MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BRAILA

ŞCOALA CU CLS. I-VIII TICHILEŞTI
GRĂDINIŢA TICHILEŞTI
Com. Tichileşti, jud. Brăila
Telefon/fax: 0239610746
E-mail: sctichilesti2004@yahoo.com

Director,
Prof. Nicoleta Dinca

Intocmit,
Inst. Penes Viorica
2. 03. 2009

ROLUL DRAMATIZARII
IN DEZVOLTAREA COMUNICARII AFECTIVE

Motto:
,,Acel spirit candid, acea atitudine stangace de a intra in
miezul lucrurilor, fara prejudecati, cu placere si bucurie, il prezinta pe
copil ca pe o fiinta capabila sa inventeze actiuni de o mare naivitate, la
prima vedere, dar pline de substanta in continutul lor.Prin acest spirit
copilul se joaca, traieste si se formeaza ca om “

.
Un rol deosebit de important in stabilirea relatiilor si interrelatiilor,
precum si in asigurarea unei participari afective a elevilor in comunicare , il
au dramatizarile.
In clasele mici dramatizarile se fac pe baza povestirilor orale ale
invatatorului, si abia mai tarziu , odata cu formarea deprinderilor de citire
constienta se apeleaza la textul scris.
Dramatizarea libera constituie o forma a jocului cu roluri : faptul ca
in acest tip de jocuri copiii imprumuta atitudini si comportamente verbale
gata elaborate , le usureaza sarcina. Firesc , reusita activitatii depinde de
gradul de cunoastere a povestirii. In acest scop este necesar sa se realizeze in
prealabil o suita de alte activitati care sa se desfasoare in mai multe ore la
clasa.
Pentru ca elevii sa fie pregatiti pentru jocul de dramatizare , ordonarea
activitatilor se va face astfel:
 activitatea 1- povestirea orala a invatatorului;
 activitatea 2- intrebari si raspunsuri pe suport imagistic si lecturi dupa
imagini succesive;
 activitatea3- jocul de rol sau dramatizarea fara suport imagistic dar cu
ajutorul invatatorului;
 activitatea 4- dramatizarea libera: se aleg rolurile, se aleg substituirile
obiectuale si alte conventii; se stabilesc secventele de joc si suita lor;
In timpul desfasurarii jocului se va interveni discret atunci cand
este absolut necesar pentru precizarea succesiunii evenimentelor ,
dinamizarea dialogului.
Avand in vedere spiritul de imitatie al scolarului mic ,
capacitatea mai putin dezvoltata de selectie a modelelor pe care le imita ,
se intelege necesitatea de a selecta aspectele comportamentale oferite de
literatura , de a gasi forma in care sa se ofere si posibilitatea de a le
analiza. Aici dramatizarea isi gaseste rolul sau in educarea
comportamentelor afective a elevilor prin limbaj.
Dramatizarea la varsta scolara urmareste dezvoltarea
capacitatii de exprimare orala si de receptare a mesajului oral, exprimarea
clara, corecta, expresiva, respectarea pauzelor gramaticale, logice sau
psihologice din textele interpretate, dar si dezvoltarea capacitatii de
exprimare a unor sentimente prin miscare scenica, mimica si/sau gestica.
Exercitiile de miscare scenica, sugerate de muzica sau de versuri,
compunerea de expresii faciale sau comportamentale duc la dezvoltarea
capacitatii de exprimarea nonverbala a sentimentelor.Aceste exercitii
insotite de repetarea rolului pana la memorare are alt beneficiu -
stimularea memoriei de lunga durata, dar si volumul acesteia( nu de
putine ori suntem surprinsi sa constatam ca micii actori au memorat si
rolurile celorlalta personaje). O data memorate versurile sau textul epic,
acesti actori se adapteaza usor expresivitatii si jocului de scena care se
impun.
Lumea basmelor ofera copiilor o complexitate de personaje , de
aceea povestile lui Ion Creanga , aduc in limbajul sau specific , exemple
concrete de manifestare a minciunii , necinstei, a falsitatii , a ingamfarii.
Copiii reusesc in conversatie sa faca distinctie intre ,,bine” si ,,rau”.
Dramatizarea povestilor lui Ion Creanga , aduce in fata copiilor
manifestari concrete prin limbajul personajelor alaturi de gestica si mimica.
Expresiile folosite in limbaj dau copiilor libertatea de a rade , de a pretui sau
dispretui fapte ale personajelor.
De asemenea , valorificand obiceiurile populare cu prilejul
sarbatorilor de Craciun si Anul Nou – sunt creatii pe care copii le joaca cu
deosebita placere. Stimulati de limbajul popular la care se adauga jocul
specific , semnificatia acestor obiceiuri populare aduc bucurie copiilor ,
imbogatind prin forma si specificul limbajului , imaginatia lor.
Copii pusi in situatia de a dramatiza , receptioneaza cu rapiditate
replicile, greutatea intervine in vorbire din cauza lipsei de fluiditate si
flexibilitate a acesteia. Dramatizarile presupun o pregatire prealabila
sistematica a invatatorului :
 povestiri ;
 repovestiri ;
 auditii , filme ;
 interpretarea izolata a anumitor replici ;
Desfasurarea dramatizarii se realizeaza prin incadrarea invatatorului
in jocul copiilor , cand invatatorul are un rol definit , cel de povestitor , sau
indrumarea exterioara cand rolul invatatorului este mai mult de observator si
intervine cu explicatii in modul de interpretare privind redarea starii de
bucurie , de tristete , tonul adecvat folosit in limbaj pentru a evidentia
conflictele dintre personaje.
Procesele afective sunt declansate prin fapte cognitive cum ar fi:
lectura unei imagini, auditia unei povesti , a unei dramatizari. De obicei
procesele afective sunt cuplate doua cate doua in perechi de elemente
contrare : bucurie-tristete , simpatie – antipatie, entuziasm – deprimare ,
iubire-ura. Polaritatea trairilor afective se manifesta in functie de
particularitatile situatiei si dependent de particularitatile personale.
Expresiile personale tin de mimica fetei, deschiderea ochilor,
directia privirii, pozitia sprancenelor , prin care exteriorizarea bucuriei , a
suferintei , a mahnirii , a incurajarii, a surprizei , sunt redate de scolarul mic
prin repetate exercitii in contextul limbajului exprimat prin rol.
Un mijloc de evaluare a dramatizarii este jocul de creatie cu
subiecte si roluri din povesti si basme . Aceste jocuri preiau din dramatizari
scene sau episoade care le-au placut copiilor mai mult si ajung inscenari
proprii. La reusita acestor jocuri contribuie foarte mult limbajul prin forma
sa monologata sau dialogata.
Orice dramatizare poate fi un joc de creatie . Scolarii continua
dramatizarea intr-un stil original, creativ prin jocul de creatie. Modelele
lingvistice sunt luate din dialogurile personajelor jucate sau vizionate.
Destinele personajelor in jocul de creatie pot fi altele , la fel si sfarsitul
povestilor sau basmelor.
Dramatizarea , jocul de creatie propulsat de motivatia existentiala
, organizeaza cu procesele afective o intreaga tesatura de relatii a
personalitatii. Toate acestea contribuie la stabilirea de relatii intre elevi.
Jocurile de imitatie care implica o identificare cu modelul au un substrat
afectiv cu efect socializant. Modelul poate fi real si atunci avem de-a face cu
un joc de imitatie directa.
Copilul descopera si exerseaza prin dramatizari relatii afective fata de
obiecte si persoane, relatie care are nevoie de o diversitate cat mai largita.
Rolul adaptat in actiunea ludica presupune o identificare afectiva pentru ca
in interpretarea rolului copilul nu intra in competitie de performanta cu
adultul , ci se adultizeaza , acesta devenindu-i egal. Actiunea ludica pune in
lumina modalitatile dupa care jocul de rol dezvolta procesul de
comunicare afectiva.
Experienta spontana , la nivel de traire situationala a valorilor morale ,
estetice , se produce in cea mai mare masura in dramarizarea unui rol.
Organizarea activitatilor de dramatizare in vederea stimularii
comunicarii afective este foarte importanta la scolarii de varsta mica
deoarece in cursul primilor ani de scoala , ritmul de organizare a
personalitatii este mai intens pe latura afectiva si psihomotrica. Existenta
unei stimulari organizate a activitatilor de dramatizare activizeaza structurile
afective.
Interpretarea rolurilor comstituie unul din cele mai favorabile momente
pentru exersarea vorbirii afective si a socializarii , datorita comunicarii
intense ce se stabileste intre elevi.
In centrul preocuparilor se situeaza asigurarea cadrului stimulativ
necesar unei participari afective a scolarului mic la regulile jocului de rol,
antrenarea intr-o comunicare corecta cu partenerii de dialog, stabilirea unei
relatii reciproce invatator-copil dar mai ales a interrelatiilor copil-copil,
copil-copii.
Importanta literaturii pentru copii in educarea conduitei copilului este
subliniata de Bianca Bratu astfel:

,, Imaginarul , pornit din aceasta bucurie de,, a face ca” , de a trai o

existenta care nu este a ta , contribuie la treptata dezvoltare a
egocentrismului infantil. El il ajuta pe copil sa-si discentreze viziunea , sa se
puna in locul altuia , sa se inchipuie un alt eu , sa realizeze perspectiva
dualista de care are nevoie comunicarea interumana.”