Strategii de hedging cu utilizarea de contracte futures în sectorul agrar al Republicii Moldova

Referent – Ramașcan Rodica, stud. Anul 2 facult. economie, specialitatea finanțe

Contractele futures sunt cele mai simple instrumente financiare folosite in activitatea pietelor
financiare. Exista o asemanare vadita intre contractele futures si cele forward. Asa cum un contract
forward fixeaza un pret fix pentru o scadenta ulteriora, iar la acea scandenta se livreaza bunul/valuta,
avantajul comparativ major al contractelor futures este ca acestea pot fi lichidate inainte de scadenta.
Aceasta operatiune, numita offsetting, este realizată prin executarea unei tranzacții în sens contrar, de
natură a compensa pe cea inițială.

Hedging-ul este un mecanism prin care un întreprinzător își propune să reducă substanțial riscul
de preț inerent la procurarea, vinderea sau chiar deținerea oricărui activ. Mai multe exemple din viața
fiecăruia pot fi comparate cu astfel de mecanisme de hedging. Bunăoară, cumpărătorul sau deținătorul
unui autoturism recurge la asigurare pentru a se proteja împotriva defectelor accident și astfel, asupra
posibilității scăderii dramatice a prețului automobilului. Astfel, hedging-ul, într-o piață modernă si
diversificată, este un mod de viață, fie conștientizăm asta sau nu.

Cât privește industria agro-alimentară, hedger-ii sunt înterprinzătorii care posedă sau plănuiesc
sa posede un activ (porumb, grâu, cherestea etc.) și care sunt îngrijorate de posibilitatea ca prețul
acestuia sa se schimbe înainte de a avea posibilitatea de a-l cumpăra sau vinde. Astfel hedger-ul poate fi
oricine care vrea să își protejeze activele de schimbări nedorite de preț ( fermieri, comercianți,
producători, exportatori etc.).

Spre exemplu, un producător de suc de roșii consimte ca va livra peste 6 luni o anumita cantitate
de suc de roșii către un lanț de restaurante. Evident, ambii parteneri (producatorul de suc de roșii si
lanțul de restaurante) cad astăzi de acord asupra unui preț, chiar daca sucul de roșii va fi livrat peste 6
luni. Aceasta este o practică des întâlnită în relațiile dintre producători și comercianți. În mod evident,
producătorul încă nu dispune de roșiile necesare pentru a produce sucul promis, și este evident
îngrijorat că prețul acestora ar putea crește in următoarele luni. Acest eveniment nefericit ar duce la o
pierdere semnificativă, întrucât prețul de livrare al sucului a fost deja stabilit. Pentru a se proteja,
înterprinzătorul cumpară contracte futures pentru roșii, cu scadență în 6 luni. Astfel, prețul pentru
materia primă este fixat, înterprinzătorul având un profit garantat în urma producerii sucului de roșii.
Dupa 5 luni și jumătate, dacă prețul roșiilor a crescut, înterprinzătorul poate fi pus în fața la două opțiuni
avantajoase: (1) dacă cel care a cumpărat contractele futures le lichidează înainte de termen (offsetting),
înterprinzătorul obține un profit cu ajutorul căruia poate cumpăra roșii la prețul actual de pe piață și (2)
dacă cel care a cumpărat contractele futures nu le lichidează, înterprinzătorului îi vor fi livrate roșii la
prețul dinainte stabilit, care este mai mic decât prețul actual de pe piață. După ce una din cele
operațiuni se efectuează, înterprinzătorul poate produce sucul necesar pentru livrare și astfel să obțină
profitul garantat. Este evident, că dacă prețul roșiilor ar fi scăzut in cele 5 luni și jumătate,
înterprinzătorul ar fi putut avea un profit mai mare dacă nu recurgea la operatiuni pe piața financiară.
Astfel, neutralizarea riscurilui implică si prestabilirea unei marje de profit, făra a avea posibilitatea de a o
schimba. Desigur, mișcările pieței nu sunt previzibile, dar întreprinzătorul își asuma această situație,
chiar dacă astfel pierde posibilitatea obținerii unui câștig mai mare pe piață. Pentru un hedger
experimentat, dar și pentru oamenii de afaceri, este mai important să stabilească un obiectiv pe piață
prin care să își protejeze investiția, decât să se îngrijoreze de posibilitatea pierderii unui eventual câștig.

O ultimă observație ține de eventualitatea în care întreprinzătorul exportă sucul de roșii sus
menționat. Dacă contractul de livrare este stabilit în altă valută decât cea domestică, întreprinzătorul
este supus unui risc suplimentar (pe lângă variația prețului materiei prime), cel al variației cursului de
schimb. Pentru a se proteja și de acest risc, întreprinzătorul poate vinde contracte futures în valută cu
aceeași scadență. Folosind un procedeu asemănător cu cel descris mai sus, aceste contracte vor fixa o
rată de schimb convenabilă și astfel fixând o marjă de profit garantată pentru întreprinzător.