Sunteți pe pagina 1din 106

CUPRINS

Argumentul…………………………………………………………………………....4

CAPITOLUL I

AUTISMUL. PERSPECTIVE TEORETICE

I.1. Definiri conceptuale.………………………………………………………….........6

I.2. Cauze ale apariţiei


autismului..................................................................................10

I.3. Simpatologia autismului.........................................................................................11

I.4. Diagnosticul patologiei autiste................................................................................17

I.5. Tratamentul şi evoluţia copilului cu autism............................................................19

I.5.1. Limbajul şi comunicarea copiilor cu autism...............................................................22

I.5.1.1.Aspecte generale legate de comunicarea şi limbajul copiilor cu autism...................23

I.5.1.2.Dificultati specifice de comunicare...........................................................................25

I.5.1.3.Tulburările de limbaj propriu-zise............................................................................26

I.5.2. Teorii reprezentative


autismului......................................................................................................................28

CAPITOLUL II

ASISTENŢA MATERNALĂ. PERSPECTIVE TEORETICE

II.1.Asistenţa maternală. Definiri conceptuale…………………………………….….30

II.2.Profesia de asistent maternal. Criterii şi etape ale atestării……………………...31

II.2.1. Evaluarea iniţială a asistentului maternal…………………………………..…34

1
II.2.2. Procesul de pregătite a asistentului maternal
profesionist.....................................................................................................................35

II.2.3. Atestarea asistentului maternal


profesionist.....................................................................................................................36

II.2.4. Plasarea şi îngrijirea copilului la asistentul maternal profesionist.......................37

II.2.4.1. Procesul de
potrivire..........................................................................................................................37

II.2.4.2. Rolul şi responsabilităţile asistentului maternal


profesionist.....................................................................................................................39

II.2.4.3. Decizia de
plasament/încredinţare....................................................................................................40

II.2.4.4.Mutarea propriu zisă a copilului la asistentul maternal profesionist.................41

II.2.5. Urmărirea
plasamentului/încredinţării.............................................................................................42

II.3. Copilul persoană atestată .......................................................................................44

II.3.1. Identificarea copilului care beneficiază de serviciile de


plasament/încredinţare....................................................................................................44

II.3.2. Nevoile de bază ale copilului care beneficiază de serviciile de asistentă


maternală........................................................................................................................44

II.4. Teorii representative asistenţei maternale………….............................................46

II.4.1. Teoria îngrijirii……………………………………………………………….…46

II.4.2. Teoria ataşamentului………………………………............................................47

II.4.3. Teoria identităţii……………………………………………………………..…48

2
CAPITOLUL III

ASPECTE LEGISLATIVE

III. Legislaţie……………………………………………………………………........
..49
CAPITOLUL IV
ASPECTE METODOLOGICE ALE TEMEI

IV.1. Scopul cercetării…………………………………………………………….


…………………52

IV.2. Obiective şi
ipoteză…………………………………………………………………………..…......52

IV.3..Metode şi tehnici
folosite……………………………………………………………………….………...52

IV.4.1. Tehnica documentării în asistenţa socială…………………………………......53

IV.4.2. Tehnica studiului de caz…………………………………………………….…53

IV.4.3. Metoda observaţiei…………………………………………………………....54

IV.4.4. Metoda interviului………………………………………………………….…54

CAPITOLUL V

ANALIZA REZULTATELOR CERCETĂRII

V.1. Prezentarea şi analiza studiilor de caz ale copiilor ocrotiţi de asistenţi maternali
profesionişti……………………………………………………………………….…...58

V.2. Prezentarea şi analiza studiilor de caz ale copiilor din Centrul de

Plasament………………………………………………………………………….…...70

Concluzii finale………………………………………………………………….
………………102

Anexe……………………………………………………………………………..104

3
Bibliografie…………………………………………………………………...105

ARGUMENT

Încredinţarea copilului la un asistent maternal este o masură de protecţie de tip


familial realizată în interesul superior al copilului aflat în dificultate. Prin această măsură
de protecţie copilul este ocrotit în cadrul unei familii, alta decât cea biologică, de către o
persoana special selectată şi pregătită în acest scop.

Plasarea copiilor în afara propriei lor familii este un fenomen complex. Pentru
plasarea copiilor trebuie luate în considerare nevoile şi personalitatea copiilor plasaţi.

Am ales această temă deoarece consider că acesti copii cu autism necesită mai
multă atenţie, mai mult sprijin din partea societăţii, din partea persoanelor specializate. Din
păcate, aceşti copii trăiesc într-o lume aparte, nu pot comunica şi relaţiona cu cei din jurul
lor ,fără ajutorul unor specialişti, a unor îngrijiri speciale. De multe ori anormalităţile
comportamentale sunt observabile de la cele mai fragede vârste. Dacă în primele luni de
viaţă copilul autist are un comportament normal, treptat el îşi pierde interesul faţă de
mediul în care trăieşte, se închide în sine. În funcţie de gradul handicapului,copilul
răspunde din ce în ce mai puţin la stimulii exteriori .

Copiii cu autism sunt uneori foarte sensibili şi pot reacţiona puternic la sunete,
atingeri, mirosuri sau imagini. Aceşti copii se pot ataşa exagerat de unele obiecte, fac
diferite mişcări stereotipe cum ar fi legănarea, răsucirea mâinilor. Însă sunt şi copii care au
un comportament agresiv şi chiar automutilant.

Tema studiată şi analizată în această lucrare este ”asistenţa maternală a copiilor cu


autism”. Motivele pentru care am ales această temă sunt diverse şi le voi prezenta succint
în cele ce urmează. Ceea ce ma determinat să aleg acest subiect au fost cazurile de
încredinţarea a copiilor cu autism , la asistenţi maternali profesionişti din Scânteia, judeţul
Iaşi. Observând periodic persoane, întâmplări şi evenimente legate de subiectul asistenţei
maternale , de modul cum sunt educaţi , îngrijiţi acesti copii, mi-am propus să aprofundez

4
într-o cercetare elebotară pe această tematică. Am considerat problematica asistenţei
maternale un subiect incitant, în acelaşi timp relevant pentru asistenţa socială. Scopul
acestei lucrări este de a vedea dacă aceşti copii cu deficienţe sunt la fel de bine îngrijiţi,
crescuţi ca nişte copii fără deficienţe.

În acest scop am realizat în primul capitol o documentare teoretică cu privire la


autism , caracteristicile copiilor cu autism , la limbajul şi comunicarea cu aceşti copii, la
tulburările acestor copii.

În capitolul doi am realizat o documentare teoretică, în care am clarificat noţiunea


de asistent maternal profesionist, am descris ctiteriile şi etapele atestării , precum şi
particularităţile copilului ca persoană asistată.

Într-un următor capitol al treilea am făcut precizări referitoare la principalele acte


normative care reglementează asistenţa maternală şi protecţia copilului aflat în dificultate.

Capitolul al patrulea cuprinde noţiuni legate de metodologia cercetării. Datele


studiului au fost culese prin metoda interviului şi tehnica studiului de caz , completate cu
observaţia participativă şi documentarea teoretică. În ultima parte a lucrării respectiv
capitolul al cincilea,am prezentat principalele concluzii rezultate în urma documentării şi
cercetării empirice.

Copiii indiferent de starea lor de sănătate fie dobandită genetic fie apărută pe parcurs,
reprezintă în esenţă viitorul societăţii în care trăim. Noi cei maturi, pentru rezultate cât mai
eficiente avem datoria de a-i proteja şi de a le oferi sprijin şi condiţii optime în tot ceea ce
fac.

Autismul este o boală destul de severă, care duce de multe ori la marginalizare , la
respingere. Acest lucru se doreşte a fi evitat prin îmbunătăţirea serviciilor de asistenţă
socială, încercând să se evite pe cât posibil instiuţionalizarea.

5
CAPITOLU L I

AUTISMUL.PERSPECTIVE TEORETICE

I.1.Autismul . Definiri conceptuale

Copiii pe care astăzi îi considerăm autişti sunt cunoscuţi de sute de ani, sub diferite
denumiri, originea lor fiind învăluită în mister.

Autismul a apărut în conştiinţa opiniei publice în ultimii ani ca urmare a unor


frecvente rapoarte ale Mass Mediei. Acestea reflectau o creştere a numărului de pacienţi
cu autism ce necesitau tratament. Astăzi asistăm la o continuă cerere de servicii pentru
persoanele care suferă de autism, la toate vârstele, indiferent de severitatea acestei boli.

Autismul este o tulburare de spectru, ceea ce înseamnă că fiecare copil este afectat în
forme şi grade diferite. La capătul „ superior” al spectrului este plasat Sindromul Asperger,
iar la cel „inferior” autismul clasic. Între cele două margini se află Sindromul Rett,
tulburarea dezintegrativă a copilăriei şi tulburările pervazive de dezvoltare.

(http://www.autismromania.ro/site/files/Brosura.pdf)

Etimologia cuvântului autism este de origine greacă, ” autos” care înseamnă ” însuşi ” .
EUL propriu. Bleuler a fost cel care a introdus în anul 1911 acest concept în domeniul
psihiatriei descriind şi tipul de autism.

Leo Kanner a introdus în literatura psihiatrică autismul infantil, după ce acesta a


observat o grupare de caracteristici pe o serie de 11 copii dintr-un spital din Baltimore.
Aceşti copii distanţi nu aveau nici o relaţie afectivă cu proprii părinţi şi aceasta din primii
ani de viaţă. Ei erau muţi, prezentau o întârziere de limbaj sau bizarerii lingvistice, cum ar
fi o inversare a pronumelui sau ecolalie. De asemenea, aveau un comportament motor

6
repetitiv - băteau din palme, aliniau într-un anumit fel jucăriile şi erau foarte contrariaţi la
tentativa de contracarare a activităţilor sau stereotipiilor lor. Aceşti 11 copii au fost primii
copii diagnosticaţi cu autism infantil. Deşi denumirea iniţială a evidenţiat că autismul
infantil e observat în copilărie şi documentele descriu comportamentul autist la copii, este
clar că autismul e văzut ca o boală pe tot parcursul vieţii a cărei tip şi severitate se modifică
în timp odată cu dezvoltarea individului. Tot Kanner a semnalat şi caracteristicile
intelectuale neobişnuite ale acestor copii. Cu toate că erau incapabili de a comunica
normal, aveau o mare uşurinţă în a memora, a calcula şi a jongla cu numerele. Leo Kanner
caracterizează autistul ca fiind „retras, mulţumit de sine însuşi”. Părinţii acestor copii erau
persoane instruite, a căror existenţă era foarte bine organizată, dar „reci” pe plan afectiv.
În 1940 acesta organizează activităţi logopedice cu o grupă de 11 copii autişti, iar în 1943
reuşeşte să diferenţieze autismul – sindrom comportamental (în toate sferele: acţional,
verbal, afectiv, cognitiv etc.) prin trăsăturile sale specifice, de psihoză, schizofrenie sau
handicap mintal.
Autismul face parte din categoria vastă a polihandicapurilor, în care includem:
surdo-cecitatea, sindromurile deficienţei mintale (sindromul Down, oligofrenia
fenilpiruvică, idioţia amaurotică, gargoilismul, hipertelorismul, sindromul Turner,
cretinismul endemic ş.a.). Această boală este caracterizată de scăderea capacităţii de a
interacţiona pe plan social şi de comuncare, comportament stereotip şi repetitiv, cu
simptome ce se manifestă de obicei înaintea vârstei de 3 ani. Autismul reprezintă o
tulburare a creierului care interferă adesea cu abilitatea de a comunica şi de a relaţiona cu
cei din jur.
Autismul trebuie înţeles drept o incapacitate de integrare în reţeua relaţiilor sociale
normale şi nicidecum o retragere, deoarece la o vârstă atât de timpurie , nu se poate vorbi
de o participare în astfel de relaţii. Aşadar dacă se raportează la dezvoltarea
corespunzătoare vârstei respective , faptul că până la un momendat copilul pare a se
dezvolta normal, după care apar semnele autismului, poate echivala cu o retragere din real.
( Hâncu Viorel, 1997, .p.46).

De multe ori anormalităţile de comportament sunt observabile de la cele mai


fragede vârste. Totuşi într-un mic număr de cazuri exista o perioadă de dezvoltare normală
urmată de o regresie şi de manifestarea simptomelor autiste.

Autismul este o stare care care afectează anumiţi copii ori la naştere ori la vârsta
copilăriei şi îi lasă incapabili de a forma relaţii sociale normale sau să dezvolte o

7
comunicare normală. Ca urmare copilul poate să devină izolat de relaţiile umane şi riscă să
ajungă într-o lume cu activităţi repetitive şi obsesive. Unii autori spun de autism că este
unul dintre simptomele fundamentale ale schizofreniei.

Leo Kanner definea autismul infantil drept inaptitudine înnăscută de a reacţiona


adecvat în diverse situaţii şi de a stabili relaţii cu cei din jur. El distingea două categorii ce
pot fi diferenţiate clinic (Enăchescu Constantin, 2000, p.180).

Termenul de autism infantil apare în copilărie caracterizat printr-o stare de


înstrăinare, o lipsă de interes faţă de cei din jur, dificultăţi de comunicare şi limbaj,
imposibilitatea de a dezvolta un ataşament normal şi existenţa unor căi bizare de a
răspunde la stimulii din mediul înconjurător. Majoritatea autorilor consideră autismul
infantil drept o manifestare precoce a schizofreniei. În literatura de specialitate sunt făcute
o serie de diferenţieri între termenul de autism , însă unii autori consideră această tulburare
ca un sindrom secundar al schizofreniei în care se observă o ” predominanţă ” a vieţii
interioare şi detaşare activă de lumea exterioară şi termenul de autism infantil definit
anterior.

Trebuie făcută diferenţiere între sindromul autismului infantil şi sindromul de


autism care poate fi întâlnit în mai multe tulburări psihopatice şi care în unele situaţii, mai
ales la copii poate avea caracter pasager ( Gherguţ Alois ,2006, p.72 ).

M. Fordham în anul 1965 propune o ipoteză conform căreia autismul infantil ar fi o


tulburare a Eu-lui. El imaginează copilul ca fiind, în primul rând, o structură
psihosomatică, pe care o denumeşte "sine", un sistem dinamic care integrează şi
dezintegrează. În cazul autismului, nu ar fi vorba de o dezintegrare a sinelui primar, nici de
o recunoaştere a non-sinelui.

B. Bettelheim în anul 1967 a apropiat autismul infantil de unele stări psihice pe care
le observase în timpul experienţelor sale trăite în leagărele de concentrare naziste, stări
caracterizate prin noţiunea de "situaţie extremă", împrejurare în care individul are impresia
că orice acţiune a sa are ca efect agravarea situaţiei. În opinia lui, copilul autist ar
experimenta subiectiv incapacitatea sa de a produce în mediul exterior o ameliorare a
situaţiei, această incapacitate determinând un profund sentiment de disperare, deoarece
nimic nu este mai dureros decât un non-răspuns la o tentativă de comunicare. El insistă

8
asupra importanţei "mutualităţii" mamă-copil, un eşec grav şi precoce al acesteia putând
conduce la situaţia extremă descrisă.

Autismul infantil este mai frecvent la băieţi decât la fete şi este semnalat în
familiile cu nivel profesional elevat şi inteligenţă superioară. Părinţii acestor copii au
caracteristici particulare de personalitate ( Marcelli Daniel, 2003, p. 179) .

Studiile au arătat ca 70-90% dintre persoanele autiste prezintă handicap sever până la
moderat. Copilul de aparenţă normală la naştere este fie de o mare vitalitate, fie apatic şi
plângăreţ. Către luna a patra sau a opta de viaţă se remarcă mişcările obişnuite atunci când
sunt luaţi în braţe. Acţiunile motorii se desfăşoară pe un fond de apatie şi dezinteres faţă de
ceilalţi, tendinţa de izolare sau refuzuri. Această categorie de copii prezintă un tip
particular de comportament faţă de obiecte şi de oameni. Faţă de celelalte persoane nu
manifestă nici un interes, nu comunică cu aceştia, nu manifestă nici o reacţie la dispariţia
părinţilor sau a celorlalte persoanecare îi îngrijesc. Aceşti copii nu participă la jocuri
colective, manifestă refuz la schimbarea îmbrăcăminţii, în general sunt docili şi aparent
uşor de dirijat, nu pot fi scoşi din ritualul lor, din pasivitatea lor.

Din punct de vedere psihopatologic sindromul autist se caracterizează prin


următoarele aspecte: ( Marcelli Daniel, op.cit., pp. 180-181):

1. Deteriorarea calitativă în interacţiunea socială reciprocă manifestată prin:


- Lipsa marcată a conştiinţei existenţei sau a sentimentelor acestora;
- Nici o imitaţie;
- Deterioararea evidentă în capacitatea de a-şi face prieteni.

2. Deterioararea calitativă în comunicarea verbală şi non-verbală şi în activitatea


imaginativă manifestată prin:
- Nici un mod de comunicare cum ar fi murmuratul comunicativ, expresia
facială, gestica, mimica;
- Comunicare non verbală anormal, cu utilizarea privirii drept în ochii, a
posturii capului, a gesturilor de a iniţia sau modula interacţiunea socială;
- Absenţa activităţii imaginative, interpretarea rolului de adult, a unor
personaje fantastice, a unor animale, lipsa de interes pentru naraţiunile
referitoare la evenimente imaginare;
- Anomalii marcate în producerea vorbirii, accentul, ritmul, intonaţia;
- Deteriorarea.

3. Activităţi restrânse, manifestate prin:


- Mişcări stereotipe ale capului;

9
- Preocuparea persistentă pentru anumite părţi ale obievtelor;
- Indiferenţa în legătură cu modificarile ambianţei;
- Insistenţa în a urma în detaliu rutele.

Sindromul autist îşi marchează debutul fie în perioada de sugar, fie în prima
copilărie. În anul 1977 psihanalistul englez F. Tustin a propus clasificarea autismului în 3
grupe:

1. Autismul primar anormal. Acesta ar reprezenta o prelungire anormală a


autismului primar normal, forma „amoebiană”, care s-ar caracteriza prin faptul că
bebeluşul nu poate face o veritabilă diferenţiere între corpul său şi cel al mamei sale.
Funcţia mentală se organizează în jurul unor senzaţii foarte primitive. Această formă ar fi
rezultatul unei carenţe de îngrijiri materne, în principal.

2. Autismul secundar „în carapace”. Această formă seamănă cel mai bine
cu autismul descris de Kanner. În acest caz ar fi vorba de crearea unei veritabile bariere
autiste care formează carapacea destinată interzicerii accesului într-un exterior care este
perceput ca terifiant. Corpul copilului este insensibil şi respinge orice contact fizic.
Activitatea fantastică este săracă, iar gândirea inhibată.

3. Autismul secundar regresiv maschează de fapt schizofrenia infantilă. În


această formă, după o evoluţie aparent normală, apar manifestări regresive, cu retragerea
copilului într-o viaţă fantastică centrată în principal pe senzaţiile corporale. Pentru copil
există un amestec şi confuzie între el şi mama sa.

I.2.Cauze ale apariţiei autismului

Cauzele care determină apariţia acestor tulburări nu sunt clar precizate, dar se
presupune că există fie o predispoziţie ereditară, fie existenţa unui complex de factori care
determină o serie de afecţiuni la nivelul creierului, anomalii în anumite zone cerebrale,
inclusiv în zonele responsabile de emoţii,relaţionare. Se presupune şi existenţa unui
determinism de natură psihogenă , mai ales la copii lipsiţi de afectivitate în primii ani de
viaţă, ca o reacţie la atitudinea şi comportamentul părinţilor faţă de nevoile lor. Unii experţi
consideră că factorii de mediu pot avea un rol important în apariţia autismului şi deşi s-au
axat pe vaccinuri, nu au găsit până în prezent o cauză clară (www.scribd.com)

Numeroşi cercetători au considerat că autismul este determinat de relaţiile


patologice între familie şi copilul autist. Fester în 1961 considera comportamentul

10
părinţilor o cauză a autismului. De asemenea literatura de specialitate menţionează în
explicarea autismului şi aşa numita teorie comportamentală. Această teorie consideră ca
acest sindrom care influenşează toate sferele personalităţii subiectului , apare ca urmare
unui şir de comportamente învăţate şi care se formează în urma unor serii de recompense şi
situaţi aparent întâmplătoare.

Pentru o bună dezvoltare a funcţiunilor cognitive şi a capacităţii de relaţionere cu


cei din jur, copilul trebuie să fie stimulat şi să exerseze o diversitate de experienţe
senzorio-afective cu adultul , în special cu mama (Gherguţ Alois , op.cit., pp. 72-73).

I.3.Simpatologia autismului

Autismul se poate manifesta cu intensitate diferită de la simptome uşoare la forme


mai grave, care pot afecta întreaga existenţă a individului. În realitate spectrul autismului
poate include o mare varietate de manifestări distribuite între două extreme: astfel la una
dintre extreme un copil poate părea aproape normal, şi poate avea doar puţine trăsături
autiste; la cealaltă extremă un copil ar putea prezenta într-o formă accentuată simptomele
autismului, cu mari dificultăţi în relaţionarea şi comunicarea cu cei din jur. De asemenea
unele persoane pot avea simptomele pe care altele nu le au , iar unele dintre acele
simptome pot avea la acelaşi individ intensităţi diferite. Aceste persoane pot avea o gamă
largă de simptome comportamentale care includ hiperactivitatea, reducerea atenţiei,
mpulsivitatea, agresivitatea, în special la copii mici. Un copil cu autism manifestă adesea
reacţii şi comportamente aparent ciudate, poate fi interesat de memorarea unor fotografii şi
cuvinte. Acesti copii sunt atraşi de lumină, de sunete. În adolescenţă sau la înceutul vieţii
adulte, persoanele cu tulburare autistă care au capacitatea intelectuală pentru a conştientiza
tulburarea , pot deveni depresivi ca răspuns la faptul că realizează gravitatea afecţiunii.

Simpatologia include:

- Dificultate în cominicare, limbajul vorbit se dezvoltă de ovbicei greu, sau deloc,


este posibil ca persoana afectată să folosească ,mai mult gesturi decât cuvinte.
Repetarea continuă a unor cuvinte sau fraze, nu poat fi coorent , nu poate fi
atent la tot ceea ce se întâmplă în jurul său.

11
- Lipsa de sociabilitate persoanele cu autism nu sunt interesate de a avea noi
relaţii, nu-şi privesc în ochi partenerul de comunicare, îşi petrece mai mult timp
singur, nu depune efort pentru a-şi face noi prieteni.
- Simţuri diminuate sau prea dezvoltate unii abia răspund la stimulii principalilor
nanalizatori, alţii pot avea simţuri foarte dezvoltate.
- Excese în comportament aceste persoane pot avea reacţii exagerate sau extrem
de pasive, pot fi extremi de agresivi cu ei însuşi sau cu alţii, putând avea chiar
crize şi depresii.

Incapacitatea persoanelor autiste de a interacţiona cu alte persoane este datorată


absenţei abilităţilor de înţelegere şi exprimare a formelor de comunicare non-verbală,
precum şi contactul vizual, mimica facială, gestica,poziţia corporală. Într-o egală măsură
incapacitatea de relaţionare este datorată şi lipsei de spontaneitate de a împărtăşi bucuria,
interesele sau realizările.

Un aspect deosebit de important al simpatologiei autiste este prezenţa


manifestărilor autoagresive. Cauza acestui comportament este încă necunoscut, se
presupune că el ar fi determinat de o oarecare plăcere. Acest gen de comportament este
mai frecvet în rândul copiilor autişti cu istoric de instituţionalizare.

E. Verza grupează principalele anomalii ale autismului astfel: (E. Verza, 1993,p.5)

a) dificultăţi de limbaj şi comunicare;


b) discontinuitate în dezvoltare şi învăţare;
c) deficienţe perceptuale şi de relaţionare;
d) tulburări acţionale şi comportamentale;
e) disfuncţionalităţi ale proceselor însuşirilor şi funcţiilor psihice.
a) Dificultăţi de limbaj şi comunicare
- se manifestă de timpuriu prin slabul interes faţă de achiziţia limbajului;
- autiştii nu răspund la comenzile verbale şi au o reacţie întârziată la
apelul numelui lor;
- vorbirea apare mai târziu decât la copii normali, iar pronunţia e
defectuoasă;
- în jur de 5 ani pot repeta unele cuvinte, iar după însuşirea limbajului are
tendinţa de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt, de a nu folosi
cuvintele de legătură, de a substitui cuvintele;
12
- vocabularul e sărac, vorbirea economicoasă, lipsită de intonaţie,
flexibilitate, dezagreabilă;
- ca urmare a dificultăţilor în planul ideaţiei, formulările verbale sunt
stereotipe şi repetitive;
- bizarităţi în alcătuirea propoziţiilor;
- fenomenul ecolalic este evident şi dă impresia unui ecou prin repetarea
sfârşitului de cuvânt sau propoziţie.
b) Dicontinuitatea în învăţare şi dezvoltare poate produce confuzii în aprecierea
capacităţilor generale ale autistului.

- incapacitate de a număra, dar abilităţi la operaţii de înmulţire;


- dificultăţi în învăţarea literelor, dar uşurinţă în învăţarea cifrelor;
- se orientează bine în spaţiu, dar manifestă stereotipii în formarea unor
comportamente cognitive, accentuate prin lipsa de interes pentru
achiziţii noi.
c) Deficienţele perceptuale şi de relaţionare apar de la naştere:

- este plângăreţ, agitat în majoritatea timpului, cu ţipete sau: inhibat, fără


interes şi dorinţă de a cunoaşte lumea înconjurătoare;
- unii manifestă interes pentru obiectele strălucitoare sau sunt fascinaţi de
lumină;
- alţii nu percep elementele componente ale obiectelor;
- unora le place să pipăie, să atingă obiectele, au reacţie negativă la
aceasta;
- unora le place muzica, reacţionează pozitiv la ritm, au abilităţi de a
cânta.
d) Tulburările acţionale şi comportamentale sunt cele mai spectaculoase prin
amploarea şi complexitatea lor.

- acţiunile şi comportamentele sunt bizare şi stereotipe, cu aspecte


comune, dar cu aspecte comune, dar şi cu diferenţieri pentru fiecare caz;
- automutilare şi autodistrugere / autostimulare (kinestezică, tactilă,
auditivă, vizuală);
- rotirea braţelor, mersul pe vârfuri, învârtirea pe loc;
- nevoia redusă de somn;

13
- reacţii diminuate la frig şi durere;
- schimbarea dispoziţiei brusc, fără motiv;
- rezistenţa la sedative şi hipnotizante;
e) Disfuncţionalităţi în planul proceselor, însuşirilor, funcţiilor psihice

- în plan afectiv motivaţional – lipsă de interes pentru contactul social, indiferenţă


faţă de suferinţele altora;

- unii se ataşează exagerat faţă de obiecte fără semnificaţie: cutii goale,


bucăţi de hârtie;
- manifestă frică patologică faţă de obiecte obişnuite;
- deşi nu ştiu să mintă, lasă impresia că ascund ceva, pentru că nu privesc
în faţă persoanele;
- vorbesc sau acţionează penibil: mănâncă de pe jos, se şterg pe părul sau
hainele cuiva;
- nu stabilesc contact afectiv decât cu totul sporadic, fără să adopte
atitudini pozitive constante faţă de persoanele apropiate;
- manifestă izolare, închidere în eul propriu;
- pot trăi stări de frustraţie, anxietate şi hiperexcitabilitate;
- caracteristicile gândirii şi inteligenţei rezultă din activitatea de joc. Jocul e de tipul
celui al sugarului, de manipulare, fără a acorda un simbol al jucăriei sau un scop jocului.

- deseori se asociază cu forme ale deficienţei mintale severe, ca urmare a unor


anomalii ale sistemului nervos central;

- dificultăţile în înţelegerea imaginativă a unor situaţii reale împiedică formarea de


concepte care să permită abstractizări şi generalizări, raportarea corectă la prezent sau
proiecţia în viitor.

- aspectul facial agreabil şi o memorie mecanică bună pot crea impresia unei
inteligenţe bune;

- nu manifestă atenţie când li se vorbeşte sau când se produc evenimente cu înţeleg


semnificaţia şi simbolistica lingvistică.

Din punct de vedere clinic există următoarele caracteristici ale copilului autist.

14
- Perturbarea relaţiilor cu mediul înconjurător, nu stabileşte contact vizual, nu se
lasă luat în braţe, absenţa contactelor afective;
- Preferinţă mai mare pentru stimulii tactili şi olfactivi decât pentru stimulii
vizuali şi auditivi, atenţie deosebită pentru mediul neanimat;
- Lipsa identităţii personale, nu se identifică pe sine, tendinţa de izolare, absenţa
jocului autentic, preocupat de activităţi stereotipe, lipsa de inhibiţie în
comportament;
- Mişcări ritmice de perturbare a capului, rotirea în jurul axului propriu, stări de
anxietate extremă;
- Deficienţe în vorbire, stereotipii verbale, repetarea unor vocale sau consoane în
pronunţarea unui cuvânt, repetă anumite cuvinte într-o manieră fară sens,
vorbeşte sau întreabă fără oprire sau vrea să vorbească tot timpul despre acelaşi
subiect;
- Întârziere în dezvoltarea psihică, rigiditate în gândire, coeficientul de
inteligenţă este liminat, sau usor sub medie, incapacitatea de generalizare a
cunoştinţelor învăţate;
- Ataţament anormal faţă de unele obiecte, se opune la îmbrăţişarea sau
mângâierea altora sau este lipsit de reacţie;
- Nu participă la conversaţii, îşi exprimă nevoile folosind mâna adultului,
manifestă mişcări stereotipe în mod evident;
- Nu reacţionează în faţa unui pericol real , manifestă fixaţii exagerate pe anumite
lucruri;
- Se opune puternic la schimbări, trece cu uşurinţă de la o stare emoţională la
opusul ei, cercetează obiectele destul de des prin miros, gust sau pipăit;
- Nu relaţionează la provocarea de a relaţiona a celorlalţi sau lasă acestora
iniţiativa de contact, are tendinţa de a acapara atenţia celorlalţi;

Copii cu autism excelează într-o abilitate , dar sunt slabi în celelalte, maifestă
tremurături sau fluturături ale braţelor în momentele de emoţie intense.( Mitasov Tudor ,
2005, pp. 4-5 ).

Thomas Weihs menţionează că descrierile tipice referitoare la copiii autişti conţin


următoarele observaţii:

- evită să te privească în faţă;


- par să nu înţeleagă sau să nu audă ce li se spune;
- de obicei nu vorbesc, dar dacă o fac limbajul lor are ceva bizar. Se
folosesc de cuvinte ca de nişte obiecte, le întorc pe toate feţele şi se

15
amuză inventând cele mai ciudate combinaţii, dar nu le folosesc ca pe
instrumente de comunicare;
- evită să folosească „eu” sau „pe mine”. Cel mai des îşi vor spune „tu”.
- se remarcă semne ale unei anxietăţi intense. Stările anxioase se leagă de
unele obsesii sau capricii extreme, cum ar fi plasarea obiectelor, conform
unui paralelism perfect;
- interesul pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun pentru
manipularea acestora, în contrast cu dezinteresul pentru cei din jur şi
pentru propria persoană;
- copiii autişti nu vor evita contactul tactil, îmbrăţişarea atunci când nu
insistăm să stabilim un contact vizual sau verbal cu ei;
- unii, care evită exprimarea verbală şi par a nu înţelege semnificaţia
cuvintelor;
- pot să apară probleme privind alimentaţia, refuzul total sau predilecţii
obsesive pentru anumite alimente.

Weihs afirmă că autiştii sunt „altfel situaţi în lume”, fapt relevat de testele de inteligenţă:
De obicei, copilul cu handicap, a cărei întârziere mintală nu este primară, ci este
consecinţa unei patologii care a afectat dezvoltarea, are la testele de inteligenţă,
rezultate ce acoperă intervalul cuprins numai în câţiva ani. Un copil de 10 ani
poate răspunde la toate întrebările pentru vârsta de 7 sau 8 ani. Copilul autist
poate răspunde adesea la întrebări care depăşesc cu mult vârsta cronologică, dar
nu reuşesc să răspundă la întrebări sub nivelul vârstei sale. Răspunsurile la
testele de inteligenţă sunt divers distribuite, ceea ce demonstrează că testele de
inteligenţă nu sunt aplicabile copiilor autişti.
- Copilul autist nu pare să se integreze într-o structură socială şi, nu pare
să se considere pe sine o persoană.
Incapacitatea de a-şi percepe adecvat propriul Eu este descrisă ca o problemă
centrală a simptomatologiei autismului, aspect specific pentru faza în care se manifestă
incipient autismul, în jur de 2-3 ani. (Thomas Weihs, 1998, pp.89-116 ).

Este important să-i lăsăm copilului autist şansa de autocunoaştere şi autoexprimare,


să-i acordăm sprijinul pentru a se realiza în domeniul în care este înzestrat. Problema
esenţială nu este aceea a dezvoltării intelectuale sau a succesului şcolar, ci a dezvoltării

16
emoţionale şi a contactelor cu ceilalţi. Pentru aceasta este necesară stimularea şi
încurajarea în orice mod a întregului potenţial şi a personalităţii copilului.

Măsura în care aceşti copii vor reuşi să se integreze în societate ca persoane adulte
nu depinde de inteligenţa, aptitudinile sau posibilităţile de comunicare, ci de toleranţa şi de
capacitatea de a-i ajuta să-şi folosească fixaţiile într-un mod creator spre activităţi manuale
(ţesut, tâmplărie, gravură), dându-şi seama de propria valoare şi devenind utili societăţii.

I.4.Diagnosticul patologiei autiste

Patologia autistă deşi nu e frecvent întâlnită în practica medicală reprezintă totuşi o


problemă importantă de sănătate a copilului ocupând locul al treilea ca frecvenţă între
celelalte tulburări pervazive ale dezvoltării.
Stalibirea unui diagnostic cât mai precoce şi descoperirea unui tratament adecvat,
sunt poate dezideratele cele mai importante ale intensei activităţi de cercetare (Cernomaz
Oana , 2005, p. 55). În urma cercetărilor s-au făcut progrese în elaborarea şi nuanţarea unor
criterii comportamentale de diagnostic, fapt ce a permis micşorarea vârstei de la 5 ani la 18
luni. Studiile recente admit că diagnosticarea este posibilă chiar la vârste mai mici cuprinse
între 8 şi 12 luni.
Pentru a se stabili un diagnostic de autism trebuie avute în vedere următoarele
manifestări:
- O scădere în interacţiunea socială
- O scădere în comunicare. Întârziere sau lipsa limbajului verbal, limbaj
stereotipic şi repetativ, lipsa înţelegerii şi practicării unor jocuri;
- Un comportament, interese şi activităţi restrictive, repetitive şi
stereotipe.
- Simptomele apărute înaintea vârstei de 3 ani. Aceste simptome pot dura
pe tot parcursul vieţii, însă, deseori pot fi ameliorate prin intervenţii
corespunzătoare şi prin tratament adecvat.

Problemele ivite în diagnosticarea autismului sunt generate în principal de tulburările de


dezvoltare. Elementele de bază selectate din mulţimea unor trăsături observate în autism au
fost grupate în ceea ce este cunoscut drept ”triada Wing”( interacţiune socială, limbaj şi
comunicare, gândire şi comportament), devenită reper în diagnosticarea persoanelor cu
autism. Formularea unui diagnostic pe baza unui set de simptome este contraindicată.

Renunţarea la stabilirea unui diagnostic poate conduce adesea la etichetări


dintre cele mai diverse ale copilului autist, în funcţie de anumite caracteristici ale

17
comportamentului său, deoarece mintea noastră nu poate lucra fără categorizări şi
schematizări ( B. Buică Cristian , 2004, p.252 )

Diagnosticul corect şi precoce al autismului este extrem de important pentru a se


limita confundarea lui cu tulburări vindecabile care i se aseamănă. El trebuie deci
confirmat prin examene serioase: bilanţ medical şi neurologic, EEG, cartografie. Cum
autismul se asociază deseori cu epilepsia, focarul epileptic poate fi astfel localizat mai
precis şi reprezentat pe o imagine în trei dimensiuni. Cartografia EEG cuantificată oferă
selecţionarea unui ritm sau a unei frecvenţe specifice şi apariţia zonelor de localizare ale
acestui ritm în culori. Aceste metode permit explorarea zonelor suspectate în autism: creier
mic, talamus şi sistem limbic. Utilizarea potenţialelor diagnostice evocate este de
asemenea utilă pentru obţinerea unui diagnostic diferenţial cu surditatea sau pentru
determinarea formelor mixte: autism şi surditate.

În cazurile în care autismul este genetic, se pare că anumite proteine nu ar fi


reprezentate în cantităţi suficiente, iar altele s-ar găsi în cantităţi prea mari în
anumite zone, dar nu în cele potrivite. Nu este exclus ca un metabolism aberant să
sintetizeze substanţe toxice pentru creier. (Mureşan Cristina , 2004, pp.54-55).

În România există proceduri diferite pentru diagnosticarea dizabilităţii la copii şi la


adulţi. Procedura pentru diagnosticarea copiilor implică două comisii: Serviciul pentru
evaluarea complexă a Copilului, care iniţial evaluează copilul, şi Comisia pentru Protecţia
copilului, care emite un certificat al gradului de dizabilitate bazându-se pe recomandările
Serviciului pentru evaluarea complexă a Copilului. Acest certificat determină posibilitatea
de a beneficia de ajutorul social, dar, teoretic, gradul dizabilităţii nu are legătură directă cu
formele de educaţie care sunt disponibile pentru fiecare copil. Pentru adulţi, Comisia de
Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap face o evaluare în ceea ce priveşte
gradul dizabilităţii. Există o problemă majoră referitoare la diagnosticarea autismului.
Comisiile de expertiză pentru persoanele cu handicap nu utilizează autismul ca diagnostic
pentru adulţi. Mulţi psihiatri susţin că autismul poate fi folosit ca diagnostic doar pentru
copii.

În Marea Britanie şi Statele Unite autismul este considerat o dizabilitate de


dezvoltare şi este menţinut pe parcursul întregii vieţi. În România, Comisiile de Expertiză
Medicală pentru persoanele cu handicap nu folosesc diagnosticul de autism la adulţi şi îl

18
înlocuiesc cu psihoza sau psihoza autistică, sau chiar schizofrenia. Lipsa serviciilor de
intervenţie timpurie reprezintã o problemã serioasã în România, din moment ce primii trei
ani de viaţã sunt extrem de importanţi pentru dezvoltarea ulterioarã a copilului. Nu există
nici o autoritate responsabilă de a asigura sprijin copiilor cu dizabilităţi intelectuale la
aceastã vârstă, sprijin ce ar putea diminua considerabil sau chiar elimina problemele care
apar imediat după naştere.( Drepturile persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Raport de
monitorizare,2005, pp 31-33).

Diagnosticarea cât mai rapidă a autismului este vitală şi trebuie făcută de o echipă
pluridisciplinară (medic, psiholog, logoped, asistent social). Plecând de la diagnosticul
copilului trebuie să se realizeze un plan de servicii individualizat care să aibă în vedere
caracteristicile fizice, psihologice, sociale şi emoţionale, de asemenea şansele de
recuperare ale copilului cu autism. Este foarte important ca echipa pluridisciplinară să
colaboreze cu părinţii copilului, medicii, profesorii/educatorii în cazul în care copilul
urmează a fi încadrat în învăţământ.

I.5.Tratamentul şi evoluţia copilului cu autism

Planul de recuperare trebuie să fie unul dinamic deoarece el trebuie revizuit


permanent pe baza observaţiilor precise şi pe baza rezultatelor obţinute de copil. Există
metode de tratament şi educaţie extrem de variate şi de documentate pentru copii cu
autism. Spre exemplu aceşti copii învaţă uşor pe cale vizuală , motiv pentru care
educatorii folosesc imagini intuitive şi alte elemente vizuale în procesul educaţional. Noile
cercetări arată că intervenţia timpurie în modul de comportare a subiectului poate avea un
rol important în tratamentul autismului. De asemenea cercetările demonstrează că terapia
autismului se bazează pe educaţie.

Tratamentul copilului cu autism include:

- Terapie comportamentală, pentru a ajuta persoana să se acomodeze condiţiilor


sale de viaţă şi să aibă un anumit grad de autonomie personală;
- Educaţie specială, care presupune învăţarea, dezvoltarea aptitudinilor sociale,
motorii, în locuri publice;
- Programe de integrare şi socializare care să ajute să se adapteze lumii
înconjurătoare;
- Asigurarea unui mediu organizat de viată ;

19
- Terapie audiovizuală pentru a-l ajuta în comunicare ;
- Controlarea regimului alimentarea şi administrarea de vitamine în anumite
perioade, care au efecte favorabile asupra evoluţiei copilului;
- Terapie fizică pentru a-l ajuta să-şi controleze steriotipiile;
- Terapia limbajului prin activităţi logopedice ;
- Tratamentul poate include educarea copilului, astfel încât să se poată descurca
în situaţii noi. O persoană care suferă de o formă mai gravă de autism trebuie să
se aştepte la simptome noi având nevoie de un program permanent de terapie ;
- problematică autismului se referă la dificultatea copilului de a comunica şi de a
parcurge în mod firesc amplul proces de socializare. De asemenea la copii
autişti alternează comportamentele tandre cu cele agresive sau autoagresive, cu
treceri bruşte de la o stare la alta.

Strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane în parte şi resurselor


acelei familii. Totuşi, în general, copiii cu autism răspund cel mai bine la tratamentul bine
structurat şi specializat.
Un program care este structurat astfel încât să îi ajute pe părinţi şi să
îmbunătăţească aspectele de comunicare, sociale, comportamentale, adaptative si de
învăţare ale vieţi copilului este cel mai eficient ( www.scribd.com ).
Autismul afectează anumiţi copii ori la naştere ori la vârsta copilăriei şi îi lasă
incapabili de a forma relaţii sociale normale sau să dezvolte o comunicare normală. Este
nevoie de un tratament care să se potrivească tuturor acestor persoane afectate, deoarece
persoanele cu autism variază foarte mult în ceea ce priveşte nivelul de inteligenţă, abilităţi
lingvisitce, vârsta la care a apărut prezenţa unor tulburări neurologice cum ar fi epilepsia,
tulburările psihice sau deficitul de atenţie .

În ultimii ani s-au făcut eforturi substanţiale pentru a studia în mod sistematic o
serie de tratamente şi servicii pentru a se stabili dacă astfel de abordări sunt eficace şi
sigure, de asemenea să clarifice care sunt simptomele importante şi persoanele susceptibile
de a beneficia de astfel de intervenţii ( Hollander Eric,2007, p. 7).

Este clar că orice intervenţie timpurie cu o gamă largă de servicii este esenţială
pentru obţinerea unor rezultate bune. Aceste servicii pot să includă abordări psihosociale,
cum ar fi intervenţiile comportamentale şi învăţarea unor abilităţi sociale; programe
educaţionale specializate; terapii fizice, de limbaj; de asemenea în unele cazuri
medicamente specifice care se adreseăză unor simptome ce cauzează suferinţă şi
interferează cu funcţionarea ( Cohen Simon, 1998, pp.15-16).

20
Evoluţia depinde în aceeaşi măsură de mediul familial şi educativ, de programele
pedagogice specifice propuse în colectivitate precum şi de capacităţile de integrare ale
copilului. Adolescenţa este o perioadă complexă la 2/3 dintre pacienţi, ei dezvoltând o
regresie globală a achiziţiilor anterioare. Momentele depresive intense sunt frecvente la
această vârstă şi necesită tratamente psihiatrice şi psihoeducative specifice.

Schematic, evoluţia copiilor cu autism infantil ar putea arăta astfel:

DEFICIT GLOBAL

DEFICITARĂ

DEFICIT PARŢIAL

SCHIZOFRENIE ÎN ADOLESCENŢĂ

EVOLUŢIE

FAVORABILĂ - către nevroză ce presupune o


legătura satisfăcătoare cu anturajul

21
În concluzie se poate spune că problematica autismului se referă la dificultatea
copilului de a comunica şi de a parcurge în mod firesc amplul proces de socializare. De
asemenea la copii autişti alternează comportamentele tandre cu cele agresive, cu treceri
bruşte de la o stare la alta , de regulă neadecvete, când cineva din jurul său se accidentează
sau este rănit. Intervenţia de recuperare şi educare este foarte dificilă.

I.5.1.Limbajul şi comunicarea copiilor cu autism

Comunicarea este activitatea sau procesul prin care o persoana îşi exprimă ideile,
sentimentele sau prin care oferă altora informaţii . Ea implică numerose forme de a
trasmite mesaje celor din jur prin limbaj, gesturi sau alte modalităţi. Limbajul este mai
mult decat actul vorbirii, este un sistem semantic complex cu ajutorul căruia se realizează
comunicarea într-un anume context social, cultural (Cernomazu Oana op.cit., p.112).

În mod obişnuit actul, comunicării între două persoane include atât sistemul
lingvistic verbal cât şi formele non-verbale ale comunicării. Ultimele completează,
accentuează sau nuanţează mesajul transmis prin intermediul limbajului, fiind suportul
emoţiilor şi al atitudinilor participanţilor la comunicare. Din acest punct de vedere, rolul pe
care formele non-verbale de exprimare îl au în comunicare şi în medierea relaţiilor sociale
este unul extrem de important. Actul comunicării presupune, atât în componenta sa
receptivă cât şi în cea expresivă, şi, mai ales, în procesul de relaţionare a celor două
componente, existenţa unor abilităţi cognitive şi de socializare, dobândite anterior, fără de
care decodificarea şi codificarea infomaţilor, indiferent de suportul verbal sau non-verbal
al acestora, este imposibilă (Cernomazu Oana , op.cit., p.112).

I.5.1.1.Aspecte generale legate de comunicarea şi limbajul copiilor cu


autism.

Dacă se ţine cont doar de intelectul restrâns al termenului “limbaj”, anume


abilitatea de a vorbi, adică de a produce sunete si cuvinte, rolul pe care îl au deficientele de

22
limbaj în contextul simptomatologiei autiste ar fi mai putin înteles. Este adevărat că mai
bine de jumatate dintre copiii autisti nu vor reuşi niciodată să vorbească.

Există însă şi autişti, aproximativ 25%, care sunt capabili să facă acest lucru, adică
să rostească cuvinte, iar între ei există o minoritate care face acest lucru într-o maniera
funcţională, ce le permite într-o oarecare măsură să comunice şi să înţeleagă ceea ce li se
comunică. Însă chiar şi în cazul acestora din urmă, deficienţe identificabile la nivele
superioare ale comunicării, care trec dincolo de simpla producere şi înţelegere de enunţuri,
constituie o importanţă piedică în calea integrării lor sociale. (Cernomazu Oana , op.cit.,
pp.112-113).

Dificultăţile legate de limbaj si comunicare au fost mereu considerate ca având un rol


important fiind o caracteristică specifică pentru autism. Este clar că problema
fundamentală este cea a comunicării, decât a limbajului în sine. Sunt afectate formele non-
verbale ale comunicării, şi chiar dacă uneori abilităţile legate de limbaj sunt destul de bune,
comunicarea şi utilizarea socială a limbajului rămâne săracă.

Comunicarea timpurie este caracaterizată de “transparenţa”, intenţiile şi credinţele


care sunt deschise, nu ascunse. Copii cu autism nu par a fi capabili să recunoască aceste
stări mentale şi astfel pentru ei comunicările timpurii sunt opace mai degrabă decât
transparente. Acesta în schimb înseamnă că ei pierd procesul socializării prin care se vor
clarifica viitoarele convenţii comunicative. Forma normală de dezvoltare în care
comunicarea precede limbajul, primul mijloc de învatare a sa, este perturbată în autism.
Acesta nu doar că face şi mai dificilă achiziţia limbajului (în sensul înţelegirii şi utilizării
sale mai mult decât a învăţării ca strctură), dar de asemenea înseamnă că pentru copilul cu
autism vor fi probleme legate de modul în care este folosit limbajul în educaţie.

Deoarece autismul este o dizabilitate de origine biologică afectând funcţonarea


cerebrală, este foarte probabil că ceea ce a cauzat autismul, să fie şi alte dezechilibre în
funcţionarea creierului. Astfel multe persoane cu autism vor avea şi alte probleme care duc
în continuare la dificultăţi de limbaj. Dificultăţi severe de învăţare sau dificultăţi specifice
de limbaj asociate, adesea înseamnă că dezvoltarea generală a limbajului este mult
întârziată şi într-o minoritate semnificativă de cazuri, individul rămâne mut. Aceasta poate
fi pentru că copilului îi lipsesc mecanismele înnăscute pentru a învăţa structura limbajului.
Cu toate acestea, cel mai adesea sunt dificultăţi în achiziţia limbajului extinse la toate
formele sale, inclusiv limbajul semnelor. Limbajul vorbit, în austism, variază de la lipsa

23
totală (mutism) până la o aparentă facilitate în utilizare. Cazurile în care limbajul este
achiziţionat, o dezinvoltură legată de structură şi formă, poate să conducă în mod eronat un
ascultător naiv spre o falsă impresie a ceea ce înţelege de fapt persoana din ceea ce
vorbeşte.

Este normal să se presupună că de obicei înţelegerea precede producerea cuvintelor,


dar acesta nu este neaparat şi în cazul copiilor autisti, deoarece s-a demonstrat că, chiar şi
în cazurile în care pronunţia şi strctura propoziţiei şi a mesajului par bune, o analiză a
acesteia ar scoate la iveală faptul că înţelegerea limbajului poate fi cu mult mai slabă decât
abilitatea persoanei de a-l produce.

Problema autismului nu este o absenţă a dorinţei de interacţiune şi comunicare, ci o lipsă a


posibilităţii de a face acest lucru. Aceste dificultăţi de socializare exercită o puternică
influenţă asupra comprehensiunii complexităţilor şi schimbărilor continue ale vieţii sociale,
persoanele autiste refugiindu-se în aspecte ale lumii care nu se schimbă.

Pentru a-şi controla incapacitatea de înţelegere şi frica, ei se agaţă fie de obiecte ,


fie îşi concentrează întreaga energie asupra unor subiecte anume în care regulile sunt fixe.
Iar dacă sunt deranjaţi din aceste activităţi repetitive, devin agitaţi, uneori chiar agresivi
( Mureşan Cristina, op.cit., p.97).

I.5.1.2.Dificultati specifice de comunicare

În cazul comunicării cu copii autişti, mulţi dintre adulţii care sunt ei înşişi persoane
comunicative competente şi cu experienţă în privinţa copiilor, adesea se simt nedumeriţi
după ce vorbesc cu un copil autist, deşi le este greu să îşi explice de ce.

Lipsa vorbirii este primul simptom observat în mod deschis de către părinţi şi specialişti
care duc la concluzia că copilul are nevoie de ajutor specializat. Urmează apoi de obicei
apelarea la un logoped, şi părinţi speră că aceasta va rezolva problema apăută.

O caracteristică a copiilor cu autism este faptul că nu reuşesc să meţină contactul


privirilor. Acesta poate fi, de exemplu, treător sau evitat în mod intenţionat. Efectul acestui
fapt, este că copilul eşuează în a oferi mamei acea formă subtilă de contact al privirii, dar
atât de importantă pentru că mama sa poate să dezvolte un curs al comunicării. Acesta lipsă
a răspunsului poate apoi să o descurajeze pe mama în a mai iniţia comunicarea. Ceea ce

24
înseamnă că copilul va fi lipsit de acte de comunicare şi acesta îi va afecta dezvoltarea sa
în ansamblu.

Deşi copiii cu autism adesea fac vocalizări sau produc cuvinte, acestea nu au calitatea de a
fi mesaje împărtăşite cuiva, ci cel mai adesea pare că le spune doar pentru sine însuşi.
Asemenea copii pot fi foarte tăcuţi pentru perioade lungi, majoritatea folosesc plâsul
puternic pentru a semnala mânie. Instinctul mamei pentru a face să inceteze plânsul
copilului este puternic încercând să înlăture orice ar considera că poate provoca plânsul
copilului. Aceşti copii de asemenea au de obicei o serie limitată de expresii faciale, adesea
având o faţă inexpresivă sau zâmbind rar. Lipsa feedback-ului poate fi foarte dezorientantă,
în sensul că e greu să îşi dea cineva seama dacă interacţiunea este plăcută sau nu pentru
copil. ţinând cont de faptul că de obicei mamele se străduiesc mult pentru a obţine
răspunsuri cu semnificaţie de la copiii lor, expresia neutră este imediat interpretată ca un
semnal al plictiselii, şi aceasta inevitabil are impact asupra sentimentelor mamei.

Mai tarziu, cand copilul autist îşi duce părintele de mana spre obiectul pe care îl
doreşte, lipseşte contactul vizual, şi arătarea cu degetul este lipsită sau foarte rară.

I.5.1.3.Tulburările de limbaj propriu-zise

Tulburările de limbaj sunt clasificate în funţie de nivelul de realizare şi


comprehensiune al limbajului:

a) nivelul fonologic - cel mai adesea, autiştii care vorbesc nu prezinta deficite de
articulare, dar îşi dezvoltă sistemul fonologic într-un ritm mai lent decât cel normal;

b) nivelul morfosintactic - o serie de cercetători au scos în evidenţă diferenţe ale


morfologiei şi sintaxei la copiii autişti, cum ar fi o utilizare deficitară a morfemelor
corespunzătoare timpurilor verbale şi articolelor, ceea ce pare să denote o dezvoltare mai
lentă, o plafonare a acestei dezvoltări;

c) nivelul semantic - în cazul autismului este extrem de afectat. Copiii autişti dau
dovadă de o dificultate foarte marcată de a utiliza cuvintele, respectând semantica acestora.

25
Uneori pot ajunge la un nivel satisfăcător al vocabularului, dar eşuează nu la reprezentarea
semnificaţiei cuvintelor, ci la utilizarea lor corectă. Dificultăţile specifice se referă mai ales
la folosirea termenilor caracteristici pentru spaţialitate, temporalitate şi pentru relaţiile
interpersonale;

d) nivelul pragmatic - utilizarea socială a limbajului este, de asemenea, extrem de


perturbată. A fost descrisă în cazul autismului o spontaneitate redusă a limbajului, cu
expresii verbale accidentale, absenţa unei intenţii aparente de comunicare, deficite ale
adaptării la rolurile unei conversaţii, nerespectarea regulilor de politeţe, de aşteptare a
momentului pentru a vorbi, o rigiditate şi o inadaptare a limbajului în raport cu contextul
sau cu sarcina, o variabilitate a calităţii şi abundenţei comunicării în funcţie de interlocutor,
mai mult sau mai puţin familiar cu situaţia;

e) nivelul prozodic - existenţa unor anomalii de tipul monotoniei intonaţiei, cu un


procent crescut de frecvenţe înalte, cu o hipo- sau hipernazalitate, cu un control deficitar al
volumului vocii, cu frecvente şuşoteli şi o sărăcie a accentuării tonice;

f) nivelul de ecolalic - foarte frecventă, fiind uneori singura realizare lingvistică a


copilului autist. Ea nu este însă specifică, putând fi întâlnită şi în cazul unor demenţe
infantile, la copiii nevăzători sau chiar la unii copii normali. Lucrările din domeniul
cognitiv s-au oprit mai ales asupra funcţiilor ecolaliei, fiind considerată cel mai adesea, ca
non- comunicativă.

În privinţa comprehensiunii au fost puse în evidenţă mai ales dificultăţile copiilor


autişti de a înţelege sensul expresiilor lingvistice în cazul în care contextul nu este
evocator. Tager-Flusberg (1981) a arătat faptul că înţelegerea frazelor este precară faţă de
cea a copiilor normali, mai puţin din motivele unei comprehensiuni sintactice deficitare,
cât mai ales din raţiuni de comprehensiune semantic (Mureşan Cristina, op.cit., pp.66-67).

Eşecul dezvoltării abilităţilor comunicaţionale normale este, la ora actuală, unanim


acceptat ca una dintre cele mai importante trăsături ale autismului. Anomaliile limbajului
sunt deseori semnalate de către părinţi şi sunt considerate, în literatura de specialitate, ca
fiind printre primele probleme care produc îngrijorare. Vocalizele emise de bebeluşii autişti
sunt rareori asemănătoare cu cele ale celor normali, atât în ce priveşte extinderea, cât şi
frecvenţa. Acest lucru afectează şi apariţia limbajului verbal (normal între 9-12 luni).

26
Copilul autist nu reuşeşte să participe la ”conversaţiile prelingvistice" reciproce, care sunt
obişnuite între mamă şi copil.

Înţelegerea limbajului verbal este de asemenea redusă, iar absenţa gesturilor simbolice este
o caracteristică prezentă la aceşti copii. Rareori mişcările sunt acompaniate de mimică,
demonstraţie sau gesturi simbolice. Ca orice individ însă, autistul resimte anumite
necesităţi şi doreşte să transmită anumite mesaje înspre celălalt. Dar maniera sa de
comunicare non-verbală şi verbală este extrem de restrânsă şi neconvenţională. Modul său
de a atrage atenţia se reduce deseori la simple strigăte; intenţia este deci prezentă, ceea ce
lipseşte este însă, in mod dramatic, forma. Copilul utilizează rareori privirea directă ca
semn preliminar al dorinţei de comunicare.

27
I.5.2.Teorii reprezentative autismului

Lorna Wing a încercat să explice natura autismului prin acţiunea factorilor etiologici din
două direcţii:

- existenţa unor factori ce determină anomalii organice;


- existenţa unor factori ce produc tulburări ale funcţiilor psihologice şi
psihofiziologice.
Spre exemplu, un mecanism genetic poate determina atât o anomalie structurală, cât şi
una biochimică, ce afectează o funcţie sau mai multe ale creierului. Studiile realizate de
Coleman şi O'Brien în 1970 semnalează prezenţa, în proporţii diferite, a unor anomalii
biochimice în celulele sanguine ale copiilor cu autism clasic.

Din punct de vedere etiologic, au fost elaborate trei categorii de teorii distincte, ce fac
posibilă explicarea autismului:

2. Teoriile organice – consideră că autismul apare ca urmare a unor disfuncţii


organice de natură biochimică sau a unei insuficiente dezvoltări structurale a
creierului.
3. Teoriile psihogene – interpretează autismul ca pe un fenomen de retragere
psihologică faţă de tot ce este perceput ca rece, ostil şi pedepsitor.
4. Teoriile comportamentale – consideră că autismul infantil ia naştere printr-
un şir de comportamente învăţate, care se formează în urma unor serii de
recompensări şi pedepse întâmplătoare.

1. Teoriile organice - trebuie luate în considerare, în primul rând, dificultăţile


perceptuale de atenţie şi de învăţare prezente la autişti. Deşi sunt adoptate de tot
mai mulţi specialişti, ele nu oferă siguranţă, pentru că nu precizează în ce măsură
implicarea organică este de natură genetică sau traumatică. Etiologiile organice se
referă, în principal, la afecţiunile creierului, anomaliile genetice, leziunile
subcorticale, disfuncţia sistemului vestibular, întârzieri ale maturizării.
2. Teoriile psihogene - Bruno Bettelheim (1967) invocă pentru prima dată relaţia
părinte-copil, bazându-se pe observarea unor relaţii mai reci ale părinţilor faţă de
copiii autişti. Acestea duc la disfuncţii psihologice manifestate prin anomalii ale
dezvoltării stării emoţionale, ale sferei cognitive, atunci când dificultăţile utilizării

28
simbolurilor devin dominante în tulburările limbajului, anomalii ale capacităţilor
perceptive şi ale atenţiei, dificultăţi în imitarea acţiunilor corporale şi altele.
3. Teoriile comportamentale sunt legate de cele psihogene deoarece implică
întotdeauna componente de ordin psihologic. Comportamentele de tip autist se
formează şi se menţin prin recompensări şi pedepse ce se repetă în condiţii
asemănătoare sau percepute astfel de copii. În cazul crizelor de furie a
autostimulărilor şi altele la baza lor, de cele mai multe ori, stau aberaţii în structura
psihică şi de viaţă a părinţilor, intervenţii anormale în educarea copiilor, existenţa
unor anomalii la copii care sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul
patologic al părinţilor.
Imposibilitatea precizării cu exactitate a factorilor etiologici, duce la supoziţia
implicării şi a unor cauze ce sunt răspunzătoare şi pentru alte categorii de handicap.

Se estimează că o treime din autişti suferă de meningită, encefalită, hidrocefalie,


epilepsie, aceasta ducând la o şi mai mare dificultate în stabilirea factorilor specifici etiologici
pentru autişti. Verza, Florin., E, 2002, pp. 201-209 ).

Autismul a fost şi rămâne astăzi, mai mult ca oricând, o sursă de conflicte ideatice, în
care intervin, în mod dramatic şi paradigmatic, marile întrebări ale psihiatriei şi psihologiei,
deschizând noi perspective de dezbatere . (Mureşan Cristina, op.cit., p.280 ).

Caracterizat printr-o diversitate extrem de mare a manifestărilor şi printr-o


complexitate uimitoare a aspectelor vieţii pe care le implică, autismul infantil constituie o
problemă majoră a psihiatriei şi psihologiei contemporane. Chiar dacă nu putem vorbi astăzi
de o vindecare a autismului, recuperarea parţială a unor cazuri, datorită efectelor
complementare ale investigaţiei medicale şi psihologice multiple şi ale tehnicilor capabile să
realizeze evitarea excluderii sau supraretardării copiilor atinşi de această maladie, este o
certitudine încurajatoare.

29
CAPITOLUL II

ASISTENŢA MATERNALĂ. PERSPECTIVE TEORETICE

II.1. Asistenţa maternală. Definiri conceptuale

Asistenţa maternală este o măsură de protecţie luată în interesul superior al copilului


aflat în dificultate

Este un serviciu social prin care copilul este ocrotit în cadrul unei familii alta decât cea
biologică, familie selectată şi pregătită în acest scop. (Miftode Vasile, 2002, p. 274).

Asistenţa maternală a fost adusă şi promovată în Romînia în 1994 de către organizaţii


nonguvernamentale din domeniul bunăstării copilului. În funcţie de durata plasamentului
asistenţa maternală poate fi:

- Asistenţă maternală temporară care este planificată. Ceea ce se întâmplă cu copilul


nu este întâmplător ci se stabilesc scopul şi finalitatea plasamentului;
- Asistenţa maternală temporară care este limitată în timp. Copilul nu rămâne în
familia de îngrijire un timp nedefinit. Oferă posibilitatea copilului de a trăi într-un
mediu familial până la reintegrarea în familie sau găsirea unei familii permanente.

Asistenţa maternală se bazează pe munca în echipă între asistentul maternal, familia sa


şi asistentul social responsabil de caz ( Holt România, 2002, p. 112).

Plasamentul sau înredinţarea copilului la un asistent maternal profesionist este o


alternativă faţă de plasamentul în instituţii, oferă copiilor cu risc de abandon sau abandonaţi,
îngrijirea într-un climat familial timp în care se încearcă reintegrarea în familia biologică sau
căutarea unei familii adoptive. Plasamentul familial este o măsură de protecţie luată de
Comisia pentru Protecţia Copilului , prin care unei familii, care consmite la aceasta, i se
acordă dreptul de a lua în îngrijire, creştere şi educare unul sau mai mulţi copii (Zanca,
Raluca, 2008, p.114).

Pe parcursul plasamentului părinţii îşi menţin drepturile faţă de copil şi pot menţine contactul
cu acesta prin vizite regulate desfăşurate cu acordul familiei de plasament şi în prezenţa
reprezentanţilor serviciului public specializat. Plasamentul în regim de urgenţă se aplică în

30
situaţii excepţionale în care părinţii pun în pericol securitatea fizică şi morală a copilului prin
neglijenţă sau prin neîndeplinirea obligaţiilor părinteşti.

Încredinţarea unui copil asistentului maternal profesionist este o măsură care se instituie de
către Comisia pentru Protecţia Copilului. Părinţii acestuia sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub
interdicţie, declaraţi juridic morţi, decăzuţi din drepturile părinteşti. Prioritate la încredinţarea
copilului o au rudele până la gradul IV inclusiv.

Principalul obiectiv al asistenţei maternale este de a oferi unui copil eligibil pentru
acest program o familie de îngrijire, care să asigure un climat favorabil dezvoltării copilului,
până când se va reintegra în familia de provenienţă sau i se va găsi o familie permanentă,
adoptivă.

Obiectivele programului (sistemului de asistenţă maternală), includ:

- Recrutarea, instruirea şi evaluarea asistenţilor maternali;


- Supervizarea plasamentului copilului în familia de îngrijire temporară şi urmărirea
evoluţiei acestuia pe toată perioada;
- Asistenţă permanentă din partea asistentului social al cazului respectiv, pe toată
durata plasării copilului;
- Construirea unui plan de viitor pentru fiecare copil;
- Dezvoltarea abilităţilor asistenţilor maternali profesionişti.

Asistenţa maternală reprezintă un suport important pentru copilul aflat în dificultate.

II.2. Profesia de asistent maternal profesionist. Criterii şi etape ale atestării.

Caracteristicile serviciului de asistenţă maternală a adus cu sine în România


promovarea celei mai noi profesii din domeniul protecţiei copilului, acea de asistent maternal
profesionist. Această profesie a apărut din necesitatea promovării în practică a ocrotirii
copilului aflat în dificultate prin alternative de tip familial.

În cadrul sistemului românesc de protecţie a copilului asistentul maternal profesionist


este persoana fizică atestată de Comisia pentru Protecţia Copilului şi care prin activitatea pe
care o desfăşoară la domiciliul său, asigură creşterea, educarea necesare dezvoltării
armonioase a copiilor pe care îi primeşte în plasament sau încredinţare (Pop Luana, 2002,
p.115).

31
În România această profesie este nouă şi oferă posibilitatea protecţiei copilului prin
alternative de tip familial. Asistentul maternal profesionist nu poate primi în plasament sau
încredinţare copii cu care are o relaţie de rudenie până la gradul IV inclusiv. Măsura de
plasament sau încredinţare la asistentul maternal profesionist are o durată de timp limitată, şi
în acest interval asistentul social responsabil de caz pregăteşte reintegrarea în familia sa
naturală sau adopţia.

O persoană care ajută copii instituţionalizati, devine asistent maternal. Această meserie
este una foarte diferită în fiecare ţară, dar care cere ca adultul să fie cu studii de specialitate, o
famulie stabilă şi care oferă multă dragoste în ceea ce face ( foster family, p.20).

Asistentul maternal profesionist are anumite atribuţii care ţin de crearea unui mediu de viaţă
care să contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului, asigurarea unei igiene
şi îngrijiri corespunzătoare, transmiterea şi crearea unor deprinderi practice şi de relaţionare,
implicarea copilului în diferite activităţi. Există copii care se adaptează foarte repede în
familia asistentului maternal, dar există copii care nu reuşesc sa se adapteze mediului familial.

În general un copil instituţionalizat este de obicei irascibil, se străduişte să se integreze


într-o familie străină deoarece se gândesc că ei nu se vor adapta şi nu vor fi iubiţi de noua
familie şi de aceea ei sunt mai imparţiali, neliniştiţi şi conştienţi că familia care îi îngrijeşte
nu le poate oferi acea dragoste pe care cred ei că familia naturală le-ar putea oferi ( Watson
Kenneth,1994, pp. 9-10).

Practica îngrijirii şi creşterii copiilor în afara familiilor lor biologice, adică în familii care să
substituie în fond funcţiile familiei naturale este o practică cu vechime comparabilă. Profesia
de asistent maternal profesionist este similară cu cea de foster sau d’ accueil şi este răspândită
în toate ţările.

Definirea funcţiilor asistentului maternal profesionist se bazează pe acte normative, şi


pe studii legate de profilul profesiilor similare din ţări cu experienţă în ocrotirea copilului.
Recunoaşterea profesiei de asistent maternal a apărut în 2003 , o dată cu o serie de acte
normative care au reglementat condiţiile de exercitarea a acestei profesiuni, condiţii de
obţinere a atestatului, proceduri de atestare, pentru asigurarea protecţiei copilului aflat în
îngrijirea unei familii alta decât cea biologică ( Cojocaru Daniela, 2008, p. 140).

Numărul copiilor plasaţi în asistenţă maternală a crescut semnificativ de la 479 copii în


decembrie 1998 , la 3.085 în decembrie 1999 şi a ajuns la 3.833 în iunie 2000. La începutul

32
anului 2001 reţeua de asistenţă maternală cuprindea 3.228 de asistenţi maternali profesionişti.
La data de 30.12.2002 reţeaua s-a extins şi mai mult ajungându-se la 10.935 de asistenţi
maternali dintre care 10.461 erau angajaţi ai serviciilor publice specializate, iar 474 ai
organismelor private autorizate. În 2005 17.213 de copii erau protejaţi la asistenţii maternali
profesionişti angajaţi ai serviciilor publice. La sfârşitul lui 2005 numărul asistenţilor
maternali profesionişti era de 17.561 persoane. În 2006 19.368 de asistenţi maternali
profesionişti dintre care 19.118 aparţineu serviciilor publice de specialitate. Tendinţa de
extindere a acestei reţele s-a evidenţiat astfel ca în 2007 sunt 19,932 de asistenţi maternali
profesionişti, dintre care 19.678 aparţin Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
(Guşu Liliana, 2007, pp. 15-16).

În fiecare an au fost formate şi angajate noi persoane.

Repere ale evoluţiei sistemului de asistenţă maternală din Romania (2001-2007)


(www.copii.ro)

O persoană care doreşte să devină asistent maternal profesionist se adresează


Serviciului Public Specializat pentru Protecţia Copilului. Persoana care solicită formulează o
cerere de evaluare a capacităţii sale de a deveni asistent maternal profesionist. Media de vârstă
a persoanelor care depun cereri este de peste 45 de ani. Limita maximă de vârstă a persoanelor
care por deveni asistenţi maternali profesionişti este de 52 de ani.

O persoană poate deveni aistent maternal profesionist numai dacă nu are alt contract
individual de muncă salarizată (Muntean Ana, 2007, p.178).

33
Cererea depusă de solicitant se soluţionează în termen de 90 de zile de la data înregistrării. În
termen de 10 zile de la înregistrarea cererii se transmite solicitntului în scris un răspuns.
Procesul de evaluare a solicitantului de a îngriji un copil cuprinde două etape:

- Etapa evaluării iniţiale


- Etapa de pregătire.

Asistentul social responsabil de caz va realiza un raport de evaluare şi în funcţie de raportul


de evaluare se va lua decizia dacă asistentul maternal va trece sau nu la etapa următoare.

II.2.1. Evaluarea iniţială a asistentului maternal profesionist

În evaluarea solicitantului sunt avute în vedere următoarele aspecte: (Tudorică Alina,


2007, pp.29-30)

- Solicitanţii trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, nu trebuie să prezinte


deficienţe psihice sau motorii care ar putea afecta capacitatea de a îngriji copilul,
trebuie să aibă vârsta între 25-50 de ani, iar vârsta minimă a copiilor din familie de
3 ani. Solicitanţii nu pot fi de regulă persoane singure;
- Condiţiile materiale. Solicitanţii trebuie să aibă o locuinţă proprietate personală, să
fie bine îngrijită, să aibă spaţiu suficient, să aibă pat pentru fiecare copil, să existe
un ambiant sigur pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării copiilor. Locuinţa trebuie
să fie amplasată într-o zonă unde să existe legături de transport, magazine, spaţii de
joacă, cabinet medical. Solicitanţii trebuie să poată să-i asigure copilului un trai
decent.
- Starea de sănătate. Atât starea de sănătate a solicitantului cât şi a familiei acestuia
trebuie să fie bună, fără afecţiuni medicale care pot afecta capacitatea de îngrijire
a copilului plasat. Se vor prezenta certificate de evaluare a stării de sănătate, pe
baza căruia se va constata atestarea.
- Aptitudini parentale. Solicitanţii trebuie să dovedească că au răbdare, înţelegere,
altruism, disponibilitate afectivă capacitate de stimulare, de relaţionare,
comunicare.
- Profilul moral. Atât solicitantul cât şi familia acestuia trebuie să dovedească
trăsături pozitive de caracter, relaţii bune în comunitate, faptul că nu a suferit
condamnări.

34
Alte aspecte pentru selecţia asistenţilor maternali profesionişti: (Irimescu Gabriela, 2004,
p.163)

- Înţelegere diferenţei dintre plasament şi adopţie


- Acceptarea şi înţelegerea colaborării cu Serviciul Public Specializat pentru
Protecţia Copilului
- Atitudine non-discriminatorie faţă de persoanele cu nevoi speciale şi faţă de
minorităţile etnice.
- Capacitate de a lucra în condiţii de stres sau speciale
- Înţelegerea caracterului temporar al plasamentului
- Experienţa anterioară în ocrotirea altor copii, bătrâni, persoane cu handicap
- Atitudinea celorlalţi membrii ai familiei care locuiesc împreună.

Pe parcursul etapei de evaluare asistentul social va realiza o serie de vizite la domiciliul


solicitantului.

Persoanele care au suferit o condamnare prin hotărâre judecătorească, părintele decăzut din
drepturile părinteşti, care suferă de boli cronice, psihice, care este dependentă de alcool, de
droguri, persoana căreia i s-a retras atestatul de asistent maternal nu poate să devină asistent
maternal profesionist.

În cadrul acestor vizite efectuate de asistentul social au loc întâlniri la care participă
toţi membrii familiei solicitantului şi persoanele care locuiesc cu acesta. Asistentul va
completa la fiecare vizită câte un raport de vizită . La încheierea etapei se întocmeşte un
raport de evaluare pe baza căruia se face trecerea la etapa următoare. Dacă raportul indică
existenţa unor probleme ce afectează sau poate afecta capacitatea de îngrijire a copilului se
poate lua decizia de întrerupere a procesului de evaluare.

II.2.3. Procesul de pregătire a asistentului maternal profesionist

Solicitanţii selectaţi pe baza raportului de evaluare vor participa la un program


obligatoriu de formare care include module obligatorii. Programul de pregătire se desfăşoară
în grupe de maximum 16 persoane, ceea ce face favorabil unei bune interacţiuni de grup şi
formării unui climat de onestitate, de facilitare a confruntării cu propriile lor tendinţe şi
rezistanţe.

35
Grupurile se limitează adesea la oferirea de informaţii pentru viitorii asistenţi
maternali profesionişti, iar atestarea se face pe baza verificării cunoştinţelor obţinute
(Muntean Ana, op.cit. p. 183).

În urma absolvirii programului de pregătire, asistentul social va realiza un raport final


ce va cuprinde informaţiile, rezultatele obţinute, observaţiile asupra atitudinii şi
comportamentului pe parcursul pregătirii. Absolvirea unuia sau mai multe module specializate
duce la eliberarea atestatului de asistent maternal profesional, pentru una sau mai multe
categorii de probleme ale copilului. (Tudorică Alina, op.cit., p. 33).

Dacă se constată că atitudinea solicitantului sau nivelele de cunoştinţă nu sunt


corespunzătoare, asistentul social desemnat de Serviciul Public Specializat pentru Protecţia
Copilului va propune să se repete modulul. Raportul final realizat de asistentul social se va
depune la dosarul solicitantului. Acest dosar va cuprinde rapoartele de pregătire, rapoartele de
evaluare, cererea de evaluare precum şi actele socilitantului prevăzute de lege. Informaţile
culese de la terţi cu privire la comportamentul şi atitudinea solicitantului sunt confidenţiale.

II.2.4. Atestarea asistentului maternal profesionist

Pe baza dosarului întocmit de asistenntul social în urma procesului de evaluare,


solicitantul va întocmi o cerere de atestare care va fi înaintată autorităţii competente să se
pronunţe asupra acesteia. La această cerere va fi ataşată recomandarea asistentului social cu
privire la eliberarea atestatului, recomandare ce face referire la disponibilitatea Serviciului
Public Specializat pentru Protecţia Copilului de a angaja viitorul asistent maternal
profesionist.

Solicitantul va fi implicat activ în procesul de luare a deciziei de eliberare a atestatului.


Atestatul se eliberează pe o durată de 3 ani si cuprinde următoarele menţiuni obligatorii:
(Tudorică Alina, op.cit., pp. 34-35)

- Capacitatea solicitantului de a primi în plasament doi copii simultan sau un copil


cu dizabilităţi;
- Grupa de vârstă şi sexul copiilor;
- Particilarităţile copiilor ce pot fi plasaţi : deficienţă, limbă, etnie, religie ;
- Nivelul de specializare a asistentului maternal profesionist realizat în urma
modulului de pregătire absolvit;

36
- Perioada în care se va realiza prima evaluare anuală.

Decizia autorităţii competente va fi comunicată conform regulamentelor legale.

Horârea de atestare sau respingere a solicitantului va fi comunicată în scris în termen


de 5 zile. Atestatul poate fi reînnoit, suspendat sau retras de către Comisia pentru Protecţia
Copilului, la propunerea motivată a Serviciului Public Specializat pentru Protecţia Copilului
care monitorizează activitatea asistentului maternal profesionist ( Irimescu Gabriela, op.cit.,
p. 167).

După atestare asistentul maternal profesionist poate primi copii în plasament de la data la care
se încheie contrctul de muncă şi convenţia de plasament.

Dacă asistentul maternal profesionist încalcă obligaţia de a informa asistentul social cu


privire la orice schimbare survenită, sau daca prin atitudinea sa nu încurajează menţinerea
legăturii cu familia biologică a copilului, acestuia i se va retrage atestatul de asistent maternal
profesionist.

II.2. 4. Plasarea şi îngrijirea copilului la asistentul maternal profesionist

În derularea activităţilor referitoare la plasarea şi îngrijirea copilului la asistentul


maternal profesionist sunt implicaţi în mod activ şi permanent copilul, asistentul maternal
profesionist şi familia copilului dacă este cazul şi se va ţine cont de opinia acestora.

II.2.4.1. Procesul de pregătire

Procesul de pregătire reprezintă identificarea şi pregătirea unei familii, unui asistent


maternal profesionist aflat în evidenţa Serviciului Public Specializat pentru Protecţia
Copilului, care să răspundă nevoilor unui copil aflat în dificultate care urmează a fi plasat.
Asistentul social al copilului este responsabil de coordonarea întregului proces de potrivire. Pe
baza evaluării nevoilor copilului şi pe baza planului individualizat de protecţie asistentul
social al copilului va contacta asistentul social al asistentului maternal profesionist, în vederea
derulării procesului de potrivire conform standardelor prevăzute în legislaţie.

Procesul de potrivire parcurge două etape: (Irimescu Gabriela, op.cit., pp. 168-169)

37
- Potrivirea teoretică care presupune luarea în considerare a unor criterii referitoare
la copil, la familia lui biologică şi respectiv asistentului maternal profesionist.

Criterii privind copilul: vârsta acestuia, temperementu, naţionalitatea, rasa, religia, relaţiile cu
alţi copii, nevoi speciale.

Criterii privind familia naturală : vârsta, temperamentul, ocupaţia, aptitudini, interese pentru
diferite domenii, nivel de educaţie, naţionalitate, rasă, religie.

Criterii privind asistentul maternal profesionist : vârsta, temperament, ocupaţie, aptitudini,


interese pentru diferite domenii, nivel de educaţie, rasă, religie, naţionalitate, atitudine faţă de
alte etnii, competenţe profesionale, preferinţe privind copilul alţi copii prezenţi în familie.

Aceasta potrivire teoretică se realizează cu participarea a cel puţin doi profrsionişti: asistentul
social al copilului şi asistentul social al asistentului maternal profesionist.

- Potrivirea practică care cuprinde informarea şi pregătirea tuturor părţilor implicate.

Informarea copilului care se realizează potrivit capacităţii sale de înţelegere şi gradului său de
maturitate.

Informarea fsmiliei naturale realizată sub rezerva respectării interesului superior al copilului.

Informarea asistentului maternal profesionist de către asistentul social care ii aduce la


cunoştinţă toate informaţiile necesare , în măsura în care ele sunt relevante pentru situaţia
respectivului copil.

De aceste informaţii sunt responsabili atât asistentul social al copilului, cât şi asistentul social
al asistentului maternal profesionist.

O altă etapă importantă a asistentului maternal profesionist este acomodarea copilului


cu acesta. Este un proces care se realizează pe parcursul unui număr de întâlniri între copil şi
asitentul maternal profesionist dar şi familia acestuia. Aceste întâlniri vor fi coordonate de
asistentul social al copilului. Întâlnirile copilului cu asistntul maternal profesionist se
desfăşoară pentru prima dată la domiciliul copilului pentru a se stabili o apropiere, o
cunoaştere reciprocă, pentru a se realiza un ataşament între copil şi asistent maternal
profesionist. Durata întâlnirilor creşte de la o vizită la alta pe măsură ce copilul capătă
încredere în asistentul maternal profesionist. Când se consideră că respectivul copil a căpătat
destulă încredere în asistentul maternal profesionist se trece la întâlnirea acestora pe un teren

38
neutru, prin parcuri, la plimbare prin oraş. În final se trece la întâlniri la domiciliul
asistentului maternal profesionist. Aici asistentul social urmăreşte relaţionarea asistentului cu
copilu plasat, a familiei asistentului maternal profesionist. În procesul de acomodare a
copilului cu asistentul maternal profesionist sunt incluşi şi membrii familiei asistentului
maternal profesionist.

Supervizarea vizitelor se realizează de către 2 asistenţi sociali în vederea stabilirii


oportunităţii continuării demersurilor, în funcţie de evoluţia favorabilă sau nefavorabilă a
relaţiei copilului cu asistentul maternal profesionist ( Irimescu, Gabriela, op.cit., p. 170)

Este obligatoriu ca toţi membrii familiei asistentului maternal profesionist şi toate persoanele
care locuiesc înpreună cu acesta să fie implicaţi în procesul de acomodare.

Intrarea copilului în familia asistentului maternal profesionist se realizează urmând o


succesiune de paşi care să asigure acomodarea reciprocă dintre copil şi asistent maternal
profesionist (Pop Luana, op.cit., p. 116).

Toate informaţiile cu privire la procesul de acomodare , informaţii ce se referă la


nivelul de potrivire, aptitudinile şi disponibilităţile asistentului maternal profesionist vor fi
prezentate în convenţia de plasament de către asistentul social al copilului. Toate problemele
care apar pe parcursul procesului de potrivire, precum şi măsurile luate de asistentul social
sunt prezentate în convenţia de plasament.

II.4.2. Rolul şi responsabilităţile asistentului maternal profesionist

Îngrijirea unui copil la un asistent maternal profesionist presupune o muncă în echipă.


Este esenţial ca rolurile şi responsabilităţile să fie clar delimitate.

Rolul principal al familiei de îngrijire este acela de a înlocui temporar părinţii copilului aflat
în îngrijirea lor prin oferirea de îngrijire zilnică, continuă pentru îndeplinirea nevoilor fizice,
sociale, cognitive şi emoţionale ale copilului ( Holt România, op.cit., p. 234).

Responsabilităţile asistentului maternal profesionist: Asistentul maternal trebuie să


asigure un mediu sănătos pentru copilu plasat, locuinţa să fi confortabilă, copilul plasat să
dispună de un pat şi un dulap propriu, să fie menţinută curăţenia şi igiena. Casa, curta şi
împrejurările să nu expună copilul la riscuri de accidente, locuri periculoase. Asistentul

39
maternal trebuie să fie pregătit cu privire la problemele legate de sănătate, igienă , trebuie să
asigure copilului un mediu care să îl sprijine în vederea înţelegerii propriei culturi, să-l
sprijine în menţinerea relaţiilor cu prietenii, în dezvoltarea de noi relaţii, să se implice activ în
stimularea şi dezvoltarea copilului. Un asistent maternal profesionist trebuie să încurajeze
copilul să-şi înţeleagă trecutul, în funcţie de vârsta şi capacitatea lui, trebuie să-i asigure
copilului un mediu în care educaţia şi învăţarea să fie promovate.

Asistentul maternal profesionist trebuie să aibă acces la toate informaţiile relevante


pentru a ajuta copilul, să primească o evaluare completă a nevoilor de sănătate a fiecărui copil
ce urmează a fi plasat, trebuie să primească de la asistentul social toate informaţiile cu privire
la origina acestuia şi istoricul său, sprijin şi consiliere pentru asigurarea unei îngrijiri de
calitate (Burcel Tatiana, 2007, pp.45-48).

Asistentul maternal profesionist este cel mai aoroape de copil, de problemele, bucuriile
sale. Relaţia directă cu copilul, care pe parcursul derulării măsurii de protecţie tinde să se
asemene relaţiei parentale este esenţa profilului profesional al asistentului maternal
profesionist, careîn diferenţiază de celelalte profesii în domeniu. Asistentul maternal
profesionist trebuie să asigure o dezvoltare optimă a copilului prin crearea unei atmosfere
echilibrate şi securizate în familie, adecvată necesităţilor copilului.

II.2.4.3. Decizia de plasament/încredinţare

Recomandarea stabilirii măsurii de plasament/încredinţare a copilului la asistentul


maternal profesionist se face de către asistentul social al copilului şi este consecinţa evoluţiei
favorabile a procesului de acomodare. Este obligatorie luarea în considerare a opiniei
copilului, potrivit capacităţii sale de exprimare şi gradului său de maturitate, precum şi a
opiniei asistentului maternal profesionist. Prezentarea cazului autorităţilor competente se
realizează în echipă de către 2 asistenţi sociali, iar propunerea luării măsurii de plasament
trebuie susţinută de către aistentul social al copilului.

Decizia finlă aparţine Comisiei pentru Protecţia Copilului, iar imediat după decizie se
va încheia o convenţie de plasament a copilului la asistentul maternal profesionist.

40
Convenţia se încheie pentru fiecare copil primit în plasament, cu acordul în scris al
soţului/soţia asistentului maternal profesionist şi se notifică Comisiei pentru Protecţia
Copilului (Irimescu Gabriela, op.cit., p.171).

Încheierea convenţiei de plasament se realizează înainte de mutarea propriu-zisă a copilului,


dar după pronunţarea deciziei. Imediat se realizează şi transferul responsabilităţii de caz de la
asistentul social al copilului la cel care lucrează cu asistentul maternal profesionist.

II.2.4.4. Mutarea propriu-zisă a copilului la asistentul maternal profesionist

Momentul mutării copilului la asistentul maternal profesionist este precedat de un


proces de pregătire din punct de vedere psihogic al asistentului maternal profesionist al
copilului, al nevoilor copilului pe de o parte şi al capacităţii asistentului maternal profesionist
de a le satisface în mod corespunzător pe altă parte. Mutarea copilului are loc imediat după
semnarea convenţiei de plasament/încredinţare de către asistentul maternal profesionist.
Întregul proces este coordonat de asistentul social al copilului.

Rolul asistentului maternal profesionist în mutarea copilului

Asistenţii maternali profesionişti au o contribiţie valoroasă în a ajuta copilul să facă


faţă schimbări de la o familie la alta. Alături de asistentul social al copilului, asistentul
maternal profesionist trebuie să ajute copilul să facă faţă sentimentelor legate de această
schimbare. Copilul va fi ajutat de asistentul maternal profesionist să acccepte şi să fie pregătit
pentru viaţa sa într-o nouă familie (Burcel Tatiana, op.cit, p. 51).

În acelaşi timp copilul este pregătit si pentru plecarea din casa asistentului maternal
profesionist, percepută de copil ca o nouă ruptură explicândui-se de către asistentul maternal
profesionist ca va fi binevenit acolo oricând.

II.2.5. Urmărirea plasamentului/încredinţării

41
Urmărirea plasamentului/încredinţării copilului la asistentul maternal profesionist are
la bază prevederile convenţiei de plasament/încredinţare precum şi cele ale planului
individualizat de protecţie.

Planul individualizat de protecţie

Planul individualizat de protecţie se întocmeşte imediat după luarea în evidenţă a copilului


care necesită luarea unei măsuri de protecţie , urmând a fi revizuit periodic la trei luni sau ori
de câte ori este necesar.

Acest plan este un instrument de lucru complex prin care se stabilesc scopul şi
finalitatea plasamentului, se urmăreşte şi se direcţionează în evoluţie întrega activiatate
depusă pentru asigurarea bunăstării copilului şi respectarea interesului său superior (Irimescu,
Gabriela op.cit., p.172).

La stabilirea planului individualizat de protecţie este obligatorie participarea tuturor celor


implicaţi: asistentul social al copilului ( în funcţie de vârstă şi de gradul de maturitate),
asistentul maternal profesionist, copilul, familia biologică. Asistentul social responsabil de caz
va consulta orice altă persoană care poate oferi informaţii relevante pentru situaţia copilului.

Există câteva elemente minime care trebuie cuprinse la întocmirea planului


individualizat de protecţie (Irimescu Gabriela ,op.cit., p. 173) :

- Dezvoltarea copilului

Aceasta cuprinde imaginea geberală asupra progreselor/regreselor înrefistrate de copil de la


un plan la altul, incluzând dezvoltarea fizică, intelectuală, afectivă, comportamentală, motive
de îngrijorare legate de dezvoltarea copilului, măsuri necesare privind dezvoltarea copilului.

- Starea de sănătate a copilului

Este inclusă starea de sănătate curentă, evoluţia stării de sănătate de la un plan la altul,
programul de îngrijire medicală, consideraţii asupra celor mai recente evaluări medicale.

- Educaţia copilului în funcţie de vârstă

În educaţia copilului sunt cuprinse progresele /regresele înregistrate la şcoală/grădiniţă sau


domiciliu, motive de îngrijorare, obiective privind educaţia copilului.

- Menţinerea legăturii copilului cu familia biologică

42
Cuprinde evoluţia relaţiei copilului cu familia biologică, alte persoane cu care copilul ar trebui
să menţină legătura, obiective privind legătura cu familia biologică.

- Activitatea asistentului social responsabil de caz

În activitatea asistentului social sunt implicaţi copilul, familia naturală, familia asistentului
maternal profesionist, precum şi alte persoane. Sunt planificate toate activităţile legate de
rezolvarea situaţiei copilului, revizuirea periodică care au legătură cu aspectele incluse în
planul individual de protecţie.

- Reuşita plasamentului/încredinţării

Cuprinde modul în care plasamentul satisface nevoile copilului, progresele înregistrate,


eventualele probleme sau motive de îngrijorare.

- Planul cu privire la copil şi responsabilităţi

Acest plan este alcătuit din planuri curente legate de copil, responsabilitatea părţilor implicate
şi temene de rezolvare.

Asistentul social va efectua vizite la domiciliul asistentului maternal profesionist anunţate şi


neanunţate, în prima lună de plasament, iar apoi cel puţin bilunar.

Încetarea plasamentului

Încetarea plasamentului la asistentul maternal profeionist se poate realiza conform


planului individualizat de protecţie sau poate fi determinată de alte motive. Încetarea
plasamentului la asistentul maternal profesionist se realizează printr-o hotărâre de revocare a
măsurii de ocrotire a copilului, pronunţată de Comisia pentru Protecţia Copilului. Ca şi
intrarea copilului în familia asistentului maternal profesionist, plecarea sa trebuie să fie un
proces desfăşurat cu parcurgerea aceloraşi etape ale procesului de acomodare.

II.3. Copilul persoană atestată

43
II.3.1. Identificarea copilului care beneficiază de serviciile de plasament

Grupul ţintă care poate beneficia de serviciile de plasament la asistentul maternal


profesionist este reprezentat de copii aflaţi în dificultate. Fără discriminare de sex, origine,
etnie, rasă sau religie, pot beneficia de serviciile de plasament la un asistent maternal
profesionist copii provenind fin familii în care părinţii nu pot sau nu ştiu să-şi asume
responabilitatea îngrijirii lor, îşi exercită în mod abuziv drepturile, copii aflaţi în sistemul
rezidenţial de ocrotire, copii părăsiţi în unutăţi sanitare, copii cu nevoi speciale, copii aflaţi în
orice altă situaţie care să necesite luarea măsurii de ocrotire la un asistent maternal
profesionist. În procesul de identificare a beneficiarilor este esenţială pentru copii care provin
din familii care nu au un anumit suport finsnciar este recomandată utilizarea altor mijloace şi
metode care nu presupun separarea copilului de familia sa, în condiţiile în care acest lucru
este în interesul superior al copilului. recomandarea măsurii plasamentului trebuie să fie
fundamentată pe eliminarea celorlalte posibilităţi de sprijinire a familiei, în vederea menţinerii
copilului în familia biologică.

II.3.2. Nevoile de bază ale copilului care beneficiază de serviciile de


plasament/încredinţare

Asigurarea nevoilor de bază ale copilului reprezintă ideea de bază în asistenţa


maternală profesionistă. Ca şi alternativă la instituşionalizare reprezintă şansa pentru o
dezvoltare normală pe perioada copilăriei su cel puţin şansa de a reface eventualele carenţe.

Nevoile de bază ale copilului sunt o particularizare a eternelor nevoi umane:

- Nevoia de dragoste şi securitate

Reprezintă o nevoie perrmanentă în copilărie, dar la vârstă mică este nevoia cea mai
importantă. Prin această nevoie, copilul îsi construieşte ataşamentul faţă de cei apropiaţi, fiind
condiţia dezvoltării unei personalităţi sănătoase. Dacă este împlinită această nevoie îşi
dezvoltă abilitatea de a reacţiona şi de a răspunde la dragostea care i se dă.

- Nevoia de experienţe noi de stimulare

44
Experienţele sunt condiţia dezvoltării mentale , cognitive ale copilului. Jocul şi limbajul sunt
cele mai importante activităţi ale copilului în sensul trăirii de experienţe noi. În joc copilul
explorează lumea şi se dezvoltă prin situaţiile provocatoare ale realităţii. Calitatea experienţei
copilului, cognitive şi afective, depinde de calitatea adultului care îi acompaniază
experienţele.

- Nevoia copilului de a fi apreciat şi de a-i fi recunoscute capacităţile

Recompensa pe care o dă adultul, prin care recunoaşte meritele copilului, este importantă
pentru stima de sine a copilului , dar şi pentru atitudinea faţă de sarcini şi faţă de efort.
Această recunoaştere a meritrlor copilului trebuie făcută vizând în special efortul depus de
copil şi nu rezultatul. Un copil care este respectat de cei din jur, va creşte cu sentimentul
valorii şi respectului de sine. Adultul trebuie să recunoască bine capacităţile copilului astfel
încât aţteptările sale să permită copilului trăirea succesului în limita unui efort depus.

- Nevoia de responsabilităţi

Prin satisfacerea acestei nevoi se dezvoltă autonomia copilului. Mai întâi învaţă să se
îngrijească singur , să mănânce, să se spele, să se îmbrace. Crescând astfel la maturitate el va
putea accepta responsabilităţile şi răspunderile ce îi revin. În acelaşi timp copilul este
socializat prin asumarea responsabilităţii pentru că el învaţă reguli, după care face un anumit
lucru.

- Nevoi de bază , fiziologice ale copilului

Atunci când copilul este mic , adultul răspunde în totalitate de cunoaşterea şi satisfacerea
acestor nevoi. Mai târziu copilul poate să ceară ce are nevoie şi rolul adultului devine unul de
ghid. Greşelile pe care le fac adulţii în satisfacerea nevoilor copiilor pot distorsiona
dezvoltarea lor.

Cadrul familial asigură copiilor satisfacerea nevoilor lor în funcţie de resursele de care
dispune familia, de societatea în care funcţionează, dar şi în funcţie de informaţiile pe care le
deţine referitoare la riscuri, traumă.

II.4. Teorii reprezentative asistenţei maternale profesioniste

45
II.4.1. Teoria îngrijirii

Termenul de îngrijire este la origine, restrictiv şi mult prea tehnic , dar a reuşit să-şi
diversifice conotaţiile îndeosebi în practica asistenţei maternale şi protecţiei copilului.

Îngrijirea socială este complexă, greu delimitat şi adesea mult mai dificilă decât
tratamentul sau îngrijirea medicală ( Miftode Vasile, 2003, p.225).

Teoria îngrijirii vizează atât individul în situaţie de risc cât şi mediul social degradat
sau în curs de degradare, presupunând implicarea asistentului social folosind acţiuni practice,
ansamblul activităţilor, deprinderilor şi aptitudinile de care răspunde. O familie care nu pote
oferi îngeijire adecvată membrilor ei trebuie ajutată. Problememe de îngrijire pot fi modeste
în obiectivele lor, dar realizarea acestora pot genera efecte semnificative: pe termen scurt în
funcţie de ponderea şi caracterul rezultatelor, iar pe termen lung deschide calea spre o ţintă
mai îndepărtată , dar mai ambiţioasă.

Îngrijirea umană presupune o intervenţie calificată şi sistemică, adică implicarea unor


profesionişti (Miftode Vasile, op.cit., p. 228).

Obiectivul fundamental al îngrijirii constituie asisgurarea pe termen lung a


independenţei persoanei, în măsura în care este posibil. Îngrijirea persoanelor cu nevoi
speciale nu trebuie să însemne transformarea acestora ci recuperarea lor. Asigurarea îngrijirii
membrilor familiei care au nevoie de ea, constituie atât forma cea mai veche tradiţională a
serviciului social, cât şi cea mai importantă activitate în acest domeniu.

Creşterea şi îngrijirea copiilor în afara familiei de origine constituie obiectivul


principal din lista de priorităţi a sistemului de asistenţă socială. După mai multe decenii de
experimentări, s-a ajuns la concluzia că cel mai bine pregătit pentru viaţa de adult este copilul
crescut în propria familie,iar copilul crescut înafara familiei biologice are tendinţa de a fi
discriminat, nefericit, incapabil să se ataşeze. Asigurarea creşterii normale a copiiilor
constituie prima etapă strategică a sistemului de îngrijire datorită multiplelor cazuri de copii
care au nevoie de ajutor, protecţie, îngrijire.

Creşterea copilului nu este o simplă activitate aşa cum se prezintă în limbajul comun,
ci este un concept component al teoriei creşterii umane care trebuie definit şi delimitat cu
precizie înainte de a fi experimentat (Miftode Vasile, op.cit., p. 231).

46
Întreg procesul de creştere şi al îngrijirii, asistentul social trebuie sa respecte toate
drepturile şi interesele copilului. Plasamentul familial şi obiectivele acestuia trebuie să fie
stabilite de asistentul social, copilul şi asistentul maternal profesionist şi dacă este cazul şi
familia biologică. În numeroase cazuri familia naturală a copilului nu este interesată de copil,
sau nu sunt cunoscuţi, ceea ce face de multe ori ca destinul copilului să fie hotărât în lipsa
familiei biologice. Se întâmplă de multe ori ca după efectuarea plasamentului familial, familia
biologică să solicite reintegrarea în drepturile părinteşti .

II.4.2. Teoria ataşamentului

Ataşamentul reprezintă legătura afectivă, durabilă între două persoane. Perioada cea
mai favorabilă pentru formarea legăturii de ataşament este perioada promilor doi ani din viaţa
copilului. Este o nevoie favorabilă fiecărui om ( Holt România, op.cit., p. 276 ).

Ataşamentul are caracter dinamic adică apare, se formează, atinge apogeul în anumite
condiţii. În mod normal ataşamentul ar trebui să reziste toată viaţa. Relaţia de ataşament au
misiunea de a proteja persoana mai slabă , vulnerabilă în raport cu factorii externi. Pierderea
sentimentului de siguranţă, teamă faţă de diferite pericole, induc stări tot mai puternice de
anxietate. Este nevoie de mult timp şi răbdare din partea părinţilor pentru formarea unui
ataşament. În funcţie de natura şi gradul de constituire a bazei afective există trei tipuri de
ataşament. Un prim tip ar fi acela atunci când copilul simte o protecţie puternică asigurată de
dragostea părinţilor, dragoste care îndepărtează orice tristeţe.

Ataşament nesigur atunci când copilul nu este convins de sentimentele părinţilor şi în final
ataşament ambivalent datorită lipsei unei relaţii normale între părinţi şi copii, a lipsei
afectivităţii. Acest tip de ataşament are consecinţe negative pentru destinul copilului.

Această teorie are menirea să deschidă calea înţelegerii corecte a procesului de


dezvoltare psiho-socială normală a personalităţii în general şi a copiilor în special (Miftode
Vasile, op.cit., p.245).

Un copil cu cât vine mai des în contact cu un adult, cu atât mai mult se ataşează mai
uşor de acesta. Dacă reuşeşte să se ataşeze destul de tare de o persoană, dovedeşte că în timp
se va ataşa şi de alte persoane. Acest lucru este bine de luat în considerare în cadrul procesului
de plasament.

47
II.4.3. Teoria identităţii

Problema identităţii în strânsă legătură cu aspectele şi mai ales cu efectele adopţiei


deoarece creşterea şi educarea copiilor între mai multe familii. Familia de plasament în
vederea creşterii şi educării copilului, are de regulă o misiune pe termen scurt urmărindu-se ca
mai târziu copilul să revină în familia biologică sau în cazuri nefericite să fie transferat într-o
instituţie publică. Familia de plasament trebuie să fie mereu sinceră cu copilul, să-i spună
adevărul despre identitatea lui. Făcând acest lucru familia de plasament câştigă dragostea
copilului şi aceasta deveni o dragoste necondiţionată.

48
CAPITOLUL III

ASPECTE LEGISLATIVE

Pentru început voi prezenta legea şi ghidul metodologic cu privire la persoanele cu


dizabilitate, apoi voi trece la legislaţia cu privire la protecţia copilului aflat în dificultate.

Legea 448 din 6.12.2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu


handicap

Această lege reglementează drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap acordate în


scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora. În această leg este prezentată definiţia
acestor persoane cu handicap, principiile acestora. Sunt prezentate drepturile acestor persoane
cu handicap: dreptul la sănătate, la educaţie, la transport, asistenţă juridică, la servicii sociale,
la asigurarea măsurii de protecţie. Articolul 59 al acestei legi prezintă obligaţiile persoanelor
care au în îngrijire persoane cu handicap.

Ghidul metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilitate şi încadrarea într-un


grad de handicap

Cuprinde conceptul de dizabilitate, evaluarea copilului cu dizabilitate care reprezintă un act de


responsabilitate pentru toţi factorii implicaţi, principiile evaluării:evaluarea subordonată
interesului superior al copilului, evaluare unitară, multidimensională, bazată pe parteneriat.
Conform ordinului există o modalitate de aplicare a criteriilor de încadrare a copiilor într-un
grad de handicap. Pe baza evaluărilor realizate de echipa de evaluare se stabileşte gradul de
handicap pentru copii şi se aplică măsuri de protecţie specială pentru aceştia.

Protecţia copilului în dificultate prin asistenţii maternali profesionişti a parcurs o serie


de etape care au realizat o adaptare la nevoile mediului social, dar şi o aliniere la contextul
legislativ.

Ordonanţa de urgenţă 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate aprobată


prin legea 108/1998

Există în această ordonanţă două articole care introduce în mod explicit idea de
asistare în cadrul unei familii, respective cea de reţea de asistenţă maternală. Articolul 7 sunt
precizate printre măsurile de protecţie ale copilului aflat în dificultate, măsurile de

49
încredinţare/plasament într-o familie atestată. Articolul 20 al acestei hotărâri sunt prezentate
obligaţiile Serviciului Public Specializat pentru Protecţia Copilului :identificarea familiei în
care va fi plasat copilul, să asigure asistenţă şi sprijin familiei, supravegherea acestei familii
pe toată perioada plasamentului. În ordonanţă sunt cuprinse şi atribuţiile Comisiei pentru
Protecţia copilului.În capitolul IV al acestei ordonanţe este descrisă organizarea şi
funcţionarea Comisiei Pentru Protecţia Copilului, competenţa acestei comisii, numărul
membrilor din această Comisie, modul de luare a deciziilo, numărul de întruniri. Tot în
această ordonanţă sunt prezentate documentele necesare Comisiei pentru soluţionarea
cazurilor.

Ordinal nr.35 din 15.05.2003 privind standardele minime obligatorii pentru asisgurarea
protecţiei copilului la asistentul maternal profesionist şi a ghidului metodologic de
implementare a acestor standarde.

Este primul act normativ care introduce ideea necesităţii asigurării unor condiţii
minime obligatorii condiţionate pentru o bună desfăşurare a activităţii de asistenţă maternală
şi obţinerii unor standarde de calitate.

Standardele minime obligatorii din prezentul Ordin, se referă la aspecte precum îngrijirea
copilului plasat la asistentul maternal profesionist, necesitatea nominalizării pentru fiecare
asistent maternal profesionist a unui asistent social atât pentru etapele de evaluare şi atestare,
precum şi pentru monitorizarea activităţii sale şi întocmirii unei evaluări anuale în acest sens.

Acest document conturează recomandări legare de organizarea serviciului de asistenţă


maternală, a structurii şi a numărului de cazuri alocate asistentului social, a necesarului de
documente minime implementării standartdelor atât în cadrul serviciilor publice specializate,
cât şi a organismelor private autorizate în acest domeniu de activitate.

Acest Ordin conţine şi Ghidul mrtodologic de implementare a standatdelor minime


obligatorii care abordează aspecte ca organizarea activităţii de asistenţă maternală, catergorii
de personal necesare desfăşurării activităţii de asistenţă maternală. Cuprinde elaborarea unei
strategii anuale de dezvoltare a serviciilor pentru copil şi familie atât de către serviciile
publice specializate, cât şi de organismele private autorizate, evaluarea solicitanţilor în scopul
de a dobândi calitatea de asistent maternal profesionist. Ghidul metodologic mai cuprinde şi

50
oferta de servicii adresate asistenţilor maternali profesionişti în scopul derulării adecvate şi
eviciente a activităţii acestora.

Ordinul nr. 137 din 23.09.2003 privind aprobarea programei analitice a cursurilor de
formare profesională pentru asistenţii maternali profesionişti

Prin intermediul acestui document, se asigură diversitatea de conţinut informaţional


care trebuie să caracterizeze curicula de formare a unui asistent maternal profesionist, în acord
cu complexitatea muncii sale.

Hotărârea nr.679 din 12.06.2003 Privind condiţiile de obţinere a atestatului,


procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist. A intrat în vigoare la data
de 23.06.2003. Această hotărâre defineşte noţiunea de asistent maternal profesionist,
precizează condiţiile necesare pentru a deveni asistent maternal profesionist, dar şi condiţiile
care exclud această posibilitate, documentele care se ataşează cererii de evaluare pentru a
deveni asistent maternal profesionist. Cuprinde activitatea persoanelor atestate,dreturile şi
obligaţiile asistenţilor maternali profesionişti. Hotărârea menţionează metodologia de evaluare
a solicitanţilor, etapele eliberării atestatului pentru asistenţii maternali profesionişti. Sunt
menţionate şi condiţiile auspendare a atestatului. În această hotărâre sunt precizate condiţiile
în care sunt încheiate contractele indiviuale de muncă, condiţii de desfăşurare a cursurilor de
formare profesională a asistenţilor maternali profesionişti. În partea finală a hotărârii sunt
stabilite elementele cuprinse în convenţia de plasament/încredinţare.

51
ASISTENŢA MATERNALĂ NU ESTE UN PĂCAT CI O BINECUVÂNTARE

CAPITOLUL IV

ASPECTE METODOLOGICE ALE TEMEI

IV.1 Scopul cercetării

Scopul acestei cercetării este de a vedea dacă copiii cu autism infantil sunt trataţi de către
asistenţii maternali profesionişti ca nişte copii normali făra deficienţe, fără probleme.

IV.2. Obiectivele cercetării :

- Stabilirea naturii relaţiilor dintre familia asistentului maternal profesionist şi copilul


aflat în încredinţare.
- Efectele plasării unui copil cu autism infantil la asistentul maternal profesionist, atât
asupra copilului cât şi asupra familiei de plasament

Ipoteze de lucru:

 Plasarea copilului cu deficienţe la un asistent maternal profesionist are efecte


pozitive asupra reintegrării acestora în comunitate, creşterii capacităţilor
intelectuale, stabilităţii fizice şi emoţionale.
 Asistenţii maternali profesionişti intenţionează să adopte sau să păstreze
legătura cu respectivii copii şi după terminarea perioadei legele de plasament.
 Grupul ţintă este alcătuit din copii cu vârsta cuprinsă între 7 si 10 ani, copii
care provin din instituţia de ocrotire Complexul de Servicii Comunitare
”Sfântul Andrei” Iaşi.

IV.3. Metode şi tehnici folosite

Studiul de faţă are la bază o metodologie de tip calitativ, datele fiind culese prin studiu de caz,
interviul corelate cu observaşia participativă,tehnica documentării (istoricul social, fişa
psihologică, planul individualizat de protecţie, planul individual de supraveghere,
genograma, ecomapa )

52
VI.4.1. Tehnica documentării

Tehnica documentării este utilizată în scopul culegerii de date şi informaţii despre


viaţa copilului şi a familii acestuia. În asistenţa socială analiza documentelor oficiale sau
neoficiale este o activitate curentă reprezentând una dintre sursele complementare de
informare utilizate în scopul realizării unor investigaţii cât mai complete.

Deşi este o tehnică în realizarea unei cercetări documentarea nu poate constitui o sursă
unică şi nu poate suplini celelalte tehnici de investigaţie.( Miftode Vasile, 1995, p.149).

În asistenţa socială, analiza documentelor este o activitate curentă, reprezentând una dintre
sursele complementare de infoemare utilizate în scopul realizării unor investigaţii cât mai
complete. La ora actuală în asistenţa socială se susţine îmbinării adecvate între cercetarea de
tip cantitativ şi cea de tip calitativ, în cadrul căreia analiza se raportează la premisa că
documentele scrise se prezintă ca texte sociale ce oferă informaţii asupra unui caz.

VI.4.2. Metoda studiului de caz

Studiul de caz este metoda principală de realizare a investigaţiilor sin domeniul


asistenţei sociale. El este utilizat în scopul obţinerii unor informaţii detaliate în legătură cu
clientul ţi cu problemele cu care se confruntă acesta.

Este o metodă de cercetare , untilizând o serie de instrumente necesare evidenţierii situaţiei


problemelor întâmpinate de o serie de indivizi. Studiul de caz este modalitatea complexă de
investigare socială sau psihosocială, efectuată cu scopul de a evalua situaţia, evoluţia acesteia
sau de a proiecta o intervenţie socială. Studiu de caz utilizat cuprinde: istoric social,
genogramă, ecomapă.

Istoricul social cuprinde informaţii referitoare la date cu valoare faptică şi interpretarea


semnificaţiei acesteia, informaţii privind subiectul, prezentarea problemei acestuia,
prezentarea familiei subiectului, date despre sănătatea fizică şi mentală a subiectului, date
despre educaţia si perforformanţa intelectuala , date despre situaţia economică. a subiectului
( Spânu Mariana, 1998, p. 154).

Genograma numită şi arborele familial descrie tipurile de relaţie si evenimente care s-


au desfăşurat de-a lungul generaţiilor, naşterea, decesele, divorţurile şi alte evenimente.

53
Aceste se completează impreună cu subiectul şi ajung la dezvăluirea regulilor nescrise ale
familiei, secretele. Este o schemă care prezintă o gamă largă de informaţii.

Ecomapa precizează locul unei persoane şi a familiei sale în contextul social,


evidenţiind natura relaţiilor existente. Pentru a beneficia de date care să-mi termită construirea
ecomapei am preluat informaţii oferite de părinţi in cursul deplasării pe teren.

IV.4.3. Metoda observaţiei

Observaţia oferă informaţii cu valoare de fapte care constituie materialul cel mai bogat
si susceptibil de analize calitative, caracteristice ştiinţelor sociale. ( Miftode Vasile,1995,
p.126)

Informaţiile obţinute prin intermediul observaţiei ,completate cu analiza documentelor,


furnizează asistentului social materialul necesar investigării cazului şi problemelor copilului
în scopul proiectării unei investigaţii specializate. Utilizarea observaţiei participative în
practica asistenţei sociale permite o mai bună evaluare a problemelor clientului individual sau
multidimensional, surprinde dinamica realităţii trăite , conexiunea factorilor obiectivi ai
acesteia. Informaţiile obţinute prin intermediul observaţiilor, completate cu date culese prin
interviuri şi analiza documentelor, furnizează asistentului social materialul necesar investigării
cazului şi problemelor clientului.

IV.4.4. Metoda interviului

Am utilizat tehnica interviului, mai exact ghidul de interviu. Este tehnica de obţinere
prin întrebări şi răspunsuri a informaţiilor de la indivizi, în vederea verificării ipotezelor. Se
bazează pe comunicarea verbală. Convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica
interviului ,în timp ce întrevederea nu constituie decât o condiţie care facilitează transmiterea
informaţiilor de la persoană intervievaă spre operatorul de interviu.

În cercetările sociometrice se recomandă utilizarea interviului când se studiază


comportamente greu de observat, pentru că se desfăşoară în locuri private , în studiul
credinţelor, opiniilor şi atitudinilor ( Iluţ Petru, 1997, p. 86).

54
Ghidurile de interviu au o varietate de forme. Forma ghidului de interviu depinde şi de
cât de familiară îi este certetătorului problema şi populaţia de investigat.

Pe lângă metodologie am adăugat şi un scurt istoric al instituţiei unde am facut practica


pentru acest proiect.

Complexul de Servicii Comunitare Sfântul Andrei Iaşi

Acest complex este în principal un centru de reabilitare infantilă destinat copiilor cu


diferite grade de deficienţă fizică şi mentală, cu vârste cuprinse între 0 şi 12 ani. În centrul
nostru copiii beneficiază de un program intensiv gimnastică medicală specială, kinetoterapie,
terapie ocupaţională, tratamente medicale, educaţie specială, masă, odihnă, recreere, realizate
de un personal specializat şi cu un echipament recupertoriu ultra modern.

Durata programului de reabilitare depinde de gradul de deficienţă fizică sau mentală a


fiecărui copil, dar şi de posibilitatea fiecărei familii de a-şi reprimi spre îngrijire copilul
deficient.

Scopul complexului

Acest complex oferă copilului cu nevoi speciale protecţie şi recuperare neuro-psiho-


motorie.

Descrierea serviciilor oferite

A. CENTRUL DE PLASAMENT PENTRU COPILUL CU HANDICAP SEVER

Aproximativ 45 de copii cu handicap neuropsihomotor sever, abandonaţi sau imposibil de


reintegrat în propria familie sau familii de substituţie beneficiază de aceste servicii.

Funcţiile centrului:

- îngrijire, educare, socializare şi dezvoltare afectivă a copilului


- reintegrare şi integrare socială şi familială
- monitorizare şi evaluare periodică
- consiliere familie şi copil
- sprijinire şi monitorizare a familiilor în situaţii de risc sau a familiilor substitutive
- recuperarea handicapului neuropsihimotor prin serviciile speciale şi educaţia sprcială
oferită de centru

55
Copiii din centrul de plasament beneficiază de asistenţă medicală oferită de cabinetul
medical prin medici şi asistenţi medicali, de tratament logopedic, psihologic, kinetoterapeutic,
masaj oferite de serviciile situate la etaj. Se va face evaluare exactă a fiecărui caz în parte
utilizându-se camerele de testare şi evaluare. La nivelul grupelor copiii vor beneficia de
terapie prin artă, stimulare senzorială şi educaţie de tip special. Pentru cazurile deosebite
seutiliză serviciile de hidroterapie, meloterapie şi terapie prin lumină.

Centrul beneficiază de o echipă de specialişti cu o experienţă îndelungată în acest domeniu.

În general, se urmăreşte prin programul de recuperare ales o dezvoltare a autonomiei


copilului, o îmbunătăţire a activităţii motorii şi cognitive în vederea unei inserţii
corespunzătoare sociale şi şcolare.

În vederea unei bune inserţii sociale centrul are mai multe tipuri de activităţi cu
voluntari studenţi (români şi străini) care ne ajută în programele educaţionale şi de petrecere a
timpului liber (deplasări în localitate, vizite la muzee, drumeţii, excursii).

B. CENTRUL DE ÎNGRIJIRE ŞI RECUPERARE DE ZI PENTRU COPILUL CU


HANDICAP SEVER

Beneficiari : 30 copii cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani care provin din familiile
naturale/lărgite şi din cele substitut, cu afecţiuni neuropsihomotorii grave.

Acest centru a fost conceput ca o alternativă oferită părinţilor în vederea prevenirii


abandonului copiilor cu handicap şi pentru scăderea numărului copiilor cu handicap
instituţionalizaţi.

C. CENTRUL DE CONSILIERE ŞI SPRIJIN PENTRU PĂRINŢI

Centrul este format din 2 cabinete (al psihologului şi al asistentului social) şi o sală de
consiliere, evaluare şi sprijin pentru părinţi.

Beneficiari: părinţii copiilor din centrul de zi şi părinţii copiilor din centrul de plasament.

Serviciul asigură în primul rând consilierea părinţilor şi a copiilor. De asemenea


specialiştii centrului efectuează studii de caz care să permită o bună evaluare şi reevaluare a

56
handicapului copilului şi stabilirea planurilor de recuperare în vederea obţinerii şi consolidării
funcţionale necesare supravieţuirii respectivului copil.

D. CENTRUL DE PREGĂTIRE ŞI SPRIJIN A REINTEGRĂRII ŞI INTEGRĂRII


COPILULUI ÎN FAMILIE

Beneficiari: părinţii şi copiii din centrul de plasament

Activităţi:

- vizite la domiciliul părinţilor care au copiii ocrotiţi în centrul de plasament pentru


informare şi realizarea anchetei sociale
- facilitarea vizitării copiilor în centru şi a vizitelor efectuate de copii la domiciliu
- evaluarea şi prezentarea copiilor cu abandon la serviciul specializat al DAS Iaşi în
vederea găsirii unei familii de substitut sau adopţie
- păstrarea dosarelor sociale ale copiilor
- desfăşurarea unor proiecte de reintegrare socială şi şcolară a copiilor din Centrul de
plasament

E. SERVICIUL DE PRIMIRE ÎN REGIM DE URGENŢĂ PENTRU COPILUL


DE VÂRSTĂ MICĂ (0-3 ANI)

Beneficiari: Copiii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani.

Acest serviciu are ca obiectiv principal ocrotirea copilului aflat în situaţie de criză (internaţi
cu decizie de urgenţă). Copiii vor rămâne pentru un număr de 15 zile în acest serviciu, urmând
ca ulterior să se evalueze posibilitatea reîntoarcerii în familia naturală/lărgită sau plasamentul
la un asistent maternal profesionist.

57
CAPITOLUL V

ANALIZA REZULTATELOR CERCETĂRII

V.1. Prezentarea şi analiza studiilor de caz ale copiilor ocrotiţi de asistenţi maternali
profesionişti

Studiul de caz al unui copil aflat la asistentul maternal profesionist

Informaţii cu privire la copil

C.T. născută la data de 23.04 1999, în Judeţul Iaşi, fiica lui M.M. şi D.C. După naştere
mama a abondonat copilul în spital din cauza situaţiei familiare precare prin care trecea mama
sa, care nu avea nici un fel de venit, nu avea nici unde să locuiască doarece mama sa i-a
interzis să intre în casă cu copilul. Tatăl nu are condiţii pentru a creşte un copil. În data de
10.06.2000 s-a stabilit o măsură de protecţie fiind plasată la Centrul de Plasament din cadrul
Complexului de Servicii Comunitare ”Sfântul Andrei” Iaşi. În 31.07.2000 copilul a fost
declarat abandonat deoarece atât mama cât şi familia lărgită nu au manifestat interes faţă de
situaţia copilului. Acest copil a avut neşansa de a se naşte într-o familie dezorganizată care l-a
abandonat încă de la naştere. Starea de sănătate a copilului nu este una favorabilă, prezintă
întârziere în dezvoltarea fizică, psihică.

Prin certificatul de persoană cu handicap se confirmă faptul că C.T. prezintă gradul de


handicap accentuat, cu diagnosticul deficienţă mentală moderată, elemente de autism,
instabilitate psiho-motorie, tulburare hiperchinetică. În concluzie se impune menţinerea
copilului în Centrul de Plasament până la identificarea unei măsuri de protecţie cu caracter
familiar.

Selecţia şi evaluarea asistentului maternal profesionist

Doamna R.P. în vârsta de 43 de ani, cu domiciliul în Iaşi,este căsătorită şi are un băiat


de 27 de ani, care este căsătorit şi are o fetiţă de doi ani. Condiţiile de locuit sunt foarte bune,
casa având trei camere, o bucătărie şi baie şi este dotată cu apă curentă şi canalizare. Astfel îi
poate oferi copilului condiţii bune de creştere şi de a se dezvolta într-un cămin normal. R.P. a
fost atestată ca asistent maternal profesionist în 10.09.1999. La începutul lunii septembrie a

58
anului 2000 asistentul maternal profesionist a fost contactat în eventualitatea plasării acestui
copil în familia sa. Asistentul maternal a fost foarte fericit şi abia aştepta să cunoască
copilul..Consilierea a decurs în mai multe etape, mai multe întâlniri şi discuţii cu asistentul
maternal profesionist şi cu soţul acesteia. În toată perioada de evaluare a asistentului maternal
profesionist s-a avut în vedere mai multe criterii şi s-au constatat următoarele:

- Asistentul maternal profesionist are deprinderile, cunoştinţele abilităţile contextul


social şi personal favorabil satisfacerii nevoilor copilului;
- A participat la cursurile de formare pentru copii cu dizabilităţi;
- Asistentul maternal profesionist dispune de locuinţă solubră, spaţiu suficient
pentru asisgurarea unei dezvoltări armonioase a copilului;
- Atât asistentul maternal profesionist cât şi soţul acesteia au o stare de sănătate
bună, fără afecţiuni medicale care ar putea afecta cpacitatea de îngrijire a copilului
plasat.

În perioada 15-20 noiembrie 2000 a avut loc pregătirea copilului pentru încredinţare în
regim de asistenţă maternală la asistentul maternal profesionist R.P. şi conform datei de
1.12.2000 minora C.T. a fost încredinţată familiei actuale în vederea reintegrării sociale.
Asistentul maternal profesionist şi-a dorit foarte mult un copil în plasament deoarece se simţia
singură. Pentru asistentul maternal nu a contat ca acest copil prezintă un certificat de handicap
cu grad accentuat,deoarece şi-a dorit foarte mult să poată ajuta un copil aflat în dificultate.

Acomodarea copilului

Procesul de acomodarea a început cu vizite ale asistentului maternal profesionist la


Centrul de Plasament. Acest proces de acomodare a fost urmărit de către asistentul social. În
acest sens asistentul social a organizat o serie de întâlniri între copil şi asistentul maternal
profesionist, implicând şi celălalt membru al familiei asistentului maternal. Asistentul
maternal a efectuat atatea vizite cât s-a considerat a fi necesare pentru realizarea
atasamentului dintre asistent şi copil. Întâlnirile au devenit tot mai dese pe măsură ce copilul a
căpătat încredere în asistentul maternal profesionist, s-a trecut la scoaterea copilului din
mediul său.

59
Date privind integrarea copilului în familia asistentului maternal
profesionist şi evoluţia plasamentului.

Copilul a cunoscut asistentul maternal profesionist, familia acestuia şi locuinţa în care


va urma să se mute în timpul perioadei de potrivire. Asistentul maternal profesionist a
manifestat interes pentru copil şi mult tact pedagogic pentru a ajuta copilul să se integreze în
familie. Acomodarea copilului s-a desfăşurat relativ repede, C.T. prezentând interes pentru
noua familie şi pentru lucrurile noi. După o lună de la plasament asistentul maternal
profesionist a observat în comportamentul copilului unele modificări, plângea des şi
nemotivat, dormea foarte puţin, prezenta destul de des modalităţi de automutilare,se trăgea de
păr, se lovea voluntar cu capul de diferite obiecte, se muşca de buze. Pe perioada
plasamentului copilul accepta şi îşi însuşea diferite mijloace de comunicare cu asistentul
maternal profesionist şi cu familia acesuia.

Datorită agitaţiei tot mai dese a copilului, în luna ianuarie 2001 copilul primeşte la
recomandarea medicului, un tratament pentru a reduce starea de agitaţie. La sfârşitul lunii
februarie, asistentul maternal profesionist s-a internat împreună cu fetiţa la secţia
Neuropsihiatrie infantilă,la Spitalul Socola din Iaşi, în urma unor crize de nervi şi a insomniei
copilului. Medicul i-a recomandat copilului anumite medicamente pentru calmarea stărilor de
agitaţie . Copilul a primit îngrijiri atât din partea medicului cât si din partea asistentului
maternal profesionist care i-a administrat tratamentul conform indicaţiilor primite de la medic.
În cursul tratamentului starea copilului s-a ameliorat, şi medicul a recomandat externarea şi
prezentarea la controale lunare la secţia de Neuropsihiatrie. În luna martie a anului 2007 fetiţa
a început iar ceizele de agitaţie. S-a stabilit un plan de acţiune de către asistentul social şi
psihologul de la Centrul de Plasament Sfântul Andrei Iaşi,care prevedea că, minora C.T. va
merge o dată pe săptămână la terapie logopedică în cadrul Centrului de Plasament Sfântul
Andrei Iaşi şi va frecventa începând cu luna aprilie Centrul Penilla, de trei ori pe săptămână.

La sfârşitul lunii iunie asistentul maternal profesionist a sesizat că, C.T. prezintă în
zona occipitală o regiune moale. Copilul a fost dus la Neurochirurgie unde s-a constatat că
fetiţa are un hematom şi i s-a făcut o puncţie. Cu toate aceste intervenţi starea de agitaţie a
C.T.s-a ameliorat, dar crizele nu au încetat. Asistentul social şi asistentul maternal profesionist
au monitorizat fetiţa atât din punct de vedere al sănătăţii cât şi al adaptării în famililia
asistentului maternal profesionist. La data de 7 noiembrie 2008, în urma unor crize de agitaţie
copilul a fost internat timp de trei săptămâni la Spitalul Socola din Iaşi, Secţia Neuropsihiatrie

60
infantilă pentru reevaluarea stări de sănătate. La recomandarea medicului fetiţa fost internată
singură, fără asistentul maternal profsionist pentru a se observa manifestările neatenuate în
momentele de criză. Diagnosticul primit în urma reevaluări a fost tulburare reactivă de
ataşament, crize de agitaţie psihomotorie cu raporturi de autoagresivitate.

După perioada spitalizării copilului i-a fost necesară o perioadă de reacomodare în


familia asistentului maternal profesionist. De asemenea asistentul maternal profesionist a
trebuit să refacă programul de masă şi de odihnă al copilului. După externare, copilul a fost
evaluat de Serviciul de Expertiză Complexă, i-a fost reînoit certificatul de persoană cu
handicap ce încadrează copilul în gradul de handicap accentuat având diagnosticul:
deficienţă mentală moderată,elemente de autism, tulburare hiperchinetică, heteroagresivitate .

Asistentul maternal profesionist a avut la sfârşitul lunii ianuarie 2009 , un accident în


gospodărie în urma căruia are arsuri pe membrul superior stâng, în proporţie de 20% şi pe
membru inferior stâng în proporţie de 50%. Cu toate acestea asistentul maternal profesionist
şi-a menţinut decizia de a-şi aocroti copilul, considerând că bneficiază de îngrijire din partea
celorlalţi membrii ai familiei. La o luna jumătate după accident, asistentul maternal
profesionist cere ajutor asistentului social deoarece, copilul C.T. făcea crize tot mai dese ,
prezentând un tremur continuu şi refuza să comunice cu asistentul maternal profesionist şi cu
familia acestuia. La recomandarea medicului de la Spitalul Socola, Secţia Neuropsihiatrie
infantilă copilul a fost reinternat în spital. În spital copilului i s-au făcut diverse analize,
tomografie, encefalogramă, radiografii creaniene, deoarece medicul a considerat ca i s-au
administrat toate tratamentele posibil existente şi presupunea că hiperactivitatea şi
autoagresivitatea sunt de natură fiziologică. Datorită stării precare de sănătate a asistentului
maternal profesionist a fost necesar ca C.T. sa fie internată singură. Cât timp copilul a fost
internat în spital, cel puţin un membru al familiei asistentului maternal profesionist a vizitat
fetiţa. Deşi a fost bine îngrijit şi bine hrănit, copilul pe toată perioada internării în spital a
scăzut în greutate.

În timpul internării copilul a fost sub observaţia medicului psihiatru, care a


recomandat în urma observaţiilor revocarea plasamentului la asistentul maternal profesionist
R.P. deoarece situaţia copilului depăşte competenţa acestuia. A recomandat internarea
copilului într-o instituţie unde se poate afla sub supravegherea permanentă a specialiştilor.
Copilul C.T. a fost externat din spital şi diagnosticat cu tulburare reactivă de ataşament,autism
infantil şi deficieţă mentală moderată.

61
Dupa externare i s-a făcut şi un examen psihologic unde rezultatele au fost:

- deficienţă mentală moderată-limita inferioară;


- Tulburare reactivă de ataşament – copil instituţionalizat din mica
copilărie;
- Eviatarea uneori a mângâierilor, perturbare emoţională, teama
excesivă;
- Întârziere în dezvoltarea fizică.

Dupa externare, copilul a fost acasă la asistentul maternal profesionist pentru câteva ore, însă
acesta a manifestat nelinişte, agitaţie, a început să plângă, deşi în contact cu membrii familiei
se liniştea, zâmbea.Starea copilului de agiataţie este inexplicabilă. S-a propus revocarea
măsurii de ocrotire a copilului la asistentul maternal profesionist.

Copilul C.T.a fost internat în regim de urgenţă în Centrul de Plasament Sfântul Andrei
Iaşi unde este monitorizat în permanenţă de către specialişti

Asistentul maternal profesionist deşi s-a ataşat de copil şi îi putea oferi tot ce avea
nevoie, a înţeles că este mai bine ca fetiţa să fie internată într-un centru unde să poată
fi supravegheată de persoane specializate. Asistentul maternal profesionist cât şi
membrii familiei acestuia vizitează în continuare copilul. În urma vizitelor efectuate
acasă la asistentul maternal profesionist, am observat că acesta prezintă interes pentru
acest copil faţă de care s-a ataşat foarte repede. Familia naturală şi nici familia lărgită
nu păstrează legătura cu copilul.

Informaţiile prezentate au fost obţinute prin tehnica interviului şi observaţiei


participative, dar si prin studierea dosarelor. Interviul a fost realizat cu asistentul maternal
profesionist al copilului şi cuprinde informaţii cu privire la starea de sănătate a copilului,
comportamentul, atitudinea faţă de asistentul maternal, faţă de familia acestuia, evoluţia
copilului de când este în plasament. Am observant că asistentul maternal este foarte
comunicativ, foarte atent cu copilul. Deşi s-a revocat încredinţarea deoarece starea de sănătate
a copilului s-a agravat si necesita ingrijire specializată, atât asistentul maternal cât şi familia
acestuia vizitează copilul, sunt interesaţi de starea lui de sănătate. Asistentul maternal a
afirmat că s-a ataşat foarte mult de acest copil şi că regretă că nu poate face nimic pentru
copil.

62
Ecomapa

Familia asistentului

maternal
Familia biologică

Serviciul social 10 Grădiniță specială

COLEGI DOCTOR

POLIŢIE

Legenda:

- relaţii puternice

- relatii slabe

- Relatii stresante

63
Studiul de caz al unui copil aflat la asistentul maternal profesionist

Informaţii referitoare la copil

B.M.A. născută la data de 1.05.2002, în Iaşi, este fiica lui B.A.şi tată necunoscut.
Mama are domiciliul în localitatea Şipote,judeţul Iaşi şi trăieşte în concubinaj cu P.C.

Minora a fost internată în spitalul Sfânta Maria la două luni de la naştere, prezentând urme de
violenţă. Copilul a fost internat în Central de Plasament din cadrul Complexului de servicii
Comunitare Sfântul Andrei din Iaşi. . La data de 29.09.2002 minora B.M.A. a fost declarată
abandonată deoarece nici unul dintre membrii familiei naturale şi nici familia lărgită ,nu au
manifestat nici un interes faţă de copilului. Prin certificatul de persoană cu handicap se
confirmă faptul că minora B.M.A. prezintă gradul de handicap mediu cu diagnosticul
deficienţă mintală moderată, , elemente de autism , instabilitate psiho-motorie. Minora va sta
în central de Plasament până se va impune o măsură de protecţie cu caracter familiar.

Selecţia şi evaluarea asistentului maternal profesionist

Doamna P.A. în vârstă de 47 de ani, cu domiciliul în Răducăneni, judeţul Iaşi, are


atestat de asistent maternal profesionist din luna martie 2000 şi doreşte foarte mult să
îngrijească, să crească un copil. Este căsătorită şi are doi copii, o fată de 18 de ani şi un băiat
de 26 de ani care este căsătorit şi are un băiat. Asistentul maternal profesionist dispune de o
locuinţă proprietate personal, compusă din 4 camere, cu toate utilităţile necesare asigurării
copilului unui climat plăcut. De când are atestatul asistentul maternal profesionist asteaptă
încredinţarea unui copil.

Pentru evitarea unor eventuale nepotriviri de caracte, personalitate, cât şi pentru


asigurarea unor condiţii cât mai apropiate de mediul familial natural, asistentul social a avut în
vedere o serie de factori:

- Vârsta, sexul, cultura, etnia, copilului şi a asistentului maternal şi a familiei


acestuia, în special vârsta si stadiile de dezvoltarea ale copiilor din familia de
ocrotire;

64
- Competnţele, pregătirea, abilităţile asistentului maternal necesare pentru a veni în
întâmpinarea nevoilor copilului de dezvoltare, medicale, educaţionale, etc;
- Interesele manifestate de asistentul maternal profesionist pentru diverse domenii,
preferinţe privind copilul, ce este dispus să accepte, religie.

Puncte cheie:

- asistentul maternal profesionist trebuie sa cunoască toate informaţiile despre copil şi


familia lui natural înainte de a-l lua;

- asistentul maternal nu are dreptul de a alege copilul ci doar de a accepta sau refuza
copilul propus.

Asistentul maternal a fost contactat în eventualitatea plasării unui copil în familia sa. A
fost consiliat de asistentul social pe parcursul mai multor întâlniri pentru a se observa dacă
este persoana potrivită pentru acest copil.. În toată perioada de evaluare s-au avut în vedere:

- deprinderile, cunoştinţele şi abilităţile, asistentului maternal pentru a satisface


nevoile copilului;
- A participat la toate cursurile de formare pentru copii cu dizabilităţi;
- Membrii asistentului maternal, cât si acesta sunt perfect sănătoşi;
- Atât asistentul maternal cât şi familia sa au o atitudine non-discriminatorie faţă de
persoanele cu nevoi speciale;
- Membrii familiei sunt deschişi , manifestă o bună comunicare şi relaţionare cu cei
din jur şi multe activităţi sunt realizate împreună.
- În societete sunt cunoscuţi ca oameni liniştiţi, ca o familie fericită;

În data de 15.10.2002 minora B.M.A. este ocrotită în familia asistentului maternal


profesionist P.A.

Acomodarea copilului

Procesul de acomodare a început cu prima vizită a asistentului maternal la Centrul de


Plasament Sfântul Andrei pentru a-i fi prezentat copilul. Această etapă a fost trecută cu
succes atât de asistentul maternal cât şi de copil. Ulterior a început procesul propriu-zis de
acomodare a copilului cu familia substitutivă. Acest proces a fost urmărit de asistentul social
care a organizat o serie de întâlniri între copil şi asistentul maternal implicând treptat şi ceilalţi
membrii ai familiei. Scopul întâlnirilor a fost apropierea, cunoaşterea reciprocă. Vizitele au

65
fost numeroase astfel copilul s-a acomodat foarte repede cu asistentul maternal şi cu membrii
familiei acestuia. Asistentul maternal a fost încurajat de asistentul social să viziteze copilul şi
în moment dificile lui , pentru a favoriza cunoaşterea mai bună a copilului şi a modului cum
se desfăşoară o zi din viaţa lui. În decursul vizitelor asistentul maternal s-a jucat cu copilul, a
asistat la toaleta zilnică, la alimentarea acestuia, a fost mereu lângă copil, a participat activ
sau pasiv la modalităţi de stimulare şi gimnastică, la diferite exerciţii. Durata vizitelor a
crescut de la o vizită la alta, astfel copilul a căpătat destulă încredere în asistentul maternal
încât copilul a ieşit la plimbare în parc, în oraş,la domiciliul asistentului maternal. Întreg
procesul de acomodare a copilului cu familia substitutivă s-a încheiat cu rezultate foarte
bune.

Imediat după acomodare s-a propus mutarea copilului în familia asistentului maternal.
Hotărârea finală de plasament a aparţinut Direcţiei pentru Protecţia Copilului Iaşi, astfel în
perioada 16.09.2002-25.09.2002 a avut loc pregătirea copilului pentru încredinţarea în regim
de asistenţă maternală , la asistentul maternal profesionist P.A.

Obiectivele plasării copilului în asistenţă maternal au fost:

- adaptarea şi integrarea copilului în viaţa de familie şi în comunitate;


- reintegrarea copilului în comunitate prin activităţi educaţionale;
- câştigarea independenţei copilului.

Din punct de vedere medical, va urma un process de recuperare pentru a reduce


importanţa mişcărilor anormale. Asistentul maternal a fost informat că este foarte important
pentru copil ca recuperarea să înceapă la o vârstă fragedă, când sistemul muscular , vascular şi
osos prezintă o mare plasticitate. Va face gimnastică, fizioterapie, masaj. Va începe şi
recuperarea deficienţelor cognitive, de limbaj. Această terapie va include şi aspect de
petrecerea timpului liber, de joacă. Asistentul maternal a fost consiliat asupra unor puncte de
rezistenţă sau a unor eventuale reacţii ce ar putea să apară la copil, cum ar fi: depresie –
copilul poate deveni trist, cu dificultăţi de concentrare a atenţiei, furie. Rolul principal al
familiei substitut este acela de a înlocui temporar părinţii copilului aflat în îngrijirea lor , prin
oferirea continuă de îngrijire zilnică, pentru îndeplinirea nevoilor fizice, sociale, cognitive,
emoţionale ale copilului.

66
Date privind integrarea copilului în familia asistentului maternal
profesionist şi evoluţia plasamentului.

Asistentul social s-a ocupat împreună cu asistentul maternal şi cu cei din instituţia de
ocrotire de mutarea copilului. În bagajul copilului erau doar lucrurile de care se ataşase.
Mutarea copilului în familia ocrotitoare a fost una plină de emoţii şi confuzie pentru copil ,dar
şi pentru membrii familiei substitute. Asistentul social face vizite lunar acasă la asistentul
maternal pentru a vedea evoluţia copilului, pentru a vedea dacă asistentul maternal
profesionist îşi îndeplineşte sarcinile, dacă copilului îi sunt îndeplinite toate condiţiile.

În cadrul familiei copilul are o evoluţie favorabilă , s-a adaptat bine mediului familiar
oferit de asistentul maternal profesionist.

Obiective pe termen mediu :- înscrierea copilului la Centru de Zi din cadrul Complexului de


Servicii Comunitare “ Sfântul Andrei” pentru a urma un program de recuperare

Obiective pe termen lung: - reintegrarea în familia biologic( bunicii materni nu doresc


plasamentul copilului în familial or, tatăl este necunoscut, mama a părăsit domiciliul cunoscut
şi în present trăieşte în concubinaj);

- adopţie ( asistentul maternal şi membrii familiei şi-au exprimat


dorinţa de a începe demersurile pentru adopţie).

Evoluţia în ansamblu este favorabilă în cadrul familiei asistentului maternal


profesionist. S-au înregistrat progrese foarte mari în limbaj, copilul dezvoltă şi un limbaj
mimico-gestual destul de bogat. Asistentul maternal profesionist se achită cu profesionalism
şi responsabilitate de sarcinile sale, colaborează permanent cu asistentul social şi îl
informează cu privire la evoluţia stării de sănătate şi a modului în care s-a adaptat la viaţa de
familie şi în comunitate, a progreselor, stagnărilor şi regreselor observate la copil.

Plasamentul fetiţei B.M.A. este un real succes pentru copil, având în vedere evoluţia
favorabilă, progresele majore înregistrate de acest copil în familia substitute. Familia în
ansamblu supraveghează şi stimulează permanent copilul. Acesta beneficiază de o alimentaţie
sănătoasă, echilibrată şi este antrenat în activităţi care îl ajută în dezvoltarea fizică, mentală,

67
afectivă. Copilul se simte bine în familie, este foarte bine crescut, are toate condiţiile necesare
dezvoltării sale. S-a acomodat foarte bine in familia asistentului maternal, toată familia se jocă
cu ea, ies cu toţii la plimbare, la cumpărături, este alintată, i se cumpără ceea ce vrea: cărţi de
colorat, jucării, se înţeleg foarte bine. Mama naturală şi nici familia lărgită a copilului nu
pastrează legătura cu acesta. Asistentul maternal este foarte fericit că are în încredinţare un
copil chiar dacă acesta are probleme de sănătate. Se bucură mult că poate ajuta un copil.

Informaţiile prezentate au fost obţinute prin tehnica interviului şi observaţiei


participative, dar si prin studierea dosarelor. Interviul a fost realizat cu asistentul maternal
profesionist al copilului şi cuprinde informaţii cu privire la starea de sănătate a copilului,
comportamentul, atitudinea faţă de asistentul maternal, evoluţia acestuia decând este în
plasament. Am observant că asistentul maternal se implică foarte mult în creşterea şi educarea
copilului. Este foarte atent cu copilul, se joacă cu acesta, chiar colorează cu copilul. Asistentul
maternal împreună cu copilul desfăşoară anumite activităţi pentru dezvoltarea intelectuală cât
şi fizică a acestuia.

În timpul realizării unei vizite la domiciliul familiei am observat că locuinţa era foarte curată,
că ceilalţi copii sunt bine îngrijiţi, sunt curaţi. Climatul familiei este unul plăcut, armonios.

Ecomapa

68
Familia asistentului

maternal
Familia biologică Prieteni

Serviciul social 7 Grădiniță specială

COLEGI DOCTOR

POLIŢIE

Legenda:

- relaţii puternice

- relatii slabe

- Relatii stresante

V.2. Prezentarea şi analiza studiilor de caz ale copiilor din Centrul de Plasament

69
Studiu de caz G.E.

Informaţii privind copilul

Nume şi prenume : G.E.

Data şi locul naşterii : 8.08.2000, Iaşi

Domiciliul: comuna Tibana , Judeţul Iaşi

Instituţia de ocrotire : Centrul de Plasament din cadrul Complexului de Servicii Comunitare


Sfântul Andrei, Iaşi

Starea de sănătate Deficienţă mentală moderată,elemente de autism, hipotrofie staturo-


ponderală.

Religie : ortodoxă

Etnie: română

Certificat de handicap : MEDIU

Informaţii privind părinţii

Mama

Nume şi prenume: G. L.

Data şi locul naşterii: 05.11.1970,comuna. Tibana, Judeţul Iaşi

Domiciliul în fapt: sat.Domnita, comuna Tibana, Judeţul Iaşi

Starea civilă: căsătorită

Ocupaţie: casnică

Atitudine faţă de copil: doreşte reintegrarea în familie

Religie : ortodoxă

Etnie: română

70
Tata

Nume şi prenume: G. I.

Data şi locul naşterii: 19.03. 1967 comuna. Tibana, Judeţul Iaşi

Domiciliul în fapt: sat.Domnita, comuna Tibana, Judeţul Iaşi

Starea civilă: căsătorit

Ocupaţie: munceşte în construcţii în Italia

Atitudine faţă de copil: doreşte reintegrarea în familie

Religie : ortodoxă

Etnie: română

Fraţi şi surori

Nr. Nume şi prenume Data naşterii Domiciliul Ocupaţia


crt.

1. D.A.M. 19.07.1991 sat. Domnita, comuna Elevă


Tibana, Judeţul Iaşi

2. G.F.E. 29.05.1993 sat. Domnita, comuna Elevă


Tibana, Judeţul Iaşi

3. G.I. 10.07.1995 sat. Domnita, comuna Elev


Tibana, Judeţul Iaşi

4. G.M. 2.03.1997 sat. Domnita, comuna Elevă


Tibana, Judeţul Iaşi

5. G.M. 19.11.2002 sat. Domnita, comuna Preşcolar


Tibana, Judeţul Iaşi

6. G.V. 30.12.1999 sat. Domnita, comuna Elev


Tibana, Judeţul Iaşi

Istoricul social şi relaţiile familiale ale copilului

71
Soţii G. s-au căsătorit legal în anul 1990, fiind o familie bine închegată şi stabilă.
Familia este formată din opt membrii ( părinţii şi şase copii), locuiesc într-o casă formată din
două camere bucătărie şi hol. Este o casă modest utilată, întreţinută corespunzător, încălzită cu
sobă, racordată la reţeaua de electricitate. Se întreţin din munca câmpului ( 0,5 ha cultivat cu
porumb, cartofi), alocaţiile de stat ale celor şase copii şi alocaţia de stat complementară,
beneficiază şi de ajutor social. Familia deţine de asemenea un porc şi o vacă. Sunt cunoscuţi
în comunitate ca o familie cu un comportament liniştit, nu consumă băuturi alcoolice. Toţi cei
cinci copii de vârstă şcolară sunt şcolarizaţi şi frecventează şcoala în mod constant. Toţi copii
au fost menţinuţi permanent în familie, părinţii manifestând un real interes pentru creşterea şi
dezvoltarea lor. D. P. a fost singura excepţie, fiind instituţionalizată din anul 2001 , datorită
stării precare de sănătate: pneumonie interstiţială , anemie carenţială, hipotrofie staturo-
ponderală. Deţine certificat de persoană cu handicap, cu grad mediu. Acest handicap a fost
descoperit încă de când avea două luni.

De la acea dată părinţii au vrut tot timpul fetiţa acasă , fapt pentru care nu a putut fi
realizat datorită stării de sănătate a acesteia. În anul 2002 a fost diagnosticată cu deficienţă
mintală moderată , distrofie gr. III. În anul 2004 a fost diagnosticată şi cu autism infantil. În
anul 2005 s-au început demersurile pentru reintegrarea fetiţei în familie dar reintegrarea nu a
putut avea loc întrucât familia a fost luată în evidenţa medicului de familie cu TBC ( tatăl şi
doi copii minori). În urma programelor şi activităţilor desfăşurate de specialiştii din
Complexul de Servicii Comunitare Sfântul. Andrei ( programe de logopedie, meloterapie),
precum şi a mediului de viaţă de care a beneficiat pe perioada în care a locuit în Centrul de
Plasament din cadrul Complexului de Servicii Comunitare Sfântul Andrei, Fetiţa a înregistrat
o evoluţie pozitivă cu achiziţii psiho-sociale care au făcut ca diagnosticul primit în 2006 să fie
: deficienţa mintală moderată, autism infantil, hipotrofie.

În această perioadă de timp familia a urmat tratamentul necesar pentru TBC astfel încât la
data de 16.03.2007 medicul de familie a eliberat adeverinţa medicală, precum familia s-a
vindecat.

Această familie este cunoscută în comunitate ca fiind liniştită, o familie sociabilă,


săritoare. Părinţii si-au exprimat dorinţa de a lua copilul acasă în repetate rânduri.

Date despre locuinţă

72
Familia locuieşte într-o casă proprietate personală, compusă din două camere, o
bucătărie şi un hol., mobilate modest şi întreţinute într-o stare de igienă bună. Casa este
acoperită cu plăci de azbociment, este racordată la reţeaua electric.

Date despre veniturile familiei

Familia deţine un porc, o vacă şi cinci păsări. Se întreţin din munca câmpului, (deţin
0,5 ha, cultivat cu porumb, cartofi.), alocaţiile de stat ale celor şase copii şi alocaţia de stat
complementară şi mai beneficiază de ajutor social. Momentan tatăl este plecat în Italia pentru
a munci. El este singurul care întreţine familia.

Propuneri şi recomandări ale asistentului social

Luând în consideraţie faptul că familia întruneşte condiţiile de bază necesare pentru


creşterea copilului precum şi dorinţa lor constantă de a avea fetiţa în familie., propunem
integrarea fetiţei în familie.

PROGRAM DE ABILITARE/REABILITARE PSIHOPEDAGOGICA

Nume şi prenume:G.E. Data naşterii:03.09.2000

73
Obiective Activitãţi Durata Persoane de Resurse Modalitãţi Evaluare
specialita te de evaluare reevaluare
Periodice Ocazion
ale Persoane
implicate

Pe termen Imitã mişcãrile 15-20 de Metoda


scurt altui copil când minute de 2 observaţiei
se joacã ori pe Copil Oglinda Octombrie
Sã imite sãptãmânã. 2008
mişcãri/ges Imitã adultul în Psihopeda
turi ale altor diferite Obiectiv
persoane în activitãşi. gog Jucãrii îndeplinit
timpul Educator
jocului

Pe termen Salutã pe copii


mediu de vârsta sa şi
persoanele De fiecare Copil Jucãrii Metoda Februarie
Sã salute alţi familiare când i datã când observaţiei 2009
copii sau se aduce aminte. se iveşte Psihopeda obiectiv
persoane cu ocazia. partial
care intrã în gog îndeplinit
contact Educator

Pe termen Explicarea şi
lung punere in
practica a unor De fiecare Copil Jucãrii Metoda Februarie
Sã respecte jocuri cu reguli datã când observaţiei 2009
reguli în simple pe care se iveşte Psihopeda obiectiv
jocuri de copilul este ocazia. parţial
grup,condus gog îndeplinit
ajutat şi
e de adulţi. îndrumat sã le Educator
respecte

74
Psihopedagog: R.T. Data elaborãrii:aprilie 2009

PROGRAM DE INTERVENŢIE SPECIFICÃ EDUCAŢIONAL

Nume si prenume:G.E. Data naşterii: 08.09.2000

Data elaborării : martie 2009 Educator : C.C.

Obiective Activitãţi Durata Persoane Resurse Modalitãţi Evaluare


speciali de
Periodice Ocazion zate evaluare Reevaluare
ale
Persoane
implicate

75
Pe termen Adultul îi va
scurt explica,prin
exemple şi 10-15 Psihopeda Diverse Metoda Auust 2008,
Sã grupeze exerciţii minute de gog obiecte observaţiei obiectiv
obiectele pe model,copilului 2 ori pe de parţial
dimensiuni( care sunt sãptãmâ Educator dimensi
îndeplinit
mare,mica),i obiectele mari nã uni
ndicându-le Copil diferite .
şi mici.Se va
cu ajutor din stimula copilul
partea ca sa grupeze şi Sala de
adultului el ca joc
adultul,obiectele Cabinet
în funcţie de
dimensiune.

Pe termen Adultul va
mediu indica şi numi
pentru copil 10-15 Psihopeda Diverse Metoda Noiembrie
Sã indice,la obiectele mari şi minute de gog obiecte observaţiei 2008,
cerere,obiect mici din sala de 2 ori pe de obiectiv
e mari şi joc sau din alte sãptãmâ Educator dimensi îndeplinit
mici,la spaţii nã uni
cerere,denu copil diferite.
frecventate de
mind acesta.Se vor
mãrimea folosi doar Sala de
acestora. obiecte care-i jocuri
sunt familiare Cabinet
copilului .Apoi
copilul va fi
îndemnat sã le
indice singur.

Pe termen Copilul va fi
lung stimulat ca sã
identifice 10-15 Psihopeda Diverse Metoda Ianuarie
Sã obiectele mari şi minute de gog obiecte observaţiei 2009,
diferenţieze cele mici,sã le 2 ori pe de obiectivul se
obiecte mari grupeze şi sã sãptãmâ Educator diferite prelungeşte
şi mici,la denumeascã nã dimensi
cerere Copil uni
dimensiunea
denumind acestora(sã
mãrimea rãspundã la „Bucãtã
acestora. întrebãri ria
precum:”Cum pãpuşii”
este farfuria în Sala de
care mãnânci joc
tu,faţă de cea a
pãpuşii?”)Adult
ul va verbaliza
fiecare Cabinet
acţiune.Fiecare
reuşitã va fi
recompensatã.

FIŞĂ PSIHOLOGICĂ

76
Nume şi prenume: G.E. Psiholog: C.B.

Data efectuării : august 2008

Dezvoltare senzorial perceptivă- întârziată, percepe corect persoanele, mărimea, lungimea,


unele forme şi culoarea roşie.

Nivelul dezvoltării psiho-motricităţii

Prezintă deprinderi motrice de bază ( merge independent, aleargă, urcă la topogan)


recunoaşte elementele principale ale corpului, le denumeşte în imitaţie. Prezintă întârziere în
dezvoltarea, organizarea şi structurarea spaţio temporală. Cunoaşte poziţii spaţiale de bază, se
orientează într-un spaţiu familiar.

Se află în stadiul preoperaţional , intuitiv cu posibilităţi reduse de grupare, comparare,


asociere, învaţă mecanic, întipărirea se realizează după mai multe repetiţii.

Este instabilă, distrasă uşor de stimuli nesemnificativi din mediu. Imaginaţia este slabă.

limbajul impresiv mai bogat decât cel expresiv. Repetă în imitaţie cuvintele simple.

Este o persoană afectivă, plânge în momente de frustrare, acceptă cu plăcere manifestările de


afectivitate ale adultului şi uneori răspunde la ele. Finalizează activităţile de scurtă durată ,
lucrează mai bine sub recompensă materială.

Nivelul maturizării psiho-sociale

Prezintă întârziere în formarea deprinderilor de autonomie personală. Se hrăneşte


singură, bea apă cu cana, se îmbracă singură, merge singură la toaletă, preferă compania
adultului, arată griji faţă de copii mai mici. Prezintă elemente de autism , deficienţă mentală
moderată IQ-38.

77
PLANUL DE INTERVENŢIE SPECIFICĂ

Menţinerea şi dezvoltarea legăturilor cu părinţii şi alte persoane importante pentru


copil

Nume şi prenume:G.E. Date naşterii:08.09.2000

Obiective Activitãţi Durata Persoane Modalitãţi Evaluare


specializa de evaluare
Ocazio te Resurse reevaluare
nale persoane
Periodice implicate

Pe termen Adrese scrise cãtre


scurt Primãrii pentru
solicitarea anchetei
Contactarea sociale la
familiei domiciliul
biologice pãrinţilor
lãrgite
Contactarea
telefonicã a
asistentului social De câte Asistent Telefon Metoda Iulie 2008
comunitar ori este social observaţiei obiectivul se
necesar. Materiale prelungeşte
Deplasare teren la birotice
domiciliul
pãrinţilor(unde este
cazul)

Completarea
raportului de
convorbire
telefonicã;

Pe termen Informarea
mediu pãrintelui cu privire
la programul de
Facilitarea vizitã;
vizitelor
familiei la Îndrumarea
centrul de vizitatorului cãtre
plasament şi spaţiul special De câte Asistent.s Camera Metoda Obiectiv
a întâlnirilor amenajat; ori este ocial întâlnire observaţiei îndeplinit
cu copilul. necesar. mamã/cop
Punere în legãturã Educator
cu specialiştii il
centrului(medic,edu
cator,psiholog)

Consemnarea
vizitelor în Registru

78
de vizite

Completarea
rapotului de vizitã.

Pe termen Obţinerea de
lung informaţii cu
privire la situaţia
Consilierea socialã prezentã în
familiei pe vederea evaluãrii
tema posibilitãţii de
importanţa De câte Asistent Camera Metoda Obiectiv
reintegrare a ori este social întâlnire interviului îndeplinit
vizitãrii şi copilului în familia
relaţionãrii necesar. mamã/co
biologicã/lãrgitã Educator pil
cu copilul.
Implicarea Medic
pãrinţilor în
activitãţile de
îngrijire a copiilor
cu nevoi speciale

Participarea
pãrinţilor la zilele
onomastice/naştere/
serbãri ale copiilor
lor.

Asistent social:I.D. Data eleborării : februarie 2009

79
PLANUL INDIVIDUALIZAT DE PROTECŢIE

Obiectivul general: asigurarea unei îngrijiri de specialitate a copilului, conform


nevoilor sale medicale,într-un centru de plasament, în care să beneficieze de supraveghere
medicală constantă şi de servicii de recuperare până la ameliorarea stării de sănătate. Măsura
de protecţie speială propusa plasament rezidenţial la Complexul de servicii Comunitare
„Sfântul Andrei „ Iaşi.

Prestaţii

Tipul Cuantumul Autoritatea Data începerii Perioada de


locală acordare
Cantitatea
Instituţia

Asistenţă maternal:

- hrană Conform normelor DGASPC Iaşi De la începerea Lunar


în vigoare măsurii de
-îmbrăcăminte, CSC Sfântul protecţie special
încălţăminte, Andrei Iaşi
cazarmament

- produse igienico-
sanitare

- medicamente

- jucării

Asistenţă de
specialitate
( medical, Conform nevoilor DGASPC Iaşi De la începerea Conform nevoilor
psihologică, copilului măsurii de copilului
educaţională, CSC Sfântul protecţie specială
psihopedagpgică, Andrei Iaşi
social )

Servicii pentru copil

Tipul Instituţia Obiective Data Perioada de Responsabil de caz,


responsabilă generale începerii desfăşurare protecţie specială

Persoana
responsabilă

Protecţia DGASPC Asigurarea unor De la Perioada Seful Centrului şi


copilului Iaşi condiţii cât mai începerea menţinerii asistentul social de
bune de găzduire, măsurii de active a la Complexul de
CSC Sfântul recuperare; protecţie măsurii de Servicii

80
Andrei Iaşi Facilitarea specială plasament Comunitare
reluării, “Sfântul Andrei”
consolidării şi Iaşi
menţinerii relaţiei
cu familia.

Educţie DGASPC Stimulare De la Perioada Educator şi


formală şi Iaşi psihomotrică şi începerea menţinerii psihopedagog al
nonformală/inf cognitivă în măsurii de active a CSC Sfântul Andrei
ormală CSC Sfântul vederea protecţie măsurii de Iaşi
Andrei Iaşi îmbunătăţirii specială plasament
capacităţii de
imitare şi a celei
de înţelegere şi
executare a
comenzilor
primate.

Sănătate DGASPC Managmentul De la Perioada Medic CSC Sfântul


Iaşi patologiei acute şi începerea menţinerii Andrei
cornice la copilul măsurii de active a
CSC Sfântul cu polihandicap protecţie măsurii de
Andrei Iaşi specială plasament

Reabilitare DGASPC Reevaluarea Conform Perioada Asistent social,


Iaşi copilului de către programări menţinerii psiholog,
SEC în vederea i/planificăr active a psihopedagog,
CSC Sfântul încadrării în grad ii; măsurii de logoped şi
Andrei Iaşi şi de handicap, a plasament meloterapeut al
SEC obţinerii CSC Sfântul Andrei
drepturilor legale Iaşi
şi a orientării De la
intervenţiilor începerea
recuperatorii; măsurii de
protecţie
Evaluarea specială
nivelului de
dezvoltare a
copilului şi
identificarea
nevoilor de
dezvoltare
cognitivă şi
psihomotrică;

Terapie cognitive-
comportamentală;

Stimularea
limbajului şi a
comunicării;

Formarea şi
dezvoltarea
conduitelor
receptive

81
motrice;

Stimularea
dezvoltării
intelectuale prin
exersarea şi
dezvoltarea
proceselor
psihice;

Stimulare şi
relaxare prin
muncă şi mişcare

Socializare şi DGASPC Învăţare a De la Perioada Educator şi


petrecere a Iaşi conduitelor de începerea menţinerii psihopedagog al
timpului liber orintare, măsurii de active a CSC Sfântul
CSC Sfântul cunoaştere şi protecţie măsurii de Andrei Iaşi
Andrei Iaşi adaptare în specială plasament
mediul ambient;

Formarea şi
dezvoltarea
comunicării şi a
unei atitudini
civilizate în
relaţia cu ceilalţi;

Participarea
copilului ( asistat
de educator) la
activităţile de
recreere,
distractive,
organizate de
centru;

Sărbătorirea zilei
de naştere.

Menţinerea DGASPC Consilierea De la Perioada Asistentul social şi


legăturii cu Iaşi familiei pe tema începerea menţinerii psiholog al CSC
familia importanţei măsurii de active a Sfântul Andrei Iaşi
CSC Sfântul vizitării şi protecţie măsurii de
Andrei Iaşi relaţionării cu specială plasament
copilul;

Facilitarea
vizitelor la centrul
de plasament ţi a
întâlnirii cu
familia.

82
Dezvoltarea DGASPC Formarea şi De la Perioada Educator şi
deprinderilor Iaşi dezvoltarea unor începerea menţinerii psihoopedagog al
de viaşă deprinderi de măsurii de active a CSC Sfântul
CSC Sfântul igienă personală, protecţie măsurii de Andrei Iaşi
Andrei Iaşi alimentară şi a specială plasament
spsţiului de locuit.

Reintegrarea în DGASPC Menţinerea De la Perioada Asistentul social şi


familie Iaşi relaţiei cu familia începerea menţinerii psiholog al CSC
prin vizite ale măsurii de active a Sfântul Andrei Iaşi
CSC Sfântul mmei la centru, protecţie măsurii de
Andrei Iaşi convocarea specială plasament
periodic a
acesteia.

Servicii pentru familie

Tipul Instituţia Obiective Data Perioada de Responsabil de


responsabilă generale începerii desfăşurare caz protecţie
specială

Persoana
responsabilă

Protecţia DGASPC Menţinerea De la Perioada Asistent social al


copilului Iaşi legăturii dintre începerea menţinerii CSC Sfântul
familie şi copil măsurii de active a Andrei Iaşi
CSC Sfântul ( vizite, protecţie măsurii de
Andrei Iaşi comunicare) special plasament

Educaţie formal DGASPC Informarea şi De la Perioada Asistentul social


şi nonformală Iaşi consilierea mamei începerea menţinerii şi psiholog al
/informală pe tema îngrijirii măsurii de active a CSC Sfântul
CSC Sfântul şi educării protecţie măsurii de Andrei Iaşi
Andrei Iaşi copilului cu nevoi specială plasament
special

Transmiterea de
informaţii către
mamă despre
evoluţia şi nevoile
copilului.

Reabilitare DGASPC Consilierea De la Perioada Psiholog al CSC

83
Iaşi psihologică a începerea menţinerii Sfântul Andrei
mamei în vederea măsurii de active a Iaşi
CSC Sfântul acceptării situaţiei protecţie măsurii de
Andrei Iaşi copilului său special plasament

Data realizării planului individualizat de protecţie februarie 2009

Părinţii şi-au dorit mereu copilul înapoi acasă, celorlalţi fraţi le era dor de sora lor şi o
vroiau înapoi acasă, dar din cauza stării precare de sănătate acest lucru nu este posibil.

Deşi nu acceptau acest lucru, părinţii au înţeles că fetiţei îi este mai bine în Centrul de
Plasament din cadrul Complexului de Servicii Comunitare. Aceştia nu se puteau obişnui cu
ideea că fetiţa lor nu poate fi luată acasă alături de familie.

Fetiţa frecventează o grădiniţa specială “ Constantin Păunescu” din Iaşi, urmează un


program de recuperare cu focalizare pe terapie logopedică,comportamentală meloterapie,
terapie ocupaţională , formarea deprinderilor de autonomie personală şi socială.

84
Genograma

Studiu de caz

85
Date privind copilul

Nume şi prenume : P.M.

Data şi locul naşterii : 6.02.1999

Instituţia de ocrotire : Centrul de Plasament din cadrul Complexului de Servicii Comunitare


Sfântul Andrei, Iaşi

Starea de sănătate : autism infantil, deficienţă mentală severă , alalie.

Religie : ortodoxă

Etnie: română

Certificat de handicap: GRAV

Date privind părinţii

Mama

Nume şi prenume : P.M.

Data şi locul naşterii : 14.04.1965, Răducăneni, jud.Iaşi

Domiciliul în fapt : necunoscut

Tata: necunoscut

Fraţi şi surori

Nr. Nume şi prenume Data naşterii Domiciliul Ocupaţia


crt.

1. L.G.C. 9.04.1997 comuna Munteni, Elevă


Judeţul Iaşi

2. L.A.C. 25.05.2000 Se află în plasament Elevă

86
familiar

3. M.I.C. 16.05.2002 Se află în plasament Preşcolar


familiar

Istoricul social şi relaţiile familiale ale copilului

Copilul P.M. s-a internat la CSC Sf.Andrei Iaşi în data de 1.02.2001prin transfer de la alte
centre cum ar fi : Centrul de Plasament Prichindel, Centrul de Plasament Sf. Paraschiva
Centrul de Plasament Sf. Nicolae.

Mama prezintă probleme psihice, are mai mulţi copii din diferite relaţii de concubinaj, dintre
care doi se afla in plasament asistentă maternală, iar doi se află în întreţinerea sa şi în prezent
nu se ştie unde locuieşte. Există informaţii ca ar locui cu unul din concubini în localitatea
Munteni din Galaţi. Tatăl este necunoscut.

Propuneri şi recomandări ale asistentului social

Întrucât copilul nu este recunoscut de tată, domiciliul mamei nu a putut fi identificat, iar
copilul necesit îngrijiri , se propune menţinerea măsurii de plasament rezidenţial în cadrul
CSC Sf. Andrei iaşi

87
PROGRAM DE ABILITARE/REABILITARE PSIHOPEDAGOGICĂ

Nume şi prenume: P.M. Data naşterii : 6.02.1999

Obiective Activităţi Durata Persoane Resurse Modalităţi Evaluare


Specialitate de evaluare
Reevaluare
Persoane
Periodice Ocazio implicate
nale

Pe termen Copilul imită


scurt formele grafice
desenate de 15-20 de Copil Hârtie, Metoda Octombrie
Să imite o adult , întâi cu min ute creioan observaţiei 2008 obiectiv
serie de forme ajutor, apoi de două Psihopeda e, îndeplinit
simple singur ori pe gog jetoane
desenate de săptămâ
adult nă Educator

Pe termen Copilul imită


mediu Să formele grafice
imite o serir desenate de 15-20 de Copil Hârtie, Metoda Ianuarie 2009
de boluri adult , întâi cu min ute creioa observaţiei obiectiv
desenete de ajutor, apoi de două Psihopeda ne parţial
adult singur ori pe gog colorate îndeplinit
săptămâ
nă Educator

Pe termen Copilul imită


lung formele grafice
desenate de 15-20 de Copil Hârtie, Metoda
adult , întâi cu min ute creioa observaţiei
ajutor, apoi de două Psihopeda ne,
singur şi apoi le ori pe gog jetoane
recunoaşte , săptămâ
nă Educator
denumindu-me

Data elaborării : iulie 2008 Psihopedagog : R.T.

88
PROGRAM DE ABILIATRE/REABILITARE
LOGOPEDICĂ

Numele şi prenumele P.M. Data naşterii : 6.02.1999

Obiective Durata Persoane Resurse Modalităţi Evaluarea


responsa de evaluare
Activităţi bile Reevaluarea

Periodice Ocazio Persoane


nale implicate

Pe termen Metoda
scurt P.E.C.E.S.fo
losind 30 de logoped Pictograme Metoda
Să indice cu pictograme minute pe observaţiei
ajutorul reprezentând săptămână Copil
pictogramelor litere
literele Educaror
denumite

Pe termen Copilul va fi
mediu încurajat să
combine 30 de logoped Pictograme Metoda
Să asocieze împreună cu minute pe observaţiei
pictogramele adultul, săptămână Copil
reprezentând pictograme
litera pentru a Educaror
reprezentând
forma silabe litere pentru
a forma
silabe.
Ajutorul
acordat va fi
diminuat
treptat

Pe termen Copilul va fi
lung încurajat să
combine 30 de Logoped Picto Metoda Octombrie
Să asocieze împreună cu minute pe grame observaţiei 2008 obiectiv
pictogramele adultul, câte săptămână Copil neândeplinit,
reprezentând două silabe se prelungeste
litera pentru a Educaror
pentru a
forma cuvinte forma Ianuarie 2009
bisilabice cuvinte. obiectiv
Ajutorul parţial
acordat ca fi îndeplinit, se
diminuat prelungeşte
treptat.

Data eleborării : februarie 2009 Logoped : C.C

89
PLANUL DE INTERVENŢIE SPECIFICĂ

Menţinerea şi Dezvoltarea Legăturii cu părinţii şi alte Persoane importante


pentru copil

Nume şi prenume: P.M. Data naşterii : 6.02.1999

Obiective Activităţi Durata Persoane Resurse Modalităţi Evaluarea


Periodice Ocazio responsa de evaluare Reevaluarea
nale bile

Persoane
implicate
Pe termen Adrese scrise
scurt către Primării De câte Asistent Telefon, Metoda
Contactarea pentru ori este social materiale observaţiei
familiei solicitarea necesar birotice
biologice anchetei
lărgite sociale la
domiciliul
părinţilor;
Contactarea
telefonică a
asistentului
social
comunitar;
Deplasare pe
teren la
domiciliul
părinţilor
dacă este
cazul;
completarea
raportului de
convorbire
telefonică.
Pe termen Informarea
mediu părintelui cu De câte Asistent Camera Metoda
Facilitarea privire la ori este social şi întâlnire observaţiei
vizitelor programul de necesar educatoare mamă-
familiei la vizită; copil
centrul de Îndrumarea
plasament şi vizitatorului
a întâlmirii către spaţiul
cu copilul. special
amenajat;
Punerea în
legăyură cu
specialiştii
centrului

90
( medic,
psiholog,
educator) :
Consemnarea
vizitelor în
regiatrul de
vizite;
Complrtsres
rsportului de
vizită
Pe termen Obţinerea de
lung informsţii cu De câte Asistent Camera Metoda Ianuarie
Consilierea privire la ori este social, întâlnire observaţiei 2009
familiei pe situaţia necesar psiholog şi mamă- obiectiv
teme socială medic copil
parţial
importanţi prezentă în
vizitării şi vederea
îndeplinit
relaţionării evaluării
cu copilil. posibilităţii de
reintegrare a
copilului în
familia
biologică/lărg
ită;
Implicarea
părinţilor în
activităţi de
îngrijire a
copiilor cu
nevoi
speciale;
Participarea
părinţilor la
zilele
onomastice

Asistent social : D.I. şi M.M. Data : martie 2009

91
FIŞĂ PSIHOLOGICĂ

Nume şi prenume : P.M.

Data naşterii : 6.02.1999

Data evaluării: februarie 2009 de psiopedagog R.T.

Tipul de dizabilitate: Autism infantil ( psihic)

Dizabilităţi asociate : mintal

Dezvoltare senzorial perceptivă: întârziată

Nivelul dezvoltării psiho-motricităţii: prezintă întârziere în dezvoltarea


motrică. Sare pe loc cu ambele picioare deodată, întâmpină dificultăţi în a sări într-un
picior. Sare peste un obstacol.urcă şi coboară singur scările, punănd alternativ câte un
picior pe o treaptă. Prezintă un comportament de auto-stimulare ( se leagănă)

Nivelul de dezvoltare intelectuală: deficienţă mentală severă. Înţelege şi


execută la cerere un ordin privind două acţiunisimple în succesiune( ia păpuşa şi adu-o
la mine). Recunoaşte poze familiare, indicându-le fără a le denumi. Completează un
încastru cu figuri geometrice, reprezintă grafic cercul, priveşte cu atenţie pozele dintr-
o carte, dând pagină cu pagină. Reproduce cu jucăriile activităţi curente observate în
grupă ( hrăneştepăpuşa, o leagănă, o culcă, etc.). îi plac activităţile casnice, imitându-l
pe adult.

Recunoaşte persoane, locuri, trasee făcute cu ceva veme în urmă, recunoaşte imagini, obiecte.
Nu-şi concentrează atenţia suficient asupra activităţilor pentru a le finaliza, fiind foarte uşor
distrasă de factori perturbatori. Are mai multă răbdare în cadrul activităţilor care îi fac plăcere

Nivelul de cunoaştere: este slabă, comuică predominant non-verbal, indicând


adultului prin grsturi obiectele pe care le doreşte. Emite vocale şi sunete compuse.
Limbajul pasiv este bine dezvoltat inţelegând comenzile adultului.

Solicită atenţia adultului venind în întâmpinarea acestuia. Contactul vizual cu adultul s-a
îmbunătăţit, sunt momente când este inexpresivă şi alte momente când prezintă agitaţie psiho-
motrică şi se bucură râzând zgomotos şi ţipând, este oscilantă, în general prezintă intres

92
pentru sarcini noi, dorind să cunoască cât mai multe detalii despre un anumit obiect sau joc.
Execută sarcini motivată de recompensă. În general este cooperantă.

Fetiţa aranjează jucăriile după ce termină activitatea, sau împătureşte sau aşează hainuţe,
deoarece îi place să fie ordine şi curăţenie în jurul ei. Danssează atunci când aude la radio sau
TV. o melodie care îi place.

Nivelul maturizării psiho-sociale: are formate deprinderile elementare de


autoservire şi de autonomie. Recunoaşte şi diferenţiază obietele de încăltăminte ale
fiecărui coleg de grupă şi leduce persoanei respective. Foloseşte periuţa şi pasta de
dinţi, se piaptănă singură. Manifestă tendinţa de a se apropia în mod ativ de alţi copii,
mângâindu-ipe cei pentru care are simpatie, jucându-se cu ei. Îi place să fie implicată
în jocuri la care participă mai mulţi copii, înţelegând şi respectând regulile jocului.

Copilul de 10 ani prezintă o deficienţă mentală moderată, la limita inferioră, alalie.


Diagnosticul medical este autism infantil, deficientă mentală moderată.

93
PLANUL INDIVIDUALIZAT DE PROTECŢIE

Obiectivul general: asigurarea unei îngrijiri de specialitate a copilului, conform


nevoilor sale medicale,într-un centru de plasament, în care să beneficieze de supraveghere
medicală constantă şi de servicii de recuperare până la ameliorarea stării de sănătate. Măsura
de protecţie speială propusa plasament rezidenţial la Complexul de servicii Comunitare
„Sfântul Andrei „ Iaşi

Prestaţii

Tipul Cuantumul Autoritatea Data începerii Perioada de


locală acordare
Cantitatea
Instituţia

Asistenţă maternal:

 hrană Conform normelor în DGASPC Iaşi De la începerea Lunar


 îmbrăcămin vigoare măsurii de
te, CSC Sfântul protecţie specială
încălţăminte, Andrei Iaşi
cazarma
ment
 produse
igienico-
sanitare
 medicamen
te
 jucării
Asistenţă de
specialitate
( medical, Conform nevoilor DGASPC Iaşi De la începerea Conform
psihologică, copilului măsurii de nevoilor
educaţională, CSC Sfântul protecţie specială copilului
psihopedagpgică, ndrei Iaşi
social )

Servicii pentru copil

Tipul Instituţia Obiective Data Perioada de Responsabil


responsabilă generale începerii desfăşurare de caz,
protecţie
specială

Persoana
responsabilă

94
Protecţia DGASPC Iaşi Asigurarea unor
condiţii cât mai
copilului CSC Sfântul bune de De la Perioada Şeful
Andrei Iaşi găzduire, începerea menţinerii Centrului şi
recuperare; măsurii de active a asistentul
protecţie măsurii de social de la
Facilitarea specială plasament Complexul
reluării, de Servicii
consolidării şi Comunitare
menţinerii “Sfântul
relaţiei cu Andrei” Iaşi
familia.

Educţie formală DGASPC Iaşi Stimulare


şi psihomotrică şi
nonformală/infor CSC Sfântul cognitivă în De la Perioada Educator şi
mală Andrei Iaşi vederea începerea menţinerii psihopeda
îmbunătăţirii măsurii de active a gog al CSC
capacităţii de protecţie măsurii de Sfântul
imitare şi a specială plasament .Andrei Iaşi
celei de
înţelegere şi
executare a
comenzilor
primate.

Sănătate DGASPC Iaşi Managmentul De la Perioada Medic CSC


patologiei acute începerea menţinerii Sfântul
CSC Sfântul şi cornice la măsurii de active a Andrei
Andrei Iaşi copilul cu protecţie măsurii de
polihandicap specială plasament

Reabilitare DGASPC Iaşi Reevaluarea


copilului de
CSC Sfântul către SEC în Conform Perioada Asistent
Andrei Iaşi şi vederea programării menţinerii social,
SEC încadrării în /planificării active a psiholog,
grad de măsurii de psihopedago
handicap, a plasament g, logoped şi
obţinerii meloterapeut
De la al CSC
drepturilor începerea
legale şi a Sfântul
măsurii de Andrei Iaşi
orientării protecţie
intervenţiilor specială
recuperatorii;

Evaluarea
nivelului de
dezvoltare a
copilului şi
identificarea
nevoilor de
dezvoltare
cognitivă şi
psihomotrică;

95
Terapie
cognitive-
comportamenta
lă;

Stimularea
limbajului şi a
comunicării;

Formarea şi
dezvoltarea
conduitelor
receptive
motrice;

Stimularea
dezvoltării
intelectuale prin
exersarea şi
dezvoltarea
proceselor
psihice;

Stimulare şi
relaxare prin
muncă şi
mişcare

Socializare şi DGASPC Iaşi Învăţare a


petrecere a conduitelor de De la
timpului liber CSC Sfântul orintare, începerea Perioada Educator şi
Andrei Iaşi cunoaştere şi măsurii de menţinerii psihopedag
adaptare în protecţie active a og al CSC
mediul ambient; specială măsurii de Sfântul
plasament Andrei Iaşi
Formarea şi
dezvoltarea
comunicării şi a
unei atitudini
civilizate în
relaţia cu
ceilalţi;

Participarea
copilului
( asistat de
educator) la
activităţile de
recreere,
distractive,
organizate de
centru;

Sărbătorirea
zilei de naştere.

96
Menţinerea DGASPC Iaşi Consilierea
legăturii cu familiei pe tema
familia CSC Sfântul importanţei De la Perioada Asistentul
Andrei Iaşi vizitării şi începerea menţinerii social şi
relaţionării cu măsurii de active a psiholog al
copilul; protecţie măsurii de CSC Sfântul
specială plasament Andrei Iaşi
Facilitarea
vizitelor la
centrul de
plasament ţi a
întâlnirii cu
familia.

Dezvoltarea DGASPC Iaşi Formarea şi


deprinderilor de dezvoltarea unor
viaţă CSC Sfântul deprinderi de De la Perioada Educator şi
Andrei Iaşi igienă începerea menţinerii psihoopedag
personală, măsurii de active a og al CSC
alimentară şi a protecţie măsurii de Sfântul
spsţiului de specială plasament Andrei Iaşi
locuit.

Reintegrarea în DGASPC Iaşi Menţinerea


familie relaţiei cu
CSC Sfântul familia prin De la Perioada Asistentul
Andrei Iaşi vizite ale mmei începerea menţinerii social şi
la centru, măsurii de active a psiholog al
convocarea protecţie măsurii de CSC Sfântul
periodic a specială plasament Andrei Iaşi
acesteia.

Servicii pentru familie

Tipul Instituţia Obiective generale Data Perioada de Responsabil de


responsabilă începerii desfăşurare caz protecţie
specială

Persoana
responsabilă

Protecţia DGASPC Menţinerea legăturii De la Perioada Asistent social


copilului Iaşi dintre familie şi copil începerea menţinerii al CSC Sfântul
( vizite, comunicare) măsurii de active a Andrei Iaşi
CSC Sfântul protecţie măsurii de
Andrei Iaşi specială plasament

Educaţie DGASPC Informarea şi consilierea De la Perioada Asistentul social


formal şi Iaşi mamei pe tema îngrijirii şi începerea menţinerii şi psiholog al
nonformală educării copilului cu măsurii de active a CSC Sfântul
/informal CSC Sfântul nevoi special protecţie măsurii de Andrei Iaşi
Andrei Iaşi specială plasament
Transmiterea de

97
informaţii către mamă
despre evoluţia şi nevoile
copilului.

Reabilitare DGASPC Consilierea psihologică De la Perioada Psiholog al


Iaşi a mamei în vederea începerea menţinerii CSC Sf.Andrei
acceptării situaţiei măsurii de active a Iaşi
CSC Sf. copilului său protecţie măsurii de
Andrei Iaşi specială plasament

Data realizării planului individualizat de protecţie februarie 2009

Minora este orientată pentru unitatea de învăţământ specială: Şcoala Specială C-tin Păunescu.

Recomandări psihologice :

- Terapie logopedică
- Stimulare cognitivă
- Stimularea sensibilităţii perceptive
- Educarea capacităţii de concentrare a atenţiei
- Socializare
- Meloterapie.

98
Genograma

Două dintre studiile de caz prezentate au fost realizate pe copii aflaţi în încredinţare la
asistenţi maternali profesionişti din judeţul Iaşi, iar două studii de caz sunt realizate pe copii

99
aflaţi în Centrul de Plasament din cadrul Complexului de Servicii Comunitare „Sfântul
Andrei” Iaşi. Studiul cuprinde două fete cu vârsta cuprinsă între 7 şi 10 ani.

Este de remarcat dăruirea, implicarea, susţinerea asistenţilor maternali care au în grijă


copii cu anumite deficienţe , de diferite boli psigice, deoarece aceştia ca şi copii normali au
nevoie de iubire, atenţie, îngrijire, sprijin, dăruire din partea persoanelor. Analizând situaţia
familiilor naturale a acestor copii, rezultă şi motivul pentru care aceşti copii au intrat în
circuitul asistenţei instituţionalizate, apoi în cadrul familiilor asistenţilor maternali
profesionişti. Aşadar aceşti copii fie au fost agresţi deoarece au anumite boli psihice si apoi i-
au abandonat, fie fac parte din familii destrămate, ori părinţii acestora au suferit adevărate
drame care au dus la imposibilitatea de a mai asigura nevoile de bază necesare copilului în
cadrul familiei naturale. Aceste fetiţe înainte de a ajunge în familia asistentului maternal
profesionist au experienţa unui centru de plasament care într-o măsură mai mare sau mai mică
sunt afectate psihic, fizic. Datorită deficienţelor care le au le sunt afectate şi capacitate
intelectuală sau de relaţionare cu alţi copii. Din punct de vedere medical fetiţele prezintă
anumite deficienţe, elemente de autism, întârzieri în dezvoltare, deficienţe motorii. Având
vârste mici şi prezentând întârzieri în dezvoltarea intelectuală acestea frecventează grădiniţa
specială Constantin Păunescu din Iaşi. Fetiţa de 10 ani manifestă comportamente agresive faţă
de ceilalţi copii din jurul ei, se adaptează greu în grupul de colegi. Spre deosebire de
atitudinea din grupul de joacă, în familie nu crează probleme, este un copil ascultător, un copil
care nu face nimic fără să ceară părerea asistentului maternal profesionist. Însă în ultima
perioadă fetiţă are comportamente agresive faţă de ea însăşi şi de aceea s-a propus revocarea
măsurii de plasament.

Fetiţa de 7 ani s-a integrat foarte bine în familia asistentului maternal profesionist. Această
măsură de ocrotire este un real succes pentru fetiţă. S-au realizat progrese mari de când este în
îngrijirea asistentului maternal profesionist. Deşi prin plasarea la asistentul maternal
profesionist sunt asigurate toate nevoile de bază necesare creşterii, educării, dezvoltării
normale, copii se confruntă cu probleme legate de adaptarea socială. Dincolo de impedimente
încredinţarea acestor copii la asistenţii maternali profesionişti le-a oferit o şansă la o viaţă
normală, la un trai decent, în cadrul unor familii care îndeplinesc anumite standarde necesare
îndeplinirii nevoilor de bază necesare oricărui copil.

Celelalte două studii de caz au copii din Centrul Maternal din cadrul Complexului de Servicii
Comunitare Sfântul Andrei, Iaşi.copii au vârsta de 9 respectiv 10 ani. Aceşti copii sunt fie

100
abandonaţi, fie provin din familii destrămate sau familii fără resurse financiare necesare
creşterii unui copil. În Centru sunt bine crescuţi, îngrijiţi, educaţi, personalul se ocupă foarte
mult de ei. Avînd în vedere că au anumite deficienţe ei fac diferite tratamente, terapii pentru
îmbunătăţirea dezvoltării fizice, psihice, locomotorii. Centrul de Plasament este o măsură
foarte utilă dezvoltării abilităţilor, competenţelor,personalităţii lor.

CONCLUZII FINALE

101
Deşi reţeaua serviciului de asistenţă maternală se extinde ntr-un ritm deloc neglijat,
cifrele arată că in fiecare an au fost formate şi angajate noi persoane. La momentul actual
numărul celor care depun cereri este foarte mic şi dintre aceste persoane foarte puţine
corespund criteriilor cerute de lege. Asistenţi maternali profesionişti sunt în mare majoritate
femei cu vârsta peste 40 de ani. Din cele observate motivaţia acestora este oportunitatea
dobândirii unui contract de muncă, dar li oprtunitatea de a ajuta un copil aflat în dificultate. În
momentul de faţă egea obligă asistentul maternal profesionist să ia în îngrijire doi copii.

Deşi principiul care stă la baza acestui serviciu de asistenţă maternală este acela că ea
constituie doar o alternativă temporară , pe termen cât mai scurt, până la reintegrarea copilului
în familia naturală, realitatea este alta. Îngrijirea în familia asistentului maternal profesionist
îşi pierde caracterul de îngrijire pe termen scurt şi devine una pe termen mediu şi chiar lung.

Mulţi copii sunt plasaşi la asistenţi maternali profesionişti deoarece familiile biologice
ale copiilor nu au resurse economice suficiente , sau nu doresc copilul în familie, dovadă
numărul mare de copii abandonaţi în spitale, în centre pentru copii.

Copii sunt diferiţi între ei chiar dacă în general toţi au caracteristici comune şi au
aceleaşi stadii de dezvoltare. Unii sunt mai diferiţi decât alţii datorită deficienţelor,
incapacităţii. Deşi au anumite deficienţe toţi copii au aceleaşi nevoi ca şi copii obişnuiţi. Ei
trebuie să comunice, să se joace, să se dezvolte, să fie acceptaţi şi iubiţi de ceilalţi, să se simtă
în siguranţă, iar pentru toate acestea au nevoie de sprijin, de ajutor.

Problematica dezbătută în lucrare este relativ nouă. Această profesie de asistent maternal
profesionist a apărut din necesitatea punerii în practică a ocrotirii copilului aflat în dificultate.
Plasamentul familial la asistentul maternal profesionist s-a dovedit a fi modalitatea viabilă
prin care copilul beneficiază de atenţie individualizată, îngrijire, educaţie, ceea ce reprezintă
un atu în procesul de dezvoltarea al copilului. Plasarea copiilor la asistentul maternal
profesionist dezvoltă efecte pozitive de ambele părţi. Acest tip de intervenţie are un caracter
protector şi de asisgurare a condiţiilor normale de dezvoltare fizică, psihică, intelectuală şi
afectivă a copilului. Pe parcursul plasamentului între copil şi asistent maternal profesionist
sunt dezvoltate relaţia de respect, de ataşament reciproc. Întorcându-mă la ipoteza şi scopul
acestei lucrări dacă copiii cu autism infantil sunt crescuţi, îngrijiţi, educaţi de către asistenţii
maternali profesionişti ca nişte copii normali făra deficienţe, fără probleme. Dacă li se acordă

102
la fel de multă atenţie , la fel de multă îngrijire ca unui copil normal, am constatat că pentru
aceşti asistenţi maternali profesionişti nu a avut importanţă că au sau nu deficienţe. Astfel
asistenţii maternali profesionişti au considerat că aceşti copii au la fel de multă nevoie de
cineva care să-i ajute , sa-i îngrijească, să-i spijine, să le ofere afecţiune. În anasamblu
ipotezele au fost confirmate, copii cu autism sunt la fel de bine îngrijiţi, educaţi. Asistenţa
maternală reprezintă o modalitate viabilă de protecţie şi integrare a copiilor aflaţi în
dificultate.

103
ANEXE

Ghid de interviu

1. Câţi copii aveţi în plasament?


2. Ce vârstă are copilul?
3. Care este localitate în care locuiţi?
4. Localitatea de provenienţă a copilului este departe de a dumneavoastră?
5. Menţineţi legătura cu părinţii biologici ai copilului?
6. Care este starea de sănătate a copilului?
7. Copilul este înscris într-o formă de învăţământ?
8. În ce clasă este în prezent copilul?
9. Aţi întâmpinat dificultăţi la înscrierea la şcoală a copilului?
10. Copilul beneficiază de o educaţie la o şcoală normală sau specială?
11. Câte ore petrece copilul la şcoală?
12. Cum se comportă copilul la şcoală?
13. Sunt progrese ale copilului decând este în plasament la dumneavoastră?
14. Îl ajutaţi în efectuarea unor teme, a unor activităţi?
15. Mai aveţi şi alţi copii?
16. Cum se înteleg cu toţii?
17. Care este atitudinea copilului faţă de membrii familiei?
18. Cu ce probleme v-aţi confruntat de când aveţi copilul în plasament?

BIBLIOGRAFIE

1. Buică B. Cristian, Bazele defectologiei, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004


2. Burcel Tatiana, Alina Tudorică, Liliana Guşu, Manualul aistentului maternal
profesionist, Editura Fundaţia Agapedia, Braşov, 2007

104
3. Cohen Simon, Autism. The facts, Edituara Oxford University Press,1998

4. Cojocaru Daniela, Copilăria şi construcţia parentalităţii: asistenţa maternală în


România, Editura Polirom, Iaşi, 2008
5. Enăchescu Constantin, Tratat de psihopatologie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000
6. Gherguţ, Alois. Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Editura Polirom,
Iaşi, 2006
7. Hâncu Viorel, Psihologie, psihopedagogie speciala si ordinatoare, Editura Pro
Humanitate, Bucureşti, 2000

8. Eric Hollander, Clinial Manual for the Treatment of Autism, Editura American
Psychiatric Publishing, 2007

9. Holt România, Ghiduri de bună practică în asistenţa socială a copilului şi familiei,


Editura Lumen, Iaşi, 2002
10. Iluţ Petru, Abordarea calitativă a socioumanului, Editura Polirom, Iaşi, 1997
11. Irimescu Gabriela, Asistenţa socială a familie şi copilului, Editura Universităţii
Al.I.Cuza, Iaşi, 2004

12. Luana Pop, Dicţionar de politici sociale, Editura Expert, Bucureşti, 2002
Marcelli Daniel, Tratat de psihopatologia copilului, Editura Fundaţiei Generaţia,
Bucureşti, 2003
13. Miftode Vasile, Metodologie sociologică, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1995
14. Miftode Vasile, Populaţii vulnerabile, şi fenomene de auto-marginalizare, Editura
Lumen, Iaşi,2002
15. Miftode Vasile, Tratat de asistenţă socială, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi,2003
16. Mitasov Tudor, Elemente de intervenţie în autism, Editura Stef, Iaşi, 2005.
17. Muntean Ana, Practici în asistenţa socială: România şi Germania, Editura Polirom,
Iaşi, 2007
18. Muraru Cernomazu Oana, Aspecte generale ale patoogiei autiste, Editura Universităţii
Suceava, 2005.
19. Mureşan Cristina, Autismul infantil, Structuri psihopatologice şi terapie complexă,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.
20. Spânu Mariana, Introducere în asistenţa socială şi protecţia copilului, Editura
Tehnică, Chişinău, 1998
21. Verza, E., Delimitări conceptuale în autism, în Revista de Educaţie Specială, nr.
2/1993.
22. Verza, Florin Emil., Introducere în psihopedagogia specială şi asistenţa socială, Ed.
Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2002
23. Watson Kenneth, Subtitute Care Providers, Editura Diane Publishing, 1994
24. Weihs, T., J., Copilul cu nevoi speciale, Ed. Triade, Cluj- Napoca, 1998.

105
25. Zanca Raluca, Asistenţa familiei şi a cuplului. Metode şi tehnici de intervenţie, Editura
Universităţii din Braşov, Braşov, 2008
26. Ordinal nr.35 din 15.05.2003 Privind standardele minime obligatorii pentru
asigurarea protecţiei copilului la asistentul maternal profesionist.
27. Legea 448 din 6.12.2006 Privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap
28. Ghidul metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilitate şi încadrarea într-un
grad de handicap
29. Ordonanţa de urgenţă 26/1997 Privind protecţia copilului aflat în dificultate
30. Hotărârea nr.679 din 12.06.2003 Privind condiţiile de obţinere a atestatului,
procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist.
31. www.autism.ro ,accesat în mai 2009
32. http://www.autismromania.ro/site/files/Brosura.pdf ,accesat în mai 2009
33. http://books.google.ro/books?q=foster+family ,accesat în iunie 2009
34. www.copii.ro ,accesat mai 2009
35. www.scribd.com, accesat în mai 2009

106