RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI PATOLOGICE

INTRODUCERE

Recoltarea diverselor probe ( de sange, de urina etc) poate afecta direct

diagnosticul, tratamentul si vindecarea pacientului. De cele mai multe ori, asistenta
este drect responsabila de recoltarea prompta si corecta a acestor probe. In unele
cazuri, chiar daca nu asistenta este cea care recolteaza, ea trebuie sa verifice proba,
sa pregateasca pacientul, sa asiste medicul, sa-l ajute la efectarea respectivei
recoltari, sa acorde ingrijiri specifice pacientului dupa recoltare. Exista anumite teste
pentru care pacientul trebuie invatat cum sa si le faca singur acasa (glicemia pe
glucotest).

 Importanta analizelor de laborator

-completeaza simptomatologia bolilor cu elemente obiective

-infirma sau confirma diagnosticul clinic

-reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului

-confirma vindecarea
-semnaleaza aparitia unor complicatii

-permit depistarea imbolnavirilor infectioase ca si a persoanelor sanatoase purtatoare

de germeni patogeni

 Rolul asistentei
recolteaza analizele la indicatia medicului

respecta orarul recoltarilor

pregatirea psihica si fizica a pacientului

O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa il

efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru
respectiva manevra. Explicandu-i pacientului procedura medicala cu claritate si vom
castiga increderea si cooperarea sa. De exemplu, inaintea unei recoltari dificile si
dureroase ( cum ar fi punctia de maduva osoasa) trebuie sa informam pacientul
asupra tipului si gradului de disconfort pe care probabil il va simti. De asemenea
trebuie informat cat timp va dura procedura, la ce efecte sa se astepte dupa si in cat
timp vor fi gata rezultatele. Stiind exact la ce sa se astepte, pacientului ii va fii mult
mai usor sa coopereze si sa suporte manevra in sine.Daca trebuie doar sa asistam
medicul in timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, sa
il incurajam, si apoi sa-l supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau
complicatii, pregatite pentru a acorda ingrijirile specifice in orice situatie.

Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea

totala a pacientului si de corecta recoltare a probelor, cu atat mai mult cu cat unele
necesita anumite conditii de recoltare si schimbarea regimului de viata inaintea
recoltarii ( o dieta speciala, un mod corect de recoltare de catre insusi pacient, etc).

Consimtamantul pacientului
 Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege
exact ce i se va face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei
inainte de a consimti si a semna ca este de accord cu efectuarea procedurii.

A explica procedura, cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in primul

rand responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicatiile medicului, se va
asigura ca pacientul le-a inteles bine si va verifica daca pacientul a semnat
consimtamantul atunci cand este necesar.

pregatirea materialelor si instrumentelor necesare

1. Eprubeta pentru examen sumar urina (Examen sumar de urina)

2. Urocultor (Urocultura)
3. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice
(capac rosu)
4. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice
(capac galben)
5. Tub recoltare sange K2-EDTA pentru determinarea analizelor hematologice
(capac mov)
6. Tub recoltare sange 3.2% citrat citrate de sodium pentru determinarea testelor de
coagulare (capac bleu)
7. Tub recoltare sange 3,8% citrat de sodium pentru determinarea VSH (viteza de
sedimentare a hematiilor (capac negru)
8. Tub recoltare sange Sodium F-K3-EDTA pentru determinarea glicemiei (capac
gri)
9. Coprocultor (materii fecale)
10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultura)

efectueaza tehnica cu professionalism

completeaza imediat si corect buletinul de analiza

etichetarea produsului

transporta la laborator ambalate corespunzator(cutii cu capac)

 Masuri de protectie:
Masurile de protectie trebuie luate atat pentru asistenta cat si pentru pacient. Dupa
recoltare, produsul trebuie pastrat si transportat in conditii optime, care sa nu
afecteze rezultatul.

Tipuri de laboratoare :
  Laborator de hematologie:pentru analize hematologice;aceste analize se
executa in majoritatea bolilor si in mod special in bolile de sange.

 Laborator de biochimie:executa analize biochimice din sange,urina si alte

produse,analizand substantele minerale sau organice din compozitia lor.

 Laborator de microbiologie:depisteaza existenta microbilor,in cazul bolilor

infectioase.

 Laborator de virusologie:depisteaza existenta virusilor in produsul biologic

recoltat.

 Laborator de parazitologie:pune in evident diferiti paraziti,localizati in

corpul uman.

 Laborator de serologie:pune in evidenta anticorpi fabricati de corpul uman

cu ocazia unei eventuale boli microbiene.

 Laborator de endocrinology:pentru analiza hormonale

 Laborator de micologie:pentru analiza ciupercilor.

 Laborator de igiena:pentru analiza apei,aerului,alimentelor

 Laborator de toxicologie:pentru analiza toxinelor din corp .

RECOLTAREA SANGELUI

Sângele se recoltează pentru examene:

hematologice
biochimice
 bacteriologice
parazitologice
serologice
Recoltarea se face prin:

punctie capilara
puncţie venoasă
puncţie arterială

PUNCTIA CAPILARA

Definitie Recoltarea sangelui capilar pentru analize de laborator

Scop Recoltare -glicemie,cholesterol,hemoleucograma,hemoglobina

TS(timp de sangerare),TC(timp de coagulare),grup sanguin,Rh
Materiale  lanteta sterila sau ac de punctie steril,stilet special steril de
necesare unica folosinta
 antiseptic pentru tegument(alcool 90grade)
 tampoane sterile
 pipeta Potain(pentru numararea elementelor figurate),
 hartie de filtru
  lame de sticla,lamele(pentru frotiu)
 benzi de testare
 manusi de protectie,
 tavita renala

Locuri de electie pulpa degetului inelar sau mediu

lobul urechii,
fata plantara a halucelui si calcai, la copil
Pregatire pacient Psihica:se explica necesitatea efectuarii tehnicii
Fizica :se aseaza in pozitie sezand cu bratul sprijinit;spalarea
mainilor cu apa si sapun,se usuca corect
Tehnica  se spala mainile
 se imbraca manusile
 se aseptizeaza locul punctiei cu un tampon cu alcool
 se asteapta evaporarea alcoolului
 cu o miscare brusca se inteapa pulpa degetului,perpendicular
pe straturile cutanate
 se sterge prima picatura de sange cu tampon uscat sau hartie
de filtru
 se lasa sa se formeze o noua picatura de sange din care se
recolteaza cu pipeta sau pe lama(se pune o picatura de sange
pe benzile de testarea glicemiei,colesterolului;1picatura pe
lama de sticla pentru frotiu simplu sau frotiu in picatura
groasa;
  pentru determinarhematologice(hemoglobina,hematii,leucocite
)se utilizeaza pipeta Potain
Efectuarea  la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm
diametru
unui frotiu
 se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45° cu
lama (picătura se întinde prin capilaritate)
 lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând aceeaşi
înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze
 se agită lama pentru uscare
 se etichetează şi se trimite la laborator
 un frotiu bun este fara goluri,cu un strat regulat
Examenul in  pentru examenul în picătură groasă sângele se recoltează sub
formă de picătură groasă
picatura
 se recoltează pe fiecare extremitate a lamei câte 3 picături
groasa
cât mai apropiate între ele
 cu colţul unei lame şlefuite se amestecă picăturile formând o
pată circulară cu diametrul de aproximativ 1,5-2 cm
 se continuă amestecarea picăturilor până se formează un mic
cheag – semnul unei defibrinări complete
 uscarea frotiului se face prin agitarea lamei
 numele bolnavului şi numărul buletinului de analiză se
înscriu direct pe lamă cu creion dermatograf
 picătura groasă se execută pentru punerea în evidenţă a
plasmodiilor malariei (recoltarea se face în cursul accesului
febril când numărul paraziţilor în sânge este foarte mare).
PUNCTIA VENOASA

Definitie  Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o

venă prin intermediul unui ac de puncţie.
Scop  explorator
recoltarea sângelui pentru examene de laborator –
biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice
 terapeutic
administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi
perfuziei intravenoase
recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut,
hipertensiune arterială.
Materiale Materialele se pregatesc in functie de scop
necesare tava medicala
garou sau banda Esmarch
manusi
 paduri cu alcool
tavita renala
holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder
vacutainere cu aditivii specifici in functie de analiza
ceruta(EDTA,citrat de sodiu 3,8%,heparina)
seringi+ace sterile
etichete
formular analize pentru laborator
recipient special de colectare si transportare a probelor de
laborator
solutii medicamentoase
materiale pentru perfuzie
materiale pentru transfuzie
bandaj adeziv pentru locul punctiei
recipiente pentru colectarea deseurilor

 venele de la plica cotului(cefalica si bazilica)unde se

Locul
punctiei formeaza un ―M‖venos prin anastomozarea lor
 venele antebratului

 venele de pe fata dorsal a mainii

 venele subclaviculare
 venele femurale

 venele maleolare interne

 venele jugulare si epicraniene-la sugari si copii mici

 orice vena accesibila

punctie subclaviculara
Pregatirea  pregătirea psihică – se comunica pacientului ce i se va face,
pacientului i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa
 pregătirea fizică – pentru puncţia la venele braţului,
antebraţului:
o se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru
pacient, cât şi pentru persoana care execută puncţia
(decubit dorsal)
o se examinează calitatea şi starea venelor
o se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi
extensie,decliv
o se dezinfecteaza tegumentele
o se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra
locului puncţiei,
o se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele
devenind astfel turgescente

Tehnica  spalarea mainilor si dezinfectia,imbracarea manusilor

 se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul
puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos
asupra ţesuturilor vecine
 se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu
bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor;
 se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în
direcţie oblică (unghi de 30 grade), apoi peretele venos –
învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează
 în gol;
 se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;
 se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu
seringa
 se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase:
injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzie
 în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub
din polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul
rămânând legat de braţ
 se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin
desfacerea garoului şi a pumnului
 se aplică tamponul îmbibat în soluţie antiseptica la locul de
pătrundere a acului şi se retrage brusc acul
 se comprimă locul puncţiei 2-3 minute, braţul fiind în poziţie
vertical

Puncţionarea venei femurale se va face în regiunea femurală

(sub nivelul ligamentului inghinal),

la circa 1 cm medial de artera femurală, reperată prin palpare,

cu pacientul aflat în decubit dorsal.

direcţia de pătrundere a acului va fi oblică în sus sub un

unghi de 60-70 de grade exercitând în permanenţă o aspiraţie
uşoară asupra pistonului seringii, până ce sângele venos
pătrunde în seringă.

După puncţie se va exercita o presiune moderată asupra

 regiunii timp de 1-2 minute pentru a evita formarea unui
hematom

Ingrijiri  se face toaleta locală a tegumentului

post tehnica  se schimbă lenjeria dacă este necesar
 se asigură o poziţie comodă în pat
 se supraveghează pacientul
Consideratii pentru evidenţierea venelor
speciale: o se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea
cubitală a mâinii pe faţa anterioară a antebraţului
o se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă
o tapotament la locul punctiei
pentru puncţionarea venelor jugulare, pacientul se aşează în
decubit dorsal, transversal pe pat, cu capul lăsat să atârne
prin puncţia venoasă, se pot fixa catetere
Se utilizează numai materiale de unică folosinţă.
Se evita
 puncţionarea venei din lateral
 puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos
 manevrarea incorectă a instrumentarului steril
  atingerea produsului recoltat
 flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului,
deoarece împiedică închiderea plăgii venoase, favorizând
revărsarea sângelui.

Accidente Intervenţiile asistentei

Hematom (prin infiltrarea - se retrage acul şi se comprimă

sângelui în ţesutul perivenos)
locul puncţiei 1-3 minute

Străpungerea venei - se retrage acul în lumenul venei

(perforarea peretelui opus)

Ameţeli, paloare, lipotimie - se întrerupe puncţia, pacientul

se aşează în decubit dorsal fără

pernă, se anunţă medicul.

Recoltarea
cu sistem Inaintea recoltarii sangelui,
vacutainer
 desfaceti acul prin rasucirea capacului sigilat.
 inlaturati capacul si expuneti partea filetata (1), avand grija
sa nu indepartati teaca sterila in care se gaseste acul (2)
 asamblati acul la holder (3).
Toate tuburile (4) pot fi acum umplute unul dupa altul in
concordanta cu instructiunile de mai jos
a.Aplicati un garou pe antebratul pacientului si intepati pielea de la
plica cotului, ajutandu-va de degetul mare si indexul mainii drepte.
b. Inversati pozitia mainilor cat mai curand posibil dupa ce acul a
penetrat vena; apasati vacutainerul cu degetul mare al mainii
drepte, indexul si degetele mijlocii sustinandu-l.

c.sangele este atras de vacumul din vacutainer si curge in tub cu

viteza proprie ;se elibereaza garoul din jurul bratului pacientului
imediat ce sangele a aparut in vacutainer,cu mana stanga ,sustinand
in continuare holderul
d.se retrage vacutainerul cu mana dreapta,apasand usor cu degetul
mare pe una din marginile holderului
e. Pentru a asigura optima omogenizare a sangelui cu
anticoagulantul, efectuati 8-10 miscari de inversiune a tubului.
f. Daca se recolteaza mai mult de un vacutainer, inserati cel de-al
doilea tub si repetati pasii descrisi mai sus .

.
Ordinea de recoltare a tuburilor:
1. recipientele pentru hemocultura;
2. tuburile fara aditivi;
3. tuburile ce contin citrat;
4. tuburile ce contin heparina;
5. tuburile ce contin EDTA
De respectat
 utilizati manusi de unica folosinta pentru fiecare pacient
caruia i se recolteaza probe de sange
 evitati punctionarea in zonele in care exista leziuni cutanate;
 dezinfectati zona aleasa pentru punctionare cu ajutorul unui
tampon steril imbibat in solutie de alcool 70%, prin miscari
circulare, din interior spre exterior
 dupa tamponare, lasati sa se usuce zona inainte de a trece la
punctionare (daca zona este umeda, poate fi indusa hemoliza
probei);
 la sfarsitul punctionarii, aplicati imediat un tampon
compresiv pentru a asigura hemostaza si a evita formarea
hematomului (durata recomandata a compresiei 2-3 minute);
 formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar
cu datele pacientului, analizele cerute, data si ora recoltarii,
numele medicului care indica analizele.
 fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele
pacientului
 a se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece
se poate produce hemoliza.
 acul de punctie nu va fi reintrodus in teaca (pentru a evita
inteparea), indoit sau taiat, ci va fi depus intr-un container
de plastic rezistent la reziduuri intepatoare sau taietoare.
TIPURI DE VACUTAINERE

CULOARE ANTICOAGULANT SAU ANALIZE DE LABORATOR

DOP ADITIV
ROSU Fara aditivi Biochimie,serologie
MOV EDTA Hematologie :Ht,Hb,HLG
NEGRU Citrat de sodiu VSH
ALBASTRU Citrat de sodiu Hematologie:factori ai coagularii-timp
Quik,APTT
VERDE Heparina Biochimie :ionograma,hormone,gaze
arteriale
GALBEN Citrate de Hemocultura
dextroza=mediu de
cultura pentru eritrocite
GRI Florura de sodiu Glicemie
Examene hematologice

Hemoleucograma completa( HGL)

Hemoleucorama este o analiza care masoara urmatoarele cantitati:

RBC (eritrocite sau hematii) – Numarul de globule rosii din sange

WBC (leucocite ) – Numarul de globule albe din sange

HGB (hemoglobina) – Cantitatea totala de hemoglobina din sange

PLT (platelete sau trombocite) – Numarul de trombocite

HCT ( hematocrit) – Masa de globule rosii dintr-un anumit volum de sange

exprimata in procente

numaratoare diferentiala a leucocitelor(formula leucocitara)

o neutrofilele(NEU)
o eozinofilele(EOS)
o limfocitele(LY)
o monocitele(MO)
o basophile(BAS)

indici eritrocitari :
Evaluarea hematiilor (eritrocitelor) din punct de vedere al volumului si
continutului in hemoglobina se realizeaza prin masurarea sau calcularea
urmatorilor parametrii:

volumului eritrocitar mediu (VEM,MCV);

hmoglobina eritrocitara medie (HEM,MCH);
concentratia eritrocitara medie de hemoglobina (CHEM,MCHC);
largimea distributiei eritrocitare (RDW)

Recipientul de recoltare-vacutainer cu capac mov/roz – K3 EDTA;

RBC – Hematiile sunt celule ale sangelui, cu forma rotunda, avand central

de culoare rosu deschis si marginile mai intens colorate. Hematiile sunt cele mai
numeroase celule din sange si totodata cele mai specializate celule ale
organismului, avand rol in ransportul O2 de la plamani la tesuturi si transferul CO2
de la tesuturi la plamani (lucru care se realizeaza prin intermediul hemoglobinei
continute in hematii). Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de
numarul si functionarea globulelor rosii si hemoglobinei

Globule roşii şi un limfocit văzute la microscop

Valori normale

-barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub

-femei=3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub

poliglobulia defineste valorile crescute ale numarului de eritrocite ; apare în

insuficienta respiratorie, bolile cardio-pulmonare, etc.

anemia defineste valorile scazute ale numarului de eritrocite, apare în

hemoragii,hemoliza, insuficienta maduvei hematogene din intoxicatii,
iradiere, infectii, etc.

\
Eritropoieza - formarea globulelor rosii
 Reticulocitele sunt considerate celule rosii "imature"care contin acizi

nucleici reziduali (ARN). Aceste hematii tinere se maturizeaza complet in

circulatia periferica in aproximativ 1-2 zile dupa ce parasesc maduva osoasa (unde
stau pana la 4 zile dupa expulzarea nucleului), timp in care pierd complet
capacitatea de sinteza proteica, iar sinteza de Hb inceteaza.Prezenta reticulocitelor
constituie un indicator al activitatii medulare.

Implicatii clinice

o Numarul de reticulocite creste in cazul unor pierderi masive de sange sau in

cazul unor afectiuni in care hematiile sunt distruse prematur, cum ar fi
anemia hemolitica.
o Scaderea numarului de reticulocite se intalneste in cazul chimioterapiei,
neoplasme osoase, anemia pernicioasa, etc.

Hemoglobina este elementul principal al hematiilor care are rol in

transportul de oxigen (oxihemoglobina) si a dioxid de carbon (carbohemoglobina).

Hemoglobina este alcatuita dintr-o componenta proteica formata din doua perechi
de lanturi polipeptidice numite globinae, fiecare dintre acestea fiind conjugat de un
grup hem (un complex al unui ion de fier cu pigment rosu numit porfirina).Fiecare
gram de hemoglobina poate transporta 1,34 ml oxigen per 100 ml de sange. In
circulatia sanguina formele de hemoglobina intalnite sunt: deoxihemoglobina
(HHb), oxihemoglobina (O2Hb), carboxihemoglobina (COHb) si methemoglobina
(MetHb), toate acestea fiind determinate impreuna in sangele total.

Valori normale

 la barbati = 13-16 g la 100 ml sange

  la femei = 11-15 g la 100 ml sange

scaderea hemoglobinei sub valorile de referinta determina aparitia anemiei

cresterea hemoglobinei conduce la aparitia eritrocitozei (numita si
policitemie).

Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de hematii si volumul

sanguin total. El depinde de masa de hematii, de volumul mediu al hematiilor si de

volumul plasmatic, astfel ca atunci cand hematiile sunt de marime normala,
modificarile hematocritului le urmeaza pe cele ale numarului de hematii.

Valori normale

 la barbati = 40-48%
 la femei = 36-42%

Indicii eritrocitari

VEM indica volumul mediu al eritrocitului.

Valori normale: 80 - 100 μm3

Variatii patologice:
• valori mai mici decât 80 μm3 caracterizeaza microcitele (în cazul anemiei prin
deficit de Fe, microsferocitoza)
• valori mai mari de 100 μm3 caracterizeaza macrocitele (în cazul anemiei prin
deficit de acid folic si vitamina B12, anemia Biermer, anemia megaloblastica)

CHEM reprezinta concentratia medie de Hb/100 ml eritrocite.

Valori normale: 32 - 36 g Hb/100 ml eritrocite (normocromie).

Variatii patologice: valori < 31 g Hb/100ml eritrocite definesc hipocromia.

HEM reprezinta cantitatea de Hb continuta de un eritrocit.

Valori normale: 20 - 34 pg.

Variatii patologice: valori mai mici decât 20pg definesc hipocromia.

INDICELE DE DISTRIBUTIE ERITROCITAR

(RDW – RED CELL DISTRIBUTION WIDTH)
RDW reprezinta deviatia standard a mediei volumelor eritrocitare raportate la
VEM si se determina cu ajutorul histogramelor – curbe de distributie % a marimii
celulelor.
Valori normale: 11,5 - 14,5 %.
Variatii patologice: variabilitatea crescuta a volumului eritocitelor defineste
anizocitoza(RDW crescut). Astfel, cu cât RDW va fi mai mare, cu atât anizocitoza
este mai marcata

Celule normale Reticulocitoza crescuta

WBC – Leucocitele Leucocitele sau globulele albe sunt celule ale

sistemului imunitar produse de maduva osoasa si care apara organismul de
boli infectioase si de corpuri straine.
Valori normale

 la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub

 la copii (1-6 ani) = 4000-10000 pe 1 mm cub.

Leucocitoza (L>10000/µl

Leucopenie (L<4000/µL)

Exista diferite tipuri de celule albe care in mod normal apar in singe: Neutrofile
(PMN), Eozinofile (EO), Bazofile (BAS), Limfocite (LY), Monocite (MO).

PLT – Trombocitele reprezinta un tip special de celule ale sangelui cu rol

important in procesul de coagulare. Daca un pacient nu are o cantitate suficienta de

trombocite in sange, poate fi supus unui risc crescut de hemoragii si echimoze.
Valori normale

150 000-400 000/mm cub

 cresterea numarului de trombocite conduce la trombocitoza

 scaderea numarului de trombocite conduce la trombocitopenie care este cea
mai frecventa cauza de sangerare.

Timp de sangerare

Este o analiza care determina capacitatea de coagulare a sangelui. Cu un ac se

inteapa usor lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se
cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai sangereaza.

Valori normale

3-4 minute.
Prelungirea TS indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu
tendinta la hemoragie.

Timp de coagulare

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau
in vederea unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se
recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se
cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.
Valori normale

5-8 minute.

Cresteri anormale

Depasirea acestui timp (t.c. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu
intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii.
Scaderi anormale
Un timp de coagulare scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de
rapida a sangelui putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa
cum se intampla in unele infectii microbiene

Timp Quick

Timpul Quick este un test screening pentru diagnosticul deficientelor de

coagulare.
Valori normale

12-15 secunde sau 80-100%.

Un timp de protrombina prelungit se intalneste in deficienta de factori II, V,VII sau
X, deficienta de vitamina K, hemoragie, afectiuni hepatice, obstructie biliara,
terapie cu anticoagulante orale, absorbtie deficitara a grasimilor.

Dozarea timpului de protrombina ( timpul Quick) este o metoda de explorare a

factorilor coagularii din sistemul extrinsec ( I, II, V, VII, si X), in prezenta de
tromboplastina tisulara in exces. Determinarea timpului de protrombina se
utilizeaza pentru controlul terapiei anticoagulante orale si explorarea caii
extrinseci a coagularii

APTT

Timpul partial de tromboplastina activata ( APTT) este o metoda care masoara

activitatea totala a sistemului intrinsec de coagulare.

APTT prelungit apare in deficiente ale sistemului intrinsec de coagulare, terapie cu

heparina, streptokinaza, urokinaza, deficienta de vitamina K, hipofibrinogenemie,
afectiuni hepatice. Un APTT scazut apare in hemoragii acute, cancer hepatic etc.

Fibrinogen

Fibrinogenul este factorul I plasmatic al coagularii. Fibrinogenul este o proteina

globurala prezenta in plasma sanguina care, sub actiunea trombinei, este
hidrolizata partial rezultand o proteina insolubila, fibrina. Afectarea nivelului
plasmatic al fibrinogenului este expresia afectarii directe a diverse organe, intre
care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale.

Valori normale
200-400mg/dl

Cresteri ale valorii fibrinogenului au fost observate in inflamatii, infarct miocardic

acut, sindrom nefrotic, cancer, sarcina. Un fibrinogen scazut apare in afectiuni
hepatice, cance, disfibrinogenemie, hipofibrinogenemie congenitala etc.

anticoagulante orale si explorarea caii extrinseci a coagularii.

VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este o probă care exprimă grosimea

statului de depunere a eritrocitelor (hematiilor), exprimat în milimetrii [mm], în
eprubetă, într-un interval de o oră [1h], 2 ore [2h] sau o zi [24h] .
După cum se ştie, în plasmă, eritrocitele se află în suspensie. După recoltarea unei
probe de sânge şi depunerea ei într-o eprubetă împreună cu o substanţă
anticoagulantă, are loc o sedimentare a hematiilor (eritrocitelor) care constă în
depunerea lor la fund, proces ce are loc simultan cu limpezirea, clarificarea probei
în partea ei superioară..
Mod de recoltare –punctie venoasa cu holder+ac -vacutainer cu capac negru

sau

seringa de 2ml si ac de punctie venoasa;

pipete Westergreen cu stativul corespunzator;
citrat de sodiu 3,8%, solutie sterila;
materiale necesare recoltarii sângelui prin punctie venoasa.
Tehnica
 se aspira în seringa solutie de anticoagulant cu care se clateste seringa,
retinându-se 0,4ml;
 se punctioneaza vena, dupa dezinfectare, si se aspira sânge în seringa pâna la
2 ml;
 continutul seringii se amesteca prin cateva miscari de rasturnare;
 proba se trece apoi într-o eprubeta din care se aspira cu pipeta Westergreen
pâna la diviziunea 0, astfel încât coloana de sânge sa fie continua;

metoda manuala Westergren: se aseaza tubul in pozitie verticala intr-un

suport gradat milimetric si se citeste nivelul de sedimentare a hematiilor in mm
dupa 1 ora; in unele teste este citit rezultatul si dupa un interval de 2 ore, dar acesta
nu furnizeaza informatii suplimentare
 se plaseaza pipeta în stativ în pozitie perfect verticala;
 citirea se face dupa o ora, iar rezultatul se exprima în mm coloana de plasma
separata de eritrocite în decurs de o ora (mm/ora).
Valori normale:
• barbat: 1 – 10 mm/ora;
• femeie: 2 – 13 mm/ora;
Variatii fiziologice:
• la femei, V.S.H.-ul creste în timpul menstruatiei;
• la femei, V.S.H.-ul creste în sarcina (mai ales în ultimele luni).
Variatii patologice:
• Cresterea V.S.H.-ului apare în boli infectioase sau inflamatorii (pneumonii,
rheumatism articular acut, tuberculoza activa, septicemie, pielonefrite), în anemii,
infarct miocardic,leucemii, neoplasme, etc.
• Scaderea V.S.H.-ului apare în poliglobulii, etc.

Tabel cu analize hematologice

Test Mod de recoltar Valoare normala/unitate

Pv=punctie venoasa de masura
Pc =punctie capilara
 Hemoleucograma cu pc
formula pv.cu holder+ac in
leucocitara vacutainer dop mov
(contine EDTA)
sau
cu seringa 2ml-
2ml sange/EDTA

Hemoglobina(Hb) B:13-17g/100mL
― F:11-15g/100mL
Hematocrit (Ht) ― B:42-48%
F:40-43%
 Eritrocite (H) ―
(hematii,globule rosii) 4 000 000-6 000 000/mmc
Leucocite (L) ― 4000-10000/mmc
(globule albe) >leucocitoza
>leucopenie
Formula leucocitara ―  Granulocite neutrofile
- nesegmentate(GNnesegm)=1-
4%;50-250/mmc
-segmentate(GNsegm)=50-
70%;2500-4800/mmc
 Limfocite=25-
30/%;1200-2400/mmc
 Monocite =4-8%;300-
640/mmc
 Eozinofile =1-3%;100-
200/mmc
 Bazofile =0,5-1/%;20-
40/mmc
Trombocite ― 150 000-400 000/mmc
 VSH(viteza de pv fara staza; F:1h=2-12mm;2h=12-20mm
sedimentare a hematiilor) vacutainer dop negru(cu B:1h=1-10mm;2h=7-15mm
citrate de Na)
sau
cu seringa 2ml -
1,6mlsange/0,4ml citrate
de sodium 3,8%

 Teste de coagulare:
 APTT(activitate partial a pv.vacutainer 25-35‖
tromboplastinei tisulare dop bleu
Timp Quick ― 13-15‖
sau
cu seringa de 5ml cu ac
Timp Howel sterile-4,5ml sange/0,5ml
citrat de sodiu 1-2minute

IP(Indice de ― 85-100%
protrombina)
Fibrinogen 200 -400mg/dl
Timp de sangerare –TS pc 2-4minute
este timpul care se scurge din
momentul inteparii lobului
urechii sau pulpei degetului pana
la oprirea sangerarii
Timp de coagulare-TC pc 5-8minute
este timpul scurs de la
recoltare(punere pe lama) pana
la coagularea picaturii
 BIOCHIMIE- SANGE

 Ureea

Ureea este sintetizata in ficat ca si produs secundar al dezaminari aminoacizilor

Eliminarea ei in urina reprezinta calea majora de excretie a azotului.

Concentratiile plasmatice crescute de uree apar ca rezultat al unei diete hiperproteice,

al catabolismului crescut al proteinelor, dupa hemoragii gastrointestinale, deshidratare
medie, soc sau functionare cardiaca defectuoasa sau datorita tratamentului cu
glucocorticoizi( uremie pre-renala). Uremia post-renala este cauzata de factori care
obstructioneaza fluxul urinar: nefrolitiaza, tumori sau hipertrofie a prostatei.Utilitatea
ureei ca indicator al functiei renale este limitata de variabilitatea concentratiei
plasmatice ca rezultat al factorilor non-renali.

 Creatinina

Creatinina este produsul catabolic final al creatinei (sau fosfocreatinei). Cantitatea

produsa in fiecare zi este legata de masa musculara. Creatinina este filtrata liber de
catre glomerulii renali (mici cantitati sunt reabsorbite si de asemenea sunt secretate de
catre tubuli).

Dozarea creatininei este realizata aproape exclusiv pentru evaluarea functiei rinichilor
(perfuzie renala defectuoasa, pierdere a functionarii nefronilor) si in monitorizarea
dializei renale.

Valori crescute ale creatininei sanguine apar in urmatoarele situatii:

Functionare renala defectuoasa

Nefrita cronica
Afectiuni musculare( cauzate de gigantism, acromegalie, miastenia gravis,
distrofie musculara, poliomielita)
Afectiuni cardiace congestive
Soc
Deshidratare

Valori scazute apar in cazul:

Afectiuni ale ficatului avansate si severe

Dieta proteica inadecvata
Sarcina

 Acid uric seric

Acid organic care se gaseste in urina si in sange, rezultat din arderea proteinelor.
Acidul uric este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina,
guanina.

Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului.

Nivelul acidului uric in sange se numeste uricemie.

Valori normale
In sange: 2-5 mg/100 ml ser la adulti;

Variatii fiziologice

 Acidul uric se defineste ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor
in organism.
 Valoarea acidului uric variaza in functie de: alimentatie, sex, varsta, factori
genetici, diferite stari fiziologice ( effort fizic, menopauza ).
 Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce
alimentatia saraca in purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
 La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este
mai crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
 La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa
aceasta, cand poate atinge valorile prezente la barbati.
 Cresteri anormale-valorile crescute ale acidului uric seric se intalnec in
urmatoarele cazuri:• Guta • Insuficienta renala cronica • Leucemie • Boli
infectioase • Poliglobulie • Procese insotite de degradari tisulare precum si
dupa radioterapie • Tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice
• Terapie cu ACTH sau hidrocortizon • Toxicoza gravidica • Intoxicatiile cu
plumb si mercur
 Scaderi anormale-valorile scazute ale uricemiei se intalnesc in boala Wilson

 Glicemia

Glicemia reprezinta una din constantele fundamentale ale mediului intern, iar determinarea
sa este modalitatea cea mai frecventa de evaluare globala a metabolismului intermediar al
hidratilor de carbon.
Glucoza este formata la nivelul ficatului prin digestia carbohidratilor si prin conversia
glicogenului in glucoza. Nivelul glicemiei este reglat, in principal, prin actiunea a doi
hormoni si anume insulina si glucagonul, insulina crescand permeabilitatea membranelor
celulare pentru glucoza, facilitand transportului glucozei in celule, stimuland formarea
glicogenului si reducerea nivelului glicemiei, iar glucagonul accelerand scindarea
glicogenului in glucoza, determinand cresterea glicemiei.

obiectiv glicemia<100mg/dl

Cresteri anormale

Valori crescute (hiperglicemia) sunt prezente in urmatoarele cazuri: • Diabetul de origine

pancreatica • Diabetul de origine hipofizara • Diabetul de origine suprarenala • Diabetul de
origine tiroidiana • Unele infectii • Intoxicatii (oxid de carbon, cofeina) • Unele tumori •
Accidente cerebro-vasculare

Scaderi anormale

Hipoglicemia estet prezenta in: • Insuficienta cortico-suprarenala (boala Addison) •

Insuficienta tiroidiana • Insuficienta antehipofizara • Insuficienta hepatica grava •
Administrarea unor doze mari de insulina
  Hemoglobina glicozilata

Hemoglobina glicozilata este o forma de hemoglobina folosita in special pentru a identifica

concentratia plasmatica a glucozei de-a lungul timpului.

Se formeaza pe o cale non-enzimatica prin expunerea normala a hemoglobinei obisnuite la

niveluri crescute ale glucozei sanguine. Glicozilarea hemoglobinei este implicata in
neuropatia diabetului zaharat si in retinopatia diabetului zaharat. In ciclul de 120 de zile cat
traiesc globulele rosii, moleculele de glucoza se leaga de hemoglobina formand
hemoglobina glicozilata.

La persoanele cu diabet prost controlat se observa cresteri ale acestei hemoglobine

glicozilate. Odata ce o molecula de hemoglobina este glicozilata ea ramane asa.

Cresterea concentratiei de hemoglobina glicozilata din sange reflecta nivelul mediu de

glucoza la care au fost expuse hematiile in cursul ciclului vietii lor. Masurand hemoglobina
glicozilata putem determina eficacitatea tratamentului prin monitorizarea pe termen lung a
reglarii nivelului de glucoza serica.

Unii cercetatori sustin ca nivelul de hemoglobina glicozilata este proportional cu

concentratia medie de glucoza din sange pe parcursul ultimelor patru saptamani pana la trei
luni.

Valori normale

Valorile normale ale hemoglobinei glicozilate- cele pe care le intalnim la persoanele

sanatoase sunt:

• 4%–5.9%
  GGT

Gama glutamiltransferaza se gaseste in concentratii mari in ficat, in tubulii renali si in

intestine, desi este prezenta si in alte tesuturi cum ar fi pancreasul, prostata, glandele
salivare, veziculele seminale, creier si inima.Dozarea ggt este utilizata pentru a se detecta
disfunctia celulelor hepatice si pentru a detecta afectiunile hepatice induse de alcool.

Activitatea GGT este crescuta in oricare si in toate formele de afectare hepatica, cele mai
crescute valori aparand in cazul obstructiei biliare intra sau post hepatice. Niveluri crescute
sunt de asemenea observate la pacientii cu neoplasm metastazat al ficatului. Consumul de
alcool duce la aparitia unor valori crescute ale nivelurilor de GGT seric. In pancreatita si
anumite afectiuni ale pancreasului, activitatea enzimei poate fi moderat crescuta.

 TGO,TGP

Prin masurarea transaminzelor se masoara afectarea ficatului. In mod normal

aceste enzimele se gasesc in celulele ficatului dar cand acestea sunt distruse
enzimele ajung in sange. Cele mai folosite enzime sunt TGO (AST) si TGP
(ALT). TGO inseamna transaminaza glutamica oxaloacetica sau
aminotransferaza aspartat (AST) iar TGP inseamna transaminaza glutamica
piruvica sau alaninaminotransferaza (ALT)

 TGO se gaseste in mod normal in multe tesuturi inclusiv in ficat, muschi,

rinichi, inima, creier. Este eliberata in sange cand unul din organe este
afectat, deci nu este foarte specifica pentru afectarea ficatului
 TGP in schimb se gaseste in majoritate in ficat. Se gaseste si in alte
oragane dar in general valori mari ale TGP in sange inseamna o afectare
 hepatica. Este deci destul de specifica pentru afectarea ficatului.

Cele mai mari cresteri ale transminazelor se gasesc in hepatita A sau B,

supardoza de paracetamol, soc hipovolemic. Cresterile moderate ale
transaminzelor se intalnesc cel mai des. Sunt deseori descoperite intamplator in
cursul unor analize de rutina la persoane sanatoase. Cea mai comuna cauza a
acestor cresteri este depunerea de grasime in ficat, care poate fi cauzata de
alcool, diabet si obezitate. Hepatita cronica C este si ea o cauza de crestere
moderata a transaminazelor. Medicamente care cresc transaminazele ? • Acid
valproic • Aspirina• Diclofenac• Fenilbutazona• Fenitoin• Ibuprofen•
Naproxen• Carbamazepina• Fenobarbita• Tetraciclina• Sulfonamidele•
Izoniazida• Sulfametoxazol Trimetoprim• Nitrofurantoin• Statinele•
Amiodarona• Chinidina• Antidepresivele triciclice

 Trigliceride

Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului si acizilor grasi obtinuti din dieta sau
prin sinteza lor, in special in ficat.. Trigliceridele sunt transportate in plasma de
lipoproteine si sunt utilizate de tesutul adipos, de cel muscular, dar si de altele.
Functia primara este aceea de furnizor de energie pentru celule.

In organismul uman trigliceridele intra in constitutia lipoproteinelor cu

densitate foarte joasa ( VLDL ) 59 %, chilomicronilor 81-88 % si HDL ( 3 % ).

Determinarea in plasma sau ser a trigliceridelor este importanta, deoarece se

identifica cu determinarea factorilor de risc in ateroscleroza.

Valori crescute ale trigliceridelor serice pot fi cauzate de afectiuni ale ficatului, diabet
zaharat, nefroza, hipotiroidism, alcoolism, hiperlipoproteinemie familiala de grad IV sau V,
precum si din alte cauze.

Valori scazute ale trigliceridemiei se intalnesc in α-β- lipoproteinemia congenitala,

malnutritie, sindrom de malabsorbtie, hipertiroidism etc.

 Lipide totale

Lipemia repreznita detreminarea concentratiei lipidelor totale la o suta de mililitri de

plasma. Cunoasterea valorii lipemiei totale este utila in a orienta investigatiile in fata unei
hiperlipemii.

Pregatirea pentru recoltare consta in :

1. impunerea bolnavului la un regim echilibrat nutritiv , cu trei zile anterior efectuarii

dozarii lipemiei totale;

2. respectarea somnului de noapte ( cu 12 ore inainte recoltarii probei de sange, care se face
dimineata ; bolnavul nu va manca nimic )

 Cresteri peste limita superioara a normalului sunt denumite hiperlipemii.

 Scaderile valorilor lipemiei sub limita inferioara a normalului sunt denumite
hipolipemie

 Colesterolul

Colesterolul este un steroid cu masa mare moleculara si cu structura de

cicolpentanofenantren. Colesterolul din hrana este partial absorbit si de asemenea sintetizat
de ficat si alte tesuturi. Colesterolul este transportat in plasma cu ajutorul lipoproteinelor.
Este excretat nemodificat in bila sau dupa transformarein acizi biliari.

Cresterea valorilor colesterolului total se asociaza in principal cu cresterea progresiva a

riscului aterosclerozei si a bolilor coronariene. Cresterea nivelului colesterolului total
apare si in alte tipuri de afectiuni cum ar fi: colestaza, afectiuni hepatocelulare, afectiuni
renale, hipotiroidism, alcoolism, diabet zaharat prost controlat, neoplasme, alcoolism,
obezitate, dieta bogata in grasimi.

Scaderi anormale-hipocolesterolemia este constatata in urmatoarele boli:• • Hepatite acute,

hepatite cronice ( numai colesterolul esterificat ) • Hipertiroidie • Infectii bacteriene (
pneumonie, difterie,lepra, tuberculoza, febra tifoida ) • Hemopatii severe ( anemie Biermer,
leucemii, boala Hodgkin, limfosarcom,). In aceste afectiuni este prezenta si o hipolipemie
concomitenta.
  Bilirubina totala

Bilirubina este un reziduu derivat din gruparea hem a hemoglobinei eliberata din eritrocitele
imbatrinaite sau afectate de diversi factori, ce sunt distruse in celulele reticuloendoteliale.
Dupa producere, bilirubina este transportata catre ficat prin legare de albumine. In interiorul
hepatocitelor, bilirubina este legata de acidul glucuronic si este excretata sub forma de bila
in vezica biliara. Anumite afectiuni innascute sau dobandite afecteaza producerea,
absorbtia, metabolismul si excretia bilirubinei, ducand la hiperbilirubinemie.

O alimentatie bogata in grasimi interfera cu dozarea bilirubinei. De asemenea, morcovii

influenteaza dozarea bilirubinei, datorita culorii caracteristice pe care-l da serului. Anorexia
creste nivelul bilirubinei.

Hiperbilirubinemia neconjugata este intalnita la nou-nascuti (icter fiziologic), in caz de

distrugere crescuta a eritrocitelor (anemie hemolitica, hematoame extinse), in eritropoieza
deficitara si in anumite afectiuni genetice rare .

Hiperbilirubinemia conjugata este asociata cu o excretie scazuta a bilei, datorata afectarii

ficatului( hepatita sau ciroza) sau datorita colestazei intra sau extrahepatice.

Icterul este o manifestare clinica a hiperbilirubinemiei, ce consta in acumularea de pigmenti

biliari la nivelul pielii, rezultand o culoare galbuie a pielii si mucoaselor

 CK

Creatin kinaza este un marker cu specificitate inalta pentru boli sau leziuni ale tesutului
cardiac. Dozarea creatin kinazei este de asemenea un test de electie in afectiunile muschilor
striati.
Valori crescute ale CK infarct miocardic acut, contuzia cardiaca, angioplastie coronariana,
miocardita, colagenoze cu prindere cardiaca, necroza sau inflamatie a muschilor striati,
arsuri, hipotermie, travaliu etc. Valori scazute se inregistreaza in pierderea masei
musculare, boala Cushing, metastaze hepatice etc.

 Creatinfosfokinaza serica

Creatinfosfokinaza serica CK este o enzima dimer cu trei forme moleculare-izoenzime:

• CK-MB

• CK-MM

• CK-BB

 CK-MB se gasete la nivelul miocardului, CK-MM se intalneste la nivelul miocardului si

al muschiului , iar CK-BB se afla la nivelul tesutului nervos.
 CK-BB se gaseste cel mai frecvent in tesuturi iar nivelele serice au arareori importanta.
 CK-MM se gaseste in muschi in proportie de 98% iar tot aici CK-MB in proportie de 1-
2%.
 In miocard insa CK-MM este de aproximativ 70% iar CK-MB de 30%. Enzima intervine
in procesul de depozitare sau de mobilizare a energiei din celule.

Valori normale

Valorile serice normale ale creatinfosfokinazei variaza cu modul de determinare astfel:

• dupa metoda cu hexokinaza: sub 50 mUi/ml

• dupa metoda cu piruvatkinaza: 1-6 mUi/ml

Pentru a fi considerate semnificativ anormale , cresterile serice ale CK trebuie sa atinga de
10-20 ori valoarea normala. Variatiile anormale serice pot ajunge pana la 1000-1500
mUi/ml ( vezi infarctul miocardic ).

Principalele afectiuni care asociaza valori serice ridicate ale creatinfosfokinazei sunt
urmatoarele:

• infarctul miocardic

• miopatii diverse gen: paralizia paroxistica hipokalemica , din disfunctiile tiroidiene, boala
Addison

• acidoza diabetica

• distrofii musculare

• traumatisme musculare

• iatrogene:dupa biopsii musculare, post infectii intramusculare, hipertermia maligna post-

operatorie

• afectiuni autoimune: dermatomiozita, polimiozita

• traumatism

• rabdomioliza

Determinarile creatinfosfokinazei se fac la pacientii veniti de urgenta, sau la cei cu durere

toracica sau insuficienta renala acuta. Scaderi ale CK sunt un indicator al afectarii ficatului
de cauza etilica ( consum exagerat de alcool ) sau al poliartritei reumatoide.
  LDL-colesterol

LDL- colesterolul ( lipoproteine cu densitate joasă) sunt bogate în colesterol, ele transportă
si facilitează depozitarea colesterolului în tesuturi, crescând riscul de ateroscleroză. Valorile
LDL- colesterol reflectă foarte bine nivelul de colesterol total si de aceea organizatiile
internationale utilizează LDL- colesterolul ca tintă primară în terapia hipolipemianta.

Concentratii plasmatice crescute de LDL colesterol sunt corelate in mod pozitiv cu

incidenta afectiunilor aterosclerotice, ce stau la baza infarctului miocardic si accidentelor
cerebrovasculare.

Sunt cateva afectiuni sau influente ale mediului de viata asociate cu niveluri crescute de
LDL colesterol: nefroza, diabetul, obezitatea, anumite medicamente si fumatul

Nivelul optim al LDL - colesterolului este mai mic de 160 mg/dl pentru adultul tanar, mai
mic de 130 mg/dl pentru persoanele care asociaza alti factori de risc cardiovascular si mai
mic de 100 mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta.

 HDL colesterol(colesterol bun)

Lipoproteinele cu densitate inalta ( HDL- colesterolul) sunt produse in special la nivelul
ficatului, rolul lor principal constand in indepartarea colesterolului din tesuturile periferice
prin transportul catre ficat si excretia ulterioara. Nivelele de HDL- C variaza in functie de
sex si varsta. Fumatul si consumul de alcool se asociază cu scaderea HDL - colesterolului
seric, iar după un infarct de miocard nivelul de HDL- colesterol ramane o perioadă de circa
3 luni scazut. HDL- colesterolul se asociaza invers proportional cu riscul cardiovascular.

Nivelul optim de HDL - colesterol este in jur de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55
mg/dl pentru femei.

Exista un risc crescut de cardiopatie ischemica atunci cind nivelul de HDL - colesterol este
sub 35 mg/dl.

Nivelurile plasmatice scazute de HDL-colesterol sunt corelate in mod pozitiv cu incidenta

crescuta a afectiunilor aterosclerotice,a infarctului miocardic si a accidentelor vasculare
cerebrale.

 Fosfataza alcalina

 Prezentare generala
Fosfataza alcalina catalizeaza hidroliza monoesterilor fosfatilor organici la pH alcalin.
Enzima este prezenta practic in toate tesuturile organismului, dar in special la nivelul
membranelor celulare, si apare in mod particular in concentratii mari la nivelul placentei,
epiteliului intestinal, tubulilor renali, osteoblastelor si ficatului.

Forma prezenta in serul adultilor normali deriva in special din ficat si oase.

 Implicatii clinice

Valori crescute ale concentratiei serice a ALP au fost observate la pacientii cu afectiuni
osoase legate de cresterea activitatii osteoblastice( boala Paget, hiperparatiroidism primar si
secundar, tumori osoase, osteomalacie, fracturi osoase) si, de asemenea, la pacienti cu
afectiuni hepatobiliare ( obstructie biliara, hepatite, hepatotoxicitate cauzata de
medicamente, cancer hepatic). Modificari fiziologice, cum ar fi cresterea oaselor si sarcina
pot duce la cresterea nivelurilor serice ale ALP

 Proteine totale serice

Proteinile serice sunt substante complexe formate din aminoacizi. Totalitatea proteinilor serice defineste
proteinemia ( 6,5 8,6 g/100 ml ser la adulti )

Proteinele plasmatice se impart in trei categorii:

- Albumine ( cca 4,5 g/100 ml ser )

- Globuline ( cca 3 g/100 ml ser )

- Fibrinogen ( cca 0,3 g/100 ml ser )

Cresteri anormale

Hipergamaglobulinemiile sunt prezente in urmatoarele stari anormale:

• Hemoconcentratii

• Insuficienta de aport lichidian

• Pierdere lichidiana ( diaree, vomismente, holera, acidoza diabetica )

• Mielomul multiplu

Scaderi anormale

Hipogamaglobulinemiile sunt constatate in:

• Hemodilutie ( prin hidratare indrumata necorespunzator )

• Denutritie ( prin carente alimentare sau insuficienta de absorbtie )

• Afectiuni renale ( sindroame nefrotice, nefrite glomerulare cronice )

• Ciroza hepatica

• Pierderi proteice

• Hemoragii

• Stari de soc

• Intoxicatii cronice ( benzen, fosfor, tetraclorura de carbo

Electroforeza proteinelor serice

Proteinele totale din ser sunt descompuse in 5 categorii de substante numite fractiuni
proteinice.
Valori normale

Fractiunea proteica a Proportii inprocente Proportii in grame

serului
Albumine 52-62% 3,64-4,34

Globuline 38-48% 2,66-3,36

din care:

alfa-1-globuline 2-5% 0,14-0,35

alfa-2-globuline 6-9% 0,42-0,63

beta-globuline 8-11% 0,56-0,77

gama-globuline 14-21%

Raportul albumin/globuline ( A/G ), daca se imparte valoarea albuminelor la

valoarea globulinelor se obtine un raport, care la oamenii sanatosi este de 1,2-1,5.

 Cresterea raportului A/G nu are importanta prea mare, dar scaderea acestui raport sub
cifra 1 arata ca este vorba fie de boli care scad sinteza de albumina sanguina, fie de
boli care cresc sinteza de globuline.

 Cauzele care fac sa scada albuminele serului sunt aceleasi care produc si scaderea
proteinelor totale.

 Scaderea proportiei de albumine duce la o crestere relativa a proportiei de globuline.

Cresterea reala a globulinelor serice se intalneste intr-o serie de boli microbiene
acute si cronice, in bolile virotice si parazitare, in bolile de ficat si de rinichi, in
bolile tumorale, in reumatism, boli de sange, dupa vaccinari etc.

 In unele boli pot sa creasca numai anumite fractiuni ale globulinelor asa cum se
 intampla in hepatita cronica, cand cresc mult gamma-globulinele si
imunoglobulinele A (Ig A).

 Magneziu seric

Magneziul ( Mg ) are rol important in glicoliza, respiratia celulara, transportul

calciului transmembranar. In celulele musculare Magneziul actioneaza ca antagonist
de calciu.

Mg are rol in reducerea contractiei musculare si a tonususlui vascular inhiband

disponibilitatea calciului intracelular in celula miocardica si in miocitele vasculare.

In mod natural Mg este un blocant de Ca.

Homeostazia Mg este reglata de absorbtia intestinala ( intestinul subtire ) dar in

special de secretia renala.

Scaderi anormale

Hipomagneziemia

Simptomele clinice sunt asemanatoare cu ale hipocalcemiei, iar homeostazia Mg este

adesea dereglata simultan cu cea a Ca.

Mg scade prin pierderi la nivel renal ( semnele clinice apar la valori ale Mg < 1,22
mg/dl ) datorita:

• unor medicamente nefrotoxice cisplatin, aminoglicozide, metrotrexat

• fortarea diurezei ( furosemid, thiazide )

• alcoolism, malabsorbtie intestinala

• tulburari endocrine hiperaldosteronism, hiperparatiroidie, hipertiroidie, cetoacidoza

diabetica

• hipomagneziemia familiala asociata cu hipermagneziuria si hipercalciuria

Cresteri anormale

Hipermagneziemia

• afectiuni renale acute si cronice

• aport excesiv de antiacide , sau preparate cu Mg

• simptomele clinice apar la valori de 6,08 mg./dl iar la valori de 12, 2 mg./ dl apare
paralizia muschilor respiratori

 Calcemie ionica

 Prezentare generala

Calciul este cationul predominant din organism, distribuit in cea mai mare parte in
oase(99%), dar se gaseste si in tesuturile moi si in fluidele extracelulare.Concentratia
plasmatica este controlata de hormonul paratiroidian, de vitamina D si de calcitonina.

Ionul de calciu este important in transmiterea impulsurilor nervoase, in mentinerea

contractilitatii normale a muschilor, ca si cofactor in anumite reactii enzimatice, precum si
in coagularea sangelui

Valori normale2,1-2,65mmol/l
  Deficit
tetanie

spasm muscular datorita excitabilitatii nervoase crescute

hipotensiune

insuficienta renala

 Exces

dezechilibru al activitatii muscular

atonie musculara si letargie

poliurie,polidipsie

 Potasiu ( potasemie )

Determinarea valorilor serice ale potasiului.

Valori normale

3,5-5mmol/l

Scaderi anormale

• pierderi digestive ( diaree, voma )

• disgravidii

• stenoza pilorica

• diaree
• fistule digestive

• pierderi urinare

Cresteri anormale

• insuficienta corticosuprarenala

• distrugeri celulare cu alterari ale functiei renale

• insuficienta renala acuta sau cronica

Semnificatie clinica

Mineral cu rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai inimii. De aceea,
lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. In mod normal,
excesul de potasiu din organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in
urina. Dar in bolile in care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi ( insuficienta
renala,coma diabetica, boala Addison ), aceasta se aculumeaza in organism provocand
tulburari ale inimii.

Valorile potasiului sunt scazute in sange cand se consuma alimente sarace in acest
mineral ca: paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza
de cortizon.

De asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale

si cantitati mari de potasiu.

De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe tratamentul cu aceste

medicamente cu 48 de ore inainte de analiza.
 Transpiratia abundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul
prelungit sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism. ( 40-400
mEq/L intracelular, citoplasma celulelor, musculatura striata, miocard, hematii

 Deficit

slabiciune musculara
oboseala
crampe sau paralizie a inteastinelor generand constipatie
ameteala,cofuzie,aritmii

 Exces

crampe musculare
aritmii care pot genera stop cardiac

 Clor

Clorul este un anion extracelular implicat in mentinerea echilibrului acidobazic.

Normal 95-103mmol/l

Valori serice crescute se intalnesc in: alcaloza respiratorie, acidoza tubulara renala (acidoza
metabolica hipercloremica), deshidratare, perfuzare de solutie salina in exces,administrare
excesiva de anticonvulsivante, etc
Valori serice scazute apar in: boala Addison, transpiratii excesive, varsaturi, arsuri,
insuficienta cardiaca congestiva, acidoza respiratorie cronica, nefrita cu pierdere de sare.

 Sodiul seric – Na
Sodiul este un microelement cu proprietatea de a mentine constant echilibrul apei la
exteriorul celulelor si cu rol in mentinerea echilibrului acido-bazic. Sodiul favorizeaza
excitabilitatea musculara.

Sodiul contribuie la buna functionare a sistemului nervos si a musculaturii. Nivelul sodiului

existent in organism este reglat de rinichi, care creste sau scade excretia, in functie de
cantitatea ingerata. Cantitatea de sodiu din organism este de 80-100 grame.

Valori normale135-145mmol/l

Scaderi anormale

• aport salin insuficient

• deshidratari globale

• ingestii scazute de lichide

• poliurii ( diabet zaharat )

• insuficienta renala cronica

• insuficienta corticosuprarenala

Cresteri anormale

• pierderi de lichide la nivel extrarenal ( transpiratii excesive, diaree, voma )

• pierderi de lichide la nivel renal ( diabet insipid, insuficienta renala )

• insuficienta cardiaca
• traumatisme cerebrale

 Fosforemia

Fosforemia se refera la concentratia de fosfor din sange. Denumirea corecta medical a

nivelului sanguin al fosforului este in fapt de fosfatemie, deoarece in plasma ionul se
gaseste exclusiv sub forma acestui radical fosfat.

In organism ionul fosfor intervine in:

1. structura fosfoproteinelor, nucleoproteinelor si compusilor macroergici

2. metabolismul osos, impreuna cu calciul

Normal fosfati=0,9-1,3mmol/l

Principalele afectiuni asociind perturbarea homeostaziei fosforului :

• Hiperfosfatemia ( termenul reprezinta cresteri ale nivelului din sange de fosfos ):

o acromegalie

o gigantism

o hipoparatiroidie

o tubulopatii renale

o hipervitaminoza D

• Hipofosfatemia ( scaderi ):

o hiperparatiroidie
o intarzierile in crestere de diverse etiologii

Determinarea nivelului sanguin de fosfor este importanta alaturi de determinarea nivelului

sanguin de calciu in calculul raportului CA2+/PO4H2-, raport care prezinta indicii asupra
gradului de mineralizare a osului , deoarece intre cele doua exista o relatie de
proportionalitate directa.

De asemenea un rol important il are acidul fosforic a carui valoare normala in sange este de
aproximativ 10 mg . Rolul lui se observa in metabolismele muscular glucidic calcic :

• Creste excitabilitatea nervoasa

• Participa la anabolismul cat si la catabolismul osos

• Cresteri anormale

• travaliu muscular

• tetanie

• uremie

• catabolism proteic toxic

• coma diabetica

• exces de vitamina D

• dupa iradieri

Scaderi anormale

• osteita
• fibroosteita

• hiperfunctie paratiroidiana

• rahitism

• osteomalacie

• malabsorbtie

• diabet fosfatic renal

 Sideremie

Sideremia defineste concentratia procentuala de fier din plasma.

Continutul de fier al sangeului circulant din organism se repartizeaza in doua sectoare: In

eritrocite, in structuram hemoglobinei

Valori normale 13-32micromol/l

Cresteri anormale

Cauzele hipersideremiei pot fi:

• Hepatita acuta virala

• Eritropoieza diminuata: anemii aplastice, anemie pernicioasa etc

• Anemii sideroacrestice (tulburari in distributia fierului etc)

• In primele zile dupa o hemoragie acuta

• Anemii hemolitice
• Lipsa de fixare a fierului in celule reticulare ( sindromul Shahidi Mathan Diamond )

Scaderi anormale

• Hiposideremia poate aparea in urmatoarele cazuri:

• Carenta generala de fier: cloroza ( anemia fetelor la pubertate ), anemia prematurilor etc

• Infectii si tumori maligne ( aspect relativ, prin focalizare in procesul lezional )

• Postoperator (in primele saptamani)

• Eritropoieza crescuta ( post-hemolize, post hemoragii cel mai frecvent cronice )

• Avitaminoza C ( scorbutul )

 Amilazemie

Valori normale

20 - 140 UI ( provin din pancreas, gl. salivare, ficat)

Cresteri anormale

Se obserba cresteri anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita acuta, ulcer

peptic perforat (posterior), colecistita acuta, obstructie canal cistic, cancer pancreatic,
pseudochist pancreatic, ascita pancreatica, ocluzie intestinala, perforatie intestinala, infarct
intestinal, peritonita, apendicita acuta, sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian,
coledocolitiaza, parotidita, oreion, traumatism de gl. salivare sau pancreas, infarct
pulmonar, arsuri, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, alcoolism acut,
colangiopancreatografie retrograda endoscopica, macroamilazemia, Medicamente (Morfina,
Aspirina, diuretice tiazidice, corticosteroizi, Azartioprina, contraceptive orale), ciroza.
Scaderi anormale

Se obserba scaderi anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita cronica in stadiu

terminal, insuficienta hepatica, hepatita severa.

RECOLTAREA DE TESTE SANGUINE PENTRU MASURAREA

GLICEMIEI

Rapid, usor de recoltat, folosind o picatura de sange capilar din deget, lobul
urechii sau calcaie( bebelusi), testul glicemic este o metoda uzuala de monitorizare a
nivelului glucozei din sange la pacientii cu diabet, de screening pentru diabetul
mellitus, de depistare a hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic diferential intre
coma diabetica si nondiabetica. Proba poate fi luata in spital cat si la domiciliul
pacientului.

Materiale necesare manusi

glucometru portabil
paduri alcoolizate
comprese tifon
bandaj adeziv
 Pregatirea echipamentului:
se va verifica glucometrul si toate accesorile
acestuia( ace, reserve, banda de citire, baterie
etc)
Recoltarea:
 confirmarea identitatii pacientului( pentru a se
evita confuzia si a nu se lua analize la un alt
pacient).
 se comunica pacientului ce i se va face, i se
va explica procedura pentru a-i reduce
anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa.
 se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul
urechii pentru adulti, calcaie pentru nounascut)
 se spala mainile bine si se pun manusi
 daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor,
se pot aplica comprese calde, umede timp de
10 minute
 se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si
apoi se usuca cu o compresa
 se pregateste glucometrul ( se calibreaza si de
deschide) si apoi se punctioneaza locul dintr-o
singura miscare scurta si rapida
 dupa punctionare se va evita sa se faca
compresie sau sa se ―stoarca‖ locul, pentru a
evita amestecarea sangelui capilar cu alte
fluide tisulare.
  se lasa sa curga picatura de sange pe banda
pregatita a glucometrului, asigurandu-ne ca
este suficienta pentru citirea rezultatului
 dupa recoltare se mentine compresie pe locul
punctionarii pana se opreste sangerarea
 dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj
adeziv.
 se noteaza rezultatul , data si ora.

Consideratii speciale:  se va evita recoltarea din locuri edematiate,

cianotice.Daca nu se poate obtine sange
capilar, se va punctiona o vena cu seringa si
se va pune din seringa pe banda glucometrului
o picatura mare de sange
 daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa
glucometrul si sa isi recolteze singur trebuie
invatat sa o faca corect cel mai indicat fiind sa
I se ofere si un ghid scris de folosire a
glucometrului.De asemenea va trebui sa stie
care sunt valorile glicemice anormale pentru
care va trebui sa vina la spital
TABEL CU ANALIZE DE SANGE -BIOCHIMIE

Valori
Test Mod de recoltare
normale/unit.mas.

Uree p.v. vacutainer cu dop rosu 15 -45 mg/dl

(fara anticoagulant)
Creatinina ― 0,6 -1,2 mg/dl
Acid uric ― 1,5-7mg/dl
Glicemie ― 65 -110 mg/dl
ALT/TGP ― 9-52/U/L
TGP(transaminaza glutam piruvica)
ALAT/ALT(alaninaminotransferaza
)

AST/TGO
TGO(transaminaza glutam oxalica)
ASAT/AST(aspartaminotransferaza
14-36U/L

GGT-gama GT ― 0-40U/L

Ionograma(dozarea ionilor) ― Cl -98 – 107 mmol/l

K-3,5 -5,00 mmol/ l
Na -135 -145 mmol/l
Ca-85-110/mmol/L
Trigliceride ― 40-165mg/dl
Colesterol ― 120 - 200 mg/dl
HDL”colesterol bun” F:45-65mg%
B:35-55mg%

LDL”colesterol rau” <150mg%

Bilirubina totala ― 0-12mg/L

Bilirubina directa 0-3mg/dl
Bilirubina indirecta 0-11mg/dl

Fosfataza alcsalina ― 38-126/U/L

Magneziu ― 1.70-2.70mg/dl
Rezerva alcalina ― 22-29mmol/l
Amilaza ― 25-110/U/L
Electroforeza
-proteine totale 67-86g/l
-albumine 53-65%;42-56g/l
-globuline 34-47%;15-30g/1
-raport albumin/globuline
A/G 1,13
-globuline Alfa1=2-5,5%
Alfa 2=6-12%
Beta =
Gamma=11-21%
ANALIZE SEROLOGICE - IMUNOLOGICE

Examenele serologice:

 cercetează prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.

 se utilizeaza pentru diagnosticul bolilor infecto-contagioase,a bolilor

dermato-venerice transmisibile pe cale sexual,prin sange infectat

Serul nehemolizat are o culoare gălbuie, cel hemolizat este roz.

 ASLO

Prezentare generala

Anti-streptolizina O este anticorpul specific streptolizinei O, o enzima

extracelulara produsa de streptococul beta-hemolitic de grup A
(Streptococcus pyogenes).
Anticorpii impotriva streptolizinei O pot fi detectati in interval de la o
saptamana la o luna de la debutul infectiei streptococice

Implicatii clinice

Se recomanda in: infectii streptococice si monitorizarea tratamentului

acestora; afectiuni post-streptococice de tipul reumatismului articular acut
sau endocardita.

 Crioglobuline

Prezentare generala
 Crioglobulinemia se caracterizeaza prin prezenta crioglobulinelor in ser, care
precipita cand sunt racite sub temperatura corpului, fie in vitro, fie in
capilarele superficiale expuse la temperaturi scazute.
In ultimul caz, ele produc ulceratii superficiale ale pielii si purpura, si
produc simptome de sensibilizare la rece.

Implicatii clinice

Crioglobulinele pot apare in diverse afectiuni, cum sunt : mielomul multiplu,

colagenoze, leucemii limfatice, poliartrita cronica evolutiva, lupus
eritematos diseminat, mononucleoza infectioasa etc.

 Proteina C reactiva

Este o proteina ―clasica ― de faza acuta a inflamatiei , care apare cu raspuns

rapid la bolnavii cu diferite infectii microbiene (cu streptococ, pneumococ
etc.) in inflamatii (reumatism), in infarctul miocardic, in tumori, etc.
Proteina C Reactiva este sintetizata in ficat si initiaza opsonizarea si
fagocitoza celulelor care patrund in organism , dar rolul ei principal rezida in
fixarea si neutralizare asubstantelor toxice endogene provenite din leziunile
celulare.
Proteina C reactiva este o proteina care nu exista in mod normal in serul
uman.

Semnificatie clinica

Ea are importanta alaturi de alte teste cum ar fi VSH si fibrinogen.

Toate cele trei indica prezenta unui sindrom inflamator(este marker al
 inflamatiei).
Reactia prin care pune in evidenta proteina C reactiva este o reactie in urma
caruia are loc un fenomen de precipitare.
Proteina C reactiva precipita prin testarea serului de cercetat cu un antiser
specific in caz de boli inflamatorii.
Prin proteina c reactiva se poate masura si riscul ca un pacient sa prezinte o
boala cardiovasculara.
Astfel daca el are o concentratie de sub 1mg/l atunci riscul este practic 0, iar
daca are peste 3mg/l atunci riscul este foarte ridicat.

Dozarea CRP e utila in:

• depistarea proceselor inflamatorii sistemice (cu exceptia lupusului eritematos

diseminat, si a rectocolitei hemoragice )

• aprecierea eficacitatii tratamentului antiinfectios, sau antiinflamator

• detectia precoce a unor complicatii postoperatorii (infectii al plagii ,tromboze,

pneumonie)

• diferntierea inter infectie si reactie de rejet dupa transplant de maduva osoasa.

 Factor reumatoid

Prezentare generala

Factorul reumatoid este reprezentat de un grup de anticorpi IgM( desi au fost

descrise si IgG si IgA) orientati catre grupul Fc al moleculelor de IgG.
Implicatii clinice

Factorul reumatoid este prezent in special in serul pacientilor cu artrita

reumatoida, dar si alte afectiuni pot produce factor reumatoid: procese
inflamatorii cronice, boli infectioase cum ar di endocardita bacteriana
subacuta, malaria, sifilisul, lepra, tuberculoza precum si o varietate de boli
autoimune cum ar fi lupusul eritematos sistemic

 IgA

Anticorpii (imunoglobulinele) sunt capabili sa se combine necovalent, reversibil

cu antigenul specific, rezultatul fiind declansarea functiilor efectorii imune ce au ca
scop indepartarea antigenului. Anticorpii sunt implicati de asemenea la
imunomodulare fie amplificand, fie deprimand raspunsul imun, contribuind astfel
la cresterea capacitatii de epurare a antigenului declansator din organism si la
reducerea la minimum posibil a efectelor secundare asupra organismului gazda. Pe
baza structurii imunoglobuline au fost izolate cinci clase : A, M, G, D si E.

Imunoglobulina A ( IgA) este clasa majora de imunoglobuline prezente in

secretiile sero-mucoase. .

Valori crescute ale Ig A au fost observate in afectiuni hepatice, icter,

alcoolism, exercitii fizice, iar valori scazute s-au observat in gastroenteropatii cu
pierdere de proteine, deficit congenital, ataxia- telangiectazia, sarcina etc.

 Ig E

Imunoglobulina E este un test extrem de util in depistarea alergiilor.

 Cresterea nivelului de Ig E indica prezenta diverselor afectiuni parazitare sau
alergice.

Valorile Ig E depind de tipul de alergen, durata stimularii si de eventualele

masuri de desensibilizare.

 Ig G

Ig G reprezinta 75- 80% din imunoglobulinele totale.

Ig G este singura imunoglobulina care traverseaza placenta si este raspuzator

de protectia nou nascutului in primele luni de viata.

Cresteri ale Ig G se intalnesc in infectii, boli hepatice, malnutritie severa,

disproteinemia, artrita reumatoida.

Ig G scade in agamaglobulinemia, deficienta selectiva de Ig G, proteinemia

Bence- Jones, leucemie limfoblastica cronica.

 Anti HBs

Anti HBs - anticorpi specifici de tip Ig G, anti-antigene de suprafata a

virusului hepatitei B.
Cand testul este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata
imunitate impotriva virusului hepatitei B

Semnificatie clinica

Anti HBs apar dupa o hepatita cu HBV (semn de convalescenta sau

imunitate) sau dupa vaccinare contra hepatitei B.
 Anti HBs sunt detectabili toata viata.
Au rol de monitorizare a succesului terapeutic in hepatita de tip B acuta.
In cazul vaccinarii anti HVB permite verificarea necesitatii si succesului
vaccinarii anti HVB.

 Anti HCV

Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C.

Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul
nu poate face distinctia intre infectia acuta si cea cronica.
Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor
de laborator.

Valori normale

Negativ

Semnificatia clinica

Anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 %

dintre persoane.
Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele
infectate
doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice
si determina severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii
tratamentului
Enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange
cand celulele hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de
perioadele de activitate sau inactivitate a bolii.
 Daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina
prezenta in sange a ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta
virusului in sange
Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea
tratamentului.
Este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus
raspunzand mai bine la tratament decat altele.
Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca severitate.
Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a
raspunsului care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral.
Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel mai frecvent in SUA) este cel
mai rezistent la tratament.
Bolnavii care au acest tip de virus au sanse 40-45% de a obtine un raspuns
sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au infectie cu genotipul 2 au
sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament
in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si
prezenta factorilor de risc si calea prin care infectarea s-a produs.

 VDRL

Prezentare generala

Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala determinata de Treponema

pallidum.
VDRL si RPR- carbonul sunt teste de screening utilizate frecvent in
diagnosticarea infectiei simptomatice.
Testele se pozitiveaza la 7 – 10 zile de la infectare, iar un titru ridicat indica
 o infectie acuta.

Implicatii clinice

Testele sunt utilizate in diagnosticarea si monitorizarea terapiei sifilisului.

 TPHA

Prezentare generala

Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala determinata de Treponema

pallidum.
TPHA ( testul treponemic de hemaglutinare) este un test utilizat in
confirmarea, stadializarea si monitorizarea terapiei sifilisului.

Implicatii clinice

Testele sunt utilizate in diagnosticarea si monitorizarea terapiei sifilisului.

ANALIZE IMUNOLOGICE

Afectiunea Agent Test serologic Mod de Valori

etiologic recoltare normale
SIDA(sindromul Virusul HIV ELISA Pv5-7ml negativ
imuno- sange
deficientei Vacutainer cu
umane) dop rosu
Sifilis (lues) Treponema VDRL,RPR,RBW Pv 5ml sange negativ
palidum (Bordette fara
Wasserman) anticoagulant
RAA(Reumatism Streptococ ASLO Pv5-7ml 100-200ui
articular acut)- beta (antistreptolizinele sange
scarlatina hemolitic O) Vacutainer cu
dop rosu
Hepatita A VHA Anticorpi negativ
antiVHA
Hepatita B VHB Anticorpi negativ
antiVHB
Hepatita C VHC Anticorpi negativ
antiHCV
Alergii Diverse Testul cu anticorpi Pv5-7ml negativ
alergene IgE sange
Testul RAST vacutainer cu
dop auriu
Bruceloza Brucella brucela Pv7-10ml absent
abortis/suis/ sange
melitesis vacutainer cu
dop rosu
Gripa Virusuri Test sanguine Pv5-7ml absent
gripale:A ELISA sau exudat sange
AH1N1 faringian vacutainer cu
AH1N5 dop albastru
sau mov
EXAMEN BACTERIOLOGIC DIN SANGE

HEMOCULTURA:

Definitie introducerea sangelui pe mediu de cultura pentru

examen bacteriologic
 identificarea bacteriilor prezente in sange cand se
suspecteaza
Scop  o septicemie(cu stafilococ,meningococ,bacil Koch-
bolnavul are febra ridicata cu oscilatii
mari,frison,stare generala alterata)
 totodata se examineaza si rezistenta bacteriilor la
antibiotice si chimioterapice-se efectueaza
antibiograma
 o bacteriemie:febra tifoida,bruceloza,endocardita
maligna subacuta

Materiale necesare:  garou

 manusi sterile,masca faciala
  paduri cu alcool si dezinfectant pe baza de iod
 seringa sterila de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml
pentru copil
 camp decupat steril
 3 sau 4 ace sterile
 recipiente cu medii de cultura anaerob si aerob(unul
cu dop galben si unul cu dop albastru)
 formular cerere analize laborator
 recipient pentru transportat analizele
 comprese
 bandaj adeziv
 etichete
 tavita renala
Pregatirea echipamentului:
se va verifica data de expirare a recipientelor cu
mediile de cultura.

Recoltarea:  confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita

confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient).
 se comunica pacientului ce i se va face, i se va
explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa.
 se va explica pacientului ca vor fi necesare 3 probe
de sange la intervale diferite de timp.
 se spala mainile bine si se pun manusi sterile
 se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa
 pentru punctie
 se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri
cu alcool iodat sau betadine .Curatarea zonei se face
dinauntru spre in afara pentru a se preveni
contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe
pielea din jur.
 dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce
inainte de punctionare
 se recolteaza 10 ml sange intr-o seringa pentru adult
si 2 pana la 6 ml pentru copil
 se dezinfecteaza cu paduri pe baza de iod dopul de
cauciuc al recipientul cu mediu de cultura
 se schimba acul de la seringa cu care s-a recoltata
sangele
 se introduc 5 ml de sange in recipientul cu mediu de
cultura la adulti si 2 ml pentru copil
 se eticheteaza recipientul pentru hemocultura cu
datele pacientului, data si ora recoltarii numele
medicului care a indicat , temperatura pacientului in
momentul recoltarii, specificarea oricarei
antibioteraii recente , suspiciunea de diagnostic.
 se transporta imediat la laborator
 se descarca seringa, manusile si acele in recipiente
specifice, separate
 se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a
produs hematom.In cazul in care s-a produs
 hematom se va presa energic locul timp de 5 minute,
dupa care se aplica comprese calde.
Evaluarea o normal-hemocultura negative
rezultatelor o patologic –se identifica germeni patogeni;
o se efectueaza antibiograma
Consideratii speciale:
 fiecare proba se va lua la intervale de timp
specificate si din locuri diferite
 se va evita sa se recolteze de pe catetere sau de pe
mana cu linii venoase prinse recent, in afara de cazul
cand se suspecteaza ca respectivul cateter a produs
sepsisul.
 principala complicatie a manevrei poate fi
hematomul
 RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMENE DE LABORATOR

Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa,

care poate suferi modificari in anumite stari patologice.

Analiza urinei cuprinde :

 examenul macroscopic :volum,densitate,culoare,miros,aspect

 examenul microscopic :sediment-elemente figurate, celule epiteliale,cilindri
 examenul bacteriologic-urocultura-pune in evidenta germenii patogeni
 examenulchimicph,proteine,bilirubina,urobilinogen,nitriti,uree,creatinina,elect
roliti( clor,sodiu,potasiu,calciu),proteine

RECOLTAREA
 Examinări calitative-prima urină de dimineață

 Examinări cantitative-urina de pe parcursul a 24 h(excepție prima urinăcare

se aruncă)

 Pentru clearence creatinina urina de pe parcursul a 3h

 Pentru recoltarea la copii se folosesc pungi speciale pentru recoltare

Proprietăți fizice
1.Culoarea-normal galben pai
 -hematurie roșu

hemoglobinurie-ca zeama de carne

melanurie-neagră

albastru de metilen-albastru

antipiretice-portocaliu

2.Transparența-normal-transparentă

aspect tulbure-fosfați-nor alb sau roz

filamente de mucus

bacteria

leucocite sau hematii

Aspect tulbure fosfati

3.Mirosul-normal-slab aromatic datorita acizilor volatile

 in prezenta bacteriilor-hidrogen sulfurat

in cetoacidoza-acetona

Acetone hidrogen

EXAMENUL DE URINA
Determinarea se face cu stripuri

Se determina 10 parametri
 Proprietăți fizice

 pH-ul-rinichiul eliminăexcesul de acizi din organism prin acidifierea urinii în

tubul contort proximal

pH-ul normal:5-7

Măsurarea-cu strip-uri

Intervalul de măsurare de la 5-9

Zona indicatoare conține 3 substanțe:albastru de bromtimol,fenolftaleina și

roșu-metil

Culoarea virează de la galben portocaliu la albastru

pH alcalin-contaminarea urinii cu bacterii,leucocite

pH acid-cetoacidoza dar numai dacă rinichiul funcționează normal

 DENSITATEA URINARĂ
Pentru evaluarea capacității de concentrare și diluție a rinichiului și starea de
hidratare a pacientului
Determinarea:-cu urodensitometrul
 cu strip

Principiu-se determina concentrația ionică pe baza eliberării protonilor în

prezența cationilor cu care formeazăun complex care modificăculoarea
indicatorului albastru de bromtimol de la GALBEN la ALBASTRU

Normostenuria-1.015-1.025

Hiperstenuria-(>1.025)-diabet,proteinuria,transpirații abundente,aport
lichidian scazut

Hipostenuria(<1.010)-diabet insipid,aport lichidian crescut

Izostenuria-densitatea urinilor emise în 24 h este egala și în jur de 1.010-arată

incapacitatea rinichiului de a concentra urina in IRC

densimetru

 GLUCOZA
Principiu:reacție specificăpentru glucoză(glucoxidaza) care nu identifica și alte
zaharuri.Oxigenul eliminat din reacție modificăculoarea tetrametilbenzidinei în
albastru.

Glicozuria apare dacă:

-crește glicemia peste pragul renal de absorbție(170-180 mg/dl)
-scade pragul renal –sarcina
-în tulburari de transport a glucozei

 CORPII CETONICI
Principiu:identificarea se face cu nitroprusiatul de Na,prezența corpilor cetonici
modificăculoarea zonei indicatoare în VIOLET

În urina normalăABSENTI!!!!!

Prezenți-dacă sursa principal de energie sunt AG-

cetoacidoza,inaniție,vărsături abundente,regim alimentar dezechilibrat,efort
intens.

 PROTEINELE
Principiu:determinarea pe strip se bazeazăpe eroarea proteicăa indicatorilor de
pH;culoarea indicatorului vireazăde la galbenla albastru
În mod normal cantitatea de proteine eliminata este 0,03-0,20 g/24h și nu este
detectată prin această metodă
Proteinuria poate fi:-selectivă-se eliminănumai proteine cu GM mică
-semiselectivă-se adaugăIgA și G
-neselectivă-se pierd și proteine cu GM mare

 PROTEINELE
Cauzele proteinuriei:
o -prerenală-crește RFG
o renală-se elimină0,30-2 g/24h
o postrenală-1-2 g/24 h-proteine tubulare cu GM mică(beta 2 microglobulina)
Proteinele Bence-Jones-eliminare de lanțuri ușoare de Ig care precipită la încălzirea
urinii la 70 ºCși pp.dispare când se încălzește urina la 100ºC
  UROBILINOGENUL
Principiu:reacția Ehrlich-sare de diazoniu care în prezența UBG în mediu acid
formeazăun compus ROȘU

În mod normal doar 1% din UBG ajunge în urină

Crește în:
-supraîncărcarea funcției hepatice
-anemii hemolitice,intoxicații,accidente transfuzionale
-alterarea funcției hepatice-hepatite acute și cronice,ciroză,tumori hepatice

 BILIRUBINA
Normal nu apare în urină
dar daca este prezentăeste vorba de Bi conjugată(hidrosolubilă)
Principiu-identificarea cu o sare de diazoniu care în prezența Bi determină virarea
culorii indicatorului în VIOLET
Crește în obstrucția canalului biliar de către calculi,tumori,presiune
canaliculara extrahepatică, fibroza hepatică
  ACIDUL ASCORBIC
Deși nu apare în mod normal în urinăprezența lui interferăcu determinarea
glucozei și hematiilor fiind un puternic agent reducător

Pozitiv-la persoanele care consuma cantități mari de vit.C și poate arăta o

predispoziție pentru formarea calculilor

 NITRIȚII
Principiu:în urina în care există bacterii, nitrații sunt transformați în nitriți, care
împreunăcu o sare de diazoniu formeazăun derivat azo colorat în ROȘU

Intensitatea culorii este direct proporțională cu cantitatea de nitriți, dar nu și cu

severitatea infecției
  LEUCOCITELE
Principiu:esteraza leucocitară împreunăcu esterul indolic aflat pe zona de test și un
derivat diazo formează un compus VIOLET

Pozitiv în:
-inflamații ale căilor urinare datorităbacteriilor,levurilor,paraziților
-contaminare cu secreții genitale
-leucocituria abacterianăîn pielonefrite cr.

 HEMATIILE
Principiu:activitatea de tip pseudoperoxidazic a Hb și Mb catalizează oxidarea
substanței indicatoare de către un hidroperoxid organic la un compus verde-albastru

Testul este pozitiv dacă exista Hb dar și hematii-diferențierea pe baza

sedimentului cu condiția să fie efectuat imediat
 Hemoglobinuria-boli hematologice, hemoliza intravasculara, hemoglobinuria
paroxistică nocturnă

Hematuria-leziuni ale rinichilor si căilor urinare,calculi,infecții

Sediment urinar

Definitie
Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se
obtin prin centrifugare.

Dintre aceste componente unele sunt pur chimice (acid uric, urati, carbonat sau
oxalat de calciu, fosfati alcalini sau amoniacomagnezemii), iar mai rar sunt
prezente xantina si aminoacizi de tipul cisteinei, tirozinei sau leucinei.
Aceste componente chimice sunt prezente in stare amorfa sau cristalizate in
forme specifice, usor de recunoscut la microscop.

 Sedimentul urinar calitativ

Examenul microscopic direct (intre lama si lamela) sau dupa colorare cu albastru
de metilen, eozina, violet de gentiana si Sudan III, reprezinta metoda de evaluare
calitativa a componentelor sedimentului urinar.
  Sedimentul urinar cantitativ
Eset examenul care consta in determinarea cantitativa a elementelor formate din
sedimentul urinar dupa una din metodele uzuale: Addis, Hamburger, Stanfeld-
Webb.

Se pot folosi pentru citirea sedimentului și cititoare automate care analizeazăîn timp
mai scurt un număr mai mare de probe și o cantitate mai mare de proba

 LEUCOCITELE
Majoritatea sunt PMN dar pot fi și monocite,eozinofile,macrophage
Prezente în ITU,contaminare cu secreții genitale,pielonefrite cr.
Normal se admit 0 - 5 leucocite/câmp microscopic.

Patologic ( >5 l e u c o c i t e / c â mp ) : i nf e c ţ i i u r i n a r e jo a s e ( c i s t i t ă ,
u r e t r i t ă ) s a u î n a l t e (pielonefrită).
  HEMATII
Prezente în :
-leziuni ale rinichilor sau căilor urinare
Calculi
infecții urinare
Normal se admit 0 - 2 hematii /câmp microscopic.
Patologic : hematurie - microscopică,>3 hematii /câmp- macroscopică, câmp
plin de hematii

 CELULE EPITELIALE
-scuamoase-din segmentele inferioare ale căilor urinare(nu au importanță patologică)
-epiteliale renale-din tubii renali,în afecțiuni ale parenchimului renal
-tranziționale renale-din uroteliu,apar în procese inflamatorii
Normal -s e a d mi t 3 – 4 c e l u l e e p i t e l i a l e p l a t e / c â mp mi c r o s c o p i c ,
p r o v e n i t e d i n descuamarea epiteliului care tapetează tractul urinar.

Fiziologic : celule mari, plate, pavimentoase care provin din straturile superficiale
alevezicii urinare, celule cilindrice, alungite care provin din uretră şi uretere.

Patologic:c r e ş t e r e a n u mă r u l u i d e c e l u l e e p i t e l i a l e ( 5 – 1 0 / c â mp ) î n
i n f l a ma ţ i i l e tractului urinar.
  CILINDRI HIALINI
-formați din proteinele care trec membrana bazalăși coaguleazăla nivelul tubilor
contorți distali și proximali

 CILINDRI GRANULOȘI ȘI CEROȘI

Cilindri granuloși sunt considerați forma de degradare a cilindrilor hialini

Cilindri ceroși se formeaza dupa stagnarea îndelungata în tubi (afectare

tubulara cr.)

 CILINDRI CELULARI
Pot fi formați din leucocite,hematii,bacterii,levuri
 Arata o afectare tubularăacută

 PARAZIȚI,LEVURI,BACTERII

Dintre paraziți cel mai frecvent apare Trichomonas vaginalis

Levuri-importanța patologică deosebită Candida

Bacterii-coci sau bacili mobili

coli trichomonas

candida
 CRISTALE-ACID URIC

Cel mai frecvent întâlnite

 CRISTALE-OXALAT DE CALCIU

Pot fi sub formăde mono sau dihidrat,birefringente

Apar în hiperoxalurie,intoxicații cu polietilenglicol
Pot arăta un risc de nefrocalcinoză

 CRISTALE-FOSFAT AMONIACO-MAGNEZIAN

În urina depozitatănecorespunzător sau asociat cu infecții urinare

 CRISTALE PATOLOGICE
TIROZINA
LEUCINA-în boli hepatice grave
CISTINA-în tulburări ale metabolismului proteic

tir leu
  CRISTALE PATOLOGICE

 Prezenţa cristalelor de colesterol este în mod normal însoţită de o proteinurie

masivă.
 Cristalele de colesterol sunt foarte rare.

DETERMINĂRI CANTITATIVE

 Ureea=15 - 35 g/24 ore

Patologic:

Valori crescute: - regim hiperproteic, diabet zaharat, hipertiroidism

Valori scăzute: - perioada de creştere rapidă, IRA faza de stare, IRC terminal

 Creatinina urinară

Valori normale : 0,8 - 2 g/24 ore

Patologic:

Valori crescute: - după efort fizic, acromegalie

 Valori scăzute: - în imobilizări prelungite, IRA şi IRC.(insuficienta renala
acuta si cronica)

 Acidul uric urinar

Valori normale 0,3 - 0,8 g/24 ore.

Patologic:

Valori crescute: - gută, leucemii, tratament cu corticoizi.

Valori scăzute: - IRA şi IRC

Biochimie urina

Test Valori normale

albumina absent

glucoza absent

ph 5,5-6

densitate 1015-1025

corpi cetonici absent

hematii absent

leucocite absent

nitriti absent

bilirubuna absent
 urobilinogen absent

Pathologic Prezenta albuminei-indica o afectiune renala

Prezenta glucozei—DZ
Elemente patologice in sediment :numeroase
leucocite,frcventehematii,cilindri,germeni,cristali,oxalati
Prezenta pigmentilor biliari indica o hepatita
virala(urina are culoare brun inchisa ca berea

RECOLTAREA SUMARULUI DE URINA

Inainte de recoltare se efectueaza igiena regiunii genitale

Se recolteaza prima urina de dimineata
Se urineaza in recipiente speciale pentru recoltarea probei de
urina
La femei se va evita recoltarea urinei in perioada menstruala

Definitie o recoltarea urinei pentru analize de rutina ce pot depista

afectiuni renale,diabet zaharat prin prezenta
glucozei,elemente patologice,etc
Scop o explorator-diagnosticul afectiunilor renale,dozarea
glicozuriei,etc
Se recolteaza obligatoriu la toti bolnavii internati
Materiale urinar sau plosca daca este necesar
necesare manusi
recipient de unica folosinta curat si uscat
etichete
formular cerere analiza laborator
recipient pentru transportarea analizelor la laborator
Pregatirea  psihica-informare cu o seara inainte,explicarea tehnicii
pacientului  fizica –se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu
apa si sapun
Efectuarea  se recolteaza dimineata de la prima mictiune
tehnicii  asigurarea intimitatii
 i se va explica pacientului imobilizat la pat ca va trebui sa
urineze intr-o plosca/urinar;celui care nu este imobilizat i
se va explica faptul ca va trebui sa mearga la toaleta pentru
a urina
 se pun manusile
 din plosca sau urinar se pun cel putin 10-20 ml urina in
recipientul pentru recoltat si se insurubeaza capacul; daca
diureza pacientului trebuie monitorizata, restul de urina se
va masura cu ajutorul recipientului gradat
 daca accidental se pierde urina pe peretii exteriori ai
recipientului se va spala si usca
 se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, data si
 ora recoltarii si se va trimite imediat la laborator insotit de
formularul de cerere a analizei
 intarzierea trimiterii probei la laborator poate altera
rezultatele finale ale probei
 se vor spala plosca/urinarul si recipientul gradat fiind
inlaturate de la patul pacientului
 pacientii care nu sunt imobilizati vor merge la toaleta si
vor urina in plosca sau urinar dupa care se va proceda la
fel ca mai sus

URINA DIN 24 ORE

Deoarece hormonii , proteinele si electrolitii sunt excretati in cantitati mici si

variabile in urina , probele trebuie recoltate pe o perioada extinsa de timp pentru a
avea o valoare diagnostica .

Probele cerute din urina stransa pe 24 de ore sunt cele mai uzuale, deoarece
sunt semnificative pentru toate substantele eliminate in aceasta perioada.

Obiective  obtinerea datelor privind starea morfofunctionala

a aparatului renal si asupra altor imbolnaviri
 cunoasterea volumului diurezei
 efectuarea unor analiza biochimice
 urmarirea bilantului lichidian(ingesta-excreta)
Materiale necesare recipient de colectare a urinii cu capacitate de
minim 2 litri
 manusi
plosca sau urinar daca este nevoie
recipient gradat daca trebuie monitorizata
cantitativ diureza
etichete
formular de cerere analize pentru laborator

Pregatirea pacientului  se explica procedura pacientului si familiei pentru

psihica si fizica a ne asigura de cooperarea acestuia si pentru a
preveni pierderile accidentale de urina in timpul
recoltarii
 se pot monta etichete la baie prin care pacientul
sa-si reaminteasca ca nu trebuie sa arunce urina,
sau pe punga urinara daca pacientul este sondat
 se vor explica pacientului restrictiile alimentare si
medicamentoase acolo unde este necesar

Recoltarea  confirmarea si verificarea identitatii pacientului

 se cere pacientului sa urineze dimineata; aceasta
urina se arunca
 in timpul zilei,al noptii si prima urina de a doua zi
dimineata se colecteaza in recipientul de colectare
curat si uscat
 recipientul de colectare se pastreaza la rece pe
perioada colectarii(se eticheteaza)
 a doa zi dimineata,se masoara exact cantitatea de
urina colectata,se omogenizeaza si se trimit la
 laborator un esantion de 100ml
 esantionul va fi pus intr-un recipient pentru sumar
de urina pe eticheta caruia se va nota numele si
prenumele pacientului,volumul
urinar/24h,analizele cerute
Consideratii speciale :  daca pacientul are sonda urinara, se va mentine
punga urinara pe toata periada recoltarii intr-un
recipient cu gheta pus sub patul bolnavului
 daca accidental se pierde una din probe, recoltarea
trebuie sa fie reluata integral
 Test Addis Hamburger

Scop  studiul cantitativ al elementelor figurate din

urina hematiilor, leucocitelor si a cilindrilor din
urina .

Pregatirea bolnavului  informarea,explicarea necesitatii examenului

psihica si fizica ,obtinerea consimtamantului
 se anunta bolnavul cu o zi inainte de efectuarea
probei
 dimineata bolnavul este rugat sa urineze,se
noteaza ora ;aceasta urina se arunca
 din acest moment bolnavul este rugat sa ramana
culcat timp de trei ore
 nu consuma lichide in tot acest timp
Pregatire  se pregateste recipientul pentru recoltare
materialelor  se pregateste materialul necesar pentru toaleta
organelor genitale externe
Recoltarea urinei  dupa 3 ore se efectueaza toaleta organelor
genitale externe cu apa si sapun
 se recolteaza intreaga cantitate de urina si se
masoara volumul
 se trimite la laborator 50ml, intr-un recipient
pentru sumar de urina pe eticheta caruia se va
nota numele si prenumele pacientului si volumul
 urinar colectat
Interpretare  normal se elimina 0-1000hematii/min si 1000-
2000leucocite/min
 patologic –eliminare>100000elemente/min
 hematuria macroscopica apare cand se
elimina>300000H/min

Proba celor trei pahare

Se pune bolnavul să urineze în trei pahare diferite. În primul pahar se colectează

urina de la începutul micţiunii, în cel de-al doilea aceea de la mijlocul ei, iar în cel
de-al treilea urina de .la sfârşitul micţiunii.
Se presupune că este vorba de o hemoragie reno-uretrală când hematuria
este prezentă în toate cele trei pahare (hematurie totală).
Hematurie prezentă numai în ultimul pahar (hematurie terminală) sugerează
o hemoragie vezicală.
Hematurie prezentă numai în primul pahar (hematurie iniţială) presupune o
hemoragie de origine prostatică sau uretrală.
BACTERIOLOGIE

Urocultura

Prezentare generala

Cultura urinii este cel mai utilizitat test in diagnosticul infectiei urinare.

Este important ca recoltarea sa se faca inaintea administrarii de antibiotice !

Urocultura presupune izolarea si identificarea microorganismelor responsabile

pentru infectia tractului urinar.

Definitie  examenul bacteriologic din urina pentru depistarea

germenilor patogeni
Scop diagnostic al infectiilor urinare, prin punera in evidenta a
germenilor patogeni
Material necesare -recipient steril de unica folosinta cu capac,materiale pentru
toaleta organelor genitale externe
Pregatire pacient -psihica-informare,explicarea tehnicii si necesitatea
ei,consimtamant
-fizica-toaleta organelor genital externe cu apa si sapun
inainte de recoltare

Tehnica recoltarii  se recolteaza prima urina de dimineata sau dupa cel

putin patru ore de la mictiunea anterioara
 se recolteaza inainte de inceperea tratamentului cu
antibiotic sau dupa intreruperea acestuia cu cel putin
7zile inaintea recoltarii
 cu 12ore inainte nu va consuma lichide
 nu va urina cu 6 ore inainte
 se efectueaza obligatoriu toaleta riguroasa a
organelor genitale externe cu apa si sapun urmata de
uscare prin tamponare cu tifon steril
 spalarea si stergerea se fac in sens unic,din fata in
spate ;la barbat dinspre meatul urinar spre santul
balanopreputial(glandul fiind decalotat)
 stergerea se face c user fiziologic steril sau apa fiarta si
racita
 la pacientele cu scurgeri vaginale se recomanda
introducerea unui tampon steril in vagin si apoi
recoltarea probei
 la barbati se mentine si in timpul urinarii glandul
decalotat
 la nou-nascuti si la sugari dupa spalarea organelor
genitale externe se fixeaza in jurul penisului sau vulvei
 orificiul pungii speciale pentru recoltare
 la bolnavii cu retentie urinara recoltarea se poate face
prin sondaj vezical sau punctie suprapubiana
 se urineaza la toaleta primii 100mlurina si fara a
intrerupe jetul de urina se recolteaza 5-10ml din jetul
mijlociu in urocultorul steril,cu grija pentru a nu
atinge gura acestuia de tegumente sau lenjerie
 restul urinei se evacueaza la toaleta
 recipientul se inchide cu capac ermetic,avand grija sa
nu se atinga interiorul capacului sau recipientului
 daca accidental urina s-a prelins pe peretii exteriori ai
recipientului se vor spala si usca
 pacientului i se sugereaza sa se spele bine pe maini
 se va eticheta recipientul
 trebuie mentionat daca pacientul este sub
antibioterapie si ce antibiotic i se administreaza
 se ataseaza formularul de cerere a analizei la recipient
si proba se va trimite la laborator imediat

Pentru sugari

 Se spală zona urogenitală cu apă şi săpun şi se

tamponează cu, comprese sterile pentru a se usca.
 Se fixează punguţa sterilă prin intermediul benzilor
adezive în jurul orificiului urinar.
 Punga este bine fixată dacă orificiul urinar se află în
interiorul acesteia.
  Se verifică fermitatea aderării benzilor de fixare la
tegumentul copilului pentru a se evita scurgerea urinei
pe lângă pungă şi contaminarea acesteia.
 După recoltare, punga se dezlipeşte de tegumentul
copilului şi cele două benzi adezive se lipesc între ele
asigurându-se astfel închiderea pungii.

Pungă pediatrică de recoltare a urinei

Interpretarea normal urocultura este negativa

valorilor pathologic-prezenti germeni patogeni
Germenii intalniti cel mai frecvent in bacteriurii sunt
cei din familia Enterobacteriaceae (Escherichia colli,
Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter,
Providencia).
Dar mai pot fi izolati din infectiile urinare si germeni
din alte grupe: Staphylococcus, Enterococcus,
Pseudomonas, Acinetobacter, Alcaligenes,
Acromobacter, Haemophilus.
dupa identificare se determina antibiograma
 In situatii speciale, urina se poate recolta direct din
vezica prin punctie suprapubiana

Recoltarea uroculturii la pacientii cu sonda vezicala(« a

demeure »)
 se clampeaza tubul atasat la sonda urinara cu 15min inainte de recoltarea
probei
 se pun manusile;
 daca tubul de colectare atasat la sonda are montat un orificiu perpendicular,
acesta se va dezinfecta cu paduri cu alcool apoi se va aspira urina cu o
seringa de 20 ml care se va goli in recipientul steril
 daca nu exista acel orificiu si cateterul vezical este din cauciuc se va recolta
proba din cateter;
 se va dezinfecta cu paduri antiseptice o zona mica deasupra locului de
insertie cu tubul de drenaj;
 se lasa timp de 1minut,pentru ca antisepticul sa se usuce
 apoi se va intepa cu o seringa cu ac si se va aspira 5 ml;
 se introduce in urocultor(recipient steril cu capac)
 recipientul se eticheteaza si se trimite la laborator imediat specificandu-se,
daca este cazul, tratamentul cu antibiotic pe care-l urmeaza pacientul
 nu se recolteaza din sacul colector
 nu se recolteaza prin deschiderea sistemului inchis
 MASURAREA PH-ULUI URINAR:

Materiale necesare :  manusi

 recipient de recoltare
 benzi specifice pentru masurare ph-ului urinar
 cartela standard de citire
Masurare :  confirmarea si verificarea identitatii pacientului
 se spala mainile si se pun manusile
 i se explica pacientului procedura
 i se da pacientului recipient si i se explica cum sa
colecteze proba de urina
 se scufunda banda conform prospectului de
utilizare si apoi se citeste .
Consideratii speciale  se va utiliza o proba de urina recoltata in
momentul efectuarii testului, nu cu mult inainte,
deoarece o proba stand la temperatura camerei isi
modifica ph-ul .
 se va lua in considerare faptul ca de obicei noaptea
ph-ul urinii este mai acid decat ph-ul urinar diurn .
 RECOLTAREA MATERIILOR FECALE

Definitie  materiile fecale-scaunul-cuprind resturile alimentare

supuse procesului de digestie si eliminate prin
defecatie
Scopul  depistarea germenilor patogeni responsabili de
recoltarilor imbolnaviri digestive
 depistarea purtatorilor de germeni
 depistarea tulburarilor de digestie alimentara
 stabilirea diagnosticului
Examene  examen macroscopic :cantitate,forma,aspect,miros,
efectuate consistenta
 examen bacteriologic-coprocultura-permite
diagnosticarea bolilor infectioase,gastrointestinale prin
depistarea bacilului dizenteric,tific,tuberculos,vibrioni
holerici,salmonella
 examen parazitologic-depistarea parazitilor sau a
oualor de paraziti
 examen biochimic-ofera informatii asupra procesului
de digestie si absorbtie,prezenta microscopica a
sangelui etc.
Metode de
recoltare
  scaun spontan sau provocat
 direct din rect cu tampon steril
 cu sonda Nelaton-la copii

Materiale  material de protectie pentru pacient si pat

necesare  bazinet steril
 material pentru toaleta perianala
 coprocultor cu sau fara mediu de cultura
 tub cu tampn sterile montat pe porttampon
 sonda Nelaton 16-18 si seringa pentru aspiratie
 banda adeziva transparenta‖scotch‖pentru oxiuri
 port-lama pentru aplicare dupa recoltare cu banda
adeziva
 pentru sugari scutec sterilizat
 purgative saline
 etichete
 formulare pentru analize laborator
Pregatirea  se informeaza pacientul
bolnavului psifica  se va explica procedura pacientului pentru a ne
si fizica asigura de cooperarea sa si de corectitudinea manevrei
de recoltare
 se instruieste pacientul pentru etapele de lucru :
 toaleta regiunii perianale
 utilizarea de vas colector steril
 interdictia de a urina in plosca
  pastrarea cantitatii totale de materii fecale eliminate
 adoptarea pozitiei corecte pentru recoltarea cu
tamponul din rect
 ingerarea unui purgativ salin pentru a favoriza
defecarea
 se goleste vezica urinara
 se instrueste pacientul cum sa foloseasca recipientul de
recoltare
 pastrarea scaunului dupa eliminare la rece,atunci cand
prelucrarea nu se face imediat
Executie recoltare din scaun spontan sau provocat
 colectarea materiilor fecale este realizata prin defecatie
pe plosca sterila cu respectarea instructiunilor de la
pregatirea pacientului
 se protejeaza patul cu musama,aleza
 se aseaza bazinetul sub bolnav
 se recolteaza cu lingurita recipientului cca50g fecale
din diferite parti suspecte cu continut de
mucus,puroi,sange ,
 se introduce lingurita in recipient
 in cazul emisiei de scaun atunci cand laboratorul nu
lucreaza ,se recolteaza o portiune din materiile fecale
pe mediu de conservare(+4gradeC)pentru a fi prelucrat
mai tarziu
 recoltarea din rect cu tampon steril

 se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a

ne asigura de cooperarea sa
 se asigura intimitatea pacientului
 se aseaza pacientul in decubit lateral stang
 se imbraca manusi de protectie
 se spala zona perianala a pacientului cu apa si sapun
 se departeaza fesele bolnavului si se introduce
tamponul steril prin miscari de rotatie prin anus in rect
 se introduce aplicatorul eprubeta
 se arunca mansile la deseuri contaminate si se spala
mainile
 se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna
cu formularul

recoltarea cu sonda Nelaton-la copii

 se introduce sonda sterila prin anus in rect la o distanta

de 10-15cm
 se aplica la capatul exterior al sondei o seringa cu care
 se aspira in sonda continutul
 se indeparteaza sonda si se goleste continutul prin
insuflare intr-o eprubeta sterila
 produsul recoltat se suspenda prin spalarea sondei in
2ml solutie fiziologica sterila sau lichid conservant.

Transportul

Prelevatele de materii fecale destinate examenelor

microbiologice se transporta la laborator in cel mai
scurt timp (2 ore de la prelevare).
Daca nu poate fi asigurat este obligatoriu folosirea
mediului de conservare si transport

Interpretarea rezultatelor

Izolarea si identificarea unei bacterii patogene in proba

coprologica examinata confirma fie starea de boala fie
de purtator
In mod obligatoriu se efectueaza si antibiograma
In cazul izolarii unui germen din grupul Vibrio se
anunta urgent si organul abilitat pentru aplicarea de
masuri (Directia de Politie Sanitara).

recoltarea pentru examen coproparazitologic

o Examenul parazitologic al materiilor fecale vizeaza

decelarea prezentei parazitilor intestinali

 o Examenul se efectueaza in conditiile regimului

alimentar obisnuit al pacientului.

o Recoltarea se face in recipiente curate. Sunt necesare

circa 3g de materii fecale

o Pentru examinarea oxiurilor,recoltarea o efectuam din

regiunea anala,pliurile anale iar la copii de sub

unghii(copii se scarpina in regiunea anala
pruriginoasa)
o Pentru oua de paraziti se recolteaza prin raclare cu o

spatula de os sau o bagheta de lemn bine lustruita

inmuiata in glicerina cu apa in parti egale
o Se racleaza pielea din vecinatatea orificiului anal

o Raclarea se face la 2-3 ore dupa culcare sau dimineata

devreme
o Dupa raclare bagheta se introduce in eprubeta curata si

sterile si se trimite la laborator

o La copii se recolteaza mucus nazal si depozit de sub

unghii-se inmoaie marginea unghiei cu hidrat de sodiu

sau potasiu1% dupa care se curata capatul proximal al
unghiei cu un tampon sau o pensa.
o Materialul recoltat se introduce in eprubete si se

trimite la laborator

Ingrijirea  Se efectueaza toaleta regiunii anale

ulterioara a  Se ajuta pacientul la imbracat si se aseaza comod
pacientului  Se aeriseste salonul
Examenul Se pun in evidenta bilirubina,acizi biliari,substante
proteice(creatoree),acizi
biochimic
organici,sangele,grasimile(steatoree),prezenta
puroiului etc.

Pentru punerea in evidenta a fermentilor digestivi si

aprecierea capacitatii functionale a tubului
digestiv,recoltarea materiilor fecale va fi precedata de
un regim alimentar bogat in toate elementele regimului
mixt-timp de 3 zile(dieta Schmidt Strasburger)
Recoltarea Prezentare generala
scaunului
Testul Adler sau testul de decelare a hemoragiilor oculte in
pentru
fecale este un test des utilizitat pentru screeningul
hemoragii sangerarilor digestve.

oculte Testele de depistare a sangerarilor oculte sunt folosite pentru

descoperirea sangerarilor ascunse (gastrointestinale), pentru
diferentierea intre melena si scaunul cu aspect de melena.
Anumite medicamente cum ar fi fierul, bismutul, pot innegri
scaunul putandu-se pune diagnosticul gresit de melena.

De asemenea, aceste teste sunt foarte importante pentru

depistarea precoce a cancerelor colorectale, deoarece 80% din
pacientii cu aceste boli prezinta sangerari oculte. Pe de alta
parte, un singur test pozitiv nu indica neaparat sangerare
gastrointestinala sau cancer colorectal. Pentru a putea fii
considerat pozitiv, testul trebuie repetat de cel putin 3 ori intr-
o perioada anume, timp in care pacientul va respecta o dieta
specifica recomandata in depistarea sangerarilor oculte.Cu
toate acestea, un test pozitiv si in aceste conditii, nu indica
neaparat un cancer de colon ci poate fii sangerare
gastrointestinala provocata de ulcer gastric, diverticuloze etc.

Testele sunt usor de efctuat constand in adaugarea de

anumite substante (sau a unei hartii impregnate cu substanta
respective) peste proba de scaun , aparand aproape imediat o
coloratie specifica in cazurile in care sangele pierdut prin
scaun este mai mult de 5 ml pe zi.

Aceste analize sunt foarte importante deoarece

sangerarile oculte sunt in cantitati foarte mici, indepistabile
ochiului uman, dar repetandu-se , potduce la anemii severe.

Materiale necesare

Manusi
bazinet
recipient colector
substanta specifica sau hartie imbibata cu substanta (
din kitul de testare)
Pregatirea bolnavului
 timp de 3 zile bolnavul va primi un regim lacto-fainos-
regim alb
 nu se administreaza medicamente pe baza de fier sau
daca pacientul este in tratament cu aceste medicamente
se vor intrerupe 3 zile inainte de recoltare
 sunt interzise legumele verzi,ciocolata preparate de
carne
 nu se fac extractii dentare inainte de recoltare
 se observa daca bolnavul prezinta epistaxis,gingivoragii
pentru a nu se obtine rezultate fals pozitive
Recoltare

se confirma identitatea pacientului

se pun manusile si se recolteaza conform procedurii de
recoltare a probelor din scaun
 se va duce proba imediat la laborator sau, daca avem
kitul de recoltare, se va respecta intocmai prospectul de
utilizare
se spala mainile bine si se toaleteaza pacientul daca este
imobilizat
se anunta medicul pentru orice aparitie a coloratiei
albastre sau verzi pe hartia testului
Consideratii speciale
 ne asiguram ca proba recoltata nu este contaminate cu
urina, solutie sapun, hartie igienica apoi o testam
conform indicatiilor de utilizare a kitului
 testul se face din portiuni diferite ale scaunului
deoarece sangerarea oculta din tractul gastrointestinal
superior nu este prezenta in tot scaunul format, iar cea
din cancerul colorectal poate aparea de obicei doar in
prima portiune a scaunului
 se va verifica data expirarii kitului de testare
 pacientul va fii instruit sa respecte o dieta bogata in
fibre, fara carne, fara peste, fara napi, gulii etc pt ca
toate acestea pot da reactii fals positive. Dieta trebuie
tinuta intre 48-72 ore inaintea testului
 de asemenea, tot cu 48-72 ore inainte de testare, se va
intrerupe medicatia care poate afecta rezultatul (fier,
potasiu indometacin, steroizi)
 daca pacientul isi face singur acasa testarea, va trebui
instruit cu atentie in ceea ce priveste procedura
 unul dintre cele mai noi si usoare teste pentru
depistarea sangerarii oculte este testul intitulate
―colorcare‖. Este indicat pentru pacientii care isi fac
singuri testarile, nu necesita recoltarea probei de scaun
si este foarte usor de testat si interpretat.
 Astfel, pacientul va respecta dieta specifica cu 48-72
ore inainte de testare.
 Pacientul este invatat sa indeparteze orice dezinfectant
de toaleta si sa traga apa de 2 ori dupa indepartaea
dezinfectantului de toaleta.
 Dupa defecare, este instruit sa nu arunce hartie igienica
in vasul de toaleta pana la citirea testului deoarece
continutul in bismut al acesteia poate afecta rezultatul.
 In cele 5 minute imediat dupa defecare, va desface
kitul de testare si va arunca testerul in toaleta, care va
pluti pe suprafata apei din toaleta.
 Pacientul va citi rezultatul dupa 15-30 de secunde.
Daca scaunul are sangerari oculte, testerul se va colora
in albastru sau verde. Pacientul va trebui sa repete testarea la
trei scaune diferite, sa-si noteze rezultatele si sa le prezinte
medicului.
 RECOLTAREA SPUTEI :

Definitie
 Sputa reprezintă totalitatea secreţiilor ce se

expulzează din căile respiratorii prin tuse.

Scop  Analize de laborator:

citologice-determinarea celulelor maligne atipice

in cazul tumorilor maligne bronho-pulmonare
bacteriologice-determinarea germenilor patogeni
,b.Koch
parazitologice-determinarea parazitilor(taenia
echinococus care produce chistul hidatic
pulmonar)
micologic-determinarea ciupercilor(candida
albicans)
Materiale
necesare recipient din plastic cu capac de unica folosinta
cutie Petri sterila
aerosoli
masca faciala,manusi
tavita/punga pentru voma
pahar cu apă
şerveţele sau batiste de unică folosinţă

Pregatirea pacientului se anunţă şi i se explică necesitatea executării

examinării
nu mananca,nu fumeaza
se instruieşte să nu înghită sputa
să nu o împrăştie
să expectoreze numai în recipientul dat
să nu introducă în vas şi saliva

Tehnica recoltarii Metoda cea mai folosita pentru recoltarea sputei

este expectoratia, care uneori poate necesita nebulizare
in prealabil, hidratare, drenaj postural. O metoda mai
putin folosita este aspirarea traheala si, foarte rar,
bronhoscopia.

Aspiratia traheala este contraindicata imediat

postprandial, la pacientii cu varice esofagiene,
laringospasme. Trebuie, de asemenea, efectuata cu
atentie la pacientii cardiaci, deoarece poate agrava
 aritmiile.
pacientul este asezat pe un scaun sau la marginea
patului in pozitie sezanda. Daca nu poate, se ridica
patul in pozitie semisezanda cu genunchii putin
ridicati (pozitia Fowler)
se cere pacientului sa-si clateasca gura cu apa
simpla nu cu apa de gura sau pasta de dinti) pentru
a reduce riscul de contaminare a probei de sputa cu
flora microbiana orala. Apoi i se cere sa tuseasca si
sa expectoreze in recipientul steril
se recolteaza 5-15ml sputa proaspata pentru
depistarea b.Koch in 3 recipiente succesiv
se pun manusile
se ataseaza capacul recipientului etans si se curata
exteriorul acestuia daca este cazul
se arunca manusile la deseuri contaminate
se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, ,
data si ora recoltarii, presupusul diagnostic, daca
pacientul este febril sau sub antibioterapie
se trimite proba imediat la laborator
Recoltarea sputei prin Material necesare
frotiu faringian si tampon faringian montat pe porttampon
laringian spatula linguala
apa distilata sterila
Tehnica recoltarii
se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată
 sterilă
se apasă limba cu spatula
se introduce tamponul în faringe cerând
pacientului să tuşească
sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care
se introduce imediat în eprubeta sterilă
frotiul laringian se recoltează de către medic
pătrunzând cu tamponul în laringe sub control
laringoscopic

Recoltarea sputei prin  se recolteaza din stomac prin spalatura gastrica

spalatura gastrica la bolnavii care nu pot expectora si inghit sputa
 se introduce sonda (Einhorn sau Faucher), în
stomac, dimineaţa, pe nemâncate
 se introduc prin sondă 200ml apă distilată,
bicarbonatată2%, călduţă, care este evacuată
imediat sau extrasă cu seringa
 lichidul recoltat se trimite imediat la laborator
pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau
mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului
gastric
 dacă recoltarea se face pentru însămânţare şi
lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul obţinut
poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na
Recoltarea sputei prin  se utilizează la pacienţii cu TBC cavitară, care nu
spalatura bronsica expectorează
  se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă,
care nu apar în mod obişnuit în spută
 se introduc în recipientul de aerosoli 5ml ser
fiziologic si teofilină
 pacientul inhalează de cîteva ori prin inspiraţii
adânci, repetate, urmate de expiraţii scurte
 se face o scurtă pauză de 4-5sec şi se repetă până la
aerosolizarea întregii cantităţi de lichid
 după aspiraţii, pacientul începe să tuşească chiar
dacă nu a tuşit niciodată
 sputa expectorată se recoltează înrecipientul steril,
recoltarea se repetă zilnic, în următoarele 4 zile, în
vase separate
Consideratii speciale: o se va sugera pacientului sa tuseasca adanc pentru a
evita expectorarea de saliva in loc de sputa
o pentru a stimula secretia de sputa se poate face
drenaj postural inainte de recoltare
o sputa recoltata prin expectoratie este contaminata
cu flora normala din gura de aceea aspiratia
traheala poate oferi o analiza mult mai corecta a
sputei, dar este o manevra invaziva care este
folosita doar la pacientii care nu pot expectora.
  RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN

Definitie  Exudatul faringian este un lichid rezultat în

urma unui proces inflamator faringian

Scop Explorator
Depistarea germenilor patogeni de la nivelul
faringelui în vederea tratamentului
Depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de
germeni
Indicatii de recoltare Examenul microbiologic al exsudatului faringian
se efectueaza pentru: diagnosticul faringitelor si
anginelor streptococice, confirmarea
diagnosticului de difterie, depistarea purtatorilor
de S. pyogenes, diagnosticul unor viroze
respiratorii.
recoltarea se face nu numai în angine , ci şi în
alte boli care pot fi declanşate de o infecţie
faringiană (nefrite, RAA),scarlatina

Materiale(de Masca ,manusi

protectie,sterile , Spatulă linguală
nesterile) Eprubetă cu tampon faringian
Eprubete cu medii de cultură
Ser fiziologic sau glicerină 15%
Tăviţă renală
Tava medicala
Sursa de lumina
Bilet de trimitere la laborator

Pregatirea pacientului Pregătire psihică

Se explică necesitatea recoltării
Se anunţă şi i se explică tehnica
Pregătire fizică
Se anunţă să nu mănânce, să nu bea apă,sa nu
fumeaze.
Să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas,
să nu facă gargară
Nu se administreaza antibiotice inaintea
recoltarii
Nu face toaleta dintilor inainte de recoltare
Se recolteaza inainte sau la 4 ore dupa toaleta
gurii, gargarisme sau ingestia de alimente
Se aşează pacientul pe un scaun cu gatul in
 usoara extensie, faringele bine expus prin
iluminare si deprimarea bazei limbii cu apasator
de limba steril
Efectuare  asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu
alcool,pune manusile de protectite
 işi pune masca de protecţie
 invită pacientul să deschidă gura si sa pronunte
vocala ―a‖
 deschide eprubeta cu tamponul faringian
 apasă limba cu spatula lingual
 tamponul se introduce fara a atinge limba sau
palatul si se tamponeaza ferm orice zona
inflamata, zonele purulente sau ulcerate.
 in faringitele eritematoase se sterg atent
faringele posterior si ambele amigdale.
 dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când
este cazul)
 introduce tamponul faringian în eprubeta
 la indicaţia medicului, întinde produsul obţinut pe
lame de sticlă
 pentru frotiuri colorate se însămânţează imediat
pe medii de cultură, succesiv două eprubete din
aceeaşi recoltare
 se spală pe mâini cu apă şi săpun
Pregătirea produsului
pentru laborator
Notarea în foaia de
observaţie
Transportul probelor si insamantarea trebuie
realizate in cel mult 2 ore de la prelevare daca nu se
utilizeaza medii de conservare si transport si in
maximum 24 de ore, daca se apeleaza la acestea. Nu
se accepta din teren prelevate uscate, fara mediu de
transport.
dacă nu este posibilă însămânţarea la patul
bolnavului, tamponul se umezeşte în prealabil cu ser
fiziologic sau glicerină 15%
Se reoraganizează locul
se notează data recoltării
dacă s-au făcut însămânţări sau nu

Consideratii speciale înainte de recoltare se inspectează regiunile de

unde urmează să se recolteze
se evita imbibarea tamponului cu salivă si
atingerea dinţilor

 RECOLTAREA VARSATURILOR

Definitie  Vărsătura reprezinta un reflex de evacuare a continutului

gastric pe gura

Scop
 se fac examinări macroscopice , bacteriologice, chimice
pentru stabilirea diagnosticului
stabilirea bilantului hidric
obtinerea de informatii privind continutul gastric

Material 2 tăviţe renale curate şi uscate

necesare pahar cu apa aromată
muşama , aleza
prosop

Pregatirea va fi încurajat şi susţinut în timpul vărsăturii

bolnavului se aşează în poziţie şezând sau decubit dorsal cu capul
psihica si fizica întors lateral
se aşează sub cap sau în jurul gâtului un prosop
se protejează lenjeria de corp şi de pat cu muşama sau
traversă
Tehnica  se îndepărtează proteza dentară dacă există
 tăviţa renală se oferă pacientului sau este susţinută de către
asistentă
 asistenta sprijină fruntea bolnavului
 după vărsătură se îndepărtează tăviţa
 dacă varsă după intervenţii chirurgicale abdominale, va fi
sfătuit să-şi comprime uşor cu palma plaga operatorie
 se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura (scuipă în altă
 tăviţă)
Ingrijiri dupa se şterge gura pacientului
tehnica se îndepărtează materialele folosite
se aşează pacientul în poziţie comodă şi se acoperă
se aeriseşte salonul
se supraveghează pacientul în continuare
in funcţie de observaţie se notează aspectul macroscopic,
cantitatea
Simptome ce  dureri abdominal
insotesc  greata-salivatie
varsatura  cefalee
 vertij
 transpiraţii ,tahicardie
 deshidratare
 emisie fără efort ,în jet,fara greata,fara legatura cu
alimentatia in hipertensiunea intracraniana

RECOLTAREA SECRETIILOR PURULENTE

Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor, din plăgi supurate,

ulceraţii, organele genitale, conjunctiva oculară, leziuni ale cavităţii bucale şi din
conductul auditiv extern.
Scop
explorator
- depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea
antibiogramei
terapeutic
- evacuarea şi tratarea secreţiilor purulente

Materiale - eprubete, ansă de platină

- 2-3 lame de sticlă bine degresate
- seringi şi ace
- ser fiziologic
- alcool iodat
- tinctură de iod
-betadine
- pipete Pasteur

Pregătirea  psihic:
pacientului se anunţă şi i se explică necesitatea
efectuării examinării
 fizică:
se aşează în poziţia adecvată
Recoltarea din  se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor,
vezicule , pustule , pustulelor,ulceraţiilor
ulceraţii  se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se
aşteaptă să se răcească
  se recoltează o mică porţiune de puroi, de sub crustă
sau de la marginea ulceraţiilor
 materialul recoltat se trece pe o lama de sticlă
sterilă
 se efectuează frotiu
 se dezinfectează tegumentele cu tinctură de iod
Recoltarea din  se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la
papule , noduli sau seringă
alte leziuni  se plimbă acul în mai multe direcţii până se
inflamatoare obţine serozitate la aspirare
 se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de
cultură
 se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă

Recoltarea puroiului abcesul, flegmonul este deschis

din abcese, -se recoltează aseptic cu o pipetă Pasteur, flambată şi
flegmoane, colecţii răcită sau cu o ansă de platină
când abcesul este închis
-recoltarea se face cu seringa prin puncţionare
- transportul produsului se face în cel mult 2 ore, iar
pentru anaerobi se anunţă laboratorul cu o oră înainte
pentru regenerarea mediilor
- examenul direct (citobacteriologic) se face pe lama
colorată May-Grumwald-Giemsa
  RECOLTAREA SECRETIILOR NAZALE

Material manusi
necesare eprubete cu medii de cultura tampon subtire fixat pe
porttampon
etichete
formulare pentru laborator
Efectuare  confirmarea identitatii pacientului
 se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa
 se explica pacientului ca va avea senzatie de stranut sau
voma dar ca procedura va dura mai putin de un minut
 se aseaza pacientul sezand la marginea patului sau intr-
un scaun cu fata la asistenta
 se cere pacientului sa-si sufle nasul
 se cere pacientului sa-si acopere o nara si sa respire doar
pe cealalta si invers. Se va introduce tamponul de
recoltare pe nara pe care respira mai bine
 se cere pacientului sa-si tina capul pe spate. Se introduce
cu blandete aplicatorul aproximativ 7,5-10 cm tinand
capatul cu tampon langa septul nazal. Se roteste repede
 tamponul si se scoate
 alternativ, se apasa limba pacientului cu apasatorul de
limba si se introduce un alt aplicator pana in spatele
valului palatin rotindu-l repede
 se introduce aplicatoarele in tuburile cu medii de cultura
 se arunca manusile si se spala mainile
 se etichetaza probele, se completeaza formularele de
laboator si se trimit impreuna cu probele la laborator

 RECOLTAREA SECRETIILOR OTICE

Materiale necesare:
manusi
solutie normal salina
comprese de tifon
tub cu tampon steril
tub steril cu mediu de transport
otoscop,specul auricular
etichete
seringa de 10 ml, ac steril
formular analize laborator
Recoltare:
  se spala mainile si se pun manusile
 se curate cu blandete excesul de secretii din urechea
pacientului cu solutie normal salina si comprese de
tifon
 se introduce aplicatorul in canalul auditiv si se
roteste cu blandete de-a lungul peretelui canalului,
pentru a nu leza timpanul
 se retrage aplicatorul cu grija pentru a nu atinge si
alte suprafete si se introduce in tubul steril cu mediu
de transport
 se eticheteaza corespunzator proba si se trimite la
laborator impreuna cu formularele de laborator
 recoltarea din urechea medie se face de catre medic,
dupa toaletarea urechii externe cu ser fiziologic si
comprese, prin punctionare si apoi aspirarea
lichidului cu o seringa
 proba se trimite imediat la laborator

 RECOLTAREA SECRETIILOR OCULARE

Materiale
necesare: manusi sterile
solutie sterila normal salina
comprese
eprubeta cu porttampon
Recoltare:
 se spala mainile si se pun manusi sterile
 se sterg ochii si excesul de secretii cu solutie normal
salina si comprese de tifon, dinaunru inspre afara
 se retrage pleoapa inferioara pentru a evidentia sacul
conjuctival. Se roteste cu blandete aplicatorul cu
tampon peste cojunctiva avand grija sa nu atingem si
alte suprafete
 se tine aplicatorul mai degraba paralel cu ochiul decat
perpendicular, pentru a prevenii iritatiile corneene
datorita miscarilor bruste
 daca este necesara recoltare corneana, aceasta se va
face de catre medic, utilizand un dispozitiv special cu
inel
 se introduce imediat aplicatorul sau dispozitivul cu inel
in tubul cu mediul de transport
 se arunca manusile la deseuri contaminate
 se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna
cu formularele

Consideratii
speciale:  nu se va folosi un antiseptic inaintea recoltarii pentru a
preveni iritatiile ochiului si modificarea rezultatului
 probei
 daca pacientul este un copil sau un adult necooperant se
va cere ajutoru unui coleg pentru a-i tine capul
nemiscat in timpul recoltarii, prevenind astfel lezarile
oculare datorita miscarilor bruste

 RECOLTAREA SECRETIILOR DIN PLAGA

Materiale necesare:
manusi sterile, camp steril
paduri cu alcool, betadina
pense sterile
tampoane sterile
seringa de 10 ml
ac steril
tub steril pentru cultura cu mediu de transport
etichete
tub de cultura pentru germeni anaerobi
comprese sterile pentru repansarea plagii
formulare analize laborator

Recoltare
 se spala mainile, se pregateste un camp steril, se pun
 manusile sterile
 se inlatura pansamentul cu o pensa sterila
 se curata zona din jurul plagii cu alcool sau betadina
pentru a reduce riscul de contaminare a probei cu
bacterii din zona adiacenta plagii
 pentru o cultura aerobica se foloseste aplicator cu
capat din bumbac, se introduce in plaga, se roteste
bland apoi se introduce imediat in tubul pentru culture
aerobice
 se trimite proba imediat la laborator
 se arunca manusile la deseuri contaminate
 se pun alte manusi si se reface pansamentul plagii

 RECOLTAREA SECRETIILOR VAGINALE

Definitie  Secretiile vaginale sunt transsudate ale mucoasei

vaginale ce contin cellule epiteliale descuamate si
germeni in functie de varsta,sanatate sau boala
 Ph-ul acid are rol in aparare contra infectiilor
 dupa menopauza flora vaginala este asemanatoare
cu flora vulvara prin absenta germenilor din
grupul lactobacillus care mentine Ph-ul
Scop - determinarea agentilor patogeni
- stabilirea diagnosticului bacteriologic
- stabilirea tratamentului
- descoperirea proceselor tumorale
Material necesare  pregatirea mesei ginecologice-se asterne un
cearsaf sau aleza de unica folosinta
 se pregateste trusa de examinare:valve
vaginale,speculum vaginal,pense,
 tampoane de vata
 porttampon,lame
 manusi de protectie,
 vaselina,antiseptic
 tavita renala
 sursa de lumina
 creion dermatograf,
 formular- analize laborator

Pregatirea bolnavei se anunta bonava si se explica necesitatea , importanta,

psihica si fizica si inofensivitatea tehnicii
cu 2 zile inainte repaus terapeutic si sexual
pacienta este ajutata sa se dezbrace si sa se aseze in
pozitie ginecologica pe masa ginecologica
toaleta organelor genitale externe cu apa calduta,
evitarea oricarei substante dezinfectante si a sapunului !
Locul recoltarii  colul uterin,fundul de sac Douglas
  orificiul glandelor Bartholin
 meat urinar
Efectuare Efectuarea tehnicii de medicul ginecolog
Asistenta medicala –pregateste
materiale,pacienta,serveste medicul cu materiale
necesare
spalarea pe maini cu apa si sapun
se imbraca manusile de protectie
se indeparteaza labiile mari si mici cu mana stanga
se recolteaza cu tamponul fixat pe porttampon separat
din vagin, uretra si colul uterin
recoltarea se face cu valve si specule,produsul recoltat
din col, sau uretra sa nu vina in contact cu peretii
vaginului ( acesta are flora proprie)
se efectueaza cate doua frotiuri pentru fiecare produs
recoltat
Ingrijirea bonavei dupa bolnava va fi ajutata sa coboare de pe masa
tehnica ginecologica
sa se imbrace
va fi condusa in salon si ajutata sa se instaleze comod
in pat
Pregatirea se completeaza buletinul de analiza,se noteaza
produsului examenul cerut, provenienta produsului recoltat
pentru produsele recoltate trebuie examinate in maxim 1-2ore
laborator se transporta la laborator in maxim o ora de la recoltare
din produsele recoltate se fac frotiuri si insamantari pe
 medii de cultura

 examinarea bacteriologica
 cate 2 frotiuri pe lame de sticla , separat pentru
fiecare produs recoltat – trimise la laborator
 notare pe lama : provenienta produsului ( secretie
vaginala sau secretia colului uterin, ultima este
sterila in mod obisnuit)
 lamele insamantate se trimit la laborator ptr
efectuarea examinarii dupa diferite coloratii
 insamantari pe medii de cultura direct la locul si
in momentul recoltarii ( medii cultura functie de
germenii cautati)

Examen microscopic o Tip I - epitelii si lactobacili( secretie normala)

o Tip II – epitelii, lactobacili, rari bacili gram-
negativi sau leucocite
o Tip III – epitelii, f. rari lactobacili, f. frecventi
bacili gram- negativi, coci gram-pozitivi si
negativi,frecvente leucocite
o Tip IV – rare epitelii, lactobacili absenti, f.
frecvente leucocite, f. abundenta flora mixta ,
Trichomonas vaginalis prezent.

Examen bacteriologicc Ex.bacteriologic depisteaza germeni patogeni care au provo

o infectieBTS(boli cu transmitere sexuala)
se fac recoltari cu tampon steril in eprubete
 din produsele recoltate se fac frotiuri si insamantari pe me
de cultura
punerea in evidenta Trichomonas vaginalis
– se utilizeaza secretiile ramase pe manusa
de cauciuc dupa tuseul vaginal,( mai ales cele
din fundul de sac vaginal)
se executa frotiuri uscate la aer daca se pot
examina imediat – se fac preparate native intre
lama si lamela , lama fiind preincalzita
daca secretia este prea vascoasa = produsul
de pe varful ansei se amesteca cu o picatura
de ser fiziologic – in mediul fluid protozoarul
se misca mai activ = mai usor recunoscut

Examinari recoltari din vagin din depozitele cremoase , albe, cu aspect

micologice de pseudomembrane / orice secretie abundenta
recoltare pe lama ptr. frotiu nativ si colorat si
examinari directe intre lama si lamela

Evaluarea patologic :Trichomonas vaginalis,Candida

rezultatelor Albicans,Neisseria gonorhee(gonococ) etc
  TESTUL PAPANICOLAU

Testul citologic Papanicolau ( numit si Babes- Papanicolau dupa denumirea

doctorului roman Aurel Babes, care a preconizat depistarea precoce a
cancerului genital feminine prin examinarea frotiului citovaginal) este o
analiza obtinuta prin recoltarea prin periere a celuleor din cervix si apoi
fixarea lor pe o lama de sticla. Desi analiza celulelor din cervix este cea mai
des folosita, testul Papanicolau permite si evaluarea citologica a celuleor
colului vaginal si endocervicale.

Materiale
necesare : Specul vaginal
manusi
Pap stick
applicator cu tija si pat din bumbac
3 lame de sticla pentru citire microscopica
fixative
lampa ajustabila
camp
formulare cerere analize laborator

Recoltare:  confirmarea identitatii pacientei

 se explica procedura pacientei
 se spala mainile
 se explica pacientei importanta relaxarii
musculatorii perineale pentru a usura efectuarea
examinarii si recoltarii
 se cere pacientei sa mictioneze inainte de
efctuarea procedurii de recoltare
 se asigura intimitate si se cere pacientei sa se
dezbrace de la brau in jos
 este acoperita cu un halat de unica folosinta si
ajutata sa se aseze pe masa ginecologica
 se potriveste lampa pentru luminozitate maxima in
zona genitala
 se inlatura halatul din zona genitala
 se ofera manusi medicului si speculul vaginal. Nu
se vor folosi lubrefinate pentru acesta pentru a nu
interfera cu rezulatul testului. Se poate uda
speculul cu apa calda pentru a usura insertia.
 se anunta pacienta cand i se introduce speculul
pentru a preveni tresarirea si incordarea
musculaturii
 se sugereaza pacientei sa se relaxeze si sa respire
adanc in timpul introducerii speculului.
 dupa introducerea specului acesta este largit
pentru expunerea cervixului si apoi blocat pentru
inceperea recoltarii
 se ofera medicului pe rand aplicatoarele si periuta
necesare recoltarii celulelor din diferitele zone.
 Dupa fiecare recoltare, se vor lua aplicatoarele si
se vor roti bland pe cate o lama de sticla peste care
se va pune imediat un fixator pentru prevenirea
uscarii celulelor
 lamele microscopice vor fi marcate diferit in
functie de zonele din care s-au recoltat celulele.
La un test complet, medicul va recolta celule din
zona cervicala, endocervicala si a polului vaginal.
 dupa recoltare se deblocheaza speculul pentru a fi
scos evitand ranirea peretilor vaginali
 este ajutata pacienta sa coboare de pe masa de
examinare
 se completeaza formularele de laborator cu datele
pacientei, inclusiv data ultimei menstruatii, apoi se
trimit probele la laborator
interpretarea rezultatelor :
clasa I-celule normale
clasa II-celule cu modificari minore benigne
clasa III-pot aparea celule anormale,dar nu este
sigura benignitatea sau malignitatea(sunt necesare
si alte examene pentru stabilirea diagnosticului)
clasa IV-prezenta celulelor cu aspect neoplazic
clasa V-prezenta celulelor neoplazice numeroase
sau grupate
Consideratii
speciale :  inainte de efectuarea testului, pacienta va trebui
 invatata sa nu faca spalaturi vaginale cu 48 de ore
ianinte si sa nu foloseasca ovule vaginale
 recoltarea poate avea loc cu 5-6 zile inainte de
menstruatie sau la 1 saptamana dupa
Precauţiuni standard pentru controlul infectiilor-au rolul de a
proteja personalul medical de riscul contaminarii cu organisme patogene
cunoscute/necunoscute.

Se aplica tuturor pacientilor indiferent daca sunt doar suspecti sau diagnosticati,pe
baza unei evaluari a riscului intrarii in contact cu sangele sau fluidele corporale ale
acestuia

Standardele deosebesc reguli pentru:

 decontaminarea mainilor

 echipament de protectie personala

 siguranta mediului de lucru(managementul deseurilor si a materialelor taioase)

Decontaminarea mainilor

Personalul medical trebuie:

 sa-si decontamineze mainile inainte de intarea si iesirea din spital

 toate suprafetele atinse vor fi considerate ca fiind contaminate

 acoperiti cu pansament impermeabil toate plagile si leziunile deschise ale

pielii pentru a preveni contaminarea prin solutia de continuitate cu organisme

patogene

 unghiile sa fie scurte si curate pentru a reduce numarul de organisme potential

patogene

 inlaturati toate bijuteriile pe durata serviciului

  spalati mainile de fiecare data cand se murdaresc precum si ininte si dupa

ingrijirea pacientilor pentru a preveni contaminarea acestora sau a

personalului medical

Tehnica spalarii

Spalarea mainilor este cea mai importanta masura pentru reducerea riscului
transmiterii de microorganisme patogene de la o persoana la alta sau dintr-un loc in
altul de acelasi pacient.

umeziti mainile sub jet de apa

aplicati sapun lichid si frecati mainile viguros minimum10-15 secunde pana se

face spuma,asiguran curatarea tuturor suprafetelor mainii si incheieturilor

o atentie deosebita se acorda policelor,varfurilor degetelor,interdigital si sub

verigheta

clatiti mana sub jet de apa calda pana este inlaturata toata spuma

indreptati degetele in sus astfel incat apa sa se scurga dinspre varful degetelor
spre incheietura
pentru a inchide apa folositi cotul daca dispozitivul robinetului permite,daca
nu folositi un prosop de hartie

mainile trebuie uscate cu prosop de hartie dinspre varful degetelor spre

incheietura

aruncati prosopul de hartie in cosul de gunoi,ridicand capacul cu pedala de

picior,NUcu mainile curate !
Echipament de protectie

 Mănuşile
Purtarea mănuşilor reduce riscul de transmitere al microorgamismelor.

Considerentele pentru care trebuie purtate mănuşile sunt:

o mănuşile constituie o barieră de protecţie care previne contaminarea mâinilor

când acestea vin în contact cu sângele, alte fluide ale organismului, secreţii,
excreţii, mucoase sau piele cu leziuni de continuitate;
o mănuşile reduc posibilitatea transmiterii microorganismelor de pe mâinile
personalului medical pacienţilor în timpul procedurilor medicale care
presupun contact cu mucoasele sau pielea cu soluţii de continuitate;
o mănuşile reduc posibilitatea transmiterii microorganismelor de la un pacient la
altul prin intermediul mâinilor personalului medical.
Reguli de bună utilizare a mănuşilor

Se indică utilizarea mănuşilor la:

- efectuarea de injecţii;

- recoltarea de sânge şi a altor produse biologice;

- manipularea produselor biologice;

- montarea cateterelor venoase;

- efectuarea de puncţii venoase sau alte puncţii;

- examinarea clinică cu atingerea de sânge.

Se recomandă:

- alegerea mănuşilor trebuie adaptată fiecărei utilizări: sterile (in intervenţii care
presupun contactul cu regiuni ale corpului sterile) sau nesterile (în examinări
curente); una sau două perechi.

- schimbarea mănuşilor dupa fiecare utilizare, între doi pacienţi,între două îngrijiri,
în caz de întrerupere a actului medical, în caz de rupere;

- niciodată după utilizare nu se spală mănuşile;

- nu se poartă aceeaşi pereche mai multe ore sau de mai multe ori.

Este important de ştiut că personalul medico-sanitar care utilizează mănuşi trebuie să

aibă unghiile tăiate scurt şi să nu poarte bijuterii în timpul

manevrelor medico-chirurgicale.

Purtarea a două perechi de mănuşi nu scade frecvenţa accidentelor

prin expunere la sânge, dar divide cu 3 riscul de contact cu sângele sau un produs
contaminat.
  Mod de folosire

 schimbare dupa fiecare pacient;

 dupa folosire se spala mai intai mainile cu manusi, dupa care acestea se
indeparteaza, prinzand marginea primei prin exterior aruncand-o in
containerul pentru colectare si apoi prinzand-o pe cealalta, cu mana libera prin
interior, scotand-o cu grija si aruncand-o in acelasi container aflat la
indemana;

 dupa indepartarea manusilor mainile se spala din nou, 10-15 secunde, chiar
daca manusile nu prezinta semne vizibile de deteriorare in timpul activitatii
incheiate; manusile de unica utilizare nu se reutilizeaza, deci nu se curata,
dezinfecteaza;

 Halate
Se utilizează în timpul manevrelor de îngrijire a bolnavului şi la contactul
tegumentelor neacoperite sau a hainelor cu lichide biologice potenţial contaminate.

În funcţie de tipul de expunere (stropire cu sânge sau alte fluide ale organismului,
secreţii, excreţii sau asigurarea protecţiei mucoaselor ochilor,nasului, gurii) trebuie
selectat tipul de echipament care urmează a fi purtat.Diferitele tipuri pot fi purtate
singure sau în combinaţie.

 Măştile

Asigură protecţia feţei pentru prevenirea aspiraţiei sau înghiţirii lichidelor

contaminate.

Ele trebuie să acopere integral nasul şi cavitatea bucală.

Utilizarea corecta a mastilor

 verificati masca,astfel incat partea dura sa fie fixate pen as

 modelati bareta nazala pe nas si pozitionati masca

 fixate linia superioara deasupra urechilor

 pozitionati masca cu inglobarea mentonului

 fixate linia inferioara sub ureche

 Ochelari de protectie protejeaza mucoasa ocular-in activitati in timpul carora se

apreciaza ca se pot produce picaturi,stropiri cu sange si alte fluide biologice
 Protectoare faciale

Trebuie să fie suficient de mari pentru a acoperi tegumentele, mucoasele bucală,

nazală, oculară.

 Echipamentele de resuscitare

Protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificial

EXPUNEREA PROFESIONALA

- prin inoculari percutane:

- intepare;
- taiere.
- contaminarea tegumentelor care prezinta solutii de continuitate;
- contaminarea mucoaselor.
- in timpul: - efectuarii de manopere medicale invazive cu ace si instrumente
ascutite;
- manipularii de produse biologice potential contaminate;
- manipularii instrumentarului si a altor materiale sanitare, dupa utilizarea in
activitati care au dus la contaminarea cu produse biologice potential infectate.
prin intermediul:
- instrumentelor ascutite;
- materialului moale;
- suprafetelor, altor materiale utilizate in activitatea din unitatile sanitare;
- reziduurilor din activitatea medicala

METODE DE PREVENIRE

obiecte ascutite:
- reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;
- colectarea imediat dupa utilizare in containere rezistente la intepare si taiere,
amplasate la indemana si marcate corespunzator

- pregatire in vederea utilizarii;

- distrugere;
- evitarea recapisonarii, indoirii, ruperii acelor utilizate.

-manipularea lenjeriei contaminate cu sange si alte produse biologice potential

contaminate cat mai putin posibil;

-sortare si prelucrare cu echipament de protectie potrivit, in spatii special destinate;

- colectare in saci impermeabili, la nevoie dubli, marcati in mod corespunzator
- evitarea pastrarii lor indelungate, inainte de prelucrare;
- asigurarea unui ciclu corect si complet de prelucrare - decontaminare.
- curatenie si decontaminare:
- folosirea manusilor la indepartarea urmelor de sange, alte lichide biologice sau
tesuturi;
- decontaminarea initiala cu substante clorigene, indepartarea cu hartie absorbanta
care se colecteaza in containere sau saci de plastic marcate;
- dezinfectie cu solutie germicida;
- uscarea suprafetei prelucrate;
- folosirea de tehnici standard in vederea efectuarii curateniei, sterilizarii,
decontaminarii echipamentului medical, a pavimentelor, peretilor, mobilierului,
veselei, sticlariei, tacamurilor,

- reziduuri infectante

- neutralizare prin ardere sau autoclavare

 colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferentierea clara prin

culoare si etichetare.

 igiena personala:

 spalarea mainilor

 spalarea altor parti ale corpului care au venit in contact cu produse

biologice potential contaminate sau cu materiale potential contaminate;

 evitarea activitatilor cu risc de expunere:

 existenta de leziuni cutanate;

 prezenta unui deficit imunitar;

 graviditate

Colectarea deseurilor rezultate din activitatea medicala

DESEURI NEPERICULOASE

 Deseurile menajere:ambalajele materialelor

sterile,hartie,ghips,ambalaje din material plastic

 se colecteaza in saci gri sau negri, se depoziteaza in pubele si se

transporta la platforma pentru deseuri menajere.

Sacii sunt legati si etichetati pentru a se depista in cazul unui accident cu

expunere la materiale contaminate sectia de unde provin.

DESEURI PERICULOASE

 Deseurile intepatoare si taietoare: ace,ace cu fir,catetere,branule,lame

de bisturiu de unica folosinta,sticlarie de laborator ,cioburi care

 se colecteaza la locul de producere in cutii cu pereti rezistenti de

culoare galbena de unica folosinta

 Deseuri infectioase :comprese,pansamente,manusi,seringi fara

ac,tubulatura trusei de perfuzie ,pungi care au continut
sange,plasma(dupa transfuzii),sonde ,pungile de urina etc.

 Se colecteaza la locul de producere in recipiente de culoare galbena

prevazuta cu saci galbeni,marcati cu pictograma „pericol biologic‖

 Deseuri anatomo-patologice si parti anatomice-organe,fragmente de

tesuturi,placente,biopsii etc

 Se colecteaza la locul de producere in cutii cu pereti rezistenti,de

culoare galbena marcate cu pictograma‖pericol biologic‖prevazute in
interiot cu saci galbeni
 Deseuri chimice si farmaceutice-medicamente,seruri,vaccinuri
expirate,rezidurile preparatelor citostatice,reactivi,substanteutilizate in
laboratoareetc.

 Se colecteaza la locul de producere in recipienti specifici cu marcaj

adecvat pericolului-„toxic‖,‖coroziv‖,‖inflamabil‖

 Deseuri radioactive-deseuri solide,lichide,gazoase care contin

materiale radioactive

 Se colecteaza in containere speciale