Jean Piaget

(1896-1980)

s-a născut la Neuchâtel (Elveţia)

formare inițială de biolog

unul dintre cei mai mari psihologi ai tuturor timpurilor;

întemeietorul epistemologiei genetice.

Printre cele mai importante lucrări ale sale traduse în limba

română sunt: “Psihologia inteligenţei “, ”Naşterea inteligenţei
la copil , ”Judecata morală la copil “, ”Epistemologie
genetică”, “Tratat de logică operatorie”.

Piaget a încercat să evidențieze:

 modul în care achiziționează copiii
instrumentele de bază ale cunoașterii,

 cum ajung să le transforme în mijloace

sofisticate de adaptare la mediu.
 Concepția lui Piaget despre învățare


O modificare a cunoștințelor, dar si o
construcție în care ceea ce este primit de la
obiect si ceea ce este adus de la subiect sunt
indisolubil unite.
 Concepția lui Piaget despre inteligență


 Inteligența reprezintă o formă superioară de
adaptare optimă, eficientă, în situații noi,
problematice, prin restructurarea datelor
experienței.

 Inteligenţa se construieşte progresiv prin

interacţiunea dintre subiect şi obiect.

 Dezvoltarea inteligenţei este stadială

Factorii care influențează dezvoltarea
inteligenței

1. Factori interni (capacitățile inițiale ale
individului)

2. Factori externi (caracteristicile mediului in care

evoluează ființa umana)
 
Adaptarea presupune un echilibru (echilibrare)
între organism și mediu, rezultatul
interdependenței a două procese
complementare:

asimilarea și acomodarea.
Asimilarea este un proces de integrare prin care un individ
încorporează noi informații în schemele operatorii și în
experiența cognitivă de care dispune deja.

Acomodarea presupune modificarea schemelor existente în
funcție de caracteristicile noii situații.

Echilibrarea – dezvoltarea cognitivă a copilului este

discontinuă şi cuprinde perioade de echilibru între asimilare
şi acomodare (atingerea unui anumit stadiu şi perioade de
neechilibru (trecerea de la un stadiu inferior spre unul
superior)
