1. Biostatistica:definiție,bazele teoretice,obiectivele și compartimentele.

Definiția statistic ca știință a apărut în secolul XVII,ea studiază aspectele cantitative ale
fenomenelor sociale de masă într-o legătură strînsă cu particularitățile lor calitative în condiții
concrete de spațiu și timp.Biostatistica e o parte component a statisticii ce se ocupă concret de
dezvoltarea în domeniul medicinii și a ocrotirii sănătății ,și este divizat în 2 ramuri:
1.sănătatea populației și 2.sistemul de sănătate.
Biostatistica mai poate fi definită și ca un domeniu al statisticii ,specializat în studierea
fenomenelor biologice și medicale,în particular a fenomenelor și proceselor care afectează
calitatea fizică și mentală a oamenilor.

Bazele teoretice ale biostatisticii sunt:

1) dialectica materiei;
2) teoria generală a statisticii;
3) legităţile economice;
4) bazele medicinii sau unor ramuri ale ei.

Obiectivele biostatisticii:
1)Studierea stării sănătății populației:
*indicatori demografici
*morbiditatea și invaliditatea
*indicatorii dezvoltării fizice
2)Evidențierea particularităților stării sănătății populației prin prisma factorilor de influență și
determinantele aplicate.
3)Acumularea și analiza datelor referitor la rețeaua,activitatea și resursele umane ale
instituțiilor medicale.
4)Evaluarea eficacității metodelor de tratament și profilaxie.
5)Planificarea ,economia și finanțarea ocrotirii sănătății.
6)Aplicarea metodelor statistice în cercetările clinice și experimentale.

Compartimentele biostatisticii:
1)Bazele teoretice și metodologice ale statisticii - un ansamblu de procese, metode şi operaţii,
utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs informaţional.

2)Statistica sănătății populației-(starea sănătăţii populaţiei în ansamblu şi a grupurilor ei de

bază de care depinde nivelul de reproducere (natalitatea, mortalitatea), răspândirea
morbidităţii, traumatismului, invalidătăţii, dezvoltarea fizică, longevitatea etc.).

3)Statistica ocrotirii sănătății - acumularea şi studierea datelor informative de activitate a reţelei

instituţiilor sanitare, cadrelor, aprecierea randamentului şi calităţii muncii instituţiilor sanitare
în ansamblu, pe grupuri şi în particular, precum şi realizează sumarul şi aprecierea experienţei
vizând profilaxia şi tratamentul bolilor la diferite nivele).

4)Statistica cercetărilor medico-sociale(medico-biologice)- oferă informaţii necesare pentru

descrierea stării de funcţionare şi a nivelului de performanţă a sistemului de sănătate, precum şi
evaluarea stării de sănătate a populaţiei. Informaţia generalizată folosită în procesul dirijării
sistemului de sănătate conţine date despre reţeaua, cadrele, fondul de paturi ale instituţiilor
medico-sanitare, acordarea asistenţei medicale populaţiei (spitalizarea, vizitele medicului),
examenele profilactice, morbiditatea pe toate grupele de maladii şi altele.
2. Obiectul de studiu și metodologia statisticii și biostatisticii.Argumentarea
necesității studierii biostatisticii

Obiectul de studiu - fenomenele sociale de masă sau de tip colectiv, pe cînd obiectul de studiu al
biostatisticii îl reprezintă:sănătatea populației și a sistemului de sănătate.

Metodologia statisticii/biostatisticii:

1)Observarea statistică,în cadrul căreia se obțin date și informații referitor la toate

caracteristicile supuse studiului într-o colectivitate

2)Prelucrarea statistică în care datele sunt sistematizate și se calculează indicatorii statistici,care

caracterizează fenomenul analizat

3)Analiza,interpretarea și prezentarea finală a rezultatelor ,în care sunt verificate

ipotezele,formulate concluziile și fundamentate deciziile.

Studiul clinic trebuie să fie:

*fezabil(realizabil)-nr. Adecvat de subiecți,posibil ca timp și bani,posibil ca scop

*interesant
*nou - confirmă sau contrazice rezultatele anterioare;completează cunoștințele anterioare,aduce
noi cunoștințe.-etic:inofensiv,respectful față de subiecții studiului,principiul dreptății.-
relevant:pentru cunoașterea științifică,îngrijiri clinice,politici sanitare,direcții viitoare de
cercetare.

Necesitatea studierii biostatisticii

1.suntem în mod curent utilizatori și furnizori de informație,atît în viața particular,cît și în cea

profesională
2.suntem adesea decidenți și calitatea deciziilor noastre depinde de o bună informare
3.avem nevoie să știm cum să descriem și să prezentăm în modul cel mai potrivit informațiile
4.trebuie să știm cum să atragem concluzii despre colectivități numeroase doar pe baza
informațiilor obișnuite din eșantionare
5.suntem adesea interpreți și calitatea înțelegerii noastre depinde de o bună cunoaștere

3. Istoricul aparitiei si etapele de dezvoltare ale statisticii

Statistica reprezintă un set de metode şi tehnici pentru obţinerea,organizarea, agregarea,

prezentarea, interpretarea şi analiza activităţilor numărabile. Statistica cercetează aspectul
cantitativ (numeric) al fenomenelor şi proceselor strict determinate în timp şi spaţiu. Se bazeaza
in special pe cunoasterea structurii si dinamicii sanatatii unei populatii in corelatie cu factorii
social-economici,culturali,sanitaro-igienici si medico-biologici determinanti.Termenul de
statistica,precum si primele formulari ale unui concept de statistica a fost utilizat de filozoful
german Gottfried Achewall in anul 1749.

Etimologic, statistica işi are originea în latinescul “status” cu sensul de stare sau situaţie, precum
şi în termenul italian “stato” cu înţelesul de stat.

Statistica s-a dezvoltat intr-un proces istoric indelungat, parcurgand traseul de la practica la
teorie si a cunoscut mai multe etape, dintre care cele mai importante sunt:

1) Statistica practic -dateaza de peste 6000 ani si cuprinde primele forme de evidenta, care au
servit nevoilor practice ale cunoasterii si conducerii vietii social-economice. Statistica in
antichitate a fost utilizata pentru descrierea statelor din punct de vedere geografic, economic,
politic-inventarierea aurului, pamantului si animalelor , inregistrari primitive ale populatiei in
statele sclavagiste.

2)Statistica descriptiv - reprezinta cea mai veche radacina teoretica a statisticii care apare
odata cu practica statistica in cadrul universitatilor, in secolele XVI – XVIII, cand descrierea
cantitativa, numerica, a statelor privind populatia, armata, bogatiile solului, activitatea
productiva si comerciala desfasurata s-a amplificat, atingand perfectiunea.

3). Aritmetica politica - s-a dezvoltat in Anglia in parale cu scoala descriptiva germana.
Denumirea acestui curent vine de la lucrarea lui William Petty “Aritmetica politica”, sugerand
semnificatia statisticii de analiza a datelor de observatie prin metode matematice. A pus
accentul pe studiul fenomenelor demografice.

4).Statistica probabilistica sau calculul probabilitatilor -corespunde secolului al XVIII-lea,

odata cu cresterea rolului metodelor metematico-statistice in cunoasterea fenomenelor si cu
aparitia calculului probabilitatilor. Jacob Bernoulli (1654-1705) a formulat faimoasa “lege a
numerelor mari” si atrage atentia asupra posibilitatii utilizarii calculului probabilitatilor in
economie.

5). Statistica moderna - corespunde aparitiei in secolul al XIX-lea a birourilor sau oficiilor de
statistica pe plan national si international, odata cu organizarea congreselor internationale de
statistica si cu aparitia revistelor de specialitate. S-au formulat principiile teoriei selectiei si a
extinderii rezultatelor acestora asupra intregului, s-a fundamentat teoria corelatiei statistice si a
analizei factoriale.

4. Metode de cercetare in biostatistica:

• Metoda matematică - Orice studiu ştiinţific se bazează pe calcule şi procedeie

matematice

• Metoda statistică - Statistica, prin intermediul matematicii calculează diverşi indicatori

necesari pentru generarea şi testarea ipotezelor de cercetare cum ar fi: calcularea
indicatorilor relativi şi medii şi a veridicităţii lor, analiza corelaţiei şi a regresiei,
determinarea pragului de semnificaţie şi a diferenţei semnificative statistice, etc.

• Metoda observării - Constă în urmărirea desfăşurării unor fenomene pentru a le putea

analiza în dinamică, sau prin compararea lor, ca apoi să se realizeze sinteza
caracteristicilor lor esenţiale.

• Metoda epidemiologică- Prezintă un studiu corelativ al fenomenelor de sănătate publică

cu factorii de risc.Se utilizează diverse tipuri de cercetare ca: studiul descriptiv, cohortă,
caz-control, experimental etc.

• Metoda istorică-În cadrul acestei metode se utilizează compararea evoluţiei fenomenelor

din punct de vedere istoric: prezent – trecut.Se analizează dinamica fenomenelor în timp

• Metoda sociologică- Studiază aspecte sociologice cu referire la individ în societate sau

grupurile de oameni: comportamente, atitudini etc.Utilizează în scop de cercetare
intervievarea, chestionarea, observarea directă şi analiza surselor de informaţie ( arhive,
monografii), inclusiv meta – analiza.

• Metoda economică- Prin intermediul ei se studiază modul de influenţă a aspectelor

economice asupra sănătăţii populaţiei, cît şi cum influienţează nivelul sănătăţii
populaţiei asupra economiei unei ţări
• Metoda experimentală- În cadrul acestei metode se utilizează compararea evoluţiei
fenomenelor din punct de vedere istoric: prezent – trecut.Se analizează dinamica
fenomenelor în timp

• Metoda psihologică- Presupune studierea diverselor aspecte psihologice legate de

memorie, gîndire, senzaţii, percepţii, caracter, temperament, etc. Utilizând diverse
metode specifice psihologiei, inclusiv testarea psihologica.

5.Metode de colectare si analiza statistica

Metodele de colectare a datelor pot fi divizate în două grupe mari:

directă şi indirectă:
La metoda directă se referă:
• Metoda observării- se utilizează de obicei în clinică,
când medicul, după ce precizează anamneză bolnavului, face studiul
obiectiv şi investigaţiile de laborator ale pacientului, înregistrează în
fişă aceste date.
• Anchetare- utilizează informaţia prin intermediul unor
anchete, anterior pregătite, care includ întrebări speciale, la care respondenţii
trebuie să dea răspuns. Această metodă se foloseşte în studiile
sociologice, dar poate fi aplicată şi în orice studiu statistic sanitar
în îmbinare cu alte metode de culegere a informaţiei. Este foarte important
ca întrebările incluse în anchetă să fi e formulate clar şi concret,
în caz contrar respondenţii nu vor şti ce să răspundă la ele. Totodată
ancheta trebuie să fi e anonimă, adică să nu cerem de la respondenţi să
ne comunice numele, adresa domiciliului
• Interviu
• Monitorizare
Cea indirectă reprezintă extragerea datelor din documentaţia medicală– fişa medicală
a bolnavului de staţionar, fişa medicală a bolnavuluide ambulator, tichetul statistic de evidenţă a
diagnosticului definitiv
Când se efectuează acest lucru se ţine cont de programul de culegere
a informaţiei, unde trebuia să fi e indicat concret care este unitatea de
evidenţă.

6.Totalitatea statistica.Tipurile de totalitati statistice.Cerinte fata de

totalitatea statistica selectiva.Caile de formare a totalitatii statistice
selective.

Totalitatea statistica reprezintă un număr de elemente

(unităţi de observare) omogene, luate împreună în baza unui factor
comun în anumită perioadă de timp şi spaţiu.
Numărul de unităţi de observare determină volumul totalităţii supuse
studiului şi se notează prin litera „n”.
După volum deosebim două
tipuri de totalităţi statistice:
• Totalitatea integrală (generala, „univers statistic”)
• Totalitatea selectivă
Totalitatea selectiva are următoarele caracteristici de bază:
􀂾 trebuie sa deţină caracteristice de bază de care dispune cea
integrală;
􀂾 trebuie sa dispună de un volum.
Metodele de selectare a totalităţii selective:
• cercetarea prin sondaj
• cercetarea monografică
• cercetarea selectivă:
􀂾 aleatorie
 􀂾 mecanică
􀂾 tipică.
Cercetarea prin sondaj se bazează pe o metodologie precisă, unitară,
valoarea rezultatelor depinzând de efectuarea ei corectă ştiinţific.
Această cercetare nu permite să se tragă concluzii generale, valabile
pentru totalitatea integrală, fiind mai mult o metodă de investigaţie preventivă
unui studiu de mare volum. De obicei se efectuează pe baza
unui eşantion mic.
Cercetarea monografică e un studiu selectiv în care limitarea volumului
eşantionului e completată cu o aprofundare a cercetării caracteristicilor
esenţiale. Acest tip de eşantion poate fi limitat în cazul unui
examen medical clinic cu un scop bine determinat (stabilirea gradului de
răspândire al unei boli sau al unui grup de boli din aceeaşi clasă). Tot astfel
de cercetări pot fi aplicate pe un eşantion mic după spaţiu, dar majorat
în volum după timp, adică în dinamică (studiul natalităţii, mortalităţii pe o
perioadă de mai mulţi ani într-o circumscripţie rurală, dar într-o strânsă
legătură cu factorii social-economici, sanitaro-igienici etc.).
Cercetarea selectivă – studiul selectiv reprezentativ pentru totalitatea
integrală şi care poate fi efectuat prin selecţia:
- aleatorie (întâmplătoare, randomizată simplă) se efectuează prin
extrageri din liste în care sunt înregistrate toate cazurile individuale
fără nici o grupare sistemică prealabilă. O metodă frecventă de selecţie
aleatorie este tragerea la sorţi;
- mecanică (sistemică) -fiecare unitate de observaţie are şanse egale să fie aleasă.
-tipica(stratificata)-unităţile de observaţie se grupează după anumite semne în grupuri
tipice (de exemplu: vârstă, sex sau după frecvenţa fenomenului)
-in cuiburi-din totalitatea integrală se selectează nu unităţi individuale, dar serii
(microzone), localităţi sau familii care sunt examinate în întregime
•
7. Unitatea de observație. Definiție. Caracteristici esențiale. Clasificarea
caracteristicilor unităților de observație.

 UNITATEA DE OBSERVAŢIE - fiecare element component al unei colectivităţii

statistice, care poartă în sine toate trăsăturile comune ale colectivităţii supuse studiului
Este unitatea la care se referă caracteristicile înregistrate.
Exemplu : persoana, cazul nou de boală, secția unui spital.

 Clasificare:
Simple, care nu mai suportă diviziune (persoana bolnavă, salariat, un obiect)
Complexe, rezultate ale organizării sociale (familia,echipă, instituţia)

*Colectivitatea statică – exprimă o stare la un moment dat

Ex.: Populaţia Chişinăului la 01.01.2014
*Observarea statistică - prima etapă a investigaţiei statistice, care constă în culegerea şi
înregistrarea în mod sistematic şi unitar a datelor statistice, de la unităţile colectivităţii,
referitoare la toate caracteristicile include în programul cercetării.

8. Criteriile de clasificare ale caracteristicilor statistice.

CARACTERISTICA STATISTICĂ – proprietate, trăsătură, însușire care e comună

tuturor unităţilor colectivităţii statistice, reţinută în studiul statistic pentru a fi înregistrată şi
care variază ca valoare de la o unitate la alta. (variabilă statistică sau aleatoare)
Nivelul variabilei la fiecare unitate sau grup de unitati din colectivitate - Variantă sau valoare.
Numărul de înregistrări (apariții) ale unei variante – Frecvenţa sau pondere.

SE CLASIFICĂ ÎN DEPENDENŢĂ DE:

  În funcție de numărul variantelor \ valorilor de răspuns

Alternative (binare sau dihotomice), care pot lua doar două variante de răspuns, după modelul
adevărat \ fals din logică : sex (M/F), starea civilă (căsătorit/necăsătorit), candidat
admis/respins, persoană aptă / inaptă de muncă
Nealternative – cele care pot lua mai multe valori/ variante de răspuns
3 variante : împărțirea populației în copii, adulți, vîrstnici.
4 variante: grupele sanguine în sisitemul AB0
5 sau mai multe : starea pacientului la externare ( vindecare, ameliorare, fără schimbări,
agravare, deces)

 După modul de exprimare

Cantitative,exprimate numeric sau prin unitate de măsură (numerice): vârsta, valorile TA,
greutatea.
Calitative exprimate prin atribute (nominative): genul bolnavului, profesia, diagnoza, culoare
tegumentelor.

 După conţinutul caracteristicii

Caracteristici de timp (anul înmatriculării)

Caracteristici de spaţiu (domiciliul)
Caracteristici atributive, în care variabila reprezintă un atribut, altul decît spațiul sau timpul –
cele calitative și cantitative.

 După natura variaţiei caracteristicilor numerice

Cu variaţie continuă care pot lua orice valoare din scara lor de variaţie ( temperatura, înălţimea,
greutatea)
Cu variaţie discontinuă sau discretă care au un număr limitat de valori posibile, reprezentat
prin numere întregi (cazuri de boală, nr. de medici, nr. de vizite )

 După modul de obţinere și caracterizare a fenomenului

Caracteristici primare (obținute în etapa de colectare a datelor statistice prin măsurare

sau numărare)
Caracteristici derivate (obținute în procesul prelucrării variabilelor primare printr-un
algoritm de calcul )

 În funcţie de modul de influenţă asupra fenomenului

Caracteristici factoriale, care influenţează şi determină alte caracteristici: vârsta, profesia, doza
medicamentului.
Caracteristici rezultative, care sunt influenţate de alte caracteristici : starea sănătăţii, diagnoza,
consecințele bolii.

9.Datele statistice.Clasificarea si caracteristica lor.

Datele statistice-reprezinta caracterizarea numerica obtinuta din colectivitatea studiata.Datele
statistice sunt marimi concrete obtinute prin experimente,observatii,masurare,numarare sau
din calcule.
Elementele datelor statistice:
-Notiunea (care precizeaza fenomenul)
-Identificatorii(de timp,spatiu,persoana)
-Unitatea de masura
-Valoarea numerica
Analiza datelor statistice se face in functie de:
1.Timp:
-modificari pe termen scurt
-modificari ciclice
-modificari seculare(pe termen lung)
-poate sa fie aranjate in tabele,grafice,serii statistice.
2.Spatiu
-se descrie unitatea geografica
3.Persoana
-Virsta
-Sex
-Etnie
-Statut matrimonial
-Venit
-Nivelul de studii

10.Indicatorii statistici.Funcțiile indicatorilor statistici

Indicatorul statistic –este expresia numerica a fenomenelor sociale sub raportul

structurii,interdependentelor,modificarilor lor in timp si spatiu.Indicatorul statistic este obtinut
in urma procesului cercetarii statistice,este obiectiv determinat,are un continut real,o formula
proprie de calcul si o forma specifica de exprimare.
Functiile indicatorilor statistici:
-de masurare
-de comparare
-de analiza
-de sinteza
-de estimare
-de verificare a ipotezelor
-de testare a semnificatiei parametrilor utilizati

Indicatorii statistici pot fi prezentati prin:

Dupa forma:
-valori absolute
-valori relative: ex. rate,rapoarte,proportii
-valori medii: ex. media,mediana,modul
Rata ne arată cât de repede evenimentul (naşteri, îmbolnăviri, decese) apare în populaţie.
Raportul permite compararea unei populaţii cu alta.
Proporţia ne arată ce fracţiune a populaţiei este afectată.

Dupa caracter:
-primare-obtinute in procesul de culegere a datelor
-derivate-obtinute prin aplicarea a unui model de calcul

11. Tipurile de valori relative și caracteristica lor. Metodologia calculării valorilor

relative.

• MARIMILE RELATIVE (indicatori derivați) - rezulta din raportul intre doua marimi
absolute, care se inmulteste cu un multiplu de zece.
formula generala MR=A\B *10n

• Marimile relative - permit compararea fenomenelor pentru ca baza de comparare sau

populatia de referinta este aceeasi.
 • Marimi relative sunt: RATA PROPORTIA RAPORTUL

• RATA exprima frecventa fenomenului dat pe durata unui anumit interval de timp sau la
un anumit moment intr-o populatie definita.
PROPORTIA este relatia dintre o parte componenta si intreg, unde baza de raportare
este egala cu 100.
RAPORTUL arata relatia dintre doua categorii de variabile evaluate in acelasi moment
sau acelasi interval de timp.

12. Rata. Componente, domenii de utilizare, exemple

 RATA exprima frecventa fenomenului dat pe durata unui anumit interval de timp sau la
un anumit moment intr-o populatie definita.
RATA mai este numita si indicatori de intensitate sau de frecventa si exprima dinamica
evenimentului.

 COMPONENTE: Numarul absolut al fenomenului, care este raportat la, Mediul care a
produs fenomenul (nr. absolut).
3. Multiplu, (care exprima ratele in procente, promile, prodecimemile, procentimile sau
parti per milion).

 TIPURI:
RATE GLOBALE sau GENERALE (se refera la intreaga populatie).
RATE SPECIFICE (vizeaza o anumita subpopulatie).

 EXEMPLE:

Natalitatea pentru un an calendaristic intr-o regiune definita:numar nascuti vii in anul de

gestiune, numar populatie
Incidenta cazurilor de gripa in anul de gestiune: cazuri noi de gripa in anul de gestiune, numar
populatie

13. Proporția. Componente, domenii de utilizare, exemple

PROPORTIA este relatia dintre o parte componenta si intreg, unde baza de raportare
este egala cu 100.
Proportia mai este cunoscuta ca indicator extensiv sau de structura si exprima
statica evenimentului.
Exemple: Ponderea sexului masculin in grupa S1304 este de 69,23% fata de 30,76% a
sexului feminin.

Ex.14 INDICATORUL DE RAPORT Componente, domenii de utilizare, exemple

Raportul arata relatia dintre doua categorii de variabile evaluate in acelasi moment sau acelasi
interval de timp.
RAPORTUL mai poate fi definit si ca relatia dintre doua totalitati independente (care nu se
produc reciproc).
Exemplu: Pentru a evalua nivelul de asigurare a populatiei cu resurse: nr. de resurse este
raportat la nr. de populatie * 100 (1000, 10000).