NOȚIUNEA, CUPRINSUL și

ÎNȚELESUL TEOLOGIEI DOGMATICE

ORTODOXE

Key: Distincția și identitatea simultană și obiectivă dintre

disciplina și obiectul teologiei și theologia ca viață în Dumnezeu

I. ”THEOLOGIA
a. noțiune istorico-dogmatică (disciplina Teologie
Dogmatice)
b. realitate existențială divino-umană

a. noțiune istorico-dogmatică (disciplina Teologie Dogmatice)

1. Istoria noțiunii în perioada filosofiei antice

- era învățătura despre ființa zeilor sau despre
cult
-teologia un drum de la mitologie la raţiune-
mistagogii-teologi
- ținea de theogonie, teologia fiind asimilată cu
mitologia
- telogia mitică, fizică şi politică
-inspirație divină cu caracter poetic și epic

2. Teologia în Vechiul Testament

- teologii - maeștrii spiritului și ai laudei de Dumnezeu :

Psalmistul David, Profeții și Patriarhii (Iacob – Iș –ra-el)
 3. Istoria noțiunii în creștinism

- primele trei secole termenul avea încărcătură

mitologică, ritualic-păgână

- filozofie era preferat în locul teologiei (Iustin

Martirul si Filosoful, Clement Alexandritul, Ioan Gura de Aur)

EX: ”Filosofia este știința ființei și a cunoașterii adevărate” (Sf.

Iustin Martirul și Filosoful, Dialog cu Iudeul Trifon)

”Filosofia este cunoașterea realităților celor dumnezeiești și omenești”

Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Coloseni

” Filosofia s-a dat prin dumnezeasca pronie, pentru a pregăti calea spre
desăvârșirea lui Hristos” Clement Alexandrinul

” Filosofia este lucrarea de a cerceta cele dumnezeiești” (Sf. Iustin Martirul

și Filosoful, Dialog cu Iudeul Trifon)

- ulterior secolului al III-lea chiar de la Origen

teologii sunt ”cei care vorbesc despre Dumnezeu,
plini fiind de Duhul Sfânt”
- sec. IV teologia presupunea învățătura despre
Sf. Treime
- ulterior teologia a cuprins toată învățătura
despre Dumnezeu, Hristos și creație

”Teologia este legătură Tatălui cu Fiul și a Fiului cu Tatăl” Origen

”Prin teologie mărturisim o singură fire a Sfintei Treimi, în trei ipostasuri”

Sf. Athanasie cel Mare

Teologia este învățătura despre Sfânta Treime” Sf. Chiril al Alexandriei

- în timp termenul a dobândit și un sens

instrumental-intelectualist, cu un caracter
preponderent speculativ
 - teologia ca noțiune are: sens istoric, socio-
uman, didactic, ontologic-existențial și
soteriologic

b. realitate existențială divino-umană (chemarea omului la

vederea de Dumnezeu)

1. cunoașterea revelației lui Dumnezeu

2. trăirea personală a revelației dumnezeiești
3. relația și unirea omului cu Dumnezeu
”Teologia are două înțelesuri: a vorbi despre existența lui
Dumnezeu, iar al doilea despre vederea Feței (contemplarea
Persoanei) lui Dumnezeu” Procopie al Gazei

B. CARACTERISTICILE TEOLOGIEI:

1. Experimentală

2. Harismatică

3. Epistemică

4. Instituţională

1. Teologia experimentală-mistică
 Relație statornică și dinamic-unitivă cu
Dumnezeu
 Împărtășirea de darurile dumnezeiești ale
Sfântului Duh
 Contemplarea lui Dumnezeu sau vedere
Luminii dumnezeiești
 „Situl” teologiei este euharistic- studiu de caz
Emaus: teologia a prin viaţă la frângerea pâini
după care Hristos S-a făcut nevăzut –
 „scriptura/cuvântul nu este revelaţia şi urma ei”
(Jean-Luc Marion)
 Sf. Liturghie este teologia prin excelenţă,
identificarea cuvântului lui Hristos cu Persoana
Sa, în dumnezeiesca Euharistie.
 Teologia „experimentală” (obiectivism şi
empirism) ca trăire este ecclesială şi personală.
(Karl Felmy, Dogmatica eccesială)
 Singur Hristos este Theos şi Theos-Logos (Sf.
Grigorie Palama)

2. Teologia harismatică

 Studiul Revelației dumnezeiești și

actualizarea ei în dinamica mântuitoare și
ziditoare a membrilor Bisericii
 Este o slujire specifică în Biserică
 Este necesară cunoașterea revelației
(învățătura de credință) și curăția spirituală
 Deținerea de instrumente epistimiologice

3. Teologia epistemică

- Studiul - este o condiţie sine qua non teologiei

- Cadrul general istoric, socio-uman și
instrumentarul gnoseologic necesar unei lucrări
teologice
- Discipline conexe teologiei epistemice:
arheologia, filologia, sociologia, filosofia, istoria
culturii
4. Teologia intituţională
- Pentru ca teologia instituţională să rămână în
duhul şi lucrarea Bisericii, trebuie să fie o
prelungire a vieţii bisericeşti, altfel decate din
umanism.
 - Teologia predată în universitate are nevoie de
binecuvântarea ierarhului pentru a fi o extensie
a teologiei experimentale, harismatice şi
epistemice a Bisericii.
- Teologia din cadrul instituţionala trebuei să fie
o refelxie şi o prelungire a Sf. Liturghiei, a
teologiei euharistice interiorizată în viaţa,
personală, asceză, meditaţie şi rugăciune.
- „Teologia nu este o specializare universitară, ci
o vocaţie universală a tuturor membrilor
botezaţi şi mirunşi ai Bisericii, participanţi la
comunitatea liturgic-euharistică a Bisercii”
(Ioan Ică jr.)

NB: Cele trei tipuri de teologie sunt complementare și reprezintă un

tot unitar

TEOLOGIA :

a. mântuitoare

b. tradiţională

c ecclesiocentrică

d. dinamică (caracterul apofatic al dumnezeirii și anagogic al firii

umane)

d. unitivă

C. RELAȚIA TEOLOGIEI EPISTEMICE CU CEA

EXPERIMENTALĂ

 teologia epistemică –trupul teologiei

 teologia de școală și rolul ei în existența omului
 viețuirea teologică ca „școală a duhului” și ca premisă a
teologiei
  problema teologiei scolastice şi a preudomorfozelor: dacă în
sec. XIII teologia a fost redusă la o ştiinţă, în sec. al XIX
(August Compte) ştiinţa a luat locul teologiei şi s-a
transformat într-o nouă religie a umanităţii.

D. TIPURILE TEOLOGIEI ACADEMICE

- Teologie istorică, practică, biblică și sistematică

- Teologie sistematică:

 Teologie misionară și ecumenică

 Teologie apologetică
 Teologia dogmatică – expunerea sistematică și
științifică a dogmelor
 Teologia simbolică sau interconfesională expunerea
comparativă a mărturisirilor de credință celor trei
mari confesiuni/ Sf. Dionisie Areopagitul,
”Trecerile de la numirile celor sensibile la cele
dumnezeiești”
 Teologia mistică – participarea tainică la viața
Sfintei Treimi sau știința desăvârșirii

E. Obiectul, scopul, necesitatea și metoda Teologiei Dogmatice

și Simbolice

1. Obiectul:

-principalele învățături ale Bisericii sau dogmele, conștiința dogmatică a

Bisericii lui Hristos

- hotărârile sinoadelor ecumenice și mărturisirile de credință ortodoxe

- Teologumenele și părerile teologice

2. Scopul și necesitatea:
- Cunoașterea concretă și deplină a învățăturii de credință

- expunerea corectă și sistematică a definiților dogmatice ale Bisericii

- aplicarea practică a teologiei dogmatice

- definesc ființa umană ontologic și soteriologic

- poate avea o înrâurire teoretică asupra culturii și gândirii omului în

general

3. Metoda

- științifică- aspecte ce țin de forma epistemică și rațională a doctrinei

- „experimentală” – necesitatea credinței, a misterului și a relației vi cu

Dumnezeu în definirea oricărei realităţi teologice

- formularea și transmiterea învățăturilor dogmatice

a. sistematică

b. argumentată

c. tradițională: Scriptură și Tradiție

d. kerigmatică

e. liturgic-mistagogică

f. misionar-evaghelizatoare

F. ÎMPĂRȚIREA TEOLOGIEI DOGMATICE

Teologiei simplă și Teologie oikonomică

Dumnezeu ad intra și Dumnezeu ad extra

Teologie Dogmatică generală și specială

Teologia-Hristologia-Eclesiologia
Teologia Dogmatică și Teologia Ecumenică