CUPRINS

1. OBIECTIVELE CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT 4

2. ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT 4

2.1 Direcţia generală a controlului financiar de stat 5

.
2.2 Garda financiară 10
.
2.3 Curtea de Conturi 11
.
BIBLIOGRAFIE 16

3
 CONTROLUL FINANCIAR DE STAT EXERCITAT DE
MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

1. OBIECTIVELE CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT

Controlul financiar de stat cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea

mijloacelor financiare publice, precum şi respectarea reglementărilor financiar-
contabile în activitatea desfăşurată de către agenţii economici (regii autonome,
societăţi comerciale etc.) în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.
În concret, controlul financiar al statului are ca obiective:
 Administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de
funcţionare şi întreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat
şi unităţilor finanţate de la buget;
 Utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de
interes general, subvenţionarea unor activităţi şi produse şi pentru alte
destinaţii prevăzute de lege;
 Folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea
reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome şi a
societăţilor comerciale cu capital de stat;
 Exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe şi actele de constituire a
societăţilor comerciale şi a celorlalţi agenţi economici, urmărind stabilirea
corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiunilor
financiare şi fiscale faţă de stat etc.

Sfera controlului financiar al statului cuprinde, de asemenea, probleme referitoare la

prevenirea şi combaterea fraudelor, contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal şi vamal.
Acest control este operativ şi inopinat şi are ca obiective aplicarea şi executarea legilor
fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări
de la plata impozitelor şi taxelor. De asemeni respectarea normelor de comerţ, urmând să
împiedice activitatea de contrabandă şi orice procedee interzise de lege; alte activităţi stabilite
de lege.

2. ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT

Organul central al puterii executive care aplică strategia şi programul guvernului în

domeniul orientării economiei şi finanţelor publice este Ministerul Finanţelor Publice.
Ministerul Finanţelor Publice exercită:
 Administraţia generală a finanţelor publice;
 Acţionează pentru stimularea desfăşurării activităţii economice pe criterii de
eficienţă şi echilibru economic, prin folosirea instrumentelor economice,
financiare şi monetar-valutare, în conformitate cu cerinţele economiei de piaţă prin
activizarea liberei iniţiative la nivel macro;

4
  Acţionează pentru crearea cadrului concurenţei loiale în economie şi supraveghează
respectarea prevederilor legale în domeniul concurenţei;
 Exercită, prin organele sale, controlul şi supravegherea financiară a organelor şi
instituţiilor de stat, controlează activitatea financiară a regiilor şi a
societăţilor comerciale, precum şi a celorlalţi agenţi economico-sociali;
 Efectuează, prin aparatul specializat, în numele statului, controlul administrării şi
utilizării mijloacelor financiare a organelor centrale şi locale ale administraţiei de
stat, precum şi ale instituţiilor de stat, al respectării financiar-contabile în
activitatea desfăşurată de către regii autonome, societăţi comerciale şi alţi agenţi
economici, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor faţă de stat.

Controlul financiar de stat este organizat şi funcţionează în cadrul Ministerului

Finanţelor Publice prin două organe şi anume:
1. Direcţia generală a controlului financiar de stat;
2. Garda financiară.
La judeţe şi în municipiul Bucureşti sunt organizate direcţii ale controlului
financiar de stat şi secţii ale gărzii financiare care funcţionează în structura
direcţiilor generale teritoriale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat.

2.1. Direcţia generală a controlului financiar de stat

Direcţia generală a controlului financiar de stat din Ministerul Finanţelor şi

unităţile subordonate acesteia au următoarele atribuţii:
 Controlează administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget
pentru cheltuieli de funcţionare şi întreţinere a organelor centrale şi locale
ale administraţiei de stat şi unităţilor finanţate de la buget;
 Controlează utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de
investiţii de interes general, subvenţionarea unor activităţi şi produse şi pentru
alte destinaţii prevăzute de lege;
 Controlează folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea
reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome şi a
societăţilor comerciale cu capital de stat;
 Controlează exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe şi actele de
constituire a societăţilor comerciale şi a celorlalţi agenţi economici,
urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor
obligaţiunilor financiare şi fiscale faţă de stat;
 Îndeplineşte şi alte atribuţii de control stabilite, potrivit legii, în sarcina
Ministerului Finanţelor Publice.

Ministerul Finanţelor publice, în baza constatărilor rezultate din controlul

efectuat de către organele sale specializate, are dreptul să dispună:
 Luarea de măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în
activitatea financiar-contabilă a administraţiei centrale şi locale, precum
şi a regiilor autonome;

5
  Corectarea şi întocmirea bilanţurilor contabile şi vărsarea la buget a
impozitelor şi a altor venituri legale datorate statului;
 Aplicarea de măsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul
preţurilor şi tarifelor (ulterior, prin înfiinţarea Oficiului concurenţei, s-au
restrâns atribuţiile în acest domeniu);
 Suspendarea aplicărilor măsurilor care contravin reglementărilor financiar-
contabile şi fiscale.

Potrivit legii, la cererea organelor de control financiar, conducerile şi sa lariaţii

administraţiei, ai instituţiilor de stat şi a agenţilor economici supuşi con trolului au
obligaţia:
 Să pună la dispoziţie registrele şi corespondenţa, actele, piesele
justificative, dările de seamă, bilanţurile contabile şi alte documente
necesare controlului;
 Să prezinte pentru verificare valorile de orice fel pe care le gestionează sau le
au în păstrare, care, potrivit legii, intră sub incidenţa controlului;
 Să dea informaţii şi explicaţii verbale şi în scris, după caz, în legătură cu
problemele care formează obiectul controlului;
 Să elibereze, potrivit legii, documentele solicitate în original sau copii
certificate;
 Să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a controlului şi să-
şi dea concursul pentru clarificărilor constatărilor.

Într-un an calendaristic, un agent economic poate face obiectul unui singur

control al contabilităţii, pentru sinceritatea bilanţurilor şi determinarea sumelor
datorate cu orice titlu statului; este supusă controlului întreaga perioadă scursă de la
precedenta verificare de aceeaşi natură şi cu aceleaşi obiective, care, potrivit legii, nu
s-a prescris.
Fac excepţie acţiunile de documentare, analiză şi urmărire a implementărilor
unor reglementări care se pot efectua numai după notificarea şi obţinerea acordului
agentului economic, precum şi verificarea reclamaţiilor cu privire la existenţa unor
eludări ale legilor financiare şi fiscale, care se efectuează ori de câte ori este cazul.
Durata maximă a unei acţiuni de control la sediul unui agent economic este de
3 luni, indiferent de perioada supusă controlului.
Pe parcursul controlului contabilităţii pentru determinarea sumelor datorate cu
orice titlu statului, agenţii economici au dreptul să fie asistaţi de către un consilier,
la alegere, de regulă din rândul contabililor autorizaţi sau al experţilor autorizaţi.
Măsurile dispuse ca urmare a controlului se comunică celor controlaţi în
termen de 30 de zile de la terminarea verificării la sediul acestora şi pot fi
contestate, la Ministerul Finanţelor, în 30 de zile de la data primirii notificării lor.
Ministerul Finanţelor va soluţiona contestaţiile şi va comunica soluţiile în
termen de 45 de zile. Decizia de soluţionare a Ministerului Finanţelor este
executorie şi poate fi atacată în termen de 15 de zile de la luarea la cunoştinţă, prin
organele judecătoreşti competente.
Direcţia generală a controlului financiar de stat şi direcţiile controlului
financiar de stat din judeţe şi din municipiul Bucureşti sunt structurate pe servicii

6
funcţionale, astfel:
1. Serviciul de metodologie, coordonare şi programare a activităţii
controlului financiar de stat din centrală şi din direcţiile teritoriale-
urmăreşte realizarea sarcinilor proprii şi legătura cu celelalte direcţii din
Ministerul Finanţelor Publice, alte ministere şi instituţii centrale;
2. Serviciul de control creat pentru următoarelor operaţii:
o Respectării disciplinei financiare şi de plăţi de către agenţii economici;
o Restructurării activităţii societăţilor comerciale cu capital de stat şi al
gestionării patrimoniului public;
o Respectării obligaţiilor financiare către fondurile publice şi al utilizării
sumelor alocate de la buget pentru finanţarea activităţilor economice şi
instituţiilor publice;
o Respectării disciplinei valutare şi a reglementărilor legale privind
operaţiunile comerciale cu străinătatea de către agenţii economici;
o Creanţelor şi angajamentelor interne şi externe ale statului, gestionării
garanţiilor guvernamentale;
o Activităţi financiare a regiilor autonome, organizării şi funcţionării
controlului financiar propriu al acestora;
o Respectării reglementărilor financiar-contabile în activitatea instituţiilor şi
a regiilor autonome din domeniul apărării naţionale şi ordinii publice;
o Respectării reglementărilor financiar-contabile în activitatea societăţilor de
asigurare şi reasigurare.

Direcţiile controlului financiar de stat din judeţe sunt structurate pe servicii

funcţionale, în funcţie de numărul posturilor de specialitate.

1. Programarea şi organizarea activităţii de control.

Activitatea aparatului de control financiar de stat al Ministerului Finanţelor
Publice se desfăşoară pe bază de programe trimestriale aprobate de Consiliul de
Administraţie al Ministerului Finanţelor Publice, urmărind aplicarea actelor normative
în domeniul financiar-contabil, bugetar, fiscal şi de preţuri.
Proiectul programului de activitate pentru întregul aparat de control
financiar de stat al Ministerului Finanţelor Publice se întocmeşte de Direcţia generală
a Controlului Financiar de Stat până în data de 10 al fiecărei luni din trimestru,
pentru trimestrul următor, pe baza sarcinilor primite de la conducerea Ministerului
Finanţelor Publice şi a propunerilor direcţiilor generale şi ale direcţiilor din minister,
ale compartimentelor din Direcţia generală a Controlului Financiar de Stat şi ale
direcţiilor controlului financiar de stat din teritoriu.
Direcţiile controlului financiar de stat judeţene şi cea a municipiului
Bucureşti, pe baza sarcinilor ce revin din programul aprobat, vor întocmi propriul
program de activitate.
Orice acţiune de control înscrisă în capitolul „alte acţiuni” trebuie să fie
dispusă sau aprobată în prealabil de către Direcţia generală a Controlului Financiar de
Stat.
Nominalizarea agenţilor economici la care se va efectua controlul şi sta bilirea
duratei acestuia se vor face cu respectarea strictă a prevederilor din Legea nr. 30/1991

7
privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare. în acest
scop, pentru evitarea controalelor repetate, a depăşirii duratei verificării şi pentru
asigurarea cuprinderii în control a tuturor unităţilor în cadrul perioadelor de
prescripţie, fiecare direcţie va ţine o evidenţă a acţiunilor de control pe fiecare agent
economic, cu ajutorul fişelor sau al unui registru.
De asemenea, se stabilesc duratele maxime diferenţiate ale acţiunilor de
control care se vor avea în vedere la întocmirea programului de activitate. In
situaţiile în care în efectuarea controlului nu se pot respecta duratele stabilite prin
program, directorul direcţiei generale a controlului financiar de stat va analiza
condiţiile concrete şi va putea dispune prelungirea duratei acţiunii, fără a infuenţa
realizarea celorlalte acţiuni prevăzute în programul de activitate şi fără depăşirea
duratei maxime prevăzute de lege.
Precizările asupra modului de organizare şi desfăşurare a acţiunilor din
programele de activitate aprobate, precum şi nominalizarea unor acţiuni necuprinse în
programe se efectuează prin directivele de lucru lunare, aprobate de conducerea
Direcţiei generale a controlului financiar de stat.
Directivele de lucru se transmit la direcţiile generale ale controlului financiar de
stat din teritoriu, până la data de 25 a lunii premergătoare celei la care se referă.
Activităţile de informare şi documentare sistematică a întregului aparat, din centrală şi
teritoriu, asupra reglementărilor financiar-contabile şi fiscale, a problemelor care
apar în realizarea bugetului, precum şi de pregătire a acţiunilor de control pe baza
îndreptarelor, tematicilor şi a obiectivelor de control se desfăşoară la sediu, la începutul
fiecărei luni, potrivit unui program a cărui durată se prevede prin directivele de lucru lunare.
În vederea folosirii eficiente a timpului afectat controlului, agentul economic care
urmează să fie controlat va fi avizat despre data începerii controlului pentru a lua măsurile
necesare îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin potrivit legii. Avizarea se face prin scrisoare, care
trebuie expediată cu minimum 5 zile înaintea începerii controlului.
În cazul acţiunilor de control inopinat, avizul de control se predă conducerii agentului
economic la prima prezentare.
În situaţiile când:
o nu se pot finaliza constatările şi nu se poate încheia actul de control;
o se refuză sau se tergiversează semnarea actelor de control;
o nu se depun obiecţiunile în termenul stabilit;
o obiecţiunile făcute sunt de natură să modifice total sau parţial unele
constatări, şeful serviciului din care face parte organul de control notifică
agentului economic controlat constatările reţinute în urma analizelor efectuate,
stabilind şi un termen de 15 zile până la care acesta este obligat să răspundă.
Pe baza răspunsurilor primite, organul de control face propuneri şefului serviciului din
care face parte, cu privire la modul de valorificare a constatărilor şi măsurilor ce urmează să
fie dispuse agentului economic controlat. în acelaşi mod se procedează şi în cazul în care
agentul economic nu răspunde la termenul stabilit de organul de control.

2. Valorificarea rezultatelor controlului.

Măsurile care se dispun în aplicarea prevederilor Legii nr. 30/1991 privind
organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare se iau pe baza actelor
de control legal întocmite de organele Direcţiei generale a controlului financiar de stat şi ale

8
direcţiilor judeţene şi din municipiul Bucureşti şi se adresează în toate cazurile
conducătorului agentului economic controlat.
Documentul cuprinzând dispoziţiile date unităţii controlate ce se emit pentru
luarea măsurilor legale se întocmeşte şi se transmite după încheierea actului de
control, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data terminării controlului, la sediul
agentului economic controlat. Totodată, se va fixa şi termenul până la care agentul
economic este obligat să comunice măsurile luate.
În termen de 15 zile de la sfârşitul fiecărei acţiuni de control din care au
rezultat sume datorate bugetului statului se întocmeşte documentul „Aviz de urmărire-
încasare” care se transmite sub semnătura şefului de serviciu şi a directorului
direcţiei la Direcţia generală a finanţelor publice.
Copiile avizelor de urmărire-încasare se păstrează la contabilitatea direcţiei de
control, după confruntarea cu datele din „Fişa acţiunii”, serveşte la
completarea datelor în „Registrul de încasări şi vărsăminte la buget”.

3. Evidenţa, urmărirea şi raportarea rezultatelor efectuate activităţii de

control.
Compartimentele de lucru din Direcţia generală a controlului financiar de stat
şi conducerile direcţiilor din teritoriu vor asigura, ori de câte ori e necesar, urmărirea la
agenţii economici controlaţi a aplicărilor măsurilor stabilite în timpul controlului sau a
celor transmise prin documentele de valorificare, precum şi a raportarea controlului pe
baza următoarelor evidenţe:
o fişa cu rezultatele controlului: se întocmeşte în mod obligatoriu de
către echipă (organ) de control şi se anexează la actul de control.
În fişă se vor scrie numai acele realizări obţinute ca efect al muncii
organelor de control.
Datele din fişă vor fi analizate de conducerile direcţiilor, care vor face şi
aprecieri asupra activităţii şi a muncii desfăşurate de organele de control;
o evidenţa urmăririi aplicării măsurilor dispuse prin documentele de
valorificare a controlului;
o evidenţa proceselor verbale de imputaţii şi pentru faptele penale;
o evidenţa cererilor, reclamaţiilor, sesizărilor şi propunerilor: în care se vor
scrie atât cererile, reclamaţiile, sesizările primite direct, cât şi cele primite
de la Ministerul Finanţelor Publice sau de la alte organe, pentru control.

Raportarea controalelor efectuate şi a rezultatelor acestora se face după

cum urmează:
 La termenele fixate pentru trimiterea actelor de control la
Direcţia generală a controlului financiar de stat, în 5 zile de la terminarea
controlului (în situaţiile în care: nu s-a precizat termenul de trimitere a
actelor de control; nu s-a solicitat trimiterea actelor de control; pentru
acţiuni incluse în program de conducerea direcţiei de control financiar de
stat). Se trimite la Direcţia generală a controlului financiar de stat şi „fişa
acţiunii”;
 În termen de 15 zile de la încheierea trimestrului, se trimite
la Direcţia

9
 generală a controlului financiar de stat situaţia privind realizarea programului
de control pe trimestrul expirat.
Toate acţiunile întreprinse care nu se regăsesc în programul aprobat de
conducerea ministerului, trimis direcţiilor din teritoriu la începutul trimestrului, se
înscriu în formular la capitolul „alte acţiuni”, menţionându-se natura acţiunii şi cine
a aprobat-o (acţiuni dispuse de Ministerul Finanţelor Publice, prin telex sau scrisoare,
acţiuni dispuse de conducerea direcţiei de control, sesizări, reclamaţii).
Până la 30 aprilie, 31 iulie şi 31 octombrie, Direcţia generală a controlului
financiar de stat va întocmi o informare pentru activitatea desfăşurată în trimestrul
expirat, pe care o va prezenta conducerii Ministerului Finanţelor.
Direcţia generală a controlului financiar de stat va întocmi, până la 1
februarie, raportul pentru anul precedent asupra activităţii aparatului de control din
centrală şi teritoriu, care se va supune spre dezbatere Consiliului de Administraţie al
Ministerului Finanţelor Publice.

2.2. Garda financiară

1. Organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare.

Garda Financiară este pusă sub comanda unui comisar general şi dispune de un
aparat central, abilitat să acţioneze pe întregul teritoriu al României şi de un aparat
teritorial, constituit în secţii judeţene şi a municipiului Bucureşti. Activitatea Gărzii
Financiare este coordonată de comandamentul gărzii.
Secţiile Gărzii Financiare au competenţa de control pe teritoriul judeţului
(sau a municipiului Bucureşti) în care sunt organizate. Extinderea controlului se
poate efectua numai cu aprobarea comisarului general sau a unui adjunct.
Fiecare secţie a Gărzii Financiare este condusă de un comisar-şef de secţie,
care este subordonat comisarului general.
Operaţiunile financiar-contabile şi administrative, aferente secţiilor Gărzilor
Financiare, sunt realizate prin direcţiile generale ale finanţelor publice şi
controlului financiar de stat.
Aparatul central şi cel al secţiilor Gărzii Financiare se organizează în divizii de
specialitate, conduse de către un comisar-şef de divizie, şi în alte
compartimente, potrivit organigramei aprobate de ministrul Finanţelor.
În activitatea de conducere, comisarul general şi comisarii-şefi de secţie sunt
ajutaţi de un număr de comisari generali adjuncţi şi, respectiv, comisari adjuncţi şefi
de secţie, stabilit prin ordin al ministrului Finanţelor.
Comandamentul Gărzii Financiare îşi desfăşoară activitatea în baza pro -
gramului de activitate, se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este necesar şi
analizează, în principal:
 Rapoartele de activitate periodice ale Gărzii Financiare, stabilind măsurile
care se impun pentru îmbunătăţirea activităţii acesteia;
 Colaborarea Gărzii Financiare cu direcţiile din cadrul Ministerului
Finanţelor;
 Global şi pe etape, rezultatele obţinute de Garda Financiară în cadrul
acţiunilor organizate împreună cu diferite organisme guvernamentale;

10
  Propunerile de masuri privind îmbunătăţirea cadrului legislativ, în scopul
eliminării suprapunerilor, lacunelor şi a disfuncţionalităţilor de orice fel;
 Completarea şi actualizarea programelor de activitate, în funcţie de
necesităţile curente.
Despre problemele mai deosebite, cu propuneri de măsuri, după ca,
Comandamentul Gărzii Financiare prezintă periodic informări conducerii Ministerului
Finanţelor.

2. Procedura de constatare a faptelor şi de contestare a actelor.

Documentele de control se întocmesc cu respectarea prevederilor legale, a a
normelor de lucru pentru personalul Gărzii Financiare şi a metodologiilor
elaborate de Ministerul Finanţelor.
Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se întocmeşte atât
pentru sancţionarea abaterilor de natură fiscală, cât şi pentru fapte de altă natură,
prevăzute în legi speciale, prin care se dispune şi măsura complementară a confiscării.
Actele de control pot fi supuse căilor administrative de atac, prevăzute de
Legea nr. 506/4.10.2001.
În cazul obiecţiilor, contestaţiilor sau plângerilor împotriva actelor de
control întocmite de comisari ai Gărzii Finaciare se va proceda conform legii şi
normelor referitoare la soluţionarea acestora.
Documentele prin care s-au stabilit impozite, taxe şi alte sume care trebuie
virate la bugetul de stat, ca urmare a controalelor efectuate, se transmit pentru
urmărire-încasare la organul fiscal, respectându-se metodologia specifică elaborată de
Ministerul Finanţelor.

2.3. Curtea de Conturi

1. Reînfiinţarea Curţii de Conturi a României (1992) şi funcţionarea

sa.
Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar, care exercită şi
atribuţii jurisdicţionale asupra modului de formare, de administrare şi de
întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
Funcţionează pe lângă Parlament şi îşi desfăşoară activitatea în mod independent,
conform actelor normative.
Articolul 139 din Constituţia României reglementează organizarea Curţii de
Conturi în modul următor:
 Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de
administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale
sectorului public. În condiţiile legii, Curtea exercită şi atribuţii
jurisdicţionale;
 Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor
de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat,
cuprinzând şi neregulile constatate;
 Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi
inamovabili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilităţii prevăzute

11
 pentru judecători.
Organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt reglementate de Legea nr.
77/2002. Potrivit legii Curtea de Conturi are următoarele atribuţii:
 Controlează modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a
resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi
modul de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al
unităţilor administrativ-teritoriale, urmărind respectarea legilor şi aplicarea
principiilor de economicitate, eficacitate şi eficienţă în gestionarea
mijloacelor materiale şi băneşti;
 Judecă şi hotărăşte cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagubele cauzate
de administratorii, gestionarii şi contabilii, precum şi de celelalte persoane suspuse
jurisdicţiei Curţii de Conturi, potrivit legii.

2. Atribuţiile de control.
Pentru exercitarea funcţiei de control asupra modului de formare, de administrare şi
de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra
modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-
teritoriale, Curtea de Conturi controlează:
 Formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor
sociale de stat şi ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi
mişcarea fondurilor între aceste bugete;
 Constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale şi a fondurilor de tezaur;
 Formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale
pentru credite interne şi externe;
 Utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi
transferurilor şi a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a
anuităţilor administrativ-teritoriale;
 Constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către autorităţile
publice autonome şi de către instituţiile publice înfiinţate prin lege, precum şi
organismele autonome de asigurări sociale ale statului;
 Situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al
statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice,
regiile autonome şi societăţile naţionale, precum şi concesionarea sau
închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică;
 Constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia
mediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă.

Sunt supuse controlului:

 Statul şi instituţiile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice
de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau nu;
 Banca Naţională a României;
 Regiile autonome;
 Societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale,
instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreună,
integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;
 Organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care

12
 gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în
condiţiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru.

Obiectivele care urmează a fi avute în vedere cu prioritate în cadrul

acţiunilor de control Ia agenţii economici sunt:
 Nivelul preţurilor externe obţinute, condiţiile de plată practicate şi măsura
în care s-a asigurat încasarea integrală şi la termen a valutei la
operaţiunile de export şi, îndeosebi, la produsele deficitare pe piaţa internă
(carne, animale vii, alte produse) sau cu tradiţie la export (cherestea,
mobilă, produse siderurgice, produse chimice etc);
 Eficienţa şi legalitatea utilizării fondurilor valutare obţinute prin credite
externe, cu prioritate a celor obţinute cu garanţii guvernamentale;
 Măsura în care, prin regimul licenţelor şi al taxelor vamale, se asigură
protecţia resurselor naturale la export şi a producţiei industriale indigene
în cazul importurilor;
 Cauzele înregistrării de pierderi importante la unele regii autonome şi
societăţi comerciale cu capital de stat;
 Măsura în care se asigură respectarea procedurilor legale referitoare la
utilizarea fondurilor destinate cercetării de către instituţiile de profil;
 Respectarea destinaţiilor prevăzute prin lege pentru subvenţiile acordate de
la bugetul statului regiilor autonome şi agenţilor economici;
 Respectarea normelor legale cu privire la:
o inventarierea şi reevaluarea activelor fixe;
o reevaluarea activelor circulante;
o închirierea şi darea în locaţie de gestiune a unor subunităţi ale
societăţilor comerciale;
o vânzarea de active;
o vânzarea de acţiuni ş.a.
 Legalitatea şi eficienţa punerii la dispoziţia unor persoane
juridice a avansurilor băneşti.

Obiectivele care urmează a fi avute în vedere cu prioritate în cadrul

acţiunilor de control la unităţile bugetare sunt:
 Modul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor obţinute din
vânzarea acţiunilor locuinţelor;
 Gestionarea patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale şi ale
instituţiilor publice, respectarea normelor legale cu privire la închirieri
de spaţii şi bunuri, precum şi la concesionări de terenuri;
 Respectarea reglementărilor legale privind încasarea şi utilizarea taxelor de
şcolarizare în valută de la cetăţenii străini;
 Deturnările de fonduri, de la un exerciţiu bugetar la altul şi de la destinaţiile
aprobate;
 Respectarea reglementărilor legale privind efectuarea cheltuielilor de capital
în ceea ce priveşte:
o aprobarea, întocmirea documentaţiei tehnico-economice;

13
 o asigurarea surselor de finanţare;
o organizarea licitaţiilor;
o acordarea avansurilor;
o efectuarea recepţiei şi plăţii;
 Respectarea dispoziţiilor legale cu privire la încasarea şi
utilizarea veniturilor extrabugetare;
 Legalitatea şi eficienţa punerii la dispoziţia unor persoane
juridice de avansuri băneşti.

3. Controlul ulterior.
Controlul exercitat de Curtea de Conturi este ulterior şi priveşte respectarea
dispoziţiilor legale privind gestionarea şi folosirea fondurilor publice (mijloace materiale şi
băneşti).
Curtea de Conturi are ca principală atribuţie verificarea:
 Contului general anual de execuţie a bugetului de stat;
 Contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat;
 Conturilor anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale;
 Conturile fondurilor de tezaur;
 Contului anual al datoriei publice, al statului şi al situaţiei garanţiilor
guvernamentale pentru credite interne şi externe primite de către alte persoane
juridice.

În exercitarea atribuţiei prezentate mai sus, Curtea de Conturi, în baza programului

propriu de control, verifică, pe parcursul exerciţiului bugetar şi la finele acestuia:
 Conturile gestiunilor publice de bani, alte valori şi bunuri materiale publice;
 Conturile execuţiei de casă a bugetelor publice;
 Conturile de execuţie ale subvenţiilor şi alocaţiilor bugetare pentru investiţii
acordate altor beneficiari decât instituţiile publice;
 Bilanţurile şi conturile de execuţie ale ordonatorilor de credite bugetare ale
administratorilor care gestionează fonduri ce se supun regimului bugetului
public;
 Conturile operaţiunilor referitoare la datoria publică.

Este de competenţa Curţii de Conturi să stabilească limitele valorice minime de la care

conturile menţionate mai sus sunt supuse controlului său în fiecare exerciţiu bugetar.
Prin verificarea conturilor, Curtea constată dacă:
 Conturile supuse controlului său sunt exacte şi conforme cu realitatea şi dacă
inventarierea patrimoniului public a fost făcută la termenele şi în condiţiile
stabilite de lege;
 Veniturile statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale, ale asigurărilor sociale
de stat şi ale instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din mijloacele
extrabugetare au fost legal stabilite şi încasate la termenele prevăzute de lege;
 Cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonanţate, plătite şi înregistrate
conform reglementărilor legale şi în concordanţă cu prevederile legii bugetare;
 Subvenţiile şi alocaţiile pentru investiţii s-au acordat de la buget sau din

14
 fonduri speciale, în condiţiile legii, şi s-au utilizat conform destinaţiilor stabilite;
 Contractarea împrumuturilor de stat, rambursarea ratelor scadente ale
acestora şi plata dobânzilor aferente s-au făcut în condiţiile legii;
 Creanţele şi obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt
îndreptăţite sau garantate, iar activele sunt protejate potrivit legii.
De asemenea, Curtea analizează:
 Legalitatea concesionării sau închirierii de bunuri publice;
 Calitatea gestiunii financiare, din punctul de vedere al economicităţii şi eficienţei.

Prin controalele sale, Curtea de Conturi urmăreşte în principal:

 Exactitatea şi realitatea bilanţurilor contabile şi a conturilor de profit şi pierderi;
 Îndeplinirea obligaţiilor financiare către buget sau către alte fonduri stabilite prin
lege;
 Utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din fonduri speciale, conform
destinaţiei stabilite;
 Calitatea gestiunii economico-financiare, dacă prin aceasta se afectează drepturile
statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale sau ale instituţiilor publice ori se
creează obligaţii în sarcina acestora.
De asemenea, Curtea de Conturi mai verifică modul de formare, administrare şi
întrebuinţare a resurselor financiare ale Fondului Proprietăţii de Stat şi modul în care
acesta îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege în raport cu societăţile
comerciale.
Obiectivele controalelor Curţii de Conturi dispuse de Camera Deputaţilor
sau de Senat se stabilesc de acestea prin hotărâre şi se aduc la cunoştinţă celor
interesaţi.

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Bostan, I. – Control financiar, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

2. Boulescu, M., Ghiţă, M. – Control financiar, Editura Eficient, Bucureşti, 1997.

3. Brezeanu, P. – Fiscalitate, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

4. Cucoşel, C. – Finanţele întreprinderii - note de curs, Editura Risoprint, Cluj-

Napoca, 2003.

5. Cucoşel, C. – Fiscalitatea în România. Teorie şi practică, Editura Universităţii de

Nord, Baia Mare, 2001.

6. Juravle, V., Vintilă, G. – Metode şi tehnici fiscale, Editura Rolcris, Bucureşti,

2000.

7. Moşteanu, T., Dinu, S. – Reforma sistemului fiscal în România, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.

8. Ţurlea, E. – Control financiar, Editura Scripta,

Bucureşti, 1998.

9. Şaguna, D. – Drept financiar şi fiscal, Tratat,

Bucureşti, 2000.

10. Colecţia revistei „Controlul economico-financiar”,

anul 2001-2004.

16