele demografice
Faza II. Analiza cantitativă a datelor
Sub-ramura: analiza demografică
Există 3 nivele: nivelul 1 descriptiv, nivelul 2 explicativ, nivelul 3 explicativ
Variaţia efectivului
Nupţialitate Natalitate Mortalitate Migraţie
Intensitate Calendar Structura I C S C S I C S
Economie, Sociologie, Psihologie, Drept, Geografie, Istorie, Medicină, Antropologie
Faza III. Explicaţia cauzală
În această fază colaborarea demografiei cu alte ştiinţe este indispensabilă. Se

vorbeşte chiar de demografie în sens restrâns (de fapt e vorba de analiza demografică) şi
de demografie în sens larg (când este prezentă şi explicaţia cauzală, fiind vorba de
demografia socială).
Scopul demografiei sociale este găsirea condiţionărilor (factorilor) sociali-

economici, a consecinţelor sociale şi economice ale evoluţiei populaţiei, evidenţierea
tendinţelor şi regularităţilor, formularea estimaţiilor prospective.
Faza IV. Utilizarea
 efectuarea unor proiectări de populaţie pentru responsabili politici şi din alte

domenii
 oferirea unor sugestii argumentate responsabililor politici, dacă se doreşte

schimbarea comportamentului demografic al populaţiei
13
 utilizarea demografiei în alte ştiinţe (analiza mortalităţii în medicină, politici
de sănătate, asigurări, asociaţii de binefacere; analizele nupţialităţii şi
fertilităţii în sociologie, psihologie, drept …)
2.3. Termeni şi concepte în demografie
Individ şi populaţie
Eveniment şi fenomen demografic
Unitatea elementară cu care operează demografia la nivel individual este

evenimentul demografic: naşterea vie, decesul, căsătoria, divorţul, emigraţia (plecarea),
imigraţia (venirea).
Suma evenimentelor de acelaşi tip, ca rezultantă la nivelul populaţiei poartă

denumirea de fenomen demografic: natalitatea, fertilitatea, mortalitatea, nupţialitatea,
divorţialitatea, migraţia.
Stare demografică şi mişcare demografică
Subpopulaţii demografice
Populaţie supusă riscului
Cohortă demografică
Intensitate şi calendar
Rate şi probabilităţi
Longitudinal şi transversal
Specific şi diferenţial
Macro şi micro-demografic

2005, pp. 17-21
14
2.5. Teme de reflecţie
1. Căutaţi in diferite manuale şi dicţionare modul in care este definita demografia
2. Reţineţi diferenţele dintre evenimentele demografice si fenomenele demografice,

dintre individ si populaţie, dintre structura şi mişcare, dintre rate si probabilităţi,
dintre abordare longitudinală şi transversală, dintre specific şi diferenţial, dintre
macro şi micro demografie.
Unitatea 3. Surse de informaţie în demografie
Ca pentru orice ştiinţă socială, asigurarea informaţiei necesare are o importanţă

primordială. Această necesitate, este rezolvată în majoritatea ţărilor prin crearea unui
sistem oficial, reprezentate prin institute şi reţele oficiale de statistică. În România există
Institutul Naţional de Statistică (INS) care are în subordine Direcţii Judeţene în toate
judeţele ţării.
Principalele tipuri fundamentale de culegere a informaţiei demografice s-au

dovedit a fi:
1. Recensământul populaţiei – asigură cu precădere informaţii privind numărul

şi structura populaţiei, îndeplinind deci funcţia de fotografiere a populaţiei la
un moment dat. Este o înregistrare de tip static, cea mai veche din istoria
demografiei.
2. Statistica stării civile şi statistica migraţiei – este înregistrarea evenimentelor

demografice (naşteri, decese, etc.) în vederea cunoaşterii şi analizei
fenomenelor demografice ce intră în mişcarea naturală / şi respectiv cea
migratorie, a populaţiei. Înregistrarea este prin excelenţă de filmare, de
constatare a evenimentelor pe măsură ce ele se produc.
3. Ancheta demografică – este o investigaţie specială pe bază de eşantion,

efectuată în vederea identificării cauzelor (demografice, socio-economice,
comportamentale, etc.) care pot explica un fenomen sau proces demografic,
având deci funcţia de radiografiere a fenomenelor respective.
4. Registrul de populaţie – sub forma registrelor permanente asigură, într-un

cadru complex, marea majoritate a informaţiilor despre populaţie.
15
3.1. Recensământul populaţiei
Recensământul populaţiei este operaţia de colectare de date care are ca şi obiectiv

numărarea exhaustivă a tuturor indivizilor unei populaţii, la un moment de timp precis, şi
înregistrarea anumitor caracteristici demografice, sociale, economice etc.
Caracteristicile unui recensământ:
- Este individual,
- Este exhaustiv (sau universal).
- Este simultan
- Are o periodicitate bine stabilită
- Se prelucrează detailat, iar rezultatele se publică.
- Are un caracter oficial
Munca în teren poate fi organizată după două metode de înregistrare: autoînregistrare sau
interviu. Alegerea metodei depinde de circumstanţe, fiecare din ele având avantaje dar şi
dezavantaje:
 Autointerviul
 Interviul
3.2. Statistica stării civile şi statistica migraţiei
Definiţia dată în manualul ONU:
Actele de stare civilă sunt documente legale care au de a face cu naşterile vii, decesele,
decesele foetale (mortinatalitatea), căsătoriile, divorţurile, adopţiunile, legitimările,
recunoaşterile, anulările şi separările, într-un cuvânt, documentele care au de a face cu
toate faptele legate de apariţia pe lume sau dispariţia indivizilor, precum şi cu
modificările pe care le poate suferi starea civilă în cursul existenţei acestora. Deci, prin
statistica stării civile se înţeleg statisticile care indică numărul şi descriu natura faptelor
de stare civilă în sânul unei grupe din populaţia dată. Faptele în cauză constituie “unităţile
statistice”.
16
3.3. Registrul de populaţie
Cea mai modernă sursă de informaţii statistice în demografie o reprezintă

registrele de populaţie, care îmbină în mod armonios calităţile recensămintelor cu cele ale
evidenţei curente a mişcării naturale şi migratorii a populaţiei.
3.4. Anchetele demografice
Ancheta demografică – este o operaţiune de colectare de date pe bază de eşantion,

efectuată cu scopul cunoaşterii cauzelor care pot explica un fenomen sau proces
demografic, al identificării legăturilor dintre fenomene şi al influenţei factorilor din alte
domenii.

2005, pp. 27-31
F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Surse de date demografice vechi”, in Evoluţia

demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-
2030), Presa Universitară Clujeană, pp.41-52
17
Modul 3. Studiul dinamicii şi stării populaţiei
Unitatea 4. Dinamica populaţiei
La un moment dat, o populaţie este compusă dintr-un anumit număr de indivizi:

starea, cum spun demografii, sau stocul, ar spune economiştii, sau prevalenţa, cum ar
spune epidemiologii. Dar acest număr se schimbă cu timpul, sub efectul intrărilor (naşteri
sau imigrări) şi al ieşirilor (decese sau emigrări): mişcare în termeni demografici, fluxuri
în termeni economici sau incidenţă în termeni epidemiologici.
4.1. Creşterea totală
Să notăm cu Po şi Pt efectivele unei populaţii la două date diferite, momentele 0 şi

t. Creşterea absolută a populaţiei între cele două date va fi
ΔP = Pt - Po
4.2. Unitatea de timp
În demografie unitatea de timp cu care se lucrează în mod curent este anul.
4.3. Ritmul de creştere anuală
Pentru a simplifica lucrurile ne vom plasa în unitatea de timp standard în

demografie, anul, şi vom presupune că se cunosc efectivele de populaţie Po la 1 ianuarie a
anului to şi P1 la 1 ianuarie în anul t1. Nu ne rămâne decât să raportăm creşterea P1-Po la
efectivul populaţiei. Dar care efectiv ? Şi acesta a variat pe tot parcursul anului.
Se poate utiliza efectivul iniţial, Po, şi se obţine creşterea relativă (sau indicele de
creştere) într-un an.
r = (P1-Po ) / Po
Dacă presupunem că această creştere rămâne constantă, în fiecare an, populaţia

va creşte cu cantitatea rPo şi, un an mai târziu ea va deveni:
P1 = Po (1+ r)
apoi, doi ani mai târziu:
18
P2 = P1(1+r) = Po(1+r)2
şi, t ani mai târziu:
Pt = Po(1+r)t
Indicele mediu de creştere anuală a perioadei se calculeaza pe baza urmatoarei

formule.
r  t Pt / Po  1
Bilanţul observat într-un an nu depinde numai de efectivul iniţial al populaţiei, dar
şi de fiecare din efectivele succesive. Ar trebui deci să raportăm creşterea totală a anului
la media tuturor efectivelor succesive. De fapt, ne putem limita la efectivele de la
începutul şi sfârşitul perioadei. Se obţine astfel pentru un an, rata de creştere r.
r = (P1 - Po ) / ((P1 +Po) / 2 )
Dacă observaţia se poartă pe o perioadă mai lungă de un an, ca în cazul

recensămintelor, este suficient să multiplicăm numitorul cu numărul de ani. Astfel rata
medie de creştere anuală a populaţiei din România între recensămintele din 1992 şi 2002
este egal cu:
r = (21,7 – 22,8) / (10(21,7+22,8) / 2) = - 0,004943 ≈ - 0,49%
4.4. Perioada de dublare a populaţiei
Cunoscând rata de creştere anuală a unei populaţii, se poate calcula timpul

necesar pentru dublarea1 ei, dacă se conservă acelaşi ritm de creştere:
Pt =2Po
2Po = Po (1+r)t
simplificând cu Po, apoi logaritmând obţinem:
t = ln2 / ln(1+r) = 0,693 / ln(1+r)
Astfel, cu ritmul mediu de scădere dintre recensămintele din 1992 şi 2002,

populaţia României s-ar înjumătăţi în 141 ani (t = 0,693 / ln 0,995067 = 141).
Observăm că perioada de dublare nu depinde de volumul iniţial al populaţiei, ci

doar de ritmul de creştere. Tabelul 4.1 furnizează timpul necesar dublării populaţiei
pentru diverse valori ale lui r.
1
Daca indicele e obţinut e negativ, atunci e vorba de o perioadă de înjumătăţire
19
Tabel 4.1 Perioada de dublare a unei populaţii în funcţie de ritmul său de creştere anuală
r (%) 0,5 1,0 1,5 2 2,5 3,0 3,5 4,0 5,0 6,0 7,0
t (ani) 139 70 47 35 28 23 20 18 14 12 10
4.5. Modele de creştere
În afara modelului exponenţial, propus de Malthus, sau de cel liniar, aflat

întotdeauna cel mai la îndemână, unii autori au propus modelul logistic, care presupune
că la început creşterea populaţiei se accelerează, apoi încetineşte până când ajunge să
tindă către 0. Ecuaţia funcţiei logistice are forma:
Pt = k / (1 + cert) + Po
unde k şi c sunt constante, iar r este ritmul anual de creştere.
Calculul ratei de creştere în diferite perioade sau pentru populaţii diferite permite
aprecierea creşterii demografice, evoluţia în timp, variaţiile în spaţiu.
4.6. Creşterea naturală şi migratorie
În cazul cel mai general (populaţia unei ţări, a unei regiuni …) există două tipuri
de intrări, naşteri şi imigraţie, şi două tipuri de ieşiri, decese şi emigraţie. În cursul unui
an, creşterea totală a unei populaţii ΔP se poate exprima din ecuaţia fundamentală a
mişcării populaţiei:
P1 = Po + N - D + I – E,
de unde rezultă că diferenţa dintre populaţia la sfârşitul anului şi începutul lui este:
ΔP = P1 - Po = N - D + I - E
unde N, D, I şi E sunt numărul de naşteri, decese, imigraţii şi emigraţii, observate în

cursul anului (între 1 ianuarie a anului 0 si 1 ianuarie a anului 1)2.
Populaţia creşte astfel cu două cantităţi (N - D) şi (I - E). Prima dintre diferenţe

(N - D) se numeşte creştere naturală (sau spor natural) pentru că se bazează pe cele două
componente naturale ale creşterii demografice (naşterile şi decesele), iar cea de a doua
(I - E) se numeşte imigraţie netă sau sold migratoriu. Mişcarea populaţiei se
descompune, aşadar, în mişcare naturală şi mişcare migratorie, fiecare fiind un sold între
2
Vom nota cu litere mari masele de evenimente produse în decursul unui an: D (numărul total de decese),
N (numărul total de născuţi-vii), etc. Frecvenţa acestor evenimente într-o populaţie se notează cu literă
mică: m (mortalitatea), n (natalitatea) şi se va înţelege întotdeauna că este expresia unui raport.
20
intraţi şi ieşiţi. Primul dintre aceştia este fundamental, în sensul că singur el comandă
dinamica unei populaţii închise (care nu participă la schimbul migratoriu extern).
Demografia istorică raţionează în special în funcţie de acesta. Cel de al doilea nu este
decât un accesoriu: completează pe primul, în caz că au loc şi schimburi migratorii.
Prin raportarea creşterii totale din perioada unui an la populaţia medie a anului se
obţine rata creşterii totale3, notată cu r.
r = ΔP / ( (Po+P1)/2 )
Pentru a măsura importanţa celor patru fluxuri de intrări şi ieşiri în creşterea

totală, se calculează ratele brute de natalitate, de mortalitate, de imigrare şi de emigrare,
prin raportarea fluxurilor la populaţie, ca în cazul ratelor de creştere. Astfel, în ipoteza
unei distribuiri echidistante a mişcărilor de populaţie în cursul unui an, rata brută de
natalitate n este egală cu:
n = N / ( (Po+P1)/2 )
şi, la fel se obţin şi ratele brute de mortalitate m, rata brută de imigrare i şi rata brută de
emigrare e, prin înlocuirea numărătorului N cu D, I şi respectiv E.
Toate aceste rate brute generale pot fi calculate cu date referitoare la un an de zile
dar, ca şi în cazul ratei de creştere, ele pot fi calculate şi pe baza unor observaţii pe
parcursul unei perioade mai lungi sau mai scurte (0, t ). Pentru păstrarea dimensiunii
anuale, este suficient să înmulţim populaţia medie de la numitor cu durata observaţiei
exprimată în ani sau fracţiuni de ani:
n = N / ( t (Po+Pt) / 2 )
Diferenţa dintre rata brută de natalitate şi de mortalitate ne dă rata creşterii

naturale, Δn, (sau rata sporului natural), iar diferenţa dintre ratele de imigrare şi de
emigrare ne dă rata imigraţiei nete, Δs, (sau rata soldului migratoriu). Regăsim astfel, la
nivelul ratelor, cele două componente ale creşterii:
r = (n - m) + (i - e)
r = Δn + Δs

2005, pp. 33-41
3
Rata creşterii totale este chiar rata medie anuală de creştere, obţinută în cazul special când durata
intervalului este redusă la un singur an
21
4.8. Lucrare practică de efectuat
Sursa datelor: Recent demographic developments, 2000 Council of Europe Publishing,

de pe site-ul
http://www.coe.int/t/e/social_cohesion/population/demographic_year_book/
1. Calculaţi pe baza datelor statistice pentru România din anuarul demografic CE

următorii indicatori ai creşterii populaţiei:
 Indicele mediu de creştere anuală între 1960 şi 2000 (0.510%)
 Rata medie de creştere anuală între 1960 şi 2000 (0.507%)
 Perioada de dublare corespunzătoare ratei de creştere realizată în
perioada 1960-2000 (136 ani)
 Rata sporului natural în anul 1999 (-1.36‰)
 Rata soldului migratoriu în anul 1999 (-0.11‰)
 Rata creşterii totale în anul 1999 (-1.47‰ = - 0.147%)
2. Există diferenţe între cei trei indicatori de creştere ? Cum explicaţi ?
3. Reluaţi calculele pentru o altă ţară europeană şi faceţi comparaţia cu România.
Unitatea 5. Structurile demografice
5.1. Structura pe sexe
Echilibrul dintre sexe condiţionează formarea cuplurilor şi deci fertilitatea. Din

punct de vedere global, efectivele de populaţie masculină şi feminină se echilibrează
destul de bine. Dar raportul dintre bărbaţi şi femei variază mult cu vârsta.
Echilibrul global între sexe
La scară naţională, în cele mai multe ţări din lume, raportul de masculinitate a
populaţiei (numărul de bărbaţi raportat la numărul de femei) este aproape de 100%.
Observăm totuşi diferenţe interesante. Majoritatea ţărilor industrializate, dar nu numai
ele, se situează uşor sub 100% în timp ce în ţările din lumea a treia raportul de
masculinitate este bine peste această cifră.
Raportul de masculinitate pe vârste
Raportul de masculinitate pe vârste (numărul de bărbaţi de fiecare vârstă raportat

la numărul de femei de aceeaşi vârstă) urmează, în absenţa migraţiei, o schemă clasică,
22
care pleacă de la 105 la naştere, atinge un echilibru între 40 şi 50 de ani şi coboară apoi
mai mult sau mai puţin sub 100 la vârstele înaintate.
Punctul de plecare datorat faptului că se nasc mai mulţi băieţi decât fete, este unul
din rarii parametrii demografici, aproape constanţi. Raportul de masculinitate la naştere
(numărul de naşteri masculine raportat la numărul de naşteri feminine) se stabilizează de
regulă către 105%.
Lejera superioritate iniţială a numărului de băieţi se atenuează progresiv, în

absenţa migraţiei, sub efectul supramortalităţii masculine. Aceasta variază mult de la o
ţară la alta.
5.2. Structura pe vârste
Vârsta este o variabilă esenţială pentru toate fenomenele demografice: natalitatea,

mortalitatea, nupţialitatea, migraţia etc. Pe plan general chiar, necesarul de alimente, de
servicii sanitare, de şcoli, de locuri de muncă, de locuinţe, depinde de vârstă.
De regulă statisticile oficiale folosesc trei modalităţi de grupare după vârstă:
1. Structura după ani de vârstă : 0 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, … 98 ani, 99 ani, 100
ani şi peste. Aceste distribuţii se folosesc când avem nevoie de un grad înalt
de detaliere. Astfel de statistici sunt mai greu de găsit, pentru că se publică în
materiale de circulaţie mai mică.
2. Structura pe grupe cincinale de vârstă: 0-4 ani, 5-9 ani, …, 90-94 ani, 95-99
ani, 100 ani şi peste. Aceste distribuţii sunt mai uşor de găsit şi sunt aproape la
fel de eficiente în analize ca şi structurile anuale.
3. Structura pe grupe mari de vârstă: 0-14 ani, 15-59 ani, 60 ani şi peste. Ţările
Uniunii Europene folosesc structura: 0-19 ani, 20-64 ani, 65 ani şi peste. Mai
rar se folosesc şi variantele 0-19 ani, 20-59 ani, 60 ani şi peste sau 0-14 ani,
15-64 ani, 65 ani şi peste. Cele trei categorii intenţionează să împartă
populaţia în subpopulaţiile tânără, adultă şi vârstnică şi sunt utile mai ales în
studiul îmbătrânirii demografice.
Pe baza acestor distribuţii se calculează diferiţi indicatori ai structurii pe vârste,

folosiţi în special ca indicatori ai îmbătrânirii populaţiei, după cum urmează:
 Raportul de dependenţă totală ( P0-19 + P65+ ) / P20-64 * 100. Exprimă populaţia

de vârstă inactivă ca procent din populaţia de vârstă activă. Este suma dintre
raportul de dependenţă tineri şi raportul de dependenţă bătrâni.
 Raportul de dependenţă tineri P0-19 / P20-64 * 100. Exprimă populaţia tânără ca

procent din populaţia de vârstă activă.
23
 Raportul de dependenţă bătrâni P65+ / P20-64 * 100. Exprimă populaţia vârstnică ca
procent din populaţia de vârstă activă.
 Indicele de suport potenţial P20-64 / P65+ . Este numărul de persoane adulte ce

revin la o persoană vârstnică.
 Indice de suport parental P85+ / P55-64 * 100. Exprimă numărul de persoane de

vârsta a 4-a, peste 85 ani, ce revin la 100 de persoane adulte mature, între 55 şi 64
ani, potenţiali susţinători ai părinţilor foarte bătrâni.
 Indice al tensiunii demografice asupra pieţei muncii P15-24 / P55-64 . Raportează

efectivele de potenţiali candidaţi la intrare pe piaţa muncii, tineri între 15 şi 25
ani, la numărul populaţiei potenţial candidate la ieşirea de pe piaţa muncii, adulţi
maturi între 55 şi 64 ani, pentru a obţine un indice a cărui valoare arată tensiunea
generată de schimbările structurilor demografice asupra pieţei muncii. Valori
apropiate de 1 indică o stare benefică de echilibru, valorile subunitare arată un
dezechilibru în sensul unui excedent de ieşiri potenţiale, iar valorile supraunitare
indică o presiune demografică exercitată de noii candidaţi la intrarea pe piaţa
muncii.
5.3. Piramida vârstelor
Pentru a vizualiza structura pe sexe şi vârste a unei populaţii demografii

obişnuiesc să construiască piramida vârstelor. Acest instrument grafic este de mare
utilitate pentru că pune în evidenţă un număr mare de fenomene şi sugerează interpretări
posibile.
Piramida vârstelor, populară astăzi şi în afara frontierelor demografiei, se

construieşte juxtapunând histograma repartiţiei pe vârste a bărbaţilor, de obicei pe partea
stângă a graficului, cu histograma repartiţiei pe vârste a femeilor, pe partea dreaptă
(Figura 5.1).
24
Figura 5.1. Piramida vârstelor populaţiei României la 1 ianuarie 1999
Sursa: Conseil de l'Europe, 1999 - Evolution demographique recente en Europe
Pentru fiecare dintre sexe, vârsta este reprezentată pe axa ordonatelor, iar efectivul
grupei de vârstă pe axa absciselor. Pentru femei axa absciselor este orientată clasic, de la
stânga spre dreapta, în timp ce pentru bărbaţi, aceasta se citeşte de la dreapta spre stânga.
Figura 5.1 ilustrează piramida vârstei populaţiei României estimată pentru 1 ianuarie
1999.
Probleme de observare
Piramidele vârstelor ilustrează rezultatele recensămintelor sau ale anchetelor, care

pot fi afectate de erori. Anumite tipuri de erori sunt detectabile imediat pe o piramidă care
devin astfel instrumente foarte utile pentru verificarea calităţii datelor
Accidentele istoriei
Piramida vârstelor nu numai că ne dă o imagine asupra compoziţiei actuale pe

vârste a unei populaţii, cu tot ceea ce aceasta înseamnă pentru nevoile diferitelor categorii
a populaţiei (copilăria, populaţia şcolară, populaţia activă, pensionarii, echilibrul între
sexe etc.), dar, prin juxtapunerea efectivelor a o sută de generaţii, ea devine purtătoare
istoriei acestor generaţii. Într-adevăr fiecare efectiv actual rezultă atât din numărul iniţial
25
al născuţilor în acea generaţie cât şi din numărul deceselor şi al intrărilor şi ieşirilor
migratorii survenite apoi. Astfel vom putea citi pe o piramidă detalii ale accidentelor
trecutului, trăite de anumite generaţii cum ar fi: războaie, mari epidemii, catastrofe
naturale, efectele spectaculare ale unor măsuri de politică demografică, migraţii de
amploare etc.
Forma generală a piramidei - mărturie a marilor tendinţe ale natalităţii, mortalităţii

şi migraţiei
Evenimentele istorice particulare care afectează mai mult sau mai puţin brutal
piramida vârstelor nu sunt decât un aspect al interacţiunii dintre dinamica populaţiei şi
structura sa, şi cu siguranţă nu cel mai important. Mult mai general şi mai fundamental,
evoluţiile pe termen lung ale natalităţii, mortalităţii şi migraţiei, dau aspectul general al
piramidei a vârstelor. Din această cauza piramidele din diferite ţări variază atât de mult şi
într-o manieră atât de contrastantă.
Populaţiile europene vechi, dar şi unele din populaţiile actuale din anumite ţări în
curs de dezvoltare, se prezintă sub forma unei piramide a vârstelor aproape perfect
triunghiulare, de unde vine şi asimilarea acestui tip de reprezentare grafică cu o piramidă.
Alte forme de piramide , deosebit de sugestive sunt:
 Piramida cu baza largita
 Piramida rectangulara
 Piramida sub forma de pagoda
 Piramida de forma unui as de pica

2005, pp. 42-51
F- Caselli Graziella, Vallin Jacques, 2001 – “La dynamique des populations: mouvement
et structure”, in Demographie: analyse et synthese. Vol I. La dynamique des
populations, Caselli, G.; Vallin J., Wunch G. (eds), INED, Paris, pp. 35-55
F- Mureşan Cornelia, 1996 - "L'évolution démographique en Roumanie. Tendances

passées (1948-1994) et perspectives d'avenir (1995-2030)", în revista Population,
no. 4-5, juillet-octobre, pp.813-844
F- Mureşan Cornelia, 1994 - "Changements de structures demographiques en Roumanie",

în revista Studia Universitatis Babes-Bolyai, Sociologia-Politologia, XXXIX, 1-
26
2 , pp.43-57, sau „Schimbări ale structurilor demografice în lumina datelor de
recensământ”, in Evoluţia demografică a României, pp. 88-110
F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Consecinţe directe şi indirecte asupra politicii familiale”,

in Evoluţia demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări recente,
perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, pp.111-113 şi pp.134-138
5.5. Lucrări practice de efectuat

de pe site-ul
1. Alcătuiţi curba de masculinitate pe anul 2000, pentru România, apoi comentaţi

rezultatele. Folosiţi datele din anuarul demografic CE.
2. Priviţi cu atenţie piramida vârstelor din România 2000. Încercaţi să “citiţi” cât mai
multe despre accidentele istoriei şi tendinţele de lungă durată.
3. Repetaţi pentru o altă ţară europeană.
27
Modul 4. Studiul fenomenelor demografice
Unitatea 6. Aspecte metodologice în analiza mortalităţii
Mortalitatea este un fenomen demografic care descrie mulţimea deceselor

produse în cadrul unei populaţii dintr-o perioadă de timp determinată, de obicei un an
calendaristic.
Evenimentul care constituie unitatea de operare este decesul, acesta fiind un

eveniment final, nerepetabil în viaţa individului. Toată populaţia este supusă riscului de
deces ("toţi oamenii sunt muritori")4.
6.1. Rata brută de mortalitate
Raportând numărul total de decese din cursul unui an de calcul la populaţia medie
a anului obţinem rata brută de mortalitate sau rata de mortalitate generală (m). Pentru a
simplifica interpretarea acestui indicator, raportul obţinut se înmulţeşte cu 1000, iar
rezultatul se exprimă în promile.
m  D / P * 1000
6.2. Rate de mortalitate specifice şi rate de mortalitate diferenţiale
În studiul mortalităţii pe subpopulaţii se folosesc ratele de mortalitate specifice

(şi nu rata generală). De exemplu, separând decesele populaţiei de sex masculin de cele a
celor de sex feminin, şi raportându-le la populaţiile de sex corespunzător supuse riscului,
obţinem ratele de mortalitate specifice pe sexe.
mM = DM / P M * 1000
mF = DF / P F * 1000
Pentru diferenţierea mortalităţii pe cele două medii de habitat, putem calcula

ratele de mortalitate diferenţiale pe medii (U-urban şi R-rural).
4
Măsura intensităţii mortalităţii este in consecinţă egala cu 1.
28
mU = DU / P U * 1000
mR = DR / P R * 1000
Mortalitatea prezintă mari variaţii şi în funcţie de vârstă. Calculul ratelor de

mortalitate specifice pe sexe şi vârste prezintă un interes major în studiul mortalităţii.
Astfel rata de mortalitate masculină la vârsta de x ani se obţine împărţind numărul de
decese masculine la vârsta x din cursul unui an, la populaţia medie de vârstă x a anului,
după formula:
mxM = DxM / P xM * 1000
Reprezentarea grafică a ratelor de deces după vârstă ne dă curba de mortalitate, a

cărei formă este în U. Dacă mortalitatea infantilă este foarte ridicată, forma de U este mai
bine reliefată. Această trăsătură apare şi mai evidenţiată dacă în locul valorilor mx se iau
probabilităţile de deces (qx) dintr-o tabelă de mortalitate, întocmită pe ani de vârstă
(tabela completă).
6.3. Rate de mortalitate standardizate (sau comparative)
Statistic vorbind, rata brută de mortalitate este media aritmetică a ratelor specifice
(mx), ponderată cu efectivele populaţiei de vârstă respectivă (Px). Atunci când examinăm
evoluţia mortalităţii sau vrem să comparăm două ţări, ne dăm seama că odată cu
schimbarea ratelor specifice, s-a modificat şi structura, adică s-au schimbat ponderile şi
deci mărimile nu sunt comparabile.
Pentru a corecta această situaţie, demografia recurge la operaţia de standardizare

de pe urma căreia se obţin rate standardizate (comparative, în terminologia franceză) şi,
ca atare, comparaţia devine posibilă. Există două metode: metoda populaţiei standard şi
metoda ratelor standard. În primul caz, se adoptă una şi aceeaşi structură după vârstă a
populaţiei, care se consideră apoi neschimbată. De exemplu pentru comparaţia dintre ţări
se poate alege populaţia standard a Europei.
Ratele de mortalitate standardizate se folosesc în mod necesar în punerea în

evidenţă a evoluţiilor mortalităţii pe cauze de deces, folosirea ratelor generale ducând la
rezultate eronate. Standardizarea este necesară şi la analiza fertilităţii, nupţialităţii etc.
adică în situaţiile când efectul suplimentar al schimbării structurii pe vârste a populaţiei
devine important.
6.4. Mortalitatea infantilă
Un indicator mai fiabil al fenomenului este cel care caracterizează mortalitatea în

primul an de viaţă. Tabelul 6.4, al evoluţiei indicelui mortalităţii infantile din România,
arată, pe bună dreptate, o evoluţie în continuă scădere a nivelului mortalităţii. Desigur şi
29
aici se văd două involuţii, 1970 faţă de 1965 şi 1990 faţă de 1985, dar amploarea
diferenţelor nu este atât de paradoxală ca în cazul ratei brute.
Tabelul 6.4 Evoluţia indicelui mortalităţii infantile în România, 1950-2000
1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000
116,7 78,2 74,6 44,1 49,4 34,7 29,3 25,6 26,9 21,2 18,6
De la naştere şi până la prima aniversare, intensitatea mortalităţii este foarte mare.

Decesele la această vârstă se numesc infantile, iar indicatorul folosit este indicele
mortalităţii infantile. Acesta se calculează raportând numărul deceselor infantile din
cursul unui an calendaristic (M0), la numărul total de născuţi-vii în cursul acelui an (N),
după formula:
mi = D0 / N * 1000
miRomania 2000 = 4 370 / 234 521 * 1000 = 18,6 ‰
6.5. Speranţa de viaţă la naştere
Speranţa de viaţă la naştere este durata medie a vieţii unui nou-născut din anul
de referinţă, în ipoteza că pe tot parcursul vieţii lui se păstrează aceleaşi condiţii de
mortalitate la diferite vârste, care au existat în anul naşterii lui.

2005, pp. 53-60
F- Meslé France, 2004 – « Espérance de vie : un avantage féminin menacé ? »,

Population & Sociétés, no 408
F- Meslé France, 2004 – « Life expectancy : a female advantage under threat ? »,

F- Mureşan Cornelia, 1999 - "The decrease of life-expectancy at birth in Romania: some

crisis contributing factors", în Health & Place no 5, pp.187-192
30
F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Mortalitate – tendinţe noi, evoluţii vechi”, in Evoluţia

de pe site-ul
1. Pe baza datelor din anuarul demografic CE, comparaţi evoluţia ratelor brute de
mortalitate (m) şi a speranţei de viaţă la naştere (e0) pentru România, in perioada
1960-2000. Depistaţi incoerenţele. Observaţie. Pentru a uşura comparaţia urmăriţi
valorile indicatorilor doar pentru anii 1960, 1970, 1980 1990 şi 2000.
2. Urmărind piramida vârstelor puteţi să spuneţi care sunt acei ani calendaristici pentru
care indicele mortalităţii infantile este subevaluat, respectiv supraevaluat. Care sunt
aceşti ani pentru România ?
Unitatea 7. Aspecte metodologice în analiza fertilităţii
Fenomenul demografic legat de naşteri este natalitatea, termen general şi vag

deoarece se referă la frecvenţa naşterilor în raport cu populaţia totală. Mai exactă este
noţiunea de fertilitate înţelegându-se prin aceasta frecvenţa naşterilor numai în raport cu
populaţia care poate avea riscul de a naşte: aceasta este populaţia feminină cuprinsă
convenţional între vârstele 15 până la 49 ani inclusiv, denumită populaţie de vârstă
fertilă iar perioada de corespunzătoare de 35 ani este numită perioadă de reproducere
sau procreare. Se vorbeşte şi de fertilitatea populaţiei masculine, totuşi noţiunea cu care
lucrează demografia în mod obişnuit este fertilitatea populaţiei feminine. Noţiunea de
fertilitate este legată de cea de fecunditate.
7.1. Rata brută de natalitate
Aspectele menţionate mai sus arată că sunt necesari numeroşi indici pentru
caracterizarea naşterilor ca fenomen de masă. Cu toate că evenimentul "naştere" este
corelat cu noţiunea de populaţie expusă riscului, adică numai cu "populaţia feminină de
vârstă fertilă", se folosesc şi indici generali cu cuprindere mai largă.
Rata brută de natalitate, notată de obicei cu n, se calculează după formula:
31
n = N/ P * 1000,
în care N este numărul născuţilor-vii în cursul unui an calendaristic, iar P este

numărul mediu (la mijlocul anului) al populaţiei totale.
7.2. Rata generală de fertilitate
Limitarea populaţiei luate în calcul numai la femeile de vârstă fertilă (15-49 ani)
aduce o mai mare precizie în măsurarea fertilităţii.
Indicatorul, numit rata generală de fertilitate (f), se calculează deci după formula:
f = N / P F15-49 * 1000,
unde N este numărul total al născuţilor-vii iar P F15-49 numărul populaţiei feminine
cuprins între vârstele de 15 şi 49 ani inclusiv, la mijlocul (1 iulie) anului de referinţă.
7.3. Rate specifice de fertilitate pe vârste
Ca şi la celelalte fenomene demografice pasul următor este determinarea unor rate

pe subpopulaţii, în special structurate după vârstă.
fx = Nx / P Fx * 1000,
în care Nx este numărul născuţilor-vii de către femeile în vârstă de x ani (intervale

anuale de vârstă).
Reprezentarea grafică a ratelor de fertilitate după vârstă ne dă curba de fertilitate.

Populaţiile naţionale se deosebesc între ele prin curbele de fertilitate. La diferenţe mari de
timp, una şi aceeaşi populaţie va avea curbe de fertilitate diferite, dacă fenomenul
evoluează. Curbele de fertilitate exprimă tipuri, modele ("pattern" în limba engleză) de
fertilitate. Ele arată diferit pentru popoarele ţărilor dezvoltate, altfel pentru cele în curs de
dezvoltare, cu particularităţi specifice pentru America Latină sau pentru Africa etc.
7.4. Vârsta medie a mamelor la naştere
Fiind vorba de o distribuţie de frecvenţe statistice (a ratelor de fertilitate specifice)

după vârstă, se impune calculul diferitelor valori ale tendinţei centrale: vârsta medie şi
vârsta mediană. Acestea sunt indicatorii de calendar, indicatori care completează
indicatorii de intensitate a fenomenelor. Cel mai important indicator de calendar al
fertilităţii este vârsta medie la naştere, sau vârsta la maternitate, care este o medie
ponderată a valorii centrale a grupelor de vârstă din tabelul ratelor specifice de fertilitate,
fiecare vârstă fiind ponderată cu rata specifică de fertilitate corespunzătoare grupei.
32
Vârsta medie la naştere este un indicator important şi pentru lungimea dintre
generaţii. (Aici termenul generaţie nu este considerat în sens demografic, ci în sensul lui
comun.) Aceasta măsoară de fapt distanţa medie care separă două generaţii succesive.
7.5. Indicatorul conjunctural de fertilitate
Indicatorul conjunctural al fertilităţii reprezintă numărul mediu de copii pe care

i-ar naşte o femeie (sau 1000 de femeie) în cursul vieţii ei fertile, în condiţiile fertilităţii
anului de referinţă.
Alte denumiri echivalente sunt: rata totală de fertilitate (din demografia anglo-
saxonă), sau suma naşterilor reduse (din demografia franceză) sau indicele sintetic al
fertilităţii
7.6. Reproducerea populaţiei
Rata brută de reproducere
Indicatorii de fertilitate măsoară capacitatea de reproducere a unei populaţii. Dacă

înmulţim descendenţa finală (D), sau indicatorul conjunctural de fertilitate (ICF), cu
raportul de feminitate a naşterilor obţinem numărul mediu de fiice ce revin unei femei.
Este rata de reproducere. În varianta ei care ignoră mortalitatea se numeşte rata brută de
reproducere (R).
Rata netă de reproducere
Ca să fie un indicator într-adevăr al reproducerii populaţiei şi nu o simplă variantă

de indicator de fertilitate, rata brută de reproducere se corectează înmulţindu-se cu
probabilitate de supravieţuire a populaţiei feminine (sa ) până la vârsta medie la naştere
(a), obţinându-se astfel rata netă de reproducere (R0).
R0 = R * sa

2005, pp. 61-68
F- Mureşan Cornelia, Rotariu Traian, 2000 – “Recent Demographic Development in

Romania”, în New Demographic Faces of Europe, Kucera T., Kucerova O., Opara
O., Schaich E. (eds), Springer Verlag, pp. 267-285
33
F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Fertilitatea”, in Evoluţia demografică a României.
Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară
Clujeană, pp.166-178
F- Mureşan Cornelia, 2000 – "Le rôle de la Transyilvanie dans les changements des
régimes démographiques en Roumanie", in Régimes démographiques et
territoires: les frontières en question, Colloque international de La Rochelle, 22-
26 septembre 1998, numero 9, AIDELF, Press Universitaire de France, pp.365-
374

de pe site-ul
1. Comentaţi evoluţia fertilităţii în ţara noastră urmărind atât schimbările conjuncturale

cât şi cele comportamentale la intervale de câte 10 ani (Observaţie: Pentru evoluţiile
de la o perioadă la alta se urmăresc anii 1960, 1970, 1980, 1990 şi 2000, iar pentru
schimbările de comportament se urmăresc generaţiile născute în anii 1930, 1940,
1950, 1960,1970).
2. Repetaţi pentru o altă ţară europeană şi comparaţi cu România
34
Modul 5. Teorii ale creşterii demografice
Unitatea 8. Primele teorii demografice
8.1. Teoria lui Malthus
Ce afirmă Malthus?
1. Populaţia are un potenţial de înmulţire enorm, mai exact volumul populaţiei ar

urma o progresie geometrică, o curbă exponenţială.
2. Resursele necesare vieţii pe pământ sunt limitate, ritmul de valorificare a

acestor resurse este relativ scăzut, mai concret ele pot creşte cel mult în
progresie aritmetică.
De aici el trage concluzia că dacă populaţia creşte în raport cu capacitatea ei de

înmulţire, ea va ajunge în mod necesar la un număr care depăşeşte volumul ce poate fi
susţinut de resursele necesare vieţii. Deci populaţia care tinde să crească geometric va fi
oprită de limitarea resurselor. Consecinţă imediată: toate populaţiile ajung la limita
resurselor. Ajungând la limita resurselor, în toate populaţiile se va trăi la limita
subzistenţei. Deci creşterea populaţiei este cauza mizeriei şi condiţiilor proaste de viaţă
care erau evidente în perioada aceea.
Pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă e nevoie să se reducă ritmul de creştere a

populaţiei, pentru care Malthus propune următoarele căi:
- cei care trebuie sa-şi reducă înmulţirea sunt cei săraci (deci el nu privea
numărul populaţiei în ansamblu, numai pe cei săraci)
- întârzierea căsătoriei, chiar evitarea ei
- abstinenţa sexuală în afara căsătoriei
Malthus nu a putut să-şi demonstreze teoria, el nu a găsit peste tot în lume

populaţii aflate la limita subzistenţei. Nici în lumea animală nu există o atare specie,
înmulţirea speciilor fiind reglată prin căi naturale.
35
8.2. Reacţii la tezele lui Malthus
Cei care au respins categoric tezele lui Malthus fac parte din aşa-numitul curent
natalist. Unul dintre primii a fost Karl Marx (1818-1883).
În 1934 francezul Adolphe Laundry introduce conceptul de “revoluţie

demografică” numită mai târziu “tranziţie demografică” de către demografii americani.
Conform acestei noi teorii, societăţile dispun de un mecanism automat de reîntoarcere la
starea de echilibru, ceea ce contrazice “legile” lui Malthus, şi conform căreia scăderea
natalităţii este o rezultantă a dezvoltării.
Alfred Sauvy (1898-1990), elev al lui Laundry fondator al prestigiosului Institut

Naţional pentru Studii Demografice (INED) din Franţa (şi inventator al expresiei “lumea
a treia”), insistă asupra relaţiei dintre creşterea demografică şi creşterea economică. O
populaţie care creşte, spune el în Richesse et Population 1943, se poate adapta mai uşor
la noile condiţii de dezvoltare: “…Numărul creează presiunea, iar presiunea face să
izbucnească calitatea”.
Ester Boserup, economistă şi istoric nord-american, publică în 1965 o carte

intitulată “Evoluţia agrară şi presiunea demografică”. Conform părerii ei, sensul relaţiei
dintre populaţie şi dezvoltarea economică este opus celui arătat de Malthus. Volumul
populaţiei nu este determinat de bogăţie ci, dimpotrivă, populaţia - prin presiunea
creatoare pe care o generează - determină bogăţia. Ester Boserup prin poziţia ei, radical
opusă tezelor lui Malthus, reprezintă curentul anti-maltusian.
Curentul natalist este susţinut astăzi de demografi reputaţi, care consideră că

creşterea demografică poate fi un stimulent pentru dezvoltare. Printre aceştia francezul
Jean-Claude Chesnais.
8.3. Texte bibliogafice

2005, pp. 69-72
F- Dupaquier, Jacques, 1980 - "Avez-vous lu Malthus?", Population no. 2
F- Malthus, T.R., 1992 – Eseu asupra principiului populaţiei, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti
36
Unitatea 9. Teoria tranziţiei demografice
9.1.Teoria clasică a tranziţiei demografice
9.1.1. Definiţii şi descriere
Există un consens cvasiunanim în privinţa definiţiei generale a tranziţiei

demografice. Dicţionarul demografic multilingv (Henry, 1981) dă următoarea definiţie:
“Tranziţia demografică sau revoluţia demografică este un proces evolutiv, observat într-
un număr mare de populaţii, început în secolul al XVIII-lea, caracterizat printr-o scădere
importantă a mortalităţii şi natalităţii. Tranziţia demografică face ca populaţiile să treacă
de la regimul demografic vechi, caracterizat prin niveluri înalte ale natalităţii şi
mortalităţii, la regimul demografic modern, cu natalitate şi mortalitate având niveluri
joase. Unii autori au subliniat decalajul de timp care separă în mod obişnuit scăderea
mortalităţii de scăderea natalităţii, prima precedând-o pe cea de-a doua, de unde rezultă
faza numită de creştere tranzitorie”.
9.1.2. Factorii modernizării demografice
În ordine cronologică primul progres, cel mai decisiv, a constat în a rezista morţii.
Acesta le-a condiţionat pe celelalte care au urmat, de la limitarea naşterilor până la
multiplicarea structurilor familiale, şi trecând prin dezvoltarea oraşelor şi diversificarea
formelor de activitate economică.
În societăţile agrare tradiţionale, populaţia se găseşte într-un regim de echilibru

secular de creştere lentă, dar cu o evoluţie instabilă: fertilitatea foarte ridicată este
compensată de o mortalitate înaltă, deseori înfricoşătoare din cauza unor evenimente
violente (războaie, foamete, epidemii). Reglarea demografică se realizează prin crize
periodice de supramortalitate; metodele ştiinţifice de apărare sau prevenire nu există,
omul nu intervine în destinul său. Ideea luptei împotriva morţii este absentă sau chiar un
sacrilegiu. Omul se supune voinţei divine. Încetul cu încetul acest fatalism regresează, iar
comunităţile umane încep să se organizeze pentru a lupta împotriva flagelurilor milenare:
instituirea carantinelor şi coordonarea internaţională a prevenţiei în cazul epidemiilor,
eliminarea foametei prin constituirea infrastructurii de transport, spargerea enclavelor
economice, circulaţia seminţelor şi modificarea tehnicilor de cultură, etc. Această
retragere a mortalităţii prin catastrofe este urmată de faza declinului mortalităţii ordinare,
îndată ce progresele ştiinţifice şi tehnice permit lupta împotriva bolilor infecţioase şi
asigurarea securităţii alimentare.
În tot acest timp fertilitatea se menţine la nivelul ei tradiţional, cel care permite
supravieţuirea grupului (adică în medie 5 sau 6 copii pentru o femeie). Datorită presiunii
demografice şi mai ales mutaţiilor structurilor socio-economice care însoţesc creşterea
economică modernă (industrializarea, urbanizarea, creşterea nivelului de instruire,
creşterea costului copilului), fertilitatea se adaptează şi ea modificărilor din mediul
37
înconjurător şi converge spre niveluri mai scăzute. Fertilitatea poate să coboare chiar şi
sub nivelul de echilibru al populaţiei. Fluxurile migratorii se inversează, emigraţia cedând
locul imigrării. Aceasta este faza de “echilibru” în care se găsesc acum , de exemplu,
ţările vechiului continent. Între regimul tradiţional de “echilibru” înalt şi regimul
contemporan de “echilibru” scăzut, se situează o perioadă de dezechilibru “tranziţional”
(care poate dura câteodată chiar şi două secole), caracterizată de o creştere în volum mai
mult sau mai puţin puternică. Aceasta este tranziţia demografică.
9.1.3. Consecinţele tranziţiei demografice
O consecinţă directă a tranziţiei demografice este creşterea populaţiei.
O altă consecinţă a tranziţiei demografice este transformarea piramidei vârstelor:

ea tinde să basculeze în jurul părţii ei centrale putând chiar, în caz extrem (adică
menţinerea îndelungată a unei fertilităţi foarte scăzute şi o puternică alungire a duratei de
viaţă), să ia forma unui triunghi cu baza în sus. Acest proces este larg cunoscut purtând
denumirea de îmbătrânire demografică.
9.2. A doua tranziţie demografică
Demograful francez Jean Bourjeois-Pichat este primul care atrage atenţia (în
1979) asupra continuării scăderii fertilităţii populaţiilor care terminaseră procesul
tranziţiei demografice spre valori sub nivelul de înlocuire a generaţiilor, iar olandezul
D.J. van de Kaa anunţă (în 1987) începutul “celei de a doua tranziţii demografice”. Astfel
în loc ca procesul de creştere a populaţiei (consecinţă directă a tranziţiei demografice) să
fie stopat şi volumul populaţiei stabilizat, acest fenomen, dovedit a fi de lungă durată,
declanşează pe termen lung un proces de scădere a volumului populaţiilor. Alţi autori
[Chesnais, 1995] anunţă chiar “crepusculul Occidentului “.
Teoria clasică a tranziţiei demografice nu a prevăzut o astfel de evoluţie, iar

explicaţiile propuse a posteriori se dovedesc a fi nesatisfăcătoare şi criticabile.
Una din cele mai citate şi controversate explicaţii o putem găsi în lucrările
demografilor Aries (1980), Lesthaeghe (1986) şi Van de Kaa (1987), ca de exemplu în
“Europe’s Second Demographic Transition” publicat de cel din urmă în 1987. Acesta
arată că la baza primei tranziţii demografice dar şi a celei de a doua stau schimbările în
norme şi atitudini. Există însă o deosebire fundamentală între cele două momente: dacă
pentru prima evoluţie cuvântul cheie al schimbării este altruismul pentru cea de a doua
acesta este individualismul. Prima tranziţie spre o natalitate mai scăzută a fost dominată
de grija pentru familie şi urmaşi, în timp ce în a doua se invocă drepturile şi
autorealizările individului. Trăsăturile de bază ale celei de a doua tranziţii demografice
implică, în opinia autorului, patru schimbări care interacţionează şi care pot fi exprimate
în următoarele propoziţii:
 trecerea de la vârsta de aur a căsătoriei la zorii coabitării;
38
 trecerea de la era “copilului-rege” care are părinţi la era “cuplului-rege” care are
copii;
 trecerea de la folosirea metodelor contraceptive în scop preventiv la folosirea

acestora în vederea autoîmplinirii;
 trecerea de la uniformitatea tipului de familie la pluralitatea structurilor familiale

şi a formelor de gospodărie.
În cea de a doua tranziţie demografică manifestările esenţiale sunt: creşterea

divorţului, descreşterea fertilităţii în strânsă legătură cu creşterea eficacităţii
contracepţiei, schimbarea legislaţiei avortului, descreşterea nupţialităţii şi răspândirea
uniunilor consensuale. Ele dau celei de a doua tranziţii demografice o caracteristică
individualistă, ce duce la slăbirea familiei ca instituţie.
9. 3. Texte bibliografice

2005, pp. 73-80
F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Declanşarea tranziţiei”, in Evoluţia demografică a

României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa
Universitară Clujeană, pp.61-85
F- Gheţău Vasile, 2001 –“Scăderea numărului populaţiei şi îmbătrânirea demografică –

una din marile sfidări ale României la începutul secolului XXI”, Populaţie &
Societate, supliment nr.1/ 2001
F- Lesthaeghe, Rohn (1995) – The second demografic transition in Western countries: an

interpretation, in Mason, O.K., Jesen A.M. (eds.) Gender and family in
Industrialized Countries, Oxford: Claredon Press, pp.17-62
Unitatea 10. Preocupări pentru viitor. Politici demografice.
Viitorul populaţiei şi consecinţele evoluţiilor de până acum preocupă nu numai

comunitatea demografilor ci şi pe cea a responsabililor politici. În această unitate vă
propunem să descoperiţi singuri o parte din aceste preocupări şi soluţiile imaginabile în
opinia câtorva dintre ei. Lecturaţi studiile propuse mai jos. Dacă vreunul dintre ele v-a
trezit un interes special, puteţi să-l alegeţi ca bază a referatului dvs. pentru acest curs.
39
F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Perspective ale populaţiei”, in Evoluţia demografică a

F- Romaniuc Anatole, 1998 – “Europa în faţa destinului său demografic”, Populaţie &
Societate, nr.4 / 1998
F- Rotariu, Traian, 2000 - Starea demografică a României în context european. Posibile

politici demografice şi consecinţele lor, in Starea societăţii româneşti după 10 ani
de tranziţie (Zamfir, E., Bădescu, I., Zamfir, C., coord.), pp.193-213
F- Trebici Vladimir şi Gheţău Vasile, 1997- “Are nevoie România de o politică

demografică?”, în Populaţie & Societate, nr.3 / 1997
F- van de Kaa, Dirk J., 1987 - "Europe's Second Demographic Transition", in Population
Bulletin, vol. 42, no.1, March
40
ANEXA A: Bibliografia completă a cursului
Bibliografie generală:
Mureşan, Cornelia, 2005- Introducere in demografie, Presa Universitara Clujeana
Consiliul Europei, 2000 - Recent demographic developments 2000, Council of Europe

Publishing.
http://www.coe.int/t/e/social_cohesion/population/demographic_year_book/ ,.
Această publicaţie se găseşte in format electronic şi în reţeaua intranet a
Facultăţii de Asistenta Sociala in folderul „Materiale didactice pentru studenti /
Demografie”
Mureşan, Cornelia, 1999 - Evoluţia demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări

recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană
Rotariu, Traian, 2003 – Demografie şi sociologia populaţiei, Polirom
Hărăguş Mihaela, 2008 – Tranziţia la statutul de părinte în Europa. Evoluţii recente şi

posibili determinanţi. Presa Universitară Clujeană
Trebici Vladimir, 1979 – Demografia, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică
Trebici, Vladimir, 1982 - Ce este demografia?, Colecţia Ştiinţă pentru Toţi, Bucureşti
Ţarcă Mihai, 1997 – Demografie, Ed.Economică
Population Reference Bureau, 2006 – Populatia: Definitii si indicatori (editia a 5-a),

UNFPA, Bucureşti
Texte bibliografice facultative, din care studentul va alege una pentru recenzie:
Héran, François, 2005 – « La population du monde pour les trois siècle à venir :
explosion, implosion ou équilibre ? », in Population & Sociétés, no. 408
Leridon Henry, 1999 – “Six milliards… et après?”, in Population & Sociétés, no. 352
Mureşan Cornelia, 1999 – “ Surse de date demografice vechi”, in Evoluţia demografică a

41
Caselli Graziella, Vallin Jacques, 2001 – “La dynamique des populations: mouvement et
structure”, in Demographie: analyse et synthese. Vol I. La dynamique des
populations, Caselli, G.; Vallin J., Wunch G. (eds), INED, Paris, pp. 35-55
Mureşan Cornelia, 1996 - "L'évolution démographique en Roumanie. Tendances passées

(1948-1994) et perspectives d'avenir (1995-2030)", în revista Population, no. 4-5,
juillet-octobre, pp.813-844
Mureşan Cornelia, 1994 - "Changements de structures demographiques en Roumanie", în

revista Studia Universitatis Babes-Bolyai, Sociologia-Politologia, XXXIX, 1-2 ,
pp.43-57, sau „Schimbări ale structurilor demografice în lumina datelor de
recensământ”, in Evoluţia demografică a României, pp. 88-110
Mureşan Cornelia, 1999 – “ Consecinţe directe şi indirecte asupra politicii familiale”, in

Evoluţia demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective
(1870-2030), Presa Universitară Clujeană, pp.111-113 şi pp.134-138
Meslé France, 2004 – « Espérance de vie : un avantage féminin menacé ? », Population

& Sociétés, no 408
Meslé France, 2004 – « Life expectancy : a female advantage under threat ? »,

Mureşan Cornelia, 1999 - "The decrease of life-expectancy at birth in Romania: some

crisis contributing factors", în Health & Place no 5, pp.187-192
Mureşan Cornelia, 1999 – “ Mortalitate – tendinţe noi, evoluţii vechi”, in Evoluţia

Mureşan Cornelia, Rotariu Traian, 2000 – “Recent Demographic Development in

Romania”, în New Demographic Faces of Europe, Kucera T., Kucerova O., Opara
O., Schaich E. (eds), Springer Verlag, pp. 267-285
Mureşan Cornelia, 1999 – “ Fertilitatea”, in Evoluţia demografică a României. Tendinţe

vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană,
pp.166-178
Mureşan Cornelia, 2000 – "Le rôle de la Transyilvanie dans les changements des régimes
démographiques en Roumanie", in Régimes démographiques et territoires: les
frontières en question, Colloque international de La Rochelle, 22-26 septembre
1998, numero 9, AIDELF, Press Universitaire de France, pp.365-374
Dupaquier, Jacques, 1980 - "Avez-vous lu Malthus?", Population no. 2
Malthus, T.R., 1992 – Eseu asupra principiului populaţiei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
42
Mureşan Cornelia, 1999 – “ Declanşarea tranziţiei”, in Evoluţia demografică a României.
Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară
Clujeană, pp.61-85
Gheţău Vasile, 2001 –“Scăderea numărului populaţiei şi îmbătrânirea demografică – una

din marile sfidări ale României la începutul secolului XXI”, Populaţie &
Societate, supliment nr.1/ 2001
Lesthaeghe, Rohn (1995) – The second demografic transition in Western countries: an

interpretation, in Mason, O.K., Jesen A.M. (eds.) Gender and family in
Industrialized Countries, Oxford: Claredon Press, pp.17-62
Mureşan Cornelia, 1999 – “Perspective ale populaţiei”, in Evoluţia demografică a

Romaniuc Anatole, 1998 – “Europa în faţa destinului său demografic”, Populaţie &
Societate, nr.4 / 1998
Rotariu, Traian, 2000 - Starea demografică a României în context european. Posibile

politici demografice şi consecinţele lor, in Starea societăţii româneşti după 10 ani
de tranziţie (Zamfir, E., Bădescu, I., Zamfir, C., coord.), pp.193-213
Trebici Vladimir şi Gheţău Vasile, 1997- “Are nevoie România de o politică

demografică?”, în Populaţie & Societate, nr.3 / 1997
Van de Kaa, Dirk J., 1987 - "Europe's Second Demographic Transition", in Population
Bulletin, vol. 42, no.1, March
43
ANEXA B: Test de pre-cunoştinţe
EVALUAŢI URMATOARELE ENUNŢURI:
I. Iată câteva fenomene. Care sunt, după părerea ta, cauzele scăderii continue a fertilităţii în
ţara noastră (începută încă din 1987) ?
ADEVARAT FALS
1. Nivelul ridicat al şomajului..............................................................................□...............□
2. Perspectivele economice..................................................................................□...............□
3. Tensiunile sociale.............................................................................................□...............□
4. Tensiunile politice mondiale............................................................................□...............□
5. Scăderea veniturilor familiei............................................................................□...............□
6. Utilizarea mijloacelor contraceptive................................................................□...............□
7. Legea privind liberalizarea avorturilor.............................................................□...............□
8. Numărul insuficient al creşelor şi grădiniţelor.................................................□...............□
9. Activitatea profesională a femeilor..................................................................□...............□
10. Instabilitatea cuplurilor....................................................................................□...............□
11. Egoismul părinţilor..........................................................................................□...............□
II. După părerea ta, ce pericole generează scăderea actuală a fertilităţii?

1. Pierderea dinamismului ţării............................................................................□...............□
2. Retragerea lumii europene în faţa naţiunilor în curs de dezvoltare...................□...............□
3. Un risc pentru viitorii pensionari.....................................................................□...............□
4. Declinul românilor în raport cu ţiganii.............................................................□...............□
5. Probleme de absorbţie a forţei de muncă, după anul 2000...............................□...............□
6. O problemă de îngrijire a persoanelor vârstnice...............................................□...............□
7. Un conflict între generaţii................................................................................□...............□
III. Eşti de acord cu următoarele opinii privind populaţiile ţărilor lumii a 3-a?
1. Una din cauzele subdezvoltării ţărilor din lumea a 3-a este

suprapopularea.......................................................................................□...............□
2. Le este foame pentru că sunt prea mulţi...........................................................□...............□
3. Abundenţa mâinii de lucru permite practicarea unor costuri
salariale mici. .......................................................................................□...............□
4. Doar după ce se vor dezvolta, le va scădea şi fertilitatea..................................□...............□
5. Nu trebuie ezitat în a practica politici autoritare pentru a face
să le scadă fertilitatea.............................................................................□...............□
6. Trebuie stopat ajutorul acordat lumii a 3-a, pentru a-i descuraja
să facă copii............................................................................................□...............□
7. Populaţia numeroasă a lumii a 3-a, prin cererea sa de consum,
poate deveni o sursă de profit pentru ţările dezvoltate............................□...............□
8. Natalitatea prea mare se datorează religiei.......................................................□...............□
9. Oamenii fac mulţi copii datorită mortalităţii infantile prea mari......................□...............□
10. Părinţii dau naştere multor copii pentru a-şi asigura bătrâneţile.......................□...............□
44
ANEXA C: Scurtă biografie a titularului de
curs
Conf. univ. dr. Cornelia Mureşan este titular la Catedra de Asistenţă socială din
cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Domeniile sale de competenţă sunt: metodele
cantitative de analiza a datelor in ştiinţele sociale (metode elementare, metode avansate,
analiza demografica, metode specifice pentru analiza evenimentelor de viaţă) şi
demografia sau studiul populaţiilor (fertilitatea si avortul, familia si copiii, îmbătrânirea si
relaţiile dintre generaţii, populaţiile vulnerabile, comportamente demografice). Cornelia
Mureşan este membru fondator al Centrului de Studiere a Populaţiei si membru in
comitetul editorial al Romanian Journal of Population Studies. Ea a initiat si coordonat
10 proiecte de cercetare (dintre care 5 internaţionale), a fost membru in colectivele de
cercetare in alte 7 contracte naţionale, a publicat ca autor peste 50 de studii ştiinţifice
(dintre care 8 in reviste cotate ISI), a publicat 3 cărţi ca autor unic/prim (in domeniul
demografiei), 9 cărţi in calitate de coautor (in domeniul metodelor cantitative de analiză
şi a bazelor de date), a editat si coordonat 5 volume centrate pe probleme sociale şi de
populaţie, a semnat 2 manuale didactice etc. (vezi www.socasis.ubbcluj.ro).
45

Limbă

Populatii Vulnerabile Si Demografie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Populatii Vulnerabile Si Demografie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea “Babeş-Bolyai”

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

POPULATII VULNERABILE SI DEMOGRAFIE

Conf. univ. dr. Cornelia Mureşan

Date de identificare a cursului

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Organizarea temelor în cadrul cursului

Formatul si tipul activităţilor implicate de curs

Materiale bibliografice obligatorii

In general informaţiile oferite in suportul de curs sunt sumare pentru ca se face

Fiecare unitate este urmată de propuneri de lecturi bibliografice (texte

Materiale si instrumente necesare pentru curs

Optimizarea secvenţelor de formare reclama accesul studenţilor la următoarele

Politica de evaluare si notare

Disciplina cuprinde două lucrări de verificare care vor fi transmise titularului de

Pentru predarea lucrărilor de verificare se vor respecta cu stricteţe cerinţele

Strategii de studiu recomandate:

Unitatea 1. Preocupări vechi şi provocări noi privind populaţiile

1.1. Problema populaţiei, o problemă “veche”

În cursul anului 1999 mas-media mondială marca naşterea celei de a 6 miliardelea

1.2. Începuturile demografiei

A reduce însă demografia la o simplă contabilitate de oameni, ar însemna să-i dăm

John Graunt este însă citat şi în manualele de statistică ca întemeietor al acestei

La început problema demografică a fost legată de problemele unor persoane

Abia în secolul 20 demografia va dispune de o teorie generală a dinamicii

Avansaţi propriile voastre ipoteze în legătură cu problemele demografice actuale.

Sperăm că după însuşirea cunoştinţelor de la această disciplină să fiţi în măsură să

1.4. Texte bibliografice

O - Mureşan, Cornelia - Introducere in demografie, Cluj: Presa Universitara Clujeana,

F - ONU, 2004 - World Population Projetions to 2300 (www.unpopulation.org)

(O - bibliografie obligatorie, F- bibliografie facultativa)

Unitatea 2. Ce este demografia?

2.1. Obiectul demografiei

Definiţia demografiei a cunoscut, de-a lungul istoriei sale, numeroase variante,

Cu certitudine demografia nu se limitează doar la descrierea populaţiilor. Deşi

Definiţia demografiei din dicţionarul multilingv ONU:

Demografia este o ştiinţă care are ca obiect studiul populaţiilor umane şi se

Definiţia dată de “părintele” demografiei româneşti, regretatul academician

Demersul complet al demografiei se desfăşoară în mai multe faze.

Faza I. Culegerea informaţiilor

Sub-ramura: statistica demografică sau statistica populaţiei

Metode de colectare a datelor: recensămintele, statistica stării civile, registrele de

Faza II. Analiza cantitativă a datelor

Sub-ramura: analiza demografică

Există 3 nivele: nivelul 1 descriptiv, nivelul 2 explicativ, nivelul 3 explicativ

Nupţialitate Natalitate Mortalitate Migraţie

Intensitate Calendar Structura I C S C S I C S

Economie, Sociologie, Psihologie, Drept, Geografie, Istorie, Medicină, Antropologie

Faza III. Explicaţia cauzală

În această fază colaborarea demografiei cu alte ştiinţe este indispensabilă. Se

Scopul demografiei sociale este găsirea condiţionărilor (factorilor) sociali-

Faza IV. Utilizarea

 efectuarea unor proiectări de populaţie pentru responsabili politici şi din alte

 oferirea unor sugestii argumentate responsabililor politici, dacă se doreşte

2.3. Termeni şi concepte în demografie

Eveniment şi fenomen demografic

Unitatea elementară cu care operează demografia la nivel individual este

Suma evenimentelor de acelaşi tip, ca rezultantă la nivelul populaţiei poartă

Stare demografică şi mişcare demografică

Populaţie supusă riscului

2.4. Texte bibliografice

O - Mureşan, Cornelia - Introducere in demografie, Cluj: Presa Universitara Clujeana,

(O - bibliografie obligatorie, F- bibliografie facultativa)