CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA NORMALĂ ŞI PATOLOGICĂ

În practica medicului de familie, medicina copilului sănătos respectiv

aprecierea dezvoltării fizice şi psihice a acestuia este o componentă
importantă a activităţii sale.
Copilăria se caracterizează prin modificări morfo-funcţionale şi psiho-
intelectuale care permit împărţirea acestei etape de viaţă în mai multe
perioade, fiecare cu caracteristicile ei.
Perioadele copilăriei sunt:
1. Perioada prenatală
- durează în medie 40 de săptămâni ( 280 ±10 zile )
- se împarte în perioada de ou ( 0-14 zile ), embrion ( 14 zile – 12
săptămâni ) şi făt ( de la 12 săptămâni până la naştere )
2. Perioada postnatală cu :
A. Prima copilărie ( 0-3 ani )
- Nou-născut ( 0-28 zile )
- Sugar ( 1- 12 luni )
- Copil mic ( antepreşcolar ) 1-3 ani
Caracteristici:
- creştere (în greutate şi inălţime) accentuată cu necesar caloric crescut
- dependenţa totală de mamă
- alimentaţie exclusiv lactată 5-6 luni
- apariţia dentiţiei de lapte
- dezvoltare psiho-motorie importantă
- morbiditate şi mortalitate crescute
- afecţiuni specifice vârstei ( la nou-născut: malformaţii congenitale,
boli genetice; la sugar afecţiuni ale aparatului respirator şi digestiv; la
antepreşcolar: accidente, traumatisme, intoxicaţii, boli
infectocontagioase )

B. A doua copilărie ( perioada preşcolară ) 3- 6 (7 ) ani

Caracteristici:
- dezvoltare psiho-motorie şi intelectuală importante
- necesar caloric mai redus şi creştere mai redusă
- patologia cuprinde boli imunoalergice, infectocontagioase, accidente,
intoxicaţii
- maturizarea sistemului imunitar
 C. A treia copilărie
- Şcolar mic : 6 (7) – 12 ani
- Şcolar mare : 12-14 (15 ) ani
- Adolescenţa ale cărei limite sunt diferit delimitate: de la 14 ani la fete
( alţi autori de la 8-10 ani ) sau 15 (16) ani la băieţi ( 10-12 ani după
alţii ) până la 18 ani.
Caracteristici:
- alimentaţie asemănătoare adultului
- creştere lentă ( staturală şi ponderală ) cu o accelerare înaintea
pubertăţii
- dentiţia definitivă înlocuieşte progresiv dentiţia de lapte
- dezvoltare intelectuală intensă
- pubertatea se caracterizează prin: apariţia caracterelor sexuale
secundare şi maturarea organelor sexuale, hiperexcitabilitatea
sistemului nervos, deprimare imună tranzitorie
- adolescenţa marchează sfârşitul copilăriei cu calcifierea cartilajelor de
creştere ale oaselor şi încetarea creşterii staturale
- patologia cuprinde: infecţii acute de căi respiratorii superioare,
afecţiuni cutanate, tulburări ale stării de nutriţie, deformări osoase,
tulburări de comportament, hemopatii maligne.

Creşterea şi dezvoltarea sunt cele mai importante procese ale copilăriei, care
încep în timpul vieţii intrauterine şi se continuă după naştere de-a lungul
întregii copilării şi adolescenţe.
Ritmul acestor procese este cu atât mai intens cu cât copilul este mai mic şi
este influenţat de o serie de factori exogeni şi endogeni.
A. Factorii de creştere exogeni:
- influenţează creşterea şi dezvoltarea mai ales în funcţie de vârsta la
care acţionează, primii ani de viaţă reprezentând una din cele mai
sensibile perioade
1. Alimentaţia
- mamei în timpul sarcinii
- sugarului şi copilului, atât subalimentaţia cât şi supra alimentaţia
având efecte nocive asupra sănătăţii copilului
2. Condiţiile de viaţă şi factorii socio-economici
3. Factorii psiho-afectivi şi culturali influenţează dezvoltarea
psihointelectuală a copilului.
4. Mediul geografic ( aer, soare, lumină, temperatură, umiditate,
presiune atmosferică ) şi poluanţii atmosferici
 Clima temperată are acţiunea cea mai favorabilă asupra creşterii, clima
excesivă ( alpină sau de deşert ) determinând o talie mai mică.
5. Activitatea fizică
6. Factori patologici
- ce ţin de mamă: infecţii cronice virale, bacteriene sau parazitare,
intoxicaţii cronice ( alcoolism, saturnism ), factori fizici ş.a.
- ce ţin de copil: malformaţii congenitale ( orale, digestive, cardiace,
renale ), ECI, afecţiuni digestive acute sau cronice ( sdr de
malabsorbţie ), sdr genetice, boli endocrine ş.a.

B. Factorii endogeni:
1. Factorii genetici
- ereditatea condiţionează parţial atât dezvoltarea fizică cât şi coeficientul de
inteligenţă, rezultatul final fiind dat de intricarea cu ceilalţi factori
menţionaţi
2. Factorii hormonali
- în timpul veţii intrauterine au un rol minor
- după naştere, intervin următorii hormoni:
● Hormonul de creştere ( STH ) este hormonul care reglează creşterea
ducând în funcţie de secreţia sa la nanism sau gigantism.
● Hormonii tiroidieni ( T4 şi T3 )
● Hormonii sexuali
● Hormonii pancreatici
● Hormonii glucocorticoizi
● Parathormonul

Creşterea ponderală
Nou-născutul la termen poate avea o greutate cuprinsă între 2800 - 4000
de grame cu o medie de 3200 grame.
Subponderalii sunt cei cu greutatea la naştere între 2500 – 2800 grame iar
supraponderalii sunt nou-născuţii a căror greutate la naştere este mai
mare de 4000 grame ( 4500 după alţi autori ).
Nou-născuţii cu greutate mai mică de 2500 grame se împart în:
- dismaturi atunci când se nasc la termen ( small for date )
- prematuri când vârsta gestaţională este mai mică de 37 de săptămâni.
Ritmul creşterii ponderale este cu atât mai mare cu cât copilul este mai
mic astfel:
 - după scăderea fiziologică din primele zile de 5 – 10% din greutatea
iniţială, ritmul de creştere al primelor 4 luni este de aprox. 750 de
grame pe lună
- în lunile 5 – 8 , creşterea lunară este de aprox. 500 de grame
- în ultimile luni ale primului an de viaţă ( 9 – 12 ) , creşterea ponderală
este de aprox. 250 de grame pe lună
- la 1 an, copilul îşi triplează greutatea de la naştere
- între 1 şi 2 ani, copilul are o creştere ponderală de 3000 grame, circa
250 grame pe lună
- după 2 ani, creşte în medie cu 2 Kg pe an
- înaintea pubertăţii, are loc o accelerare a creşterii ponderale .

Creşterea staturală
Lungimea sau înălţimea copilului reprezintă distanţa dintre vertex şi
plante şi este expresia creşterii scheletului.
Se măsoară în poziţie culcată cu ajutorul pediometrului în primii 2 ani de
viaţă, iar apoi cu taliometru ( statimetru ) în poziţie ortostatică.
La naştere, lungimea medie este de 50 de cm, cu limite între 48 – 52 de
cm iar apoi, ritmul de creştere este următorul:
- 4 cm în prima lună de viaţă
- câte 3 cm în lunile a 2 a şi a 3 a
- 2 cm in luna a 4 a
- câte 1 cm începând din luna a 5 a şi până la sfârşitul primului an de
viaţă
- în total, copilul creşte cu 20 de cm în primul an
- între 1 şi 2 ani, creşte cu 10 – 12 cm
- după 2 ani ritmul de creştere este de 4 – 5 cm pe an
- la pubertate, creşterea staturală se accelerează cu aproximativ 10 cm
anual.
Creşterea seculară reprezintă tendinţa de creştere progresivă cu fiecare
generaţie a valorilor medii ale înălţimii, greutăţii, instalarea mai precoce
a pubertăţii.

Perimetrul cranian sau circumferinţa craniană este un indicator valoros

al creşterii creierului, având o medie de 35 de cm la naştere .
Perimetrul cranian măsoară 45 – 47 de cm la 1 an, 50 de cm la 5 ani şi
aproximativ 55 de cm la 15 ani.
Volumul de la naştere al creierului se dublează între 0 – 6 luni, se
triplează la 2 ani şi atinge masa finală în jurul vârstei de 5 ani.
Perimetrul toracic este, la naştere, cu 1 – 4 cm mai mic decât perimetrul
cranian având între 31 – 34 de cm.
La 1 an , cele două perimetre sunt egale ( 45 – 47 de cm ), apoi
perimetrul toracic creşte mai rapid decât cel cranian depăşindu-l
progresiv cu atâţia cm cu câţi ani are copilul.
Alţi indici somatometrici sunt: pliul cutanat, circumferinţa braţului şi a
gambei, diametrul biacromial, biiliac ş.a.

Metode de evaluare a creşterii şi a dezvoltării

Aprecierea creşterii se face prin determinarea greutăţii, lungimii,

perimetrelor, a grosimii pliului cutanat şi a altor indicatori care se
măsoară la examenele periodice şi de bilanţ şi se înscriu în fişa copilului.
Aceşti parametri se compară cu cei ai altor copii sănătoşi, de aceeaşi
vârstă, sex şi din aceeaşi zonă geografică reprezentate grafic printr-o
curbă gaussiană în formă de clopot. Dintre valorile de referinţă, media se
află la vârful curbei iar abaterile se exprimă prin metoda percentilelor sau
a deviaţiilor standard.
Cel mai fidel indicator al creşterii este vârsta osoasă care se stabileşte pe
baza numărului şi dimensiunilor centrilor epifizari, comparând clişeelor
subiectului cu atlase standard ale zonei date.
Greutatea este un indicator valoros al creşterii ce reflectă creşterea în
ansamblu.
În practică se pot utiliza formule de evaluare a creşterii ponderale:
- la sugar, formula Finkelstein:
G = Gn + ( v în luni x 700 ) pt 0-6 luni şi
G = Gn + ( v în luni x 600 ) pt 7-12 luni
- pentru copilul peste 1 an, formula Herman:
G ( Kg ) ═ 2xV + 9 unde V reprezintă vârsta în ani.
Aprecierea stării de nutriţie la sugari se face cu ajutorul unor indici în
funcţie de greutate sau talie ( lungime ):
- indicele ponderal IP = G actuală / G ideală pt vârstă ( VN = 0,9 – 1,2)
- indicele statural IS = talia actuală / talia ideală pt vârstă ( VN = 1 )
- indicele nutriţional IN = G actuală / G vârstei taliei ( VN = 1)
Cel mai utilizat în practică este indicele ponderal, astfel:
- sugar eutrofic: IP = 0,9 – 1,2
- malnutriţie de gradul I: IP = 0,89 – 0,76
- malnutriţie de gradul II: IP = 0,75 – 0,61
- malnutriţie de gradul III: IP = sub 0,60
 Creşterea nesatisfăcătoare în greutate poati fi cauzată de :
a) aport caloric insuficient în caz de hipogalactie maternă, greşeli
alimentare cantitative şi / sau calitative, vărsături, diaree, malformaţii
congenitale de cord, malformaţii ale cavităţii bucofaringiene,
encefalopatie cronică infantilă ş.a.
b) sdr. de malabsorbţie: mucoviscidoza, boala celiacă
c) necesar caloric crescut în stări febrile, infecţii şi inflamaţii cronice,
boli de colagen, neoplazii ş.a.
d) erori innăscute de metabolism
O altă tulburare a stării de nutriţie este obezitatea care va face obiectul altui
curs.
Un alt indicator al creşterii este lungimea ( talia ) care poate fi estimată, ca şi
în cazul greutăţii cu ajutorul unor formule.
Lungimea de la naştere se dublează la 4 – 5 ani şi se triplează la 13 – 14 ani.
Creşterea în înălţime încetineşte după 13 ani la fete şi 15 ani la băieţi şi se
termină pe la 17 -19 ani la fete ( la băieţi, poate continua o creştere lentă
chiar după 20 de ani ).
Există şi formule ce prezic talia adultă:
- L adultă = 2 x L la 2 ani
- Formula lui Tanner: L adultă = L de la 3 ani x 1,87 pt băieţi ( 1, 79 pt
fete )
- L adultă = ( L la 3 ani x 1,27 ) + 54,9 pt băieţi şi ( L la 3 ani x 1,29 ) +
42,3 pt fete.
Pubertatea este perioada dezvoltării caracterelor sexuale secundare şi a
maturizării biologice a organelor sexuale, debutul ei fiind reprezentat de
apariţia menarhei la fete şi a pilozităţii pubiene la băieţi.
La pubertate, creşterea staturală este accentuată, sporul în înălţime fiind de 7
– 12 cm pe an la băieţi şi de 6 – 11 cm pe an la fete.
Tulburările de creştere în înălţime sunt talia sau statura mică şi talia
excesivă.

Talia mică este talia sub limita inferioară pentru vârstă şi sex ( sub percentila
5 ) şi se clasifică după Ciofu astfel:
a) talie mică intrinsecă în care:
- nu există deficit de hormon de creştere
- vârsta osoasă corespunde celei cronologice
- ritmul de creştere este normal
b) creştere întârziată:
- decalaj de cca 3 ani faţă de vârsta cronologică
 - cauzată de boli cronice neendocrine ( de cauză renală,
gastrointestinală) , malnutriţie de diferite cauze, talie mică
constituţional
c) creştere încetinită:
- ritm de creştere încetinit
- vârsta osoasă corespunde înălţimii
- cauze: deficit al hormonului de creştere, hipotiroidism, exces de
hormoni sexuali în caz de pubertate precoce.

Tot în cadrul tulburărilor de creştere se află şi copiii cu talie excesivă,

încadrându-se aici cei a căror înălţime depăşeşte 2 deviaţii standard faţă de
talia considerată normală pentru vârstă şi sex.
Talia excesivă se poate întâlni în următoarele situaţii:
- constituţional – este cea mai frecventă cauză de talie peste medie la
adolescenţi
- boli genetice: sdr.Klinefelter ( cariotip XXY, talie excesivă,
hipoandrogenism cu sterilitate primară, retard mental moderat ), sdr.
Marfan ( transmitere autosomal dominantă, pacienţi înalţi, cu membre
lungi, cu arahnodactilie, subluxaţie de cristalin, dilataţie de aortă,
scolioză, pectus excavatus sau carinatus ), ş.a
- cauze endocrine: gigantismul hipofizar ( rar întâlnit ) datorită
hipersecreţiei de STH în caz de tumori hipofizare
- cauze metabolice: obezitatea poate determina o talie mai mare în
unele cazuri.