Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

Ipoteză
Reper I – Încadrare în modernism
Un prim aspect ce aduce în prim-plan tema şi viziunea despre lume a autorului este
apartenenţa poeziei la curentul modernist, astfel expunându-se crezul poetic al autorului, dar şi
sistemul filosofic întemeiat de acesta, dând naştere unui plan filozofic secundar la nivel textual.
Mai întâi, Lucian Blaga îşi construieşte întreaga operă în jurul unei filozofii proprii în ceea
ce priveşte cunoaşterea şi tipurile ei. Potrivit concepţiei sale, există două tipuri fundamentale de
cunoaştere: cunoaşterea paradisiacă, de tip logic, ştiinţific ce se încumetă a descifra sensurile
obiectelor, fără a le depăşi însă, reuşind astfel doar să le încifreze („Lumina altora/ sugrumă vraja
nepătrunsului ascuns”) şi cunoaşterea luciferică care este o cunoaştere artisitică, sensibilă ce îşi
propune nu lămurirea misterului, ci sporirea acestuia („Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”).
Această cunoaştere problematizează, producând o criză în interiorul obiectului, criză ce „răpeşte
obiectului echilibrul lăuntric” (Lucian Blaga). Diferenţa dintre cele două tipuri de cunoaştere este
dată de gândirea omului superior, respectiv gândirea omului obişnuit, căruia cunoaşterea luciferică
nu îi este la îndemână, Marele Anonim instituind cenzura transdescendentă care limitează
cunoaşterea umană. Conform lui Blaga acesta este „cadrul metafizic al existenţei”, care potenţează
mistere şi are putere de „interdicţie a mai multului spiritual posibil”, stabilind astfel ceea ce nu
trebuie făcut.
Apoi, caracterul de ars poetica a poeziei blagiene are scop normativ şi ilustreaza propria
concepţie a acestuia despre poezie si despre rolul poetului (relaţia poet-creaţie şi raportul poetului
cu lumea), demonstrând încă o dată apartenenţa la modernism. Astfel, poetul, figură centrală a
operei, este cel care sporeşte taina lumii prin intermediul cunoaşterii luciferice „lumina mea”
, aflându-se la pol opus în raport cu cititorii care nu fac altceva decât să disipeze marele mistere ale
lumii prin cunoasterea paradisiacă „lumina altora”. Poetul nu îşi propune să descifreze tainele
lumii, ci să le potenţeze prin trăirea interioară „eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”. Cititorul,
incapabil să cuprindă cu gândirea înţelesurile ascunse, alege calea raţională reuşind astfel să se
afunde şi mai mult în necunoaştere „şi tot ce-i neînţeles/ se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari”.
Poezia este o contopire a creatorului cu arta, îndemnând cititorul să se bucure de mister şi să nu îl
distrugă, creatorul reuşind astfel să pătrundă în tainele Universului. Creaţia este un mijlocitor între
eu şi lume.
Reper II – 2 imagini poetice relevante pentru TVL
Un al doilea aspect relevant pentru tema şi viziunea despre lume a autorului este constituit
de două secvenţe semnificative care pun în valoare tema operei blagiene.
Tema principlă este cunoaşterea lumii în planul creaţei poetice. Aceasta este susţinută de un
registru amplu de motive care valorifică această idee.