MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
CATEDRA DREPT AL ANTREPRENORIATULUI

TEZĂ DE AN

Tema: Reglementarea juridică a impozitării veniturilor

persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat.

Autor: Andon Margareta,

studentă grupa 301.

Conducător ştiinţific: Vlaicu Vlad,

doctor în drept, conferenţiar universitar.

Chişinău, 2012
 Cuprins

Cuvinte-cheie……………………………………………………………………………..4
Introducere………………………………………………….………………………….....5

Capitolul I
Consideraţii generale cu privire la impozitul pe venit
1.1. Conceptul de impozit pe venit……………………...………………………………...11
1.2. Evoluţia istorică a impozitului pe venit………………………………………….…16
1.3. Importanţa impozitului pe venit…………………..…………………………………22

Capitolul II
Subiecţii, obiectul, sursele de venit impozabile şi neimpozabile, modul şi termenii de
achitare a impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de
antreprenoriat
2.1.Subiecţii, obiectul şi cotele impozitului pe venit a persoanelor ce practică activitatea
de antreprenoriat……………...……………………………………………………41
2.2.Sursele de venit impozabile şi neimpozabile în cazul persoanelor ce practică
activitatea de antreprenoriat……....……………………………………………..…44
2.3.Modul şi termenii de achitare a impozitului pe venit de către persoanelor ce practică
activitatea de antreprenoriat……………………………………………………..…50

Capitolul III
Facilităţile, răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale şi impozitarea
veniturilor persoanelor străine ce practică activitatea de antreprenoriat

3.1 Facilităţi la achitarea impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de

antreprenoriat…………………………………………………………………..................54
3.2 Impozitarea veniturilor persoanelor străine ce practică activitatea de antreprenoriat pe
teritoriul R.Moldova………………..…………………………………………………..…61
3.3 Răspunderea juridică a persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat pentru
încălcarea legislaţiei fiscale…………………………………………………………….…65

Încheiere………………………………………………………………………………..…79
Referinţe bibliografice…………………………………………………………………...85
Declaraţia de onestitate………………………….…………………………………….….93
 Cuvinte-cheie

Impozit pe venit, Contribuabil, Impozit, Cod fiscal, Scutire fiscală, Organ Fiscal,
Serviciul Fiscal de Stat, Funcţionar fiscal, Obligaţie fiscală, Perioadă fiscală, Scadenţă,
Dare de seamă fiscală, Registre contabile, Control fiscal, Încălcări fiscale, Executare silită
a obligaţiei fiscale, Supraplată.

Подоходный налог, Налогоплательщик, Налог, Фискальный код, Налоговая

льгота, Налоговый орган, Государственная налоговая служба, Налоговый служащий,
Налоговое обязательство, Налоговый период, Срок погашения налогового
обязательства, Налоговая отчетность, Учетная документация, Налоговый контроль,
Налоговое нарушение, Недоимка, Принудительное исполнение налогового
обязательства, Переплата.

Income-tax, Taxpayer, Duty (tax),, Fiscal Code, Tax concession, Rating (tax)
authority, State Tax Administration (Ta Inspectorate), Tax officer, Tax liabilities, Tax
period, Repayment period of tax liability, Tax accounts, Accounting documentation, Tax
control, Tax break, Arrears, Enforcement of tax obligations, Overpayment.
 Introducere
Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a ei. Impozitarea veniturilor
persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat reprezintă una din problemele cele mai
actuale în domeniul impozitării în ţara noastră. Această problemă are o importanţă
deosebită în perioada de trecere de la un sistem de impozitare la altul.
Taxele reprezintă principala formă de venit a statului în societatea contemporană.
Esenţa impozitelor constă în retragerea unei părţi din venitul subiecţilor independenţi în
favoarea statului, şi anume o parte dintr-un set prestabilit din punct de vedere juridic,
conform legislaţiei în vigoare. Cu toate acestea, la nivelul fiecărei intreprinderi impozitele
reprezintă un factor negativ care afectează în mod semnificativ nivelul de profit şi reduce
capacitatea de dezvoltare a companiei şi capacitatea de reinvestire în capitalul de
producere.
După spusele lui Charle Montesquieu „în ceea ce priveşte impozitele ar trebui să fie
luat în consideraţie nu ceea ce poporul poate da, ci ceea ce el poate da întotdeauna.”
Atât ştiinţa juridică naţională cît şi cea occidentală dispune de multe lucrări în
domeniul dreptului fiscal. O atenţie deosebită se acordă studierii impozitului ca categorie
de drept, identificând în calitate de trăsături distincte caracterul obligatoriu al plăţilor
fiscale şi caracterul silit al executării obligaţiilor fiscale.
Impozitul pe venit ocupă unul din locurile centrale în sistemul de impozite şi taxe din
Republica Moldova, după cum urmează:
- În primul rând, din punctul de vedere al dreptului civil, profitul este scopul principal
al unei organizaţii comerciale. Numărul organizaţiilor comerciale predomină în economia
Republicii Moldova, şi toate sunt obligate să plătească impozitul pe venit;
- În al doilea rând, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova cu privire la
bugetul de stat, impozitul pe venit ocupă locul doi, fiind întrecut doar de taxa pe valoarea
adăugată. Astfel, impozitul pe venit este una din principalele surse de venit în bugetul de
stat;
- În al treilea rând, multe alte impozite şi taxe, într-un fel sau altul, participă la
formarea bazei de impozitare cu privire la impozitul pe venit, pentru că în conformitate cu
legislaţia în vigoare se include în costul producţiei (lucrări, servicii), sau influentează
asupra rezultatelor financiare ale activităţii întreprinderii.
Legislaţia privind impozitarea veniturilor persoanelor ce practică activitatea de
antreprenoriat pe de o parte constituie o parte componentă a legislaţiei fiscale, iar pe de
altă parte constituie un complex independent de acte normative, care deţine diferite
niveluri în ierarhia juridică: de la legi până la acte normative (instrucţiuni, scrisori,
explicaţii de ministere şi departamente).
Totuşi, în pofida unui număr destul de mare de explicaţii, răspunsuri, scrisori şi alte
acte normative care conţin comentariile Inspectoratului Fiscal al Republicii Moldova,
Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi altor ministere şi departamente, sunt încă
foarte multe dispoziţii neclare privind modalitatea de calcul şi plată al impozitului pe venit.
Acest lucru se datorează, mai întîi de toate, faptului că:
- În primul rând, de la 1 ianuarie 1998 a intrat în vigoare Codul Fiscal al Republicii
Moldova1, conform căruia a fost anulat un număr de dispoziţii al legislaţiei în vigoare
anterioare privind impozitele şi taxele şi în special, privind impozitul pe venit;
- În al doilea rând, necăutând la faptul că normele din Codul Fiscal al Republicii
Moldova au intrat în vigoare câţiva ani în urmă, numeroase regulamente privind
impozitele şi taxele, inclusiv cele referitoare la impozitul pe venit, nu au fost în totalitate
ajustate, ceea ce duce la dispute în practică.
Actele legislative existente până la adoptarea Codului Fiscal nu corespundeau
nivelului actelor normative, care se încadrau în categoria “legislaţiei fiscale".
Această circumstanţă a provocat multe discuţii şi dezbateri în legătură cu aplicarea
legislaţiei în acest domeniu, din care cauză aplicarea în practică a dispoziţiilor acestor acte
legislative în multe cazuri a evoluat extrem de contradictoriu şi inconsecvent. Însă, odată
cu intrarea în vigoare a noului Cod Fiscal al Republicii Moldova cadrul legislativ privind

1
Codul Fiscal al Republicii Moldova Nr.1163-XIII din 24.04.1997//Monitorul Oficial al R.
Moldova Nr.86 din 15.12.2005., Monitorul Oficial al R. Moldova din 08.02.2007, editie specială.
impozitele şi taxele a fost clar definit.
În lucrarea dată au fost examinate întrebările generale şi particulare, care apar la plata
impozitului pe venit de către persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat,
încălcările posibile ale legislaţiei fiscale, care apar la plata impozitului pe venit şi
consecinţele acestor încălcări, reglementarea juridică a impozitului pe venit, scutiri de
impozit pe venitul impozabil, principalele diferenţe al venitului ce cade sub incidenţa
fiscală. Toate acestea m-au convins la alegerea temei date pentru teza de an.
În ceea ce priveşte gradul de studiere a temei putem menţiona că pe plan naţional ea a
fost studiată profund în literatura de specialitate. Impozitării veniturilor în ţara noastră, din
punct de vedere al reformelor de piaţă i-a fost acordată o mare atenţie atât în lucrările
juriştilor cît şi economiştilor. O contribuţie semnificativă în studiul problemei au fost
lucrările teoretice ale urmatorilor specialişti în domeniul dreptului şi economiei: Şaguna
D. D., Armeanic A., Volcinschi V., Minea Ş.M., Balaban E., Condor I., Costaş C.F., Buga
O., Talpoş I., Gliga I., Alcaz L., Persebois J., Aben J. etc.
În lucrare, în mod consecvent, sînt studiate şi dezvăluite elementele impozitului pe
venit ca categorie juridică, în acelaşi timp sînt dezvăluite în mod detaliat aspectele
reglementării impozitării unor subiecţi ai dreptului fiscal. Şi de asemenea, se exemplifică
caracteristicile de verificare a impozitului pe venit la întreprinderi şi se propun
recomandări pentru optimizarea impozitului pe venit la nivel de entitate juridică.
Autorul nu pretinde la deplina dezvăluire a temei studiate, luînd în consideraţie
complicitatea şi amploarea subiectului cercetat. Sînt dezvăluite doar cele mai interesante,
din punctul de vedere al autorului, aspecte ale reglementării juridice a impozitului pe venit
a persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat.
Scopul şi obiectivele cercetării. Scopul principal al lucrării constă în elucidarea
problemelor care reies din sistemul actual de impozitare a veniturilor persoanelor ce
practică activitatea de antreprenoriat şi din domeniul de aplicare a raporturilor juridice,
care apar în legătură cu impozitul pe venit, ca instrument fiscal şi de reglementare a
politicii economice a statului.
 Ca obiect de studiu se prezintă relaţiile sociale, în primul rînd cele juridice, din sfera
impozitării venitului persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat în Republica
Moldova la etapa actuală. Ca obiect de studiu sunt actele normative care reglementează
categoria impozitului pe venit al persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat.
În vederea atingerii scopului dat au fost preconizate următoarele obiective:
 de a cerceta noţiunea de impozit pe venit;
 de a investiga evoluţia istorică a impozitului pe venit;
 de a investiga importanţa impozitului pe venit la general şi a impozitării veniturilor
persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat în particular;
 de a stabili subiecţii, obiectul şi cotele impozitului pe venit a persoanelor ce practică
activitatea de antreprenoriat;
 de a investiga sursele de venit impozabile şi neimpozabile în cazul impozitului pe
venit a persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat;
 de a cerceta modul şi termenii de achitare a impozitului pe venit a persoanelor ce
practică activitatea de antreprenoriat;
 de a analiza facilităţile acordate persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat
la achitarea impozitului pe venit;
 de a analiza impozitarea persoanelor străine ce practică activitatea de antreprenoriat;
 de a investiga răspunderea juridică a persoanelor ce practică activitatea de
antreprenoriat pentru încălcarea legislaţei fiscale.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării. În procesul lucrării au fost
aplicate metode generale ştiinţifice: abordarea dialectică, principiul logicii şi analizei
sistemice şi de sinteză, metode de analiză comparată. La întocmirea lucrării au fost
utilizate actele normative care reglementează domeniul impozitării. În cadrul studiului
problemelor menţionate în lucrare au fost explorate şi examinate critic diferite lucrări ale
savanţilor în care sunt abordate problemele legate de impozitare, în special, raporturile
juridice fiscale în Republica Moldova. Baza teoretico-ştiinţifică a cercetărilor o constituie
lucrările savanţilor specialişti în domeniul fiscal. În acest sens ţin să menţionez lucrările de
bază ale următorilor autori: Şaguna D.D., Armeanic A., Volcinschi V., Minea Ş.M.,
Balaban E., Bufan R., Condor I., Costaş etc.
La executarea cercetări s-a folosit un bogat material factologic modern, adunat,
prelucrat şi sistematizat la Universitatea de Stat din Moldova, Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova, Inspectoratul Fiscal de Stat, Biblioteca Naţională a Moldovei,
Biblioteca Publică de Drept etc. S-a folosit o bogată sursă de monografii, manuale, cărţi
ale savanţilor moldoveni, români, ruşi, articole din reviste privind impozitarea etc.
Volumul şi structura lucrării. Rezultatul cercetării care a pus temelia acestei teze
este structurat în trei capitole, fiecare capitol constând din câteva paragrafe.
Capitolul I reflectă, în special, conceptul de impozit pe venit, evoluţia istorică a
impozitului pe venit şi importanţa impozitului pe venit la general şi a impozitării
veniturilor persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat în special.
Capitolul II, conţine subiecţii, obiectul şi cotele impozitului pe venit a persoanelor ce
practică activitatea de antreprenoriat; sursele de venit impozabile şi neimpozabile în cazul
persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat şi modul şi termenii de achitare a
impozitului pe venit de către persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat.
Capitolul III, conţine facilităţi la achitarea impozitului pe venit de către persoanele ce
practică activitatea de antreprenoriat; impozitarea veniturilor persoanelor străine ce
practică activitatea de antreprenoriat pe teritoriul R.Moldova şi răspunderea juridică a
persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat pentru încălcarea legislaţiei fiscale.
Această lucrare a fost realizată cu scopul de a analiza impozitul pe venit al
persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat, luându-se în consideraţie realizarea
reformei fiscale, principalele caracteristici ale sistemului de impozitare în Republica
Moldova şi a caracteristicilor sale la etapa actuală.
 CAPITOLUL I.
Generalităţi referitor la impozitul pe venit.
§ 1.1. Conceptul de impozit pe venit.
Statul este prezent în viaţa politică, economică şi socială, asigurând colectivităţii
bunuri şi servicii publice în societăţile libere bazate pe proprietatea privată şi economie de
piaţă. Creşterea nevoilor sale financiare şi o diversificare a surselor de finanţare a
determinat finanţarea costurilor acţiunilor sale în domenii devenite tradiţionale precum
apărarea, educaţie, sănătate, cultură, artă, ordinea publică, funcţionarea organelor
administraţiei publice, securitate socială, dar şi în domenii economice, respectiv cercetare,
transporturi, energie, comunicaţii, la care se adaugă acţiuni asupra fluctuaţiilor
conjuncturale ale mediului economic.
Cele mai vechi şi tradiţionale mijloace financiare de care statul dispune, pentru
realizarea funcţiilor şi sarcinilor sale, în permanentă evoluţie, sunt prelevările fiscale ce se
realizează prin intermediul impozitelor şi taxelor fiscale. William Pitt a introdus impozitul
pe venit pentru prima dată în lume în Anglia, în 1799, ca o măsură temporară pe timp de
război (dintre Marea Britanie şi Franţa). În preajma primului război mondial şi alte ţări
(SUA, Japonia, Germania, Franţa, Olanda, Belgia etc.) au adoptat impozitul pe venit, căzut
în sarcina persoanelor fizice.
Impozitul reprezintă resursa fiscală care aduce cea mai mare contribuţie la
constituirea fondurilor bugetare, având o pondere covârşitoare în totalul veniturilor
bugetului de stat. În literatura de specialitate impozitul este considerat a fi o contribuţie
bănească legală,datorată bugetului public, în mod obligatoriu şi cu titlu nerambursabil, de
către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin, bunurile pe care le
posedă precum şi pentru unele fapte de consum. Impozitul pe venit este acea obligaţie
către bugetul statului a persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în scopul
obţinerii de profit.
Într-o altă ordine de idei,impozitul este definit ca: ”prelevare obligatorie,fără
contraprestaţie şi nerambursabilă, efectuată de către administraţia publică pentru
satisfacerea necesităţilor de interes general”.2
Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil,
datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice şi juridice pentru
veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.3
Impozitul în calitate de obligaţie fiscală are următoarele caracteristici:
 Impozitul este o contribuţie bănească, în sensul că persoanele fizice şi juridice
sunt datoare să participe după anumite criterii la formarea fondurilor generale de
dezvoltare a societăţii, necesare finanţării unor trebuinţe social-economice în folosul
întregii colectivităţi4.Deşi în evoluţia lor unele resurse fiscale au cunoscut şi forma în
natură, spre exemplu: impozitul agricol s-a perceput şi sub forma unei cote din producţia
obţinută/ putem spune că ele sunt resurse financiare exprimate valoric, în bani, aşa cum şi
cheltuielile publice bugetare sunt efectuate în bani. Forma de prelevare în natură poate
avea un caracter temporar sau excepţional, circumstanţiat de producerea unor împrejurări
cu caracter deosebit/ calamităţi naturale, spre exemplu. Etalonul bănesc este folosit atît
pentru determinarea valorii masei impozabile cît şi pentru stabilirea cuantumului
impozitelor.
 Este o contribuţie obligatorie, în sensul că toate persoanele fizice şi juridice care
beneficiază de acţiunile sau obiectivele finanţate din fondurile generale ale societăţii
trebuie să participe la formarea acestor fonduri. Instituirea resurselor fiscale prin acte de
putere, determină şi obligativitatea plăţii acestora la termenele şi în condiţiile stabilite de
autoritatea publică. Statul şi colectivităţile locale au posibilitatea folosirii procedurii
executării silite atunci cînd contribuabilii nu îşi execută de bună voie obligaţiile fiscale
instituie unilateral de puterea publică.
 Impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil în sensul că o dată făcute în
scopul formării fondurilor generale ale societăţii, ele sunt utilizate numai la finanţarea unor

2
Armeanic A. etc. Drept fiscal, Editura Museum, Chişinău, 2001, pag.89.
3
Armeanic A., Fiscalitatea în statele contemporane//Chişinău 2003, pag.120.
4
Bălan E., Drept Fiscal//Ediţia 4, Editura CH BECK, Bucureşti, 2007, pag.30.
acţiuni şi obiective necesare tuturor membrilor societăţii şi unor interese individuale sau de
grup.
 Impozitele sunt datorate conform dispoziţiilor legale, în sensul că nici un impozit
al statului nu se poate stabili şi percepe, decît în ”puterea unei legi ”, conform principiului
după care ”nullum impositum sine legae” 5. Altfel spus instituirea impozitului pe venit
reprezintă manifestarea unui drept ”regalian” al autorităţii care foloseşte pentru
implementarea lor, instrumentul juridic al actului unilateral. Statul instituie impozitele prin
voinţa puterii legiuitoare, dându-li-se astfel caracter şi putere de lege, care se aplică, în
mod unitar, indiferent de contribuabil. Statul poate recunoaşte colectivităţilor locale
competenţa de a institui impozite şi taxe cu caracter local, deci aplicabile pe teritoriul
unităţii administrative respective
 Impozitele sunt datorate de către persoanele fizice şi juridice, în sensul că
reprezintă o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale ale
societăţii.
 Impozitul se datorează pentru veniturile realizate şi bunurile deţinute, în sensul că
subiectele impozabile datorează contribuţia numai în cazul cînd realizează veniturile
prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc sau posedă bunuri care, conform
prevederilor legale, sunt impozabile. Impunerea unor venituri sau bunuri dintre cele care
nu sunt prevăzute în actele normative prin care se instituie veniturile bugetare sunt abuzive
şi ilegale, ele fiind restituite de îndată celor de la care s-au perceput fără temei legal.
Funcţionarii de stat care le-au instituit şi perceput urmează să răspundă, după caz,
disciplinar, contravenţional sau penal6.
În literatura de specialitate, se mai reţine în plus încă o trăsătură a impozitului, şi
anume că este o prelevare fără o contraprestaţie sau fără vreun echivalent. Nu putem fi de
acord cu o asemenea opinie, din cel puţin două motive, şi anume:

5
Minea M., Costaş F.C., Dreptul finanţelor publice, Vol. II, Editura Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006, pag.60.
6
Gliga I., Drept financiar public //Bucureşti, 2004, pag.35.
 a) Trăsătura esenţială a impozitelor este reversibilitatea, potrivit căreia sumele
concentrate de stat pe calea impozitelor de la persoanele fizice şi juridice se reîntorc sub
forma unor acţiuni, servicii, gratuităţi de care beneficiază cei care au contribuit la formarea
fondurilor generale ale societăţii. Astfel de gratuităţi de care beneficiază populaţia sunt
acţiunile social-culturale organizate de stat în folosul ei, învăţământ, ocrotirea sănătăţii,
asistenţă socială, ajutorul familial de stat, promovarea culturii, educaţie fizică şi sport. Prin
urmare, sub acest aspect, impozitul apare ca o prelevare obligatorie către bugetul de stat,
este drept, fără echivalent şi fără contraprestaţie directă şi imediată, însă plătitorii capătă
vocaţie directă ca beneficiari ai unor activităţi organizate de stat fără să fie obligaţi la
contravaloarea acestora7.
b) Statul, în schimbul impozitelor încasate, se obligă şi trebuie să creeze, să asigure
un cadru general favorabil desfăşurării activităţilor economice, social-politice în societate,
conform principiului după care ”cine plăteşte impozitele obţine dreptul de a beneficia de
protecţie din partea organelor statului”.
Impozitul pe venit ca resursă fiscală reprezintă element esenţial al veniturilor
bugetului public naţional. Acesta este un instrument de politică fiscală în mâna
deţinătorilor puterii politice, care folosesc în aplicarea programelor de guvernare.
Prin art.58 din Constituţia Republicii Moldova adoptată în anul 1994, se statuează:
”(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuieli
publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege.
Cheltuielile publice vizează atît cheltuielile necesare comunităţii naţionale, în
întregul său - cheltuielile statului, cît şi cheltuielile comunităţilor teritoriale locale.”
Consacrând această obligaţie, Constituţia a prevăzut şi limitele care reprezintă
garanţii constituţionale ale dreptului de proprietate, ale averii cetăţenilor, în general orice

7
Şaguna D.D.,Tratat de drept financiar şi fiscal, Editura ALL Beck, Bucureşti 2001, pag.120.
contribuţie la cheltuielile publice constituind o sarcină care afectează exerciţiul acestui
drept. Limitele respective, care pun în valoare maxima de justiţie din doctrina clasică, sunt:
- Contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice poate consta numai în plata
impozitelor şi a taxelor, iar acestea se pot stabili, potrivit Constituţiei numai prin lege sau
în cazul impozitelor şi taxelor locale, în limitele şi în condiţiile legii;
- Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor
fiscale,adică să fie subordonat unui principiu de echitate spre a nu deforma egalitatea de
şanse, ceea ce exclude orice privilegiu ori discriminare, precum şi unui principiu de justiţie
socială, care corespunde caracterului social al statului, ţinând seama de necesitatea de
protecţie a categoriilor mai dezavantajate.
Un element important, care este reţinut de o serie de teorii ca principiu al impunerii,
vizează condiţia generală de stabilire a impozitelor în funcţie de capacitatea, de ”facultatea
contributivă a cetăţenilor”.
Codul Fiscal al Republicii Moldova Nr.1163-XIII din 24.04.1997 nu defineşte
noţiunea de impozit pe venit, dar defineşte noţiunile de: Royalty, anuităţi, dividend, venit
impozabil, venit estimat, venit din investiţii, venit financiar, dobândă,venit sub formă de
dobândă, opţion, contract future, distribuire, deducere, scutire,trecere în cont,perioadă
fiscală, subiecţii impunerii, obiectul impunerii, cotele de impozit, surse de venit
impozabil,regimul deducerilor,etc.8.

§ 1.2. Evoluţia istorică a impozitului pe venit.

Apariţia şi evoluţia impozitelor pe teritoriul ţării noastre se caracterizează, ca de
altfel la toate statele europene, ca un proces continuu şi de durată care a început o dată cu
destrămarea comunei primitive, apariţia proprietăţii private şi scindarea societăţii în clase
sociale, dezvoltarea forţei de producţie şi a relaţiilor marfă-bani, apariţia statului şi crearea
aparatului de conducere este menit să rezolve antagonismele dintre clase, să apere
interesele celor puternici din punct de vedere economic.

8
Codul Fiscal al Republicii Moldova, art.12.
 Pe teritoriul ţării noastre, relaţiile sclavagiste apar în Dobrogea, la coloniile greceşti
întemeiate pe ţărmul Mării Negre. Puterea politică în aceste cetăţi aparţine totalităţii
cetăţenilor cu drepturi depline existau şi colegii speciale formate din economi, casieri şi
împărţitori care administrau finanţele publice. În Dacia, relaţiile sclavagiste apar în prima
jumătate a secolului I î.e.n. dar în forma lor clasică se dezvoltă abia după cucerirea
romană9.
Referitor la bogăţiile de aur şi argint ale teritoriului patriei noastre care are o
vechime greu de controlat, adevărul s-a împletit într-atât cu legenda, încât este foarte greu
de relevat. Aşa, de exemplu, ”Iliada” cuprinde numeroase informaţii extrem de preţioase,
referitoare la tracii ce veneau de pe meleagurile noastre având arme de aur ”cum numai
zeii au dreptul să poarte” ; sau în secolul IV legenda povesteşte despre masa dată de
Dromichaites în cinstea învinsului Lisimaon rege al Macedoniei10. Ştirile despre bogăţiile
acestui pământ erau destul de răspândite, în lumea antică mirajul aurului de la Dunăre
atrăgând priviri uimitoare şi avide de dorinţa de a pune stăpânire pe comorile de aici. În
aceste condiţii, intenţia Romei de a cuceri Dacia nu avea oare ca mobil şi ştirile despre
existenţa acestei imense bogăţii? Analizând cu atenţie izvoarele scrise, se pare ca acestea
răspund la această întrebare şi răspunsul nu poate fi decât afirmativ.
După unele izvoare apreciate de istorici ca exagerate, tezaurul din Sarmisegetuza
capturat de romani în anul 106 î.e.n., a fost de 165000 kg aur şi 331000 argint. Oricum,
prada de război a fost foarte bogată, deoarece de pe acestea s-au redresat finanţele romane,
astfel încât împăratul a acordat daruri şi scutiri la impozite, a pregătit şi a dus războiul cu
perşii, a executat numeroase lucrări publice, a organizat jocuri şi spectacole care au ţinut
mai multe luni.
Cele mai controversate discuţii s-au iscat în istoriografie cu privire la tezaurele luate
de Traian de la învinsul său Decebal. Acestea au pornit, în principal, de la informaţiile
oferite de scriitorul bizantin Lydus(c.499-c. 565) în lucrarea sa ”De magistribus”, II. 28

9
Şaguna D.D.,Tratat de drept financiar si fiscal// Bucureşti 2001, pag.70,75.
10
Gliga I.,Drept financiar public //Bucureşti 1992, pag.128.
unde afirmă cu tărie că Traian a pus stăpânire în Dacia nu numai pe minele de aur, ci şi pe
un imens tezaur al regilor daci. Ne mai spune că Traian a fost primul care i-a învins pe geţi
şi pe regele lor Decebal, că a dus la ”Roma de cinci sute de ori zece mii de livre de aur,
dublu în livre de argint, fără a mai socoti numărul de vase şi cupe de neevaluat, turmele,
armele şi peste cincizeci de mii de războinici valoroşi cu armele lor”. Cea mai completă
analiză a informaţiilor citate a făcut-o însă în 1924, Jerome Carcopino (1881-1970), marele
istoric francez care a aplicat o corelaţie drastică cifrelor lui Lydus şi totuşi acestea rămân
uriaşe. J.Carcopino a constatat că prima parte a domniei lui Traian a fost o perioadă de
economii şi restricţii, cu imense datorii publice, a doua însă se caracterizează prin imense
investiţii, realizări edilitare, construcţii civile, militare. Acum îşi construieşte marele forum
din Roma, basilica, columna, măreşte numărul corpurilor auxiliare şi înfiinţează noi
legiuni în armată. De unde atâta aur apărut peste noapte? Carcopino, de la cele 165000kg
de aur, ajunge la 150000 kg şi cifra corectată de el a fost acceptată de către mai toţi
istoricii. Reprezintă aceasta oare realitatea?11
Dacia romană era administrată de procurator care avea atribuţii şi de încasare a
dărilor. Dările cele mai importante erau tributum soli (impozitul financiar), tributum
capitis (capitaţia), vicesima hereditatum (darea succesorală), vicesima liberatatum (darea
de eliberare a sclavilor), conductor commerciorum (darea întreprinzătorilor comerciali),
conductores pescui et salinarum (dările pentru arendarea păşunilor şi salinelor).
În prima fază de formare a statului feudal unde predomina economia feudală
închisă, au priliferat o sumedenie de dări12:
- Sferturile sau civerturile, care se strîngeau sub forma cistei;
- Dijmăritul sau desetina (din zece una);
- Albinăritul era darea pe stupi, pe miere şi pe ceara de albine;
- Goştinăritul, darea asupra porcilor;
- Vinăritul sau vinăriciul era o dare de vin;

11
Şaguna D.D., Opera citată, pag.70.
12
Bălănuţă V., Analiza gestionării//Chişinău, 2003, pag.220.
 - Podgonăritul a fost un impozit trecător asupra străinilor care aveau terenuri
plasate cu viţă-de-vie (a fost introdus în anul 1662);
- Pripăşitul era o taxă asupra vitelor de pripas prin sate (era mai mult o amendă
decât un impozit);
- Tutunăritul era un impozit ce se plătea asupra terenurilor cultivate cu tutun;
- Fumăritul era un impozit pe capitaţie, deoarece se punea asupra fumurilor
(coşurilor) de la case;
- Oieritul era o dare pe oi;
- Văcăritul, introdus în anul 1850, era o dare percepută pe boi, vaci, cai, cunoscută
şi sub numele de cuniţă;
- Căminăritul era o dare asupra vinului vândut în târguri;
- Săpunăritul, darea de săpun, percepută de la cei ce fabricau săpun destinat
comercializării;
- Măjăritul, darea asupra peştelui, proaspăt sau sărat, plătită de vânzători de peşte;
- Năpasta, introdusă de domnitorul Alexandru Mircea în anul 1577, era o dare
suplimentară, care le încărca pe cele existente.
Pe lângă aceste dări mai erau unele deosebit de apăsătoare, pentru a satisface
pretenţiile turceşti (mucarel, bairam, peşcheş), ale împăratului, ţarului sau hanului (plocon)
etc.
Dările fiind foarte variate şi grele, deseori contribuabilii făceau contestaţii cerând o
înţelegere cu fiscul asupra unor sume pe care să nu le plătească, deoarece noile biruri erau
foarte grele şi nu puteau fi suportate. În asemenea situaţii, câteodată, domnul se îndura şi
decreta aşa-numita ruptură (amnistia fiscală).
Exploatarea, dezordinea şi abuzurile, bătăile şi schingiuirile la care erau supuşi
ţăranii, l-au făcut pe consulul Angliei în Pricipate între 1814-1821, să remarce că: ”nu
există popor în lume care să fie mai apăsat de despotism şi copleşit de dări, ca ţăranul din
Moldova şi Muntenia”13.

13
Manole T., Finanţe publice locale//Editura Cartier, Chişinău, 2000, pag.110.
 Regulamentele organice, adoptate în iulie 1831 pentru Muntenia şi în ianuarie 1832
pentru Moldova, desfiinţează toate dările ”preexistente” în locul lor introducând capitaţia -
impozit direct şi personal plătit pe cap de locuitor, la care erau supuşi ţăranii, mazilii
(descendenţii familiilor boiereşti de rangul al doilea) şi muncitorii din oraşe şi târguri,
precum şi patenta - un impozit direct şi fix (deci neraportat la venit) stabilit pe clase, la
care erau supuşi meseriaşii şi negustorii14.
Un alt moment deosebit de important a fost Convenţia de la Paris (1858) care a
introdus în domeniul financiar-bugetar principiile: nullum impositum sine legae şi unitatea
bugetară şi executarea provizorie pe baza bugetului prezent.
În urma unificării politice şi administrative a Principatelor Române şi mai târziu,
după crearea statului român modern, sistemul impozitelor era următorul:
- Impozitul funciar, înfiinţat în timpul domnitorului A.I.Cuza, mai întâi în Moldova
(1859) şi apoi în Muntenia (1860), unificat (1862) şi desfiinţat prin reformele din 1921 şi
1923;
- Contribuţia personală şi contribuţia pentru poduri menţinută până în anul 1877,
când se desfiinţează şi se înlocuieşte cu contribuţie pentru căile de comunicaţie;
- Impozitul pe mână moartă (imobile) înfiinţat de domnitorul A.I.Cuza;
- Impozitul pe salarii, înfiinţat în 1877, desfiinţat în anul 1891 şi reînfiinţat în 1900,
când au fost impuse salariile funcţionarilor particulari;
- Impozitul pe băuturile spirtoase înfiinţat în anul 1867;
- Impozitul industrial asupra veniturilor industriale, înfiinţat în anul 1912, care crea
unele avantaje excepţionale pentru stimularea industriei naţionale;
- Impozitul profesional asupra veniturilor oamenilor de litere, artă şi ştiinţă, precum
şi asupra veniturilor liber-profesioniştilor;
- Impozitul succesoral (1921) care a luat locul vechilor taxe succesorale;

14
Şaguna D.D., Opera citată, pag.125.
 - Impozitul pe lux şi pe cifra de afaceri (1921) care, ulterior, ia o amploare din ce în
ce mai mare, devenind principalul impozit indirect;
- Impozitul pe automobile, înfiinţat la 1 aprilie 1939.
Legile din anul 1921 şi 1923, legi reformate în domeniul fiscalităţii, au însemnat
trecerea la sistemul modern de impozite introducând impozitul pe venit.
Reformele s-au concretizat în Legea pentru unificarea contribuţiilor directe care
cuprindea în titlul I clasificarea şi natura impozitelor directe, adică:
1. Impozitul pe veniturile proprietăţilor agricole (impozitul agricol);
2. Impozitul pe veniturile valorilor mobiliare (impozitul pe clădiri);
3. Impozitul pe veniturile valorilor imobiliare (impozitul mobilier);
4. Impozitul pe veniturile întreprinderilor comerciale şi industriale (impozitul
comercial);
5. Impozitul pe salariu;
6. Impozitul pe profesiuni şi ocupaţii neimpuse de celelalte impozite (impozitul
profesional);
7. Impozitul supra-cotă (impozitul progresiv nepropus şi aplicat veniturilor deja
impuse unor impozite elementare);
8. Impozite adiţionale care erau impozite locale în favoarea unităţilor administrativ-
teritoriale (judeţe şi comune).
Impozitele locale reglementate în favoarea judeţelor şi comunelor erau:
1. Impozit asupra valorii locative a terenurilor virane din oraşe;
2. Impozit pe serviciile întreprinderilor particulare locale;
3. Impozitul pe personalul casnic;
4. Impozit pe firmă (în funcţie de valoarea locativă a localului);
5. Impozit asupra mijloacelor de transport;
6. Impozit pe biletele de tramvai (in Bucureşti);
7. Impozitul pe pariuri la curse;
8. Impozit pe serviciile hotelurilor (în funcţie de numărul călătorilor);
 9. Impozit pentru câine;
10.Accize comunale (impozit indirect perceput asupra unor bunuri de consum) un tip
de taxă de consumaţie şi taxă de barieră.
Prin urmare, impozitul către stat era o sarcină cu caracter obligatoriu, datorat de
toate persoanele fizice sau juridice care realizau un venit sau care deţineau un anumit gen
de avere15. Dreptul de a institui impozite îl aveau la început conducătorii locali (feudali,
guvernatori, administratori, arendaşi etc.), iar apoi statul prin intermediul organelor puterii
centrale (parlament), uneori şi prin organele administraţiei de stat locale.
În legislaţia financiară actuală a mai multor state, pe lângă impozite şi taxe, este
reglementată o categorie intermediară între acestea, cunoscută sub denumirea de
contribuţie. Contribuţiile reprezintă sumele încasate de diferite întreprinderi sau instituţii
publice sau private, de la persoane fizice sau juridice, pentru avantaje reale sau potenţiale
de care acestea beneficiază. De menţionat că plata contribuţiei este obligatorie în sarcina
debitorilor real sau potenţial avantajaţi. Prin intermediul acestor contribuţii sunt stabilite
forme de participare parţială a persoanelor fizice sau juridice la acoperirea unor cheltuieli
efectuate de către stat, în finanţarea unor acţiuni sau obiective de care beneficiază aceste
categorii de persoane fizice sau juridice.
În unele state (Germania, Franţa, Marea Britanie) se percep contribuţii pentru
construcţii de drumuri şi şosele de la proprietarii terenurilor sau construcţiilor limitrofe,
apreciindu-se că ei sunt avantajaţi în mod deosebit de pe urma acestora. De asemenea, se
mai percep diverse contribuţii pentru circulaţia străinilor, plătite de persoane fizice sau
juridice care beneficiază de unele avantaje de pe urma facilitării unor asemenea deplasări
sau tranzitări (magazine, hoteluri, moteluri, restaurante etc.).

15
Vacarel I., Relaţii financiare internaţionale//Editura Academică, Bucureşti,1995, pag.95.
 Încheiere:
Impozitul pe venit - este o categorie economică foarte complexă, care este tratat
conform legislaţiei în vigoare. Veniturile din impozitul pe venit ocupă o poziţie de lider în
cadrul veniturilor la bugetul de stat şi reglementarea sa este de importanţă naţională, atât
pentru stat cît şi pentru contribuabili - întreprinderi şi organizaţii.
Problema creşterii calităţii sistemului de control fiscal pentru calcularea impozitului
pe venit al persoanelor juridice, dobândeşte o importanţă deosebită în condiţiile de astăzi,
deoarece este o problemă nu numai pentru identificarea tendinţele pozitive şi negative în
dezvoltarea controlului veniturilor si cheltuielilor de către persoanele juridice, cauzele de
reducere a eficienţei controlului fiscal, dar şi pentru dezvoltarea de direcţii strategice noi
de îmbunătăţire a acesteia, oferind un conţinut calitativ nou.
Sistemul de control pentru calcularea corectă a impozitului pe venit, care există la
ziua de azi nu este în totalitate în concordanţă cu reforma sistemului fiscal, în stadiul
actual, din cauza imperfecţiunilor activităţii organelor fiscale de control pentru respectarea
legislaţiei fiscale în ceea ce priveşte impozitarea profitului persoanelor juridice şi de
aplicare a normelor de contabilitate fiscală în stabilirea veniturilor supuse impozitării.
După cum am menţionat deja impozitul pe venit este un impozit direct, adică
afectează în mod direct potenţialul economic al contribuabilului, putem înţelege că
acţiunile şi aspiraţiile stării de influenţă activă asupra dezvoltării economiei se efectuează
prin intermediul mecanismului de aplicare a acestuia. În mod direct, acest impozit cu
dimensiunea venitului real obţinut de către contribuabil, prin mecanismul acordării sau
retragerii facilităţilor fiscale şi prin reglementarea cotei de impozit pe venit, statul
limitează sau stimulează o activitate în diferite ramuri ale economiei.
Unul dintre principalele aspecte pozitive ale modificărilor făcute în Codul Fiscal al
Republicii Moldova este, adoptarea cotei zero pentru impozitul pe venit începând cu anul
2008. Adică impozitul pe venit pentru anii 2008-2011 este de 0 %. Această inovaţie, în
primul rând, a propus să încurajeze dezvoltarea micului business în Republica Moldova,
precum şi să stimuleze ieşirea mai multor întreprinderi din economia subterană. În legătură
cu aceasta au fost introduse modificări în cadrul legislativ cu privire la legalizarea
capitalului. În legătură cu aceasta Guvernul Republicii Moldova are drept scop
următoarele:
 să prevină tranzactiile evaziunii fiscale,
 să prevină curgerea fluxului mijloacelor băneşti în străinătate,
 să atragă investitori străini prin utilizarea RM în calitate de stat al “paradisului
fiscal”.
Liberalizarea fiscală care a inclus amnistia fiscală, legalizarea capitalului şi cota "0" la
profitul redistribuit a fost una din cele mai revoluţionare decizii luate de autorităţile
moldovene.
Totodată, amnistia capitalurilor s-a confruntat cu anumite dificultăţi deoarece
majoritatea persoanelor juridice nu s-au grăbit sa-şi legalizeze activele.
Iniţiativele de „liberalizare” a economiei prin amnistia capitalului, amnistia fiscală şi
cota zero la impozitul pe venit al persoanelor juridice au găsit nepregătită societatea
moldovenească. Explicaţiile aduse de autorităţi pentru a justifica motivele lansării acestor
propuneri sunt destul de vagi şi denotă o lipsa vădită de claritate asupra impactului şi
efectelor scontate. Chiar şi lucrurile evidente, enunţate de către oficiali ai Guvernului par
să fie produsul unor exprompturi neîndemânatice, făcute în lipsa unor estimări credibile şi
sistematice, mai ales în situaţia în care aceste iniţiative privesc nu doar mişcarea unor
resurse dintr-un buget în altul, ci vizează introducerea unor schimbări majore în sistemul
economiei naţionale.
În opinia noastră, în timpul crizei economice mondiale, trebuie luate toate măsurile de
consolidare a situaţiei financiare a întreprinderilor.
Direcţiile principale ale politicii de stat din ultimii ani au fost orientate spre
realizarea obiectivelor de creştere economică, favorizarea activităţii agentului economic,
micşorarea poverii fiscale, precum şi obţinerea unor performanţe în vederea asigurării
stabilităţii şi previzibilităţii veniturilor la buget.
Prin modificarea şi completarea legislaţiei fiscale s-a instituit un climat investiţional
favorabil, care asigură creşterea economică calitativă, bazată pe tehnologii şi investiţii;
liberalizarea desfăşurării activităţii de întreprinzător; accesul la resursele creditare;
legalizarea sectorului neformal al economiei; promovarea unei politici fiscale stimulatorii;
micşorarea poverii administrative şi stimularea fluxului de capital.
O condiţie indispensabilă a renaşterii economiei Republicii Moldova în relaţiile de
piaţă devine dezvoltarea activităţii antreprenoriale - acel stil deosebit, inovator,
antibiurocratic, orientat spre noi căutări în dezvoltarea afacerii, spre inovaţie, cu scopul
accelerării dezvoltării economice şi obţinerii profitului maximal.
În rezultatul cercetărilor efectuate de către noi s-au constatat următoarele momente:
1. Tranziţia la economia de piaţă în Republica Moldova este însoţită de
conştientizarea faptului că dezvoltarea antreprenoriatului în fiece ţară îşi are
particularităţile sale, condiţionate de o serie de factori economici şi sociali specifici ei.
Utilizarea experienţei mondiale este posibilă doar prin abordarea unei concepţii specifice,
generale pentru activitatea de antreprenoriat. Este foarte dificil de a adapta o experienţă
străină la realitatea republicii noastre în virtutea caracterului ei specific, anume din aceste
motive creşte actualitatea cercetărilor ştiinţifice la nivel economic şi social privitor la
activitatea de antreprenoriat;
2. Cercetările noastre au demonstrat că unul din mijloacele de bază în stabilizarea
economiei, dezvoltarea ei efectivă devine integrarea reală a producerii. Anume acest fapt
va contribui la repartizarea echitabilă a materiei prime, precum şi a profitului, întrucît în
realitate profitul revine industriaşilor;
3. Sursa venitului în activitatea unităţilor antreprenoriale deseori îl reprezintă
incertitudinea prezentului şi viitorului. Anume în scopul obţinerii unui venit, antreprenorul
îşi asumă un risc. Paralel cu faptul, că riscul antreprenorial reprezintă rodul incertitudinii
obiective a realităţii economice, este şi subiectiv în baza faptului, că decizia este luată de
către antreprenor;
4. Conform investigaţiei sociologice efectuate de către noi, am constatat că scopul
primordial în activitatea antreprenorilor devine - maximizarea profitului, ce e natural,
întrucît dorinţa fiecărui individ, antreprenor în ultima instanţă este de a spori avuţia.
Investiţiile în activitatea antreprenorilor s-au plasat pe ultimul loc fapt ce ne îngrijorează
întrucît investiţiile au rolul de multiplicator: mai multe investiţii - mai mare venit - mai
multe locuri de muncă - dezvoltarea societăţii mai înaltă - creşterea nivelului de trai;
5. Stimularea interesului producătorului;
6. Păstrarea cotei zero pentru impozitul pe venit cel puţin 25 de ani sau reducerea
cotei pentru impozitul pe venit pînă la 12%;
7. Stimularea întreprinderilor ce utilizează inovaţii;
Trebuie remarcat faptul că abordarea actuală a sistemului fiscal în Republica Moldova
are o natură fiscală, care afectează negativ dezvoltarea micului business. Sistemul fiscal şi
politica fiscală în ţară sunt o frână în dezvoltarea întreprinderilor mici, în toate etapele
ciclului de viaţă al subiectelor micului business.
Studiind problemele ridicate de contribuabili - subiectele micului business, putem
concluziona cu privire la dificultăţile de confuzie extremă şi contradicţiile legislaţiei
fiscale moderne. Cele mai mari probleme nu sunt legate de mărimea impozitelor plătite,
precum şi cu privire la exactitatea calculelor lor, ambiguitatea legile şi regulamentele
fiscale. Pentru toate celelalte sancţiuni financiare existente pentru încălcarea legislaţiei
fiscale este foarte semnificativă, precum şi regulile pentru utilizarea lor sunt crude.
Această problemă nu ar exista în cazul în care un număr mare de experţi calificaţi
privind impozitarea şi bunăvoinţă din partea organelor fiscale. Dar, experţii trebuie încă să
apară, şi bunăvoinţa Inspectoratului Fiscal este invers proporţională cu deficitul bugetar.
Aceasta afacere are o mulţime de reclamaţii la personalul organelor fiscale în ceea ce
priveşte nu numai formalismul lor, dar şi incompetenţa şi reticenţa de cooperare, şi nu în
cele din urmă cele mai neplăcute, cultura scăzută de comunicare. Desigur, momentul
psihologic de atitudine negativă a managerilor întreprinderii asupra personalului organelor
fiscale nu poate să ne afecteze la nivel de colectare a impozitelor.
Şi, în orice caz, impozitarea persoanelor juridice ar trebui să fie cât mai simplă posibil
de înţeles, în scopul de a oferi o respectare mai precisă şi mai completă a ei. Textele cu
acte normative şi legislative trebuie să fie clare pentru persoanele juridice.
Legislaţia actuală ar trebui să fie direcţionată către contribuabil, să se facă legi
accesibile, simplificând astfel nu numai munca de întreprinzători, dar şi organele fiscale,
care la rândul lor de multe ori nu ştiu cum să se poarte, cum să trateze unul sau alt act
normativ.
Astfel, putem spune că persoanele juridice nu pot să se dezvolte nu din cauza, dar în
ciuda “grijei” de stat şi în cazul în care situaţia nu se îmbunătăţeşte în viitorul apropiat,
persoanele juridice vor fi puţin probabil capabile să funcţioneze cu succes şi să aducă o
contribuţie semnificativă în PIB şi a veniturilor în bugetul de stat, în abordarea unor
aspecte, cum ar fi ocuparea forţei de muncă, accelerarea progresului ştiinţific şi tehnologic,
întrucît clasa "de mijloc" să devină astfel esenţială pentru ţara noastră.
Baza legislativă cu privire la impozitare, contabilitate şi raportare ar trebui să fie
structurată în aşa fel încât să nu silească intreprinderile să încălce legea în masă. În acest
caz, sancţiunile punitive vor fi mai justificate şi mai eficiente.
Schimbări radicale a situaţiei înspre bine este posibilă, cu un declin constant în
domeniul impozitării, consolidarea funcţiilor de control ale statului, cu furnizarea în
paralel a autorităţilor de aplicare a legii, cu garanţii corespunzătoare de securitate a micului
busines.
 Bibliografie:
I. Acte normative:
1. Constituţia Republicii Moldova,adoptată la 29.07.1994, în vigoare din 27.08.1994,
Monitorul Oficial al R.Moldova Nr.1 din 12.08.1994;
2. Codul Fiscal al Republicii Moldova Nr.985-XV din 18.04.2002, Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.128-129/ 1012 din 13.09.2002, republicat Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009;
3. Codul Civil al Republicii Moldova Nr.1107-XV din 6 iunie 2002, Monitorul Oficial
nr.082 din 22.06.2002,cu modificări şi completări la data 3 ianuarie 2006;
4. Legea privind bugetul de stat pe anul 2011 nr.52 din 14.03.2011. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.63-64 din 20.04.2011.
5. Hotarirea Guvernului al Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu
privire la delegarea angajatilor intreprinderilor,institutiilor si organizatiilor din
Republica Moldova Nr. 836 din 24.06.2002//Monitorul Oficial al Republicii
Moldova din 01.07.2002;
6. Regulamentul privind normele maxime privind cheltuielile de reprezentare permise
spre deducere din venitul impozabil aprobat prin Hotarirea guvernului al Republicii
Moldova Nr.130 din 06.02.1998//Monitorul Oficial nr.26-27//191 din 26.03,1998
7. Instrucţiunea Ministerului Finanţelor cu privire la reţinerea impozitului pe venit la
sursa de plată nr.14 din 19.12.2001// Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.005 din 10.01.2002;
8. Ordinul Ministerului Finantelor cu privire la standartele Nationale de Contabilitate
nr.174 din 25.12.1997// Monitorul Oficial al R.Moldova,nr.88-91 din 30.12.1997;
9. Scrisoare Inspectoratului Fiscal principal de Stat privind impozitarea cadourilor de
sarbatori acordate salariatilor Nr.26-08/4-11/4-11/501 din 31.01 2011;
 II. Manuale, monografii, cărţi,etc.:
1. Armeanic A.,Volcinschi V., etc. Drept Fiscal, Chişinău, Museum, 2001, 94p.;
2. Armeanic A., Fiscalitatea în statele contemporan,Chişinău 2003,167 p.;
3. Bălan E., Drept financiar,Ediţia IV-a, Editura CH BECK, 2007, 392 p.;
4. Bufan R., Drept fiscal al afacerilor, Editura Brumar, Timişoara, 2003, 287p.;
5. Balanuta V., Analiza gestionarii // Chişinau, 2003, 220 p.;
6. Condor I., Condor S.C., Drept vamal şi Fiscal, Bucureşti, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2002, 342 p.;

III. Studii şi articole ştiinţifice:

1. Buga O., Alcaz L., Problemele reglementării impozitului pe venit, Administrarea
publică, nr.1-2, 2004, p.18-22.
2. Cibotaru J., Privind impozitarea profitului obţinut de gospodăriile ţărăneşti,
Contabilitate şi Audit, nr.2, 2009, p.21-26.
 DECLARAŢIE DE ONESTITATE

Subsemnata, Andon(Cazacu) Margareta – studentă la Facultatea Drept,

Universitatea de Stat din Moldova, declar pe propria răspundere că la conceperea tezei de
an cu titlul ”Reglementarea juridica a a impozitarii veniturilor persoanelor ce practica
activitatea de antreprenoriat” sub conducerea ştiinţifică a dlui Vlad Vlaicu – doctor în
drept, conferenţiar universitar, nu am folosit alte surse decât cele menţionate în
bibliografie, lucrarea îmi aparţine în întregime şi nu conţine plagiat.

Andon (Cazacu) Margareta

Data______ Nume, prenume

_________________Semnătura