CAPITOLUL 1

METODELE ŞI INSTRUMENTELE
ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode şi

tehnici care asigură tratarea informaŃiilor interne şi externe, în vederea formulării unor
aprecieri pertinente referitoare la situaŃia unei firme, la nivelul şi calitatea
performanŃelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurenŃial dinamic.
Analiza economico-financiară se realizează în sensul invers al evoluŃiei reale a
fenomenului economic cercetat, şi anume: de la rezultatele activităŃii economice către
elemente şi factori.
ConŃinutul procesului de analiză economico-financiară, îmbinarea acesteia cu
sinteza pot fi concepute în următoarele etape:

delimitarea obiectului analizei;

determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului cercetat;

stabilirea relaŃiilor de condiŃionare dintre fiecare factor şi fenomenul
realizat, pe de o parte, cât şi dintre diferiŃii factori care acŃionează
asupra acestuia, pe de altă parte;

măsurarea (cuantificarea) influenŃelor factorilor asupra fenomenului
analizat;

sinteza rezultatelor analizei;

elaborarea măsurilor pentru sporirea eficienŃei activităŃii în viitor.
Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor analizei
economico-financiare a întreprinderii implică operarea cu o serie de metode şi
instrumente fie specifice, fie împrumutate din alte ştiinŃe.
La nivelul tuturor agenŃilor economici, finalitatea oricărui tip de activitate se
exprimă cu ajutorul indicatorilor economico-financiari. Aceştia reprezintă
instrumentul operaŃional fundamental al analizei. Indicatorii economico-financiari pot
fi grupaŃi în patru categorii principale:
− indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informaŃionale);
− indicatori ai consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor);
− indicatori de performanŃă şi rezultate cunoscuŃi sub denumirea de solduri
intermediare de gestiune (SIG);
− indicatori de eficienŃă, calculaŃi sub forma „ratelor”, prin raportarea a doi
indicatori exprimaŃi în mărime absolută, în una din variantele de mai jos:

Efect Efort Efect Efort

E1 = ; E2 = ; E3 = ; E4 =
Efort Efect Efect Efort

În continuare vor fi prezentate succint metodele cu cea mai largă aplicabilitate

în analiza economico-financiară, grupate în:
− metode ale analizei calitative, care vizează esenŃa fenomenului, depistarea
legăturilor cauzale;
− metode ale analizei cantitative, care au ca obiect cuantificarea influenŃelor
factorilor care explică fenomenul.

1
 1.1. Metode ale analizei calitative
În cadrul metodelor calitative în analiza economico-financiară, pot fi incluse:
comparaŃia, diviziunea sau descompunerea rezultatelor şi gruparea.

1.1.1. ComparaŃia
ComparaŃia permite analiza oricărui rezultat al activităŃii întreprinderii prin
raportare la un criteriu sau o bază de referinŃă. Drept criteriu de referinŃă poate fi
considerat: un rezultat al perioadei precedente, rezultatele altor întreprinderi, media
sectorială sau pe ramură, anumite standarde, norme etc. Pentru orice agent economic
criteriul de referinŃă principală constituie nivelul obiectivelor programate.
ComparaŃiile pot fi:
- în timp, efectuate între rezultatele perioadei curente (analizate) şi cele ale
perioadei utilizate ca baza de comparaŃie (anul precedent, programul de activitate
etc.);
- în spaŃiu, care pot fi realizate între structurile aceleiaşi întreprinderi, între
rezultatele întreprinderii analizate şi cele ale unor întreprinderi similare sau cu cele
medii pe ramura;
- mixte, în timp şi spaŃiu;
- faŃă de un criteriu prestabilit (programe, norme, standarde, valori de referinŃă
stabilită de organisme statistice, bancare etc.)
- cu caracter special, pentru care intervin o serie de criterii specifice analizei
dorite (de ex, cele efectuate cu ocazia definirii strategiilor de dezvoltare sau în cazul
întreprinderilor aflate în dificultate etc.).
Pentru ca rezultatele analizei să fie fiabile este necesar ca datele să aibă un
conŃinut omogen, să fie exprimate într-un etalon comparabil şi să respecte principiul
permanentei metodelor de calcul.

1.1.2. Diviziunea sau descompunerea rezultatelor

Diviziunea sau descompunerea rezultatelor (inclusiv a abaterilor faŃă de un
sistem de referinŃă), asigură profunzimea studierii indicatorilor economico-financiari,
pentru a localiza factorii şi cauzele acŃiunii lor în timp şi spaŃiu, în scopul unei
evaluări pertinente a realităŃii,
Se distinge:
- diviziunea după locul de formare a rezultatelor;
- diviziunea după timpul de formare a rezultatelor;
- diviziunea pe elemente sau părŃi componente.

1.1.3. Gruparea
Gruparea presupune împărŃirea entităŃii studiate în grupe relativ omogene în
funcŃie de o anumită caracteristică de grupare, care depinde de scopul analizei şi de
specificul fenomenului cercetat (de ex., gruparea personalului întreprinderii după
vechime neîntreruptă în unitate).

1.2. Metode de analiză cantitativă

Măsurarea contribuŃiei factorilor şi elementelor componente asupra modificării
fenomenului analizat are scopul de a evidenŃia legăturile cauzale, de a stabili factorii
cu acŃiune mai importantă asupra rezultatelor.

2
 Pentru separarea influenŃei factorilor se pot utiliza următoarele metode ale
analizei cantitative: metoda iterării (substituŃiilor în lanŃ), metoda balanŃieră, metodele
statistice, modelarea fenomenelor economice, metoda grilelor de evaluare, tehnica
profilelor, metoda ABC, metoda ratelor, metoda scorurilor, metoda analizei
regresionale, metoda calculului marginal, metoda calculului matricial, metoda
fluxurilor, metode sociologice.

1.2.1. Metoda iterării (metoda substituŃiilor în lanŃ)

Se foloseşte pentru cuantificarea contribuŃiei diferiŃilor factori la formarea şi
modificarea unui anumit fenomen sau rezultat. Metoda se aplică atunci când în
modelul economic, între factorii de influenŃă există relaŃia matematică de produs sau
raport.
Principiile metodei iterării sunt următoarele:
- Ordinea de aşezare a factorilor în relaŃia economică este: factori cantitativi,
de structură şi calitativi;
- Pentru determinarea influenŃei unui factor asupra fenomenului cercetat se
substituie numai mărimea factorului respectiv ceilalŃi factori rămânând constanŃi în
cadrul calculului analitic;
- Factorii substituiŃi rămân substituiŃi până la finalul procesului de determinare
a influenŃei factorilor următori din cadrul modelului.
Regula generală a metodei iterării: Pentru determinarea influenŃei unui factor
asupra fenomenului cercetat, se înmulŃeşte valoarea efectivă (curentă) a factorului
analizat cu valoarea efectivă a factorilor anteriori şi valoarea iniŃială (baza de
comparaŃie) a factorilor ulteriori. Din produsul obŃinut se scade rezultatul produsului
dintre mărimea iniŃială a factorului analizat cu valoarea efectivă a factorilor anteriori
şi mărimea iniŃială a factorilor ulteriori.
Forma simplificată a metodei iterării: Pentru determinarea influenŃei unui
factor asupra fenomenului cercetat, se înmulŃeşte diferenŃa dintre valoarea efectivă şi
cea iniŃială a factorului analizat cu valoarea efectivă a factorilor anteriori şi mărimea
iniŃială a factorilor ulteriori.
Exemplu pentru produs de factori:
Fie, F = a ⋅ b ⋅ c
∆F = F1 − F0 = a1b1c1 − a 0 b 0 c 0
InfluenŃa factorilor asupra modificării fenomenului cercetat, conform metodei
substituŃiilor în lanŃ se determină astfel:
∆a = a1b 0 c 0 − a 0 b 0 c 0 = (a1 − a 0 )b 0 c 0
∆b = a1b1c 0 − a1b 0c 0 = a1 (b1 − b 0 )c 0
∆c = a1b1c1 − a1b1c 0 = a1b1 (c1 − c 0 )

1.2.3. Metode statistice

Metodele statistice: mărimile relative de structură, coeficienŃii de concentrare
şi de sezonalitate, abaterile absolute, mărimile medii, modificările relative etc.
Cu ajutorul metodelor statistice se stabileşte dinamica unui fenomen în raport
cu o bază de comparaŃie (fixă sau în lanŃ), se construiesc ritmuri, se fac aprecieri
asupra soluŃiei diferitelor elemente structurale, faŃă de media întreprinderii sau a
sectorului.

3
 Yn
- indici cu bază fixă: I BF = ;
Yo
Yn
- indici cu baza în lanŃ: I BF = ;
Yn − 1
n ∑g 2
−1
- coeficientul de concentrare Gini-Struck: G =
i
;
n −1
x
- coeficientul de senzonalitate: K s = ;
x
- abaterea absolută: ∆YBF = Yn − Y0 sau ∆YBL = Yn − Yn −1 ;
Yn
- ritmul mediu anual de creştere: R = n −1 − 1 ∗100 etc.
Y0

1.2.4. Modelarea fenomenelor economice

Modelul poate fi definit ca un instrument al cunoaşterii bazat pe o reprezentare
simplificată a realităŃii.
Utilizarea în diagnosticul întreprinderii a modelelor presupune:
- definirea obiectului analizei şi a nivelului la care urmează a se realiza;
- precizarea conceptelor, indicatorilor, altor surse de informaŃii pe baza cărora
se construieşte modelul;
- stabilirea însuşirilor esenŃiale ale fenomenului analizat, pe baza metodelor de
analiza calitativa, care vor fi reflectate atunci când este necesar;
- stabilirea restricŃiilor şi respectiv criteriilor eficienŃei;
- construirea modelului, sub forma de ecuaŃii, funcŃii de producŃie, inegalităŃi.
Din punctul de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se disting trei
tipuri de modele:
- imitative;
-analogice;
-simbolice.
Modelele imitative sunt cele în care proprietăŃile caracteristice ale unui
fenomen sunt reprezentate prin ele însele, dar de obicei la o alta scara (de exemplu,
fotografia, macheta, harta etc.). Aceste modele sunt materiale.
Modelele analogice folosesc analogia, respectiv prin intermediul unor
proprietăŃi se reprezintă alte proprietăŃi (de exemplu, graficele).
Modelele simbolice utilizează simbolurile de tipul litere şi/sau cifre pentru
reprezentarea fenomenelor.
În cazul modelelor analogice se utilizează tehnica vizualizării fenomenelor
economico-financiare prin intermediul căreia se permite sesizarea rapidă a derulării
evenimentelor cercetate. Principalele tipuri de grafice, utilizate în diagnosticarea
activităŃii întreprinderii sunt:
a. Cronograma - prezintă în sistemul de coordonate evoluŃia în timp a unor
indicatori /variabile (de exemplu, evoluŃia cifrei de afaceri şi a cheltuielilor aferente
cifrei de afaceri într-o perioadă de cinci ani )
b. Diagrama, care se prezintă sub mai multe forme:
- diagrama cu două variabile (de exemplu, evoluŃia costului variabil şi a
costului fix în funcŃie de volumul producŃiei)
- diagrama sectorială este utilizată în analizele de tip structural pentru
evidenŃierea contribuŃiei diferitelor părŃi componente la realizarea fenomenului
cercetat.

4
 - diagrama cu coordonate polare se utilizează pentru studiul sezonalităŃii
activităŃii întreprinderii, ca instrument de informare şi fundamentare a deciziei;
- diagrama cu bare (simple sau asociate) permite analiza în dinamică a unor
fenomene sau comparaŃii de tip structural.
c. Histograma sau tabelul de penetraŃie se foloseşte pentru a evidenŃia gradul
de pătrundere a unui produs, serviciu sau întreprindere pe o anumită piaŃă.
d. Diagrama geografică evidenŃiază potenŃialul de consum al diferitelor zone,
gradul de penetraŃie a unui anumit produs într-o zonă geografică etc.
Graficele sunt instrumente utile analizei şi diagnosticului economico-financiar
în măsura în care sunt corect folosite. În utilizarea lor trebuie să se respecte
următoarele principii:
- să asocieze corect fenomene de natură diferită, asigurând vizualizarea şi
transmiterea unui mesaj satisfăcător;
- să asigure coerenŃa unităŃilor de măsura în care sunt exprimate variabilele,
pentru a se evita erorile în interpretare;
- să fie incitative, să îi facă să reacŃioneze pe receptorii mesajului;
- să reprezinte cu precizie fenomenul investigat.

1.2.5. Metoda grilelor de evaluare

Se foloseşte preponderent în diagnosticul mediului concurenŃial,
al potenŃialului intern, precum în evaluarea şi poziŃionarea globală a întreprinderii
într-un mediu dat.
Aplicarea acestei metode este relativ simplă şi presupune respectarea
următoarelor etape:
- identificarea criteriilor de evaluare a întreprinderii (sau a unei laturi a
activităŃii acesteia);
- stabilirea coeficienŃilor de semnificaŃie pentru fiecare criteriu; notarea
fiecărui criteriu;
- determinarea unei note medii ponderate (N) şi poziŃionarea întreprinderii în
sistemul dat.

1.2.6. Tehnica profilelor

Este o îmbinare a metodei grilelor de evaluare cu tehnica vizualizării. Are
utilitate în sintetizarea rezultatului unui diagnostic şi reprezentarea profilului unei
firme, conceptualizat dintr-un anume punct de vedere: poziŃia pe piaŃă, tip de
strategie, performanŃe etc.

1.2.7. Metoda ABC (Pareto, 20/80)

Studierea unui fenomen prin acordarea de importanŃe identice tuturor
componentelor sale nu are un grad de utilitate echivalent efortului de investigaŃie
depus. Din studii statistice a rezultat ca 80% din rezultatele unui fenomen sunt
determinate de un număr redus de variabile (elemente componente sau factori de
influenŃă). De aceea, iniŃiatorul acestei metode propune o analiză selectivă a
componentelor unui fenomen sau rezultat în funcŃie de poziŃia lor în cadrul întregului.
Etapele aplicării metodei sunt:
- definirea fenomenului şi a parametrului specific acestuia;
- stabilirea valorilor parametrului specific;
- clasarea componentelor fenomenului investigat după o logica ABC (în
ordinea descrescătoare a parametrului specific);

5
 - determinarea valorii cumulate a parametrului specific;
- determinarea grupelor de semnificaŃie ABC;
- reprezentarea grafică ca fenomenului cu ajutorul curbei ABC.
Această metodă se foloseşte frecvent în analiza stocurilor, a costurilor, a
puterii de negociere a întreprinderii cu furnizorii şi cu clienŃii săi, a cifrei de afaceri
etc.

1.2.8. Metoda ratelor

Rata este un raport între două mărimi coerente cu o valoare informaŃională şi
operaŃională mai mare decât a celor doi indicatori judecaŃi separat.
Metoda ratelor pune la dispoziŃia analiştilor instrumentul operaŃional pentru o
mai complexă evaluare a forŃelor şi disfuncŃionalităŃilor unei firme, a performanŃelor
unei activităŃi. Această metodă permite realizarea unor studii comparative în timp şi
spaŃiu, aprecierea obiectivă a poziŃiei şi performanŃelor diferiŃilor agenŃi economici.
După conŃinutul lor ratele pot fi:
- de structură (de exemplu, rata activelor imobilizate, rata activelor circulante,
rata stocurilor etc.);
- de gestiune (de exemplu, rata creditului-clienŃi, rata creditului-furnizor,
durata de rotaŃie a activelor circulante etc.);
- de rentabilitate (rata rentabilităŃii comerciale, rata rentabilităŃii financiare,
rata rentabilităŃii economice etc.);
- ale echilibrului financiar (rata solvabilităŃii generale, rata autonomiei
financiare, rata îndatorării).
Deşi în teoria economică se operează cu un număr mare de rate, în activitatea
practică fiecare agent economic utilizează o gamă relativ restrânsă, care reflectă cel
mai bine interesele sale. Astfel, managerii urmăresc acele rate care permit
fundamentarea deciziilor de menŃinere, respectiv de dezvoltare a unei firme într-un
mediu economic perturbat permanent de mutaŃii şi crize (ratele de gestiune, ratele de
rentabilitate). Creditorii, în schimb se orientează spre ratele de solvabilitate, care le
oferă informaŃii cu privire la securitatea creditelor plasate în întreprinderi iar acŃionarii
spre ratele de rentabilitate, în special rata rentabilităŃii financiare.

1.2.9. Metoda scorurilor

Scorul (metoda scoring) reprezintă o metodă bazată pe analiza discriminantă;
cu această metodă, frecvent, se operează în mediul extern al întreprinderii, de regulă
în bănci. FuncŃia „scor” reprezintă o funcŃie construită pe baza unui număr de rate (de
exemplu, ultima funcŃie scor elaborată de Banca FranŃei se întemeiază pe 19 rate, iar
valorile ei au la bază observări în timp, pe un număr foarte mare de întreprinderi) şi a
semnificaŃiei acestora în definirea sănătăŃii financiare a întreprinderii.
Primele lucrări privind metoda scorurilor au fast realizate în SUA între anii
1966 şi 1968 iar în FranŃa, spre sfârşitul anilor 1970.
Matematic, funcŃia scor Z are forma: Z = ax1 + bx 2 + Κ + zx n
în care: x1, …, xn reprezintă ratele implicate în calcul cu semnificaŃie în termeni de
rentabilitate şi echilibru financiar;
a, b, ..., z reprezintă coeficienŃii de semnificaŃie aferenŃi ratelor.
Analiza discriminantă se foloseşte preponderent în investigarea echilibrului
financiar, unde completează alte metode. Scorul Z calculat la nivelul unei
întreprinderi indică gradul de vulnerabilitate al acesteia, pune în evidenŃă
disfuncŃionalitatea înainte ca situaŃia să devină iremediabil compromisă. Analiza

6
comparativă a dinamicii scorului individual cu evoluŃia constatată la nivelul sectorului
de activitate reflectă predispoziŃia întreprinderii la risc într-un mediu profesional dat.
În teoria economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda
scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman, modelul Conan şi
Holder, Loeb şi Portier (vezi capitolul Analiza riscului).

1.2.10. Metoda analizei regresionale

Se foloseşte în cazul care fenomenul şi factorii analizaŃi sunt în relaŃii de tip
stocastic. Aplicarea acestei metode necesită:
- efectuarea unei analize calitative, prin care se stabileşte conŃinutul economic
al fenomenului analizat (y) şi al factorilor de influenŃă ( x1, x2,..., xn);
- determinarea legăturii de cauzalitate dintre fenomen şi factori şi formalizarea
matematică a acesteia (ecuaŃia de regresie):
- liniară: y x = a + bx
b
- hiperbolică: y x = a +
x
- parabolică: y x = a + bx + cx 2
- exponenŃială: y x = ab x etc.
- stabilirea valorii parametrilor ecuaŃiei de regresie cu ajutorul metodei celor
mai mici pătrate;
- calcularea intensităŃii legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii de
influenŃă, cu ajutorul coeficientului de corelaŃie (rxy) sau a raportului de corelaŃie:

rxy =
∑ xy − ∑ x ⋅ ∑ y
n

(n∑ x − (∑ x ) )⋅ (n∑ y − (∑ y) )
2 2 2 2

- evidenŃierea influenŃei factorilor asupra fenomenului analizat cu ajutorul

coeficienŃilor de determinaŃie (dyx).

1.2.11. Metoda calculului marginal

Calculul marginal este un instrument de analiză şi fundamentare a judecăŃilor
economice, operaŃional în condiŃiile libertăŃii de acŃiune a agenŃilor economici.
Indicatorii marginali reflectă cheltuielile sau rezultatele adiŃionale generate de
modificarea unitară a volumului de activitate sau a factorilor de producŃie (ex.:
productivitatea marginală, costul marginal, cifra de afaceri marginală, profitul
marginal etc.). Metoda se utilizează în analiza cifrei de afaceri, a potenŃialului uman, a
costurilor, a rentabilităŃii etc.

1.2.12. Metoda calcului matricial

n
F= ∑a ⋅b i i
i =1
Aplicarea calculului matricial, adaptată la necesităŃile analizei economico-
financiare este utilă şi eficientă. Ea se aplică în cazul existenŃei unei relaŃii
deterministe între fenomenul analizat şi factorii de influenŃă, de tipul:
Separarea influenŃei factorilor prin metoda calculului matricial Ńine seama de
ordinea de intercondiŃionare a factorilor, întărind principiile metodei iterării. Metoda

7
calculului matricial se poate aplica în toate domeniile analizei economice, mai ales în
condiŃiile prelucrării automate a informaŃiilor.

1.2.13. Metoda fluxurilor

Analiza pe bază de fluxuri este un demers al analizei financiare, adoptat în
teoria şi practica unor Ńări occidentale încă din anii 1960. Potrivit metodei,
întreprinderea este ,,o structură vie, traversată de un ansamblu de fluxuri de intrare şi
de ieşire”.
„Fluxul” reprezintă orice mişcare generată de o operaŃiune desfăşurată de
întreprindere având un impact asupra trezoreriei, fie imediat, fie la termen.
Instrumentele analizei financiare bazate pe metoda fluxurilor sunt: tabloul de
finanŃare şi tabloul de trezorerie. Folosirea lor permite evidenŃierea şi analiza
transformărilor înregistrate într-o anumită perioadă, înŃelegerea dinamicii situaŃiei
financiare, analiza pertinentă a lichidităŃii şi solvabilităŃii etc.

1.2.13. Metode sociologice (chestionarul şi interviul)

Diagnosticul economico-financiar are un caracter participativ datorită
implicării întreprinderii atât cu ocazia pregătirii şi realizării acestuia, cât şi ocazia
discutării concluziilor.
Printre tehnicile sociologice care asigură practic o conlucrare a analiştilor cu
managerii se numără cea a chestionarului şi a interviului.
În practica diagnosticului se întâlnesc două situaŃii:
- studii cu caracter general la nivelul unei regiuni sau al unei Ńări, pentru
realizarea cărora se folosesc chestionare cu întrebări valabile pentru întreg efectivul de
agenŃi economici investigaŃi;
- studii la nivelul unei întreprinderi, caz în care se elaborează chestionare cu
întrebări specifice întreprinderii, respectiv domeniul investigat. Pentru pregătirea lor
se recomandă consultarea managerilor firmei respective, pentru a se cunoaşte punctele
cheie ale preocupărilor actuale şi de perspectivă ale acestora.
Indiferent de amploarea investigării, chestionarul trebuie să îndeplinească
unele cerinŃe elementare: să fie redactat într-un limbaj simplu, accesibil; întrebările să
fie clare şi redactate într-o anumită logică; conŃinutul chestionarului trebuie să
concorde cu nevoile de informaŃii ale diferitelor tipuri de diagnostic (funcŃional,
global, strategic etc.).
Interviul este o discuŃie deschisă prin care se încearcă lărgirea câmpului de
informaŃii necesare pentru realizarea unui diagnostic. În măsura în care este bine
pregătit, interviul permite analiştilor obŃinerea unor informaŃii fine, de nuanŃă.
Realizarea practică a interviului se poate face fie prin lansarea unor întrebări
deschise, care se completează unele pe altele, pentru a puncta mai bine anumite
aspecte, fie prin solicitarea intervievatului de a face la început o scurtă expunere cu
privire la probleme cercetată, urmând ca analistul să formuleze întrebări suplimentare.
Interviul constituie un real instrument de informare în măsura în care analistul
respectă anumite reguli ce vizează propriul său comportament (să fie amabil şi
diplomat; să nu întrerupă prea des discuŃia; să nu fie critic; să nu facă judecăŃi de
valoare; să nu simplifice problemele; să nu sugereze brutal soluŃii; să facă unele
observaŃii pertinente care să îl stimuleze pe intervievat şi să îmbunătăŃească
comunicarea), precum şi mediul de desfăşurare a acestuia (în mediul intervievatului
pentru a-i asigura accesul la anumite documente.

8
 Analistul sintetizează punctele esenŃiale ale întrevederii, într-un preraport pe
care îl discută cu cel intervievat pentru a verifica, confirma sau infirma anumite date.
Acesta constituie o sursă complementară de informaŃii pentru finalizarea
diagnosticului, mai ales pentru fundamentarea, recomandarea şi direcŃiilor de acŃiune.
În practica analizei economico-financiare se folosesc şi alte metode, cu
aplicabilitate într-un anumit context şi pentru o problemă dată. Trebuie precizat faptul
că lista metodelor şi instrumentelor diagnosticului nu este exhaustivă. Fundamentarea
concluziilor şi recomandărilor diagnosticului nu se bazează pe utilizarea singulară a
uneia sau alteia din metodele prezentate. Chiar dacă pentru un anumit tip de
diagnostic este prioritară o anumită metodă, ea este completată şi îmbogăŃită cu alte
instrumente de investigare astfel încât să se asigure pertinenŃa demersului.