Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organizaţia Naţiunilor Unite
Organizaţia Naţiunilor Unite
Sediul central al organizaţiei este situat în New York. Cel de-al Doilea Război
Mondial nu a avut ca rezultat un tratat de pace general, cauza a fost nivelul scăzut
de solidaritate între aliaţi. Carta ONU a fost un substitut al unui tratat general de
pace. Obiectivul – menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale.
Cele mai importante ţeluri ale Societăţii Naţiunilor sunt legate de promovarea
păcii şi prevenirea războiului.
Primul şi cel mai important dintre acestea este menţinerea păcii şi securităţii
internaţionale. Aliniatul întâi al aceluiaşi articol indică şi căile utilizării acestui
obiectiv: a.) prin măsuri colective pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor
împotriva păcii şi prin reprimarea actelor de agresiune sau a altor încălcări ale
păcii; b.) prin aplanarea şi soluţionarea diferendelor sau a situaţiilor cu caracter
internaţional care pot duce la o încălcare a păcii, prin mijloace paşnice şi în
conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional.
Carta Naţiunilor Unite indică următoarele şase organe principale ale ONU:
Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul
de Tutelă, Curtea Internaţională de Justiţie şi Secretariatul General.
Cele şase organe enumerate, deşi calificate toate ca principale, se află totuşi, din
punct de vedere al independenţei şi puterii pe care o exercită, în situaţii diferite.
Două dintre organele principale ale ONU – Consiliul Economic şi Social (ECOSOC)
şi Consiliul de Tutelă – sunt plasate sub autoritatea Adunării Generale.
Destinat să facă faţă, prin „acţiuni rapide şi eficace”, unor situaţii conflictuale,
alcătuirea acestui organ, în viziunea fondatorilor ONU trebuia să răspundă unei
duble cerinţe: pe de o parte, să se limiteze la un număr restrâns de membri, iar pe
de altă parte, să aibă în compunerea sa, obligatoriu şi permanent, marile puteri
aliate în cel de-al doilea război mondial, cooperarea acestora fiind considerată o
principală garanţie a menţinerii păcii şi securităţii în perioada postbelică.
În acest cadru, atribuţiile Consiliului sunt grupate, de Carta ONU, în trei capitole
distincte:
•Capitolul VII – atribuţii în cazul unor „ameninţări împotriva păcii”, „încălcări ale
păcii” şi „acte de opresiune”, care impun măsuri de constrângere, fără folosirea
forţei urmate, dacă este cazul, de folosirea acesteia;
•să dispună o anchetă asupra unui diferend sau a unei situaţii, care ar putea duce
la fricţiuni internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend; concluziile
anchetei, întreprinsă de un organ subsidiar al Consiliului, de o comisie formată din
reprezentanţi ai statelor ori personalităţi independente, constituie o primă etapă
în stabilirea poziţiei Consiliului asupra diferendului a cărui natură urmează să o
determine;