ADITIVI ALIMENTARI (LABORATOR 2)

METODE DE ANALIZA A ODORANTILOR SI AROMATIZANTILO Analiza GC-MS a uleiurilor R

volatile
Analiza sistemelor odorante si aromatizante presupune parcurgerea a doua etape
importante: pregatirea (preluarea) probelor si analiza propriu-zisa. Aceasta
analiza se realizeaza în vederea stabilirii calitatii odorantilor si
aromatizantilor, a compusilor cheie (key compouds) sau a celor deranjanti (off-
flavors) pentru calitatea mirosului, respectiv pentru decelarea falsificarilor.
Pentru astfel de analize exista metode oficiale de analiza (de exemplu, Officia
Methods of Analysis of AOAC International – pentru analiza calitatii alimentelor
înl SUA, EEC Rules for Cosmetic Products in EU – pentru analiza calitatii
produselor cosmetice în Uniunea Europeana etc.), calitatea acestor sisteme fiind
reglementata de norme interne si internationale (organizatiile internationale
pentru reglementarea calitatii produselor parfumate: RIFM – Research I nstitute for
Fragrance Materials si IFRA – International FRagrance Association; organizatiile
americane si europene pentru reglementarea calitatii produselor aromatizate: FDA –
Food and Drugs Administration (SUA), FEMA – Flavor Extract Manufacturers’
Association (SUA), care aproba lista aditivilor alimentari GRAS – G enerally
Regarded As Safe, EOA – Essential O il Asosciation (SUA), IOFI – International O
rganisation of the Flavour Industry (Europa)). Preluarea probelor pentru analiza se
efectueaza prin metodele traditionale de extractie cu solventi sau antrenare cu
vapori de apa , respectiv prin metode de hidrodistilare – extractie, dar si prin
metode specifice de analiza “head-space” statica sau dinamica si microextractie pe
faza solida (SPME – Solid- P hase M icro Extraction). Analiza odorantilor si
aromatizantilor poate fi împa rtita în doua: analiza fizica (caracteristici fizice,
metode cromatografice si spectroscopice) si analiza chimica .

ANALIZA FIZICA
Principalele caracteristici fizice care se determina pentru compusii sau sistemele
odorante si aromatizante sunt: densitatea (greutatea specifica); puterea rotatorie;
indicele de refractie; refractia molara ; solubilitatea; temperatura de topire;
temperatura de fierbere;
2

Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

Analiza fizica avansata cuprinde: metodele cromatografice (cromatografie în faza

gazoasa , cromatografie în faza lichida) si spectroscopice (spectroscopie de
rezonanta magnetica nucleara, spectrometrie de masa si spectroscopie de infrarosu),
metode combinate: cuplarea gaz-cromatografiei cu spectroscopia de masa sau de
infrarosu (GS-MS, GC-IR, GC-FTIR), respectiv cu analiza senzoriala (GC-Sniffing sau
GC-Olfactometry). Gaz-cromatografia (GC). Cromatografia în faza gazoasa implica
analiza compusilor organici volatili ce se pot gasi în faza de vapori (deci pot
avea statutul de odoranti – aromatizanti); analiza se realizeaza , de obicei, cu un
program de temperatura în intervalul 40 – 300ºC. Probele supuse analizei pot fi
separate în prealabil prin metode de extractie, distilare sau antrenare cu vapori
de apa , respectiv pot fi preluate din spatiul de deasupra materialelor ce contin
astfel de compusi (headspace analysis, SPME sau pervaporare). Tehnicile “headspace”
se împart în trei clase: Static Headspace (SH), Dymanic H eadspace (DH) / purjare –
retinere ( P urge and Trap, PT). Analiza SH presupune injectarea în gaz-cromatograf
a unui volum de vapori de deasupra materialului odorant – aromatizant, mentinut la
o temperatura mai mare decât cea ambianta, de obicei 60 – 70ºC, pentru cresterea
presiunilor partiale ale compusilor analizati. Analiza DH este de obicei cuplata cu
tehnica de purjare – retinere (PT) si presupune trecerea unui curent de gaz inert
(azot, heliu, argon) prin / peste matricea odoranta înca lzita la o anumita
temperatura si transferarea directa la gaz-cromatograf (DTD – Direct Thermal
Desorption), respectiv concentrarea ulterioara a compusilor odoranti – aromatizanti
pe un material adsorbant (de exemplu Tenax® – poli-2,6difenil- p -fenilen-oxid),
apoi desorbtia si analiza GC. Pentru a înlatura probabilitatea aparitiei unor
degradari se procedeaza la desorbtia la temperatura ridicata si colectarea
criogenica a compusilor volatili. Microextractia pe faza solida (SPME) este o
tehnica noua de extractie, fa ra solvent si preconcentrare a compusilor organici
volatili, ce utilizeaza partitionarea compusilor organici volatili între o faza
apoasa sau de vapori si filmul polimeric solid ce acopera fibra de silice topita a
instrumentului de microextractie. Procedeul presupune urmatoarele etape:
introducerea microseringii (ce contine în interiorul acului fibra de silice) în
proba lichida sau gazoasa; expunerea fibrei de silice la proba (prin împingerea
spre exterior a fibrei); realizarea echilibrului între cele doua faze; retragerea
fibrei de silice saturata cu compusi volatili si scoaterea seringii din proba ;
introducerea microseringii în septumul GC-ului; expunerea fibrei în camera de
injectie a GC-ului si realizarea desorbtiei; retragerea fibrei si a microseringii.
Pervaporarea este o tehnica de separare si concentrare a aromelor ce presupune trei
etape: eliberarea compusilor volatili din proba odoranta / aromatizanta lichida sau
solida încalzita; sorbtia si difuzia acestora printr-o membrana semipermeabila
hidrofoba;
Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

desorbtia într-o solutie acceptoare rece, care poate fi o faza stationara sau una
mobila, cu debit constant. În cazul în care este necesara separarea si analiza unor
amestecuri odorante – aromatizante ce contin compusi chirali se utilizeaza faze
stationare chirale, care sunt de trei tipuri: faze amidice ( legaturi de
hidrogen ); faze cu complecsi metalici; faze cu ciclodextrine ( incluziune
moleculara ). Identificarea compusilor separati prin tehnicile GC este o etapa
importanta în analiza odorantilor si aromatizantilor. Timpii de retentie nu sunt
cei mai potriviti pentru astfel de identificari, mai ales pentru amestecurile
complexe de odoranti si aromatizanti (uleiuri volatile de exemplu), astfel ca se
apeleaza la utilizarea indicilor Kovats (indici determinati de pe o scara de valori
care utilizeaza drept etaloane alcanii normali C 6 – C 22 , pentru care indicii
Kovats sunt valori rotunde în intervalul 600 – 2200, iar indicii pentru compusii
analizati rezulta prin corelarea timpilor de retentie cu cei ai amestecului de
alcani pentru aceeasi coloana GC, indiferent de programul de temperatura ales), a
standardelor interne si a compusilor etalon. Metodele moderne de identificare
utilizeaza tehnici de analiza GC cuplate cu metode spectroscopice de identificare.
Gaz-cromatografia / Spectrometria de masa (GC-MS). Gaz-cromatografia cuplata cu
spectrometria de masa este o tehnica GC multidimensionala (MDGC) foarte mult
utilizata la ora actuala pentru analiza odorantilor si aromatizantilor. Proba de
analizat este separata cu ajutorul unui cromatograf de gaz, iar compusii separati
sunt detectati, pe de-o parte, la detectorul GC (de obicei cu ionizare în flaca ra
– FID), si pe de alta parte de un spectrometru de masa (cu ionizare electronica sau
chimica ) care este cuplat la GC. Se obtine un spectru multidimensional în care
fiecare portiune a cromatogramei prezinta un spectru MS (figura 1).
4

Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

Figura 1. DHGC-MS multidimensional pentru componentii volatili din reactia Maillard

în sistemul model ß-lactoglobulina total hidrolizata – D -riboza la pH 4.0 si
180ºC.

Gaz-cromatografia / Spectroscopia de infrarosu (GC-IR, GC-FTIR). Cromatografia în

faza gazoasa cuplata cu spectroscopia în infrarosu si în special cu spectroscopia
în infrarosu cu transformata Fourier (FT-IR – monocromatorul aparatului este
înlocuit cu un interferometru ce furnizeaza interferograme modificate cu ajutorul
transformatei Fourier – operatie matematica efectuata automat – care conduc la
spectrele IR conventionale) este aplicata foarte mult în domeniul odorantilor si
aromatizantilor, în special pentru uleiurile esentiale. Aceasta tehnica este
avantajoasa în special la diferentierea între compusii terpenici si sesquiterpenici
si pentru decelarea izomerilor de pozitie si geometrici. Desi tehnica GC-MS este
cea mai folosita la ora actuala pentru analiza odorantilor si aromelor, GC-IR si
GC-FTIR sunt tehnici complementare pentru astfel de analize complexe. Ambele
tehnici de cuplare utilizeaza de obicei baze de date de spectre MS sau IR cu care
se pot compara automat datele pentru compusii separati si se pot obtine structurile
cele mai probabile (hit-uri) care sa se identifice cu structurile reale. Gaz-
cromatografia / Olfactometria (GC-O, GC-Sniffing). GC-Olfactometria, denumita si
GC-Sniffing (sniff – a mirosi), este un instrument important în analiza sistemelor
odorante si aromatizante, permitând decelarea compusilor cheie (key compounds) si a
compusilor care altereaza mirosul (off-flavors), precum si a pragurilor de detectie
si de recunoastere, respectiv a importantei fiecarui compus la parfumul sau aroma
totala (unitati de aroma sau de miros). Tehnica GC-O combina analiza fizica GC cu
analiza senzoriala, utilizând astfel nasul uman pe post de detector pentru
evaluarea componentilor unui parfum / -19 aroma. Nasul uman are o limita teoretica
de detectie a mirosului de aproximativ 10 moli, facând ca GC-O sa fie o tehnica
foarte valoroasa si sensibila pentru detectarea odorantilor foarte activi (de
exemplu 2-metoxi-3-hexilpirazina are pragul de detectie al mirosului de 0.001 ppb,
putând fi detectata de nasul uman la concentratii destul de -9 scazute, dar prin GC
nu se pot decela de obicei cantitati mai mici de 10 g). Principiul de analiza
consta în injectarea unui amestec odorant / aromatizant în GC, iar efluentul de la
iesirea din coloana este splitat de obicei în trei pa rti: o parte din efluent este
trimisa la detectorul GC-ului (de obicei FID), iar alte doua parti la porturile de
mirosire (sniffing); deoarece efluentul este uscat, continând doar compusii
separati, este necesar ca acesta sa fie umidificat la o valoare normala a
umiditatii aerului inspirat ce contine si compusii separati pe coloana GC-ului. Se
obtine astfel o cromatograma care poate fi corelata cu caracteristicile
organoleptice ale compusilor separati. Din acest punct de vedere s-au dezvoltat
tehnici suplimentare care sa perfectioneze GColfactometria:

analiza dilutiilor extractelor aromatizante (AEDA – Aroma Extract Dilution

Analysis); analiza CHARM (CHARM – Combined Hedonic Aroma Response Measurements –
masurari combinate ale raspunsurilor la arome);
Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

analiza OSME (osme – miros, în greceste). AED s-a dovedit a fi o tehnica valoroasa
pentru determinarea odorantilor / A aromatizantilor cheie din diferite matrici.
Metoda a fost dezvoltata de Grosch în 1987 si implica dilutia progresiva cu solvent
a probelor (de obicei dilutii 1:2, 1:3 sau chiar mai mult) si analiza fieca rei
probe diluate prin GC-O. Dilutiile se efectueaza pâna când la porturile de mirosire
nu se mai percepe nici un miros. Valoarea dilutiei finale este de ordinul de ma
rime corespunza tor pragului de miros al celui mai activ compus. Apar însa unele
inconveniente ale metodei si anume perioada mare de timp necesara pentru efectuarea
analizelor si oboseala olfactiva a subiectilor. În urma analizei AEDA se pot
determina asa numitii factori de dilutie ai aromei (FD – Flavor Dilution factor),
care reprezinta raportul dintre concentratia compusului în proba initiala si
concentratia acestuia în extractul cel mai diluat, la care nu se mai detecteaza
mirosul compusului prin GC-O. În figura 2. este prezentata cromatograma FD pentru
un amestec aromatizant model de portocale. Pentru acest amestec, de concentratii
individuale de 100 mg/100 ml, factorii de dilutie (nelogaritmati) sunt: 10 pentru
acetaldehida (R 2.07), 10 pentru acetat de etil (R t 3.85), 1000 pentru butanoat de
etil (R t 8.02, cel mai activ compus, având un miros foarte pla cut fructat), 10
pentru mircen (R 12.6), 500 t pentru octanal (R t 17.34), 500 pentru linalool (R
25), 10 pentru benzaldehida si octanol t (Rt 25.06 si 25.33) si 100 pentru carvona
(R 30.94). t

3. 0

2. 5

2. 0

1. 5

1. 0

0. 5

0. 0 5 10 1520 25 30

RT (min)

Figura 2. Cromatograma FD pentru aroma de portocale model.

Analiza . Acest tip de analiza presupune combinarea metodelor GCCHARM FID / GC-O cu
sisteme de achizitionare computerizata a datelor si a fost implementata
6

Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

în analiza odorantilor si aromatizantilor de catre Acree. Metodologia de dilutie a

extractelor aromatizante este asemana toare cu cea din analiza AEDA. Extractele
diluate sunt analizate la întâmplare prin GC-O, iar subiectii activeaza un buton
atât timp cât se deceleaza mirosul componentului separat prin GC, putând selecta
sau înregistra si un anumit profil de miros pentru componentul sesizat. Se
reprezinta aceste intervale dreptunghiulare de timpi de retentie sub forma
suprapusa, în ordinea descrescatoare a concentratiilor probelor, obtinându-se
cromatograma Charm , aria picurilor rectangulari reprezentând valorile Charm
(proportionale cu concentratia compusului odorant activ din proba) pentru
componentii extractului (figura 3).
Rãspunsuri mirosire
Di l u ti e 1 Di l u ti e 2 Di l u ti e 3

la

porturile

de

Cromatograma rãspuns

de

3 2 1 0

Fn- 1 9

Cromatogram a F - factor dilutie Valoare picurilor de

CHARM

CHARM

aria

1 0

Indice retentie

de

Figura 3. Etapele analizei CHAR M

Aceste doua metode de analiza a dilutiilor permit determinarea valorilor

activitatii odorante (OAV – Odor Activity Value), dar concentratia initiala a
componentelor în extractul odorant / aromatizant este determinata foarte exact prin
testarea dilutiilor cu izotopi stabili (utilizarea ca standard intern la analiza GC
a unui compus marcat izotopic izoster cu compusul analizat). Se determina apoi
valoarea de
Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

prag de miros prin analiza orto- sau retronazala, iar valoarea OAV (cunoscuta si
sub denumirile de unitate de aroma , unitate de miros, valoarea mirosului sau
valoarea aromei) va fi raportul dintre concentratia compusului odorant /
aromatizant în proba si valoarea de prag de miros. În tabelul 1. sunt date
concentratiile unor compusi aromatizanti cheie pentru aroma de carne prajita de
vita si valorile OAV.
Tabel 1. Valorile concentratiilor si OAV pentru compusii odoranti cheie din carnea
prajita de vita a . Compus Concentrat ie µ g/kg) ( OAV 4-Hidroxi-2,5-dimetil-3(2H)-
furanona 928 9 2-Acetil-2-tiazolina 28 28 2-Etil-3,5-dimetilpirazina 5.4 3 2,3-
Dietil-5-metilpirazina 27 27 Guaiacol 2.1 1 Metional 12.5 7 a carnea de vita a fost
pra jita 7 minute la o temperatura de 200 – 210ºC; b pentru determinarea OAV s-au
determinat ortonazal valorile de prag de miros în apa .

Analiza OSME. Aceasta metoda a fost descoperita de McDaniel în 1990 si este o

metoda cantitativa de determinare a intensitatii mirosului unui compus separat prin
GC-O, similar principial cu celelalte metode prezentate, dar prin înregistrarea
intensitatii mirosului cu ajutorul unui aparat electronic de scalare timp –
intensitate cu o scara în domeniul 0 – 15 cm (0 – lipsa mirosului, 7 – miros
moderat în intensitate, 15 – extrem de intens); în paralel se efectueaza si o
descriere a profilului de miros. Datele achizitionate în cazul acestei metode sunt:
timpii de retentie ai compusilor, intervalele de intensitate si descrierea
profilului de miros. Pentru fiecare subiect se realizeaza mai multe determina ri
pentru aceeasi proba (peste patru) pentru care se determina mediile de timp si
intensitate (la incidente de peste 50%), obtinându-se asa-numitele osmegrame
individuale, din care se obtine osmegramele totale prin cumularea celor
individuale. Aceste osmegrame sunt reprezenta ri ale intensitatilor medii functie
de indicii de retentie (determinati din timpii de retentie). Deosebirea fata de
celelalte metode este ca în cazul analizei Osme nu se testeaza dilutii ale
probelor. Cromatografia în faza lichida (HPLC – High Performance / Pressure L iquid
Chromatography) este folosita mai putin în analiza parfumurilor si aromelor, de
obicei în cazul extractelor (concrete, oleorezine) ce pot contine compusi mai greu
volatili si, prin urmare, mai complicat de analizat prin GC, sau pentru analiza
compusilor condimentari (în general compusii care stimuleaza nervul trigeminal cu
aparitia senzatiei de ra coros / arzator – piperine, chavicine, capsaicine,
gingeroli etc.). Spectroscopia 1 H-RMN sau 13 C-RMN se poate folosi în analiza
odorantilor si aromatizantilor doar dupa o prealabila separare si purificare a
compusilor, aceast tip de spectroscopie neputând fi cuplata cu metodele
cromatografice analitice de separare. Nasul electronic (eDe-a lungul ultimilor ani
un interes deosebit l-a NOSE). avut folosirea procedeelor electronice pentru
sesizarea aromei alimentelor. Se pretinde ca acestea opereaza în maniera similara,
în anumite privinte, cu sistemul olfactiv uman (figura 4). Descoperirea sistemelor
de tip “nas electronic” ( electronic NOSE - eNOSE ) devenise o necesitate în
ultimii ani pentru industria alimentara , deoarece astfel de
8

Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

sisteme permit caracterizarea mirosului a peste zece produse pe ora cu o precizie

medie, fa ra a mai fi nevoie de paneluri senzoriale umane sau de costisitoarele
metode analitice sau de interpretare a datelor (din punct de vedere temporal). În
sistemul de productie practica, aceasta înseamna introducerea unei probe în “cutia
neagra” – “nasul electronic” – si obtinerea rapida a clasificarii produsului.
Tehnologiile curente ce folosesc eNOSE pot fi definite cel mai corect ca senzori de
miros, dar acestea nu trebuie confundate cu gaz-cromatograful sau analiza
senzoriala. Similar sistemului senzorial uman, aceste sisteme de detectie a
mirosurilor încorporeaza senzori (conceptual analogi receptorilor olfactivi umani)
si un sistem de procesare a datelor (care simuleaza creierul uman). Asemana tor
omului, nu este nevoie sa se identifice fiecare constituient al unui miros pentru
a-l recunoaste, astfel ca eNOSE opereaza prin recunoasterea formei componentilor.
Gardner si Bartlett definesc eNOSE ca “un instrument care include o plaja de
senzori chimico – electronici cu specificitate partiala si cu un sistem de
recunoastere a formelor corespunzator, capabil sa recunoasca mirosuri simple sau
complexe”. Totusi, la ora actuala, sistemele de acest tip nu reusesc performantele
sistemului uman de perceptie. Din acest motiv s-au folosit, pentru aceste sisteme,
si alte denumiri mai mult sau mai putin legate de olfactia umana: senzor de aroma,
senzor de miros, senzor de gaz etc. Chiar daca astfel de sisteme conduc la
obtinerea unor rezultate interesante si folositoare, este important de amintit ca
ele nu substituie metodele traditionale de separare si analiza senzoriala . Ele
furnizeaza rezultate rapide, dar cu un grad de precizie mediu. Pentru a obtine o
clasificare corecta a probelor, sistemele eNOSE au nevoie de o baza de date
construita pe baza unor ma suratori anterioare cu instrumente clasice, împreuna cu
informatiile externe ce descriu calitatea sau identitatea probelor.

Nasul uman Nasul electronic

Retea neuronalã Celula mitral ã

Recunoasterea formelor

Axoni olfactiv i

Senzori
Receptori olfactivi Plajã de senzori chimici

Odorant

Figura 4. Structurile de baza ale nasului mamiferelor si “electronic”.

Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

ANALIZA CHIMICA
Analiza chimica se realizeaza în paralel cu cea fizica si urmareste determinarea
puritatii unor compusi odoranti sau aromatizanti singulari, a concentratiei
acestora în diferite sisteme odorante sau aromatizante, respectiv în produse finite
(parfumuri, alimente etc.) sau a calitatii unor astfel de sisteme prin depistarea
falsurilor sau a produselor contrafacute. De obicei sunt metode mai rapide, care nu
necesita aparatura sofisticata, si pot fi împartite în doua categorii: metode
chimice de identificare (testare) si metode chimice cantitative (de dozare). Cele
mai obisnuite sunt cele generale de determinare a indicilor de aciditate, ester,
iod, hidroxil, dar si a aldehidelor si cetonelor totale, a fenolilor, sau a unor
compusi odoranti si aromatizanti specifici (cineol, camfor, antranilat de metil,
vanilina si etilvanilina , cumarina , mentol, citral, benzaldehida, pinen, ionone
etc.), respectiv de identificare a unor compusi în diverse sisteme odorante –
aromatizante.

Lucrare experimentala ANALIZA GC-MS A ULEIURILOR VOLATILE S I ETERMINAREA D

INDICILOR KOVATS PENTRU COMPUS II ODORANTI Obiective :
• identificarea principalilor compusi odoranti-aromatizanti din uleiul volatil
analizat pe baza spectrelor MS din analiza GC-MS; • determinarea timpilor de
retentie GC din analiza GC-MS; • determinarea dependentei indicilor Kovats functie
de timpii de retentie pentru alcanii liniari C 8 -C20 ; • determinarea indicilor
Kovats pentru principalii compusi odoranti-aromatizanti din uleiul volatil
analizat.

Mod lucru:

de

Din uleiul volatil, obtinut prin metodele cunoscute, se injecteaza în gaz

cromatograf 1 – 2 µl proba . Pentru analiza gaz cromatografica se pot utiliza
urmatoarele conditii: coloana capilara nepolara: DBWAX sau similara (HP-5), de
dimensiuni 50 m x 0.32 mm x 1 µm; program de temperatura: 50 – 250ºC (4ºC/min.);
temperatura injectorului: 250ºC; temperatura detectorului: 250ºC.
10

Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

Se obtine o gaz cromatograma de tipul celei de mai jos, din care se pot determina
concentratiile masice ale fiecarui component odorant – aromatizant, respectiv se
pot identifica acesti compusi prin comparare cu etaloane sau din indicii Kovats
obtinuti pentru acelasi tip de coloana, prin comparare cu datele de literatura.

Figura 7. Gaz cromatograma concretului de portocale.

Figura 8. Gaz cromatograma amestecului de alcani liniari utilizati pentru

determinarea indicilor Kovats.
Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

11

Pentru determinarea indicilor Kovats se injecteaza în coloana capilara (identica cu

cea utilizata pentru analiza GC a uleiului volatil) o proba de amestec de alcani
liniari C 6 – C 22 (figura 8). Indicii Kovats corespunzatori acestor alcani sunt
600 – 2200 (tabel 3). Pentru determinarea indicilor Kovats pentru compusii odoranti
– aromatizanti se procedeaza mai întâi la obtinerea unei ecuatii de corelare a
indicelui Kovats pentru alcanii liniari functie de timpul de retentie, Ki=f( t ).
Cu ajutorul acestei ecuatii se R determina indicii Kovats pentru fiecare compus
separat la timpul de retentie corespunzator. Dependenta Ki=f( t )este de obicei de
tip polinomial de ordin superior R (figura 9).
Tabel 3. Indicii Kovats pentru alcanii liniari C Nr. Alcan R Hexan (C 1 600 6) 2
Heptan (C ) 2.926 700 7 3 Octan (C ) 4.083 800 8 4 Nonan (C 900 9 ) 6.258 5 Decan
(C ) 9.579 1000 10 6 Undecan (C ) 13.372 1100 11 7 Dodecan (C 12 ) 17.115 1200 8
Tridecan (C ) 20.649 1300 13 9 Tetradecan (C ) 23.940 1400 14 10 Pentadecan (C 15 )
27.023 1500 11 Hexadecan (C ) 29.937 1600 16 12 Heptadecan (C ) 32.694 1700 17 13
Octadecan (C ) 35.269 1800 18 14 Nonadecan (C ) 37.527 1900 19 15 Icosan (C )
39.442 2000 20 16 Henicosan (C 21 ) 41.170 2100 17 Docosan (C ) 42.957 2200 22
6–

Rt

C 22 pentru conditiile experimentale prezentate. Indice t (min) Kovats

Figura 9. Dependenta indicelui Kovats de timpul de retentie,

Ki=f(Rt ).
12

Daniel Hadaruga – Aditivi alimentari – Lucrari de laborator

În tabelul 4. sunt prezentate valorile indicilor Kovats ale principalilor

componenti odoranti din concretul de portocale pentru câteva tipuri de coloane gaz
cromatografice.

Tabel 4. Indici Kovats ai compusilor volatili din concretul de portocale pentru

diverse coloane GC. Nr. Compus DBWAX OV101 DB5 OV17 C20M CCV20M 1 Acetaldehida 722
- - - - 2 Acetat de etil 904 587 604 691 822 872 3 Etanol 948 651 668 672 929 4 a-
Pinen 1037 920 937 775 1032 1039 5 Butanoat de etil 1053 785 804 863 1028 1025 6 ß-
Pinen 1128 985 1002 859 1116 1124 7 Mircen 1180 990 992 1020 1145 1156 8 Limonen
1222 1022 1033 1056 1178 1206 9 trans -Ocimen 1253 1043 1060 985 1242 1228 10 cis-
Ocimen 1271 1035 1052 968 1225 1228 11 Octanal 1314 982 1006 1096 1280 1278 12
Linalool 1562 1085 1100 1202 1537 1506 13 Octanol 1572 - - - - 4 Benzaldehida 1575
920 968 1238 1495 1 15 Valencen 1773 - - - - 6 Carvona 1794 1275 1292 1383 1720
1715 1