DENUTRITIA

Definitie. Prin denutritie sau slabire se intelege pierderea in greutate, cu 10 -15%.

In functie de gradul pierderii ponderale exista mai multe grade de denutritie.
Casexia este cea mai severa forma.

Etiopatogenic se deosebesc:

- denutritia primara, care apare prin lipsa de aport al principiilor alimentare (sub-

alimentatie) si

- denutritia secundara, cauzata de incapacitatea temporara sau definitiva de a ingera

sau utiliza principiile alimentare. In continuare prezentam principalele cauze:

- boli digestive: gastrectomia, colitele, cirozele hepatice, ulcerul etc;

- boli neuroendocrine: casexia hipofizara, boala Basedow, boala Addison;

- boli infectioase: dizenteria, febra tifoida etc;

- boli cronice: cancerul, tuberculoza pulmonara, unele anemii, boli de sistem,

infectii, etc;

- abuz de toxice: alcoolism, tabagism;

- arsuri, supuratii cronice, albuminurie;

- anorexia psihica;

- denutritia iatrogena prin prescrierea de regimuri neechilibrate, sumare, prin

abuzul consumarii anumitor medicamente etc.

Precizam ca exista doua tipuri de slabire: slabul stenic, care este o stare fiziolo-gica
si slabul astenic, care este o boala (denutritie). Slabul stenic este slab
consti-tutional. El isi pastreaza vigoarea si forta de munca, consuma o ratie
calorica nor-mala sau chiar exagerata.

Simptomatologia este bogata si depinde de gradul de nutritie.

- Slabirea este semnul principal. Edemul carential poate masca slabirea.

- Astenia este obisnuita si se insoteste de scaderea rezistentei la efort si frig

(frilozitatea).

- Apar frecvent ptoze viscerale, pielea este uscata, paml rar, faciesul cu obraji
emaciati, buzele subtiri, ochii infundati, fata pigmentata, limba depapilata.

- De asemenea, apar semne diferite: puls rar, hipotensiune, polakiurie si poliu-rie,

edeme deplasabile cu pozitia corpului, amenoree, scaderea potentei sexuale la
barbati, modificari osoase, mai ales la nivelul coloanei vertebrale datorita
osteopo-rozei si osteomalaciei. Uneori pot aparea manifestari neurologice ca
polinevrite, abolirea reflexelor, insomnie, indiferenta, facies imobil.
- Semne de avitaminoza B2 (glosita cu limba rosie, depapilata, cheilita angulara) si
uneori semne de pelagra (diaree, astenie, pigmentare, eritem).

- Semne biologice: hipoproteiftemie, anemie, hipoglicemie, hipoclorhidrie, hi-

pocolesterolemie, scaderea calciului si fosforului si scaderea metabolismului bazai.

Evolutie. Cu timpul creste receptivitatea fata de multe boli, apar frecvent

com-plicatii infectioase (gripa, pneumonie, tuberculoza pulmonara), cicatrizarea
pla-gilor diminua prin scaderea anticorpilor si activitatea leucocitelor devine
deficitara.

Tratament:

- Igiena bolnavului trebuie realizata cu multa grija.

- Regimul va urmari pozitivarea bilantului caloric, crescand aportul si limitand

pierderile. Regimul va fi hipercaloric, hiperproteic, hipolipidic relativ si nor-
moglucidic. Se va prescrie o dieta echilibrata, bogata in proteine (lapte, carne,
branza, oua), cu evitarea la inceput a grasimilor care dau satietate si a dulciurilor
con-centrate. Regimul va fi largit progresiv, in etape, administrandu-se preparate
putin voluminoase, usor acidulate si reci. Proteinele vor fi crescute progresiv pana
la 2 g/ kg corp/zi, iar ratia calorica pana la 50 calorii/kg corp/zi. Reducerea sarii
grabeste mobilizarea edemelor. Laptele nefiind bine tolerat, se administreaza
zaharat, acidifiat, racit si aromatizat. Mesele vor fi fractionate si frecvente (6/zi). in
cazuri speciale, se va recurge la alimentatia prin sonda, urmata de alimentatia
lichida.