Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ann Vernon PDF
Ann Vernon PDF
1
CAPITOLUL 2
● O fetita de 4 anu vine in consiliere pt. ce tatal ei, care sepsrst de mama ei, a afirmat ca mama fetitei
a abuzat-o emotional.
● Un baiat de 8 ani ajunge la consilier pt. ca invatatoarea este ingrijorata de comportamentul sau
agresiv.
● O fetita de 10 ani doreste sa vada un consilire scolar din cauza tensiunii resimtite in familie pe
parcursul procesului de divort.
● Un baiat de 12 ani este recomanadat spre consiliere de catre autoritati datorita consumului de
droguri si furtului.
● O adolescenta de 15 ani este trimisa la consiliere de catre parinti datorita perfectionismului,
anxietatii si insomniei.
● O adolescenta de 16 ani dezvaluie intr-un eseu scris pt. ora de engleza ca a trait experienta unui
viol. Profesoara, care deasemenea a observat un comportament alimentar perturbat o recomanda
consilierului scolii.
● Un baiat de 17 ani care este depresiv si cu ganduri suicidare discuta aceste probleme cu un
consilier.
Clienti si probleme asemeni acestora amintite anterior fac parte din munca zilnica a unui
consilier. Unii din acesti profesionisti au specializari in interventii speciale pt. copii si adolescenti, ca
atare si-au insusit un repertoriu de strategii specifice (eficace, folositoare), si deasemenea le face
placere sa lucreze cu problemele specifice acestei grupe de varsta.
Multi alti consilieri, lucrand cu clienti tineri resimt un discomfort in acele situatii ; ei au
putina sau deloc pegatire ori supervizare in consilierea copiilor/adolescentilor. Se simt frustrati
datorita acestora, lipsiti de autoritate sau nu inteleg schimbarile care au loc in copilarie sau
adolescenta. Se simt inapti in timpul sedintelor de consiliere, iar copiii/adolescentii pe care ii
consiliaza se simt inconfortabil si nu ofere feedback. Acesti consilieri folosesc strategii care sunt
utilizate in munca cu adultii. Sarcinile specifice adultilor probabil nu vor fi folositoare pt,
copii/adolescenti, iar relatia terapeutica nu este stabilita in asemenea cazuri sau este deficitara.
Acest capitol detaliaza de ce anume au nevoie consilierii sa stie efectiv in munca cu
adolescentii/ copiii. Tinta principala este formarea(construirea) relatiei terapeutice intre consilier-
tinerii clienti si adaptare consilierii pt. acesti clienti.
Consilierii care lucreaza cu copiii/ adolescentii ar terbui sa constientizeze cat de repede (usor)
pot « cadea in cursa » sau pot fi supraimplicati in viata tinerilor clienti. Este foarte usor a vrei sa
« salvezi » copiii/adolescentii, sa substitui parintii si sa pierzi obiectivitatea, mai ales in cazul in care
consilierul este implicat emotional in problemele clientului, incluzand vulnerabilitatea si lipsa de
autonomie a clientului. In special cu tinerii clienti, consilierii trebuie sa mentina obiectivitatea si o
limita stricta, nu doar pt. a fi de mare ajutor dar si pt. a asigura durabilitatea sedintelor de consiliere.
Consilierii pot fi deasemenea tentati de a da atentii (jucarii, daruri) copiilor. Asemenea atentii
(jucarii, prajiturele, dulciuri) pot deteriora relatia terapeutiuca, pot crea expectante, pot manipula
clientul sau consilierul sau chiar distorsiona ideea de consiliere.
REZISTENTA
PROCESUL DE CONSILIERE
4
APORTUL
Procesul de stabilire a legaturii (de cunoastere) poate implica un interviu prin telefon cu unul
dintre parinti, o intalnire fata in fata cu tanrul client si unul sau mai multi membrii ai familiei, o
intalnire doar cu clientul, sau o combinatie intre acestea si alte posibile scenarii. Ce si cat de multe se
discuta in privinta consimtamantului si confidentialitatii depinde de cine este prezent.
Orton a subliniat ca incadrul acestui proces pot fi implicate una sau mai multe sedinte, in
functie de orientarea consilierului si daca alti membrii ai familiei copilului urmeaza a fi intervievati.
Ea subliniaza importanta nejudecarii expresiilor verbale si nonverbale prezente in timpul interviukui.
Potrivit ei, acest proces (aportul) este « o parte importanat a procesului de consiliere pt. ca ajuta
consilierul in stabilirea unei relatii cu copilul si familia, care va forma o baza pt. consiliere si
terapie in viitor. Un asemenea interviu ofera posibilitatea de a « arunca o privire » in lumea
interpersonala a copilului si furnizeaza unvaloros insight in dinamica familiei. Multi
practicanti, netinanad seama de orientarea lor terapeutica, folosesc acest interviu pt. a culege
informatii care il vor ajuta sa conceptualizeze cazul si sa proiecteze un plan terapeutic. »
In cadrul acestui interviu se culeg de obicei informatii de genul : varsta
copilului/adolescentului, motivul sesizarii, data nasterii copilului, numele si varsta fratilor cu un
parinte comun, ocupatia parintilor, istoricul medical, medicamentatia, evolutia, punctele slabe si
punctele forte ale clientului, relatia de familie si relatia din cadrul scolii, activitatile si alte informatii
pertinente pt. motivul sesizarii. In cazul in care copilul este de varsta scolara, consilierul poate cere
parintilor sa solicite informatii pertinente despre performantele scolare pt. a il/o revizui, sau poate
cere parintilor sa semneze o imputernicire pt. consilier, ca acesta sa faca aceste solicitari. Daca
tanarul client este institutionalizat in centre de plasament sau in alte locatii acest tip de interviu
prezentat anterior poate nu este folositor.
Potrivit lui Semrud-Clikeman(1995), dupa adunare unor date pertinente, consilierul poate
cere parintilor sa-si expune expectantele lor de la consiliere sau dac au avut ei insisi asemenea
experiente (de consiliere). Terapeutul trebuie sasa explice parintilor ca tinerii clienti pot sa nu
experimenteze consilierea in acelasi mod ca si adultii. In cazul in care copilui nu este prezent,
terapeutul poate invata parintii cum acestia trebuie sa le explice copiilor la ce sa se astepte de la
sedintele de consiliere. Pt. copiii de 3-5 ani este indicat sa ne referim la « joaca », dar in cazul altor
copii, cel mai potrivit este sa spunem ca ei vor vedea de exemplu « un adult care lucreaza cu copiii
care au probleme la scoala ». Spunandu-le copiilor/adolescentilor despre sedintele de consiliere cu o
seara inainte sau in dimineata interviului le dam ocazia de a sa ingrijora mai putin.
CONSIDERENTE DE DEZVOLTARE
6
obiectivelor si planificarea tratamentului, dreptul de a astepta feedback si de a cere confidentialitate
sau de a opri procesul terapeutic.
Orton, deasemenea a enumerat o serie de dificultati (piedici) inerente in ceea ce priveste
parteneriatul ca fiind egal :
- in primul rand, copiii in general nu au sufice\ienta intelegere si abilitate (capacitate) de a
lua singuri decizii asupra lor, de a accepta sau refuza interventiile terapeutice
- in al doilea rand, nu sunt considerati legal competenti pt. ca nu au atins varta maturitatii
(nu sunt majori)
- in al treilea rand, copiii foarte rar vin in consiliere voluntary
Mai mult, pe langa obigatiile profesionale fata de copii, consilierul are obigatii si fata de
parinti. Consilierul in aceasta situatie trebuie sa fie pregatit sa faca fata dificultatilor acestei relatii.
Pe parcursul interviului initial si ulterior in sedintele urmatoare parintii pot opune rezistenta
obiectivelor copilului, metodelor terapeutice ale consilierului in general.
Conform expresiei lui Semrud- Clikeman « responsabilitatea primara a terapeutului este de a
proteja drepturile copilului in timp ce-si mentine obligatiile profesionale si legale fata de parinti.
Acestea nu sunt pe departe sarcini usoare.
Varsta la care copilul este considerat a fi competent pt. a furniza informatii consistenet
variaza de la o tara la alta, iar consilierul trebuie sa cunoasca legile si statutul tarii in care profeseaza.
Dorintele parintilor pot fi suprascise daca statul decide ca parintii nu raspund in mod adecvat
nevoilor psihice si psihosociale ale copiilor. In aceasta privinta, vonsilierul trebuie sa se asigure ca
atat copiii cat si parintii inteleg tipul de servicii disponibile, taxele si deasemenea petentialele riscuri
dar si beneficiile.
Deoarece adultii devin implicatii atunci cand un copil/adolescent este implicat intr-un proces
de consiliere, este foarte important de a clarifica confidentialitate problemelor lor inainte de
inceperea consilierii. Implicare parintilor poate lua forme diferite. De exemplu, consilierul poate
contacta parintii pt. a obtine informatii despre sistemul familiar si despre cum percepe parintele
copilul. Sau parintii contacteaza consilierul pt. a obtine informatii despre copiii lor- informatii pe
care au dreptul legal de a le afla. Profesorii, dirigintii si persoanele specializate (asistenti sociali) pot
solicita consilierului scolii sa dezvaluie informatii despre copii, iar agentii personali pot solicita
informatii despre scoala. De multe ori, profesorii si consilierii considera ca acesti clienti sunt « doar
copii » si regulile confidentialitatii nu se aplica. In tr-un sondaj condus de Wagner, consilierii
prescolari au fost gasiti ca fiind cei mai putini stricti in mentinerea confidentialitatii.
Consilierii ar trebui sa fie constienti ca codurille etice pertinente evidentiaza dreptul la
congidentialitate pt. toti clientii si toate alegerile clientului asupra informatiilor care trebuie sa le
primeasca cu cateva exceptii :
- cand aceasta este o datorie pt. a avertiza ori a proteja
- cand avem consimtamantul clientului de a le dezvalui
- cand regulile legale sau de rambursare o solicita
- cand este o urganta
- cand clientul renunta la confidentialitate in cazul unui proces
Chiar daca parintii au derptul legal da a fi informati, consilierul trebuie sa respecte
urmatoarele puncte :
7
- orice ancheta pt. obtinerea informatiilor de catre parinti trebuie discutate in primul rand
cu clientul, care trebuie sa fie de acord
- nu este in interesul clientului ca terapeutul sa impartaseasca informatiile, exceptie facand
cazurile im care consilierul considera ca impartasirea este necesare pt. protejarea
bunastarii copilului/adolescentului sau a celorlalti
- o relatie de incredere este bazata pe eficacitate consilierii si insista asupra faptului ca
informatiile impartasite altora trebuie sa submineze atat relatia de consiliere cat si
procesul in sine
- clientii de varsta scolara adesea doresc ca parintii lor sa stie ce spun in timpul sedintelor
si nu trebuie facuta nici o presupunere pt. a contrazice acest lucru, oricum clientul are
posibilitatea de a alega ceea ce sa fie impartasit cu altii
- procesul de consiliere promoveaza imputernicirea asupra alegerii, iar copiii/adolescentii
vor explora problemele lor si deciziile
- consilierul va incerca sa-l ajute pe tenarul client, spunandu-le parintilor ceea ce au
nevoie sa stie, dar parintii trebiue sa stie ca este alegerea clientului
- o sesiune comuna, incluzand consilierul, clientul si parintii este o optiune daca este o
probleme care trebuie discutata
- daca parintii obiecteaza in careva din aceste situatii, acestia pot decide daca procesul de
consiliere nu este mandatat sau daca se continua sau intrerupe consilierea
Majoritate parintilor sunt sensibili la derptul la conmfidentialitate a copilului lor si accepta ca
specificul sedintelor nu va fi impartasit cu ei, atat timp cat este informat despre progresele
terapeutice inregistrate.
In alta ordine de idei, in ceea ce priveste confidentialitate, Salo+Shumate subliniaza faptul ca
terapeutii ar trebui sa obtina permisiunea de la parintii care-l au pe cpoil in custodie, inainte de a
dezvalui informatia celorlalti parinti.
In ceea ce priveste confidentialitatea copiilor/adolescentilor trebuie subliniat faptul ca chiar
daca terapeutul nu divulga informatia parintilor sau profesorilor, ceea ce spune clientul in sedintele
de consiliere, terapeutul trebuie sa gandeasca ca este cazul sa impartaseasca sentimentele despre
anumite situatii, mai ales in cazul in care clientul pare a avea o nelamurire, sau in cazul in care
adultii par sa nu fie constienti de impactul unui eveniment.
In general, consilierul trebuie sa recunoasca faptul ca explicatiile lui/ei asupra
confidentialitatii vor fi procesate diferit la fiecare nivel de dezvoltare cognitiva si in functie de
vocabular. Adolescentii pot avea o neincredere activata automat in privinta confidelitatii. Tinerii
copii pot fi ingrijorati de un fapt care este prezentat atat de serios.
Urmatoarele expresii/propozitii nu vor induce frica si sunt de obicei eficiente :
« Ceea ce vorbim noi aici nu voi spune nimanui. Tot ceea ce spui este confidential. Asta inseamna ca
nu vorbesc despre asta cu nimeni. Daca imi cere cineva sa-i povestescdespre ce discut cu copiii, ma
sfatuiesc cu copiii-daca ei doresc sa nu spun nimic. Si tin cont de ceea ce spun. In cazul in care
trebuie sa spun cuiva, daca eu consider ca esti in pericol, eu trebuie sa spun cuiva care poate face
ceva in privinta asta. Legea spune ca trebuie sa fac asta. In alte cazuri, ceea ce discutam este
confidential. Deci ce parere ai despre aceste reguli pe care trebuie sa le respect ? »
8
CONCEPTUALIZAREA CLIENTULUI CA PARTE A UNUI SISTEM
Toata lumea este componenta a unui sistem variat, cum este familia, colectivul de munca,
scoala, grupurile sociale si grupurile etnice.
Toata lumea este inclusa in « relatie » Consideratiile « sistemului » sunt importante in
consilierea oricarui client, dar sunt mult mai importante in cazul consilierii copiilor/adolescentilor pt.
ca multe din probleme se datoreazaz sistemului.
Inaintea intalnirii cu tinerii clienti, consilierul ar trebui sa obtina informatii despre sistemul in
care este implicat copilul. Adultii sunt cei mai indicati (cea mai buna sursa) pt. a obtine aceasta
informatie importanta. Consilierul scolar ar putea intreba profesorii pt. a obtine aceste informatii sau
pt. verificarea performantelor scolare. Toti consilierii pot intervieva parintii prin telefon sau chiar
personal sau pot obtine aceste informatii in timpul primului contact telefonic daca parintele este cel
care suna.
Orton subliniaza importanta construirii unui parteneriat cu parintii pe parcursul acestui
contact, de ai valida si ai valoriza. Pt. a exemplifica sa luam in considerare urmatorul scenariu :
« Ben, un copil de 7 ani, care a fost recomandat spre consiliere pt. ca are dificultati de concentrare la
scoala. »
Pt. inceputul consilierii, terapeutul trebuie sa stie ca Ben este singurul copil la parinti si ca 3
zile locuieste cu mama si 4 zile locuieste cu tatal. Fiecare parinte s-a recasatorit, iar Ben are acum
frati vitregi, cate 2 in fiecare casa. Bunica vitrega are grija de Ben si de fratii lui vitregi inainte si
dupa scoala. Tatal vitreg a lui Ben are un service care este la 2 ore distanta de casa, Ben foarte rara
interactioneaza cu ceilalti colegi si recent a devenit agitat si plange incontrolabil cand un coleg vrea
sa se uite la vreo jucarie pe care Ben a adus-o la scoala. In ulimul rand scrierea lui Ben este
incomplete si intampina dificultati in a sta in banca.
Înainte de se întâlni cu un copil, consilierul ar trebui să ia în considerare unele ipoteze. Ar
putea ca problema pusa in discutie patea sa aiba o functie(de exemplu, pentru a scăpa, de a fi atent la
o situaţie, de a provoca adulţii sa comunice, de a evita sentimentul de suferinta)? Având în vedere
circumstantele,ceea ce ar putea o problemă sa protejeze sau sa reflecteze (de exemplu, alte
preocupari, sentimentele neplăcute) sau exprima (de exemplu, durere, agitaţie)? Care ar putea fi
factorii care ar putea contribui la o problemă?La Ben, de exemplu, ar putea fi pierderi asociate cu
regimul său de viaţă nou, care pot include fie puţin timp singur, fie cu schimbul de mamă şi de spaţiu
cu un părinte comun. Poate că este îngrijorat de faptul că dacă şi mama lui vitreg muta, timp cu tatal
lui va fi mai dificil de programat. El ar putea fi supărat despre toate schimbările în viaţa sa, şi s-ar
putea sa nu fi dormit bine la noapte, din cauza a tot ce a apărut în familia lui . Ambele familii ar
putea avea tensiuni maritale. Ben s-ar putea simti tulburat in ambele familii, dacă el îşi exprimă
sentimente puternice.
Chiar si forma unei ipoteze ar putea fi de ajutor,o evaluare cuprinzatoare e necesara, înainte
de a lua în considerare directia cu privire la ceea ce este la scoala . Este dificil de a izola anumiti
factori familiari fara importanta pentru problemele copiilor date fiin conditiile,complexul structurilor
familiare si schimbarile simultane de tranzitie individuala si familiare (Minuchin, 2001). Pe scurt,
consilierii ar trebui să reziste tentaţiei de a "eticheta" un copil sau adolescent bazandu-se doar pe
9
situatia deschisa de sursa aferenta . În cazul lui Ben, de exemplu,factorii sistematici de la scoala de
asemenea ar putea fi implicati in lipsa lui de concentrare.
Printre factorii de multe pertinente sistemice, consilieri trebuie să aibă în vedere contextul
cultural, atunci când analizeaza o familie. Aceasta ar include, de exemplu, statutul aculturatiei,
compozitia etnica a cartierului, preferinţele de limbă şi de facilitatea, educaţie, religie, culturale şi de
Mediul socio-cultural afectează perceptiile culturale despre idealul functional al familiei (Peralbo &
Garcia, 2000). Papilia, Olds, şi Feldman (1998) au observat că rolul anumitor arbori genealogici ar
putea reflecta valorile culturale,comportamentale si prototipurile medii. De asemenea,ei au observat
ca in general ,metodele disciplinare par să ofere în funcţie de localizarea geografică, circumstanţe
socio-economice, religioase şi de afiliere.
Evaluarea
Cateva forme de valoare sunt necesare pentru o conceptualizare cat mai corecta a clientului si
pentru un plan strategic.Vernon (1993) a recomandat utilizarea unei evaluari cat mai creative si
practice, descriind-o ca si calitativa, interactive cu procesul de cosiliere bazat pe dezvoltarea teoriei
si implicarea copilului, si alti adulti semnificativi. Pentru ca, copii si adolescentii sufera de
schimbari semnificative, o evaluare care ofera un progres cat mai cuprinzator in dezvoltarea
copilului si anumite interventii este mai folositoare decat o gramada de teste singuratice.
“ Deoarece anumite compotamente sunt asteptate la anumite varste” (Semrud-Likeman,
1995, p 10), Evaluarea trebuie sa arate ca o dezvoltare cognitiva, emotionala si sociala, (Orton,
1997). Procedurile de evaluare formale si informale pot fi folosite. Myrick (1997) a considerat
evaluarea informala potrivita pt concentrarea pe arii de dezvoltare psihica (incluzand maniera,
postura, nivelul de energie, ingrijire), dezvoltarea sociala (incluzand figurile de stil, atitudinile si
prieteniile), dezvoltarea cognitiva (incuzand logica, sensul realitatii, cosecintele, si valorile),
dezvoltarea culturala, (incluzand influente religioase si de mediu, si sensul fricii), istoria (incluzand
evenimente relevante) perspective de viitor(incluzand obiective, responsabilitatea si controlul), si
problema prezentata avand in vedere ca, niste profesori de consiliere au dezvoltat propriile lor norme
in aceste zone. Alte elemente folositoare in evaluarea informala sunt arta, jocurile, marionetele,
povestirile, activitati neterminate, activitati in desfasurare, aplicarea strategiilor de terapie (Gitli –
Weiner, Sangrund si Schaefer, 2000), cehestionare de viata si activitati scrise (Oton, 1997; Schmidt
1996). Descrierile narative ale sistemelor de familie ca raspuns la povestea initiala poate oferi
informatii valoroase referitoare la conflictele familiare acceptul parental si controlul d.p.d.v al
comportamentului in raport cu problemele prezentate ( Shamir, DuRocher Schudlich, si Cummings,
2001). Conturarea obiectivului incurajeaza clientii tineri sa fie implicit active in procesul terapeutic
si poate descoperii autointlegerea Moran 2001.
O multime de cadre pot fi folositoare in abordarea talentelor calitatilor variate in timpul
evaluarii cu copiii mici (O’ brien si Burnett, 2000). Multimodelul, multiinformarea lui Achenbach
(1990) pt diagnosticuri este o procedura de evaluare informala in care consilierul aduna informatii de
la un numar de surse pt a face comparatii intre client si alte personae de aceasi varsta in aceleasi
situatii.O abodare informala care poate fi utila in conturarea dezvoltarii interventiei este modelul
Lazarus (1976) Basic Id, a datat pt copii (Keat !979) Orton 1997, a discutat observatiile nefolositoare
de catre profesori si consilieri , in mai multe case si scoli, care s-au concentrat pe stilul de invatare
atentie, miscare si efect, expresia emotilor si interactiunii cu profesorii, parintii. Clickman si Semrud
au sugerat sa se observe pe langa client si apropiatii clientului pt a putea face comparatii d.p.d.v al
comportamentului. Clickeman si Semrud de asemenea au recomandat observarea interactiunii
parinte-copil, care poate fi de ajutor in atingerea obiectivelor si stabilirea strategiilor si de asemenea
in observarea comportamentelor variate care pot afecta relatia parinte-copil Schimidt (1996) a
avertizat ca, concluziile bazate pe procedurile informale, ca si cele bazate pe procedurile formale ar
trebui vazute in raport cu alt stil de valoare. Formal, evaluarea structurata poate implica teste
psihologice si educationale, inclusive inteligenta, aptitudinea, si instrumente achizitionate
12
( Thompson si Rudolph, 2000), personalitatea conceptiile personale si dezvoltarea creativitatii
(Vernon 1993). De asemenea foarte utilizate sunt comportamentele de verificare sau nivelele de
rating, cu atentie asupra prezentului, frecventivitate, durata si comportamente de o severitate
specifica. Clinicienii implicati a treia parte din plata trebuie sa se refere la manualul de diagnostic si
statistica al celor afectati mental (asociatia Americana de psihiatrie,!994). Pt a organiza si a
comunica informatii acest volum prezinta un format standardizat bazat pe un sistem de evalure
multiaxial. Intradevar toti consilierii ar trebui sa fie familiarizati cu DSM IV si cu diagnosticurile
commune asupra copiilor si adolescentilor (Geroski, Rodgers si Bren,1997), incluzand deficitul/
hipeactivitatea atentiei dezorganizate, dezorganizarea stresului post traumatic, dezordinea
transmiterii deprimarea si anorexia nervoasa. Cand clientii tineri prezinta simptome de deprsie,
cosilerii cu cunostinte solide asupra acestui diagnostic pot, de ex, sa administreze un instrument
specific conturat pt a evalua depresia ( Beck,1987, Reynolds 1987, 1989 ) sau sa adopte cerinte
informale cu simptome specifice. Evaluarea ei vitala nu doar pt a diagnostica dar si pt dezvoltarea
interventilor( Semrud- Clickeman 1995). Cosilierul ar trebui sa fie pregatit sa ofere informatii,
bazate pe evaluarea lui, altor consilieri cand este necesar (Schmidt, 1996).
O relatie de incredere intre consilier si client, cu privire le varsta clientului, este marca a
consilierii efective alteori abordarile teoretice difera cand problema si informatia despre ea devin
concentrarea in aceata relatie. Carlson (1990) a recomandat o abordare directa pt obtinerea
informatiei de la client cand lucreaza cu alti copii. Thompson si Rudolph (2000) au ajuns la cocluzia
ca, consilieul poate acumula orice informatie pe care clientul a oferit-o si sa indice bunavointa de a
discuta situatia.
Cand consiliezi copii, ascultarea e o calitate mai importanta decat intrebarile (Huges si Bake
1990). Unul dintre obiectivele de la prima sedinta este de a-i arata copilului ca el sau ea este intr-un
mediu de siguranta si va fi ascultat, pentru a se putea dezvolta obligtoriu. Anumiti copii formeza
usor legaturi si vobesc destul pt a-si impartasi aspecte personale (Herlihy, 1993) Semrud-Clickeman
1995.Consilierii pot intampina rezistenta daca incearca sa impinga un copil de la spate fortandu-l la
atentie la “problemele terapeutice” .Consilieii incepatori se pot simti defensivi si frustati cand un
copil “nu vrea sa vorbeasca” (Herlihy,1993,p.66 ). Cand un copil raspunde la intrebare, multi
cosilieri tind sa urmeze raspunsul cu alta intrebare. Mai eficient este de a parafraza , pt ca aceste
strategii incurajeaza expansiunea raspunsului anterior (Thompson si Rudolph, 2000). Cu cat
consilieii insista mai putin cu atat mai mult copii le vor spune ( Greenspan, 1981). Intuitiv copii au
incredere si se deschid in fata acelora care-i plac si-i inteleg ( Thompson si Rudolph, 2000, p.149).
Erman si Lampe(1996) au avertizat asupra impacientaii atunci cand raportul este intarziat. Copiii
abuzati, de ex., pot fi alerti la posibilitatea de deceptie (Bugental Shennum, Franck Elecman,2001) si
de aceea e mai greu de a crede un cosilier. In general cosilierul trebuie sa fie deschis in fata nevoilor
si preocuparilor clientilor tineri, acordand atentia al ceea ce copilul simpte si sa gaseasca modalitatea
de-al ajuta fara a avea o sedinta rigida si fara a-l judeca (“aceasta nu este deloc cu ceea ce consilierul
trebuie sa se confrunte”). Cand un consilier reflecta asupra sentimentelor (“pari fericita in legatura
cu aceasta”;”pari trist azi: “am simtit ca esti ingrijorat in legatura cu tatal tau”), clientii tineri se simt
auziti. Cand un copil crede in mod incorect ca problema ar trebui sa fie evidenta pt consilier, ca in
13
situtiile cere de la scoala de consilier, cosilierul poate spune, “ Banuiesc ca este ceva ce ti-ar placea
sa-mi spui. A-i putea sa ma ajuti?” . Valoare rabdarii consilierului in a strange informatii si a unei
abordari care nu urmareste o anumita directie poate fi vazuta in urmatoarea relatare.
Matthew, zece ani, a fost terorizat la scoala. El a venit sa vada scoala consilierului pt ca
profesoara lui a remarcat ca el,nu-si facea temele si nu era activ in clasa. Nici unul dintre parintii lui
Matthew nu a obsevat nimic care sa duca la aceasta cauza. In intalnirea cu consilierul Metthew a
parut timid si serios poate chiar sperit in timp ce el si cosilierul au fomat” un tablou in preuna, ei au
vb despre oameni cu care el a trait, respectiv de profesoara lui, cainele lui si ceea ce a facut el cand
ar fi putut sa faca orice ar fi vrut. El a lucrat apoi cu grija. In timp ce el face asa, consilierul l-a
intrebat daca se intreba ce fac consilierii. Rspunzandu-I lui Matthew care a dat afirmativ din cap,
consilierul a spus, ‘ copiii pot sa povesteasca consilierilor despre orice doresc ei, sau gandesc, sau
despre ceea ce sunt suparati. Cosilierii sunt buni ascultatori. Dar aceea ce spun copiii depinde de ei.
Apoi Matthew a ales cateva markere si a inceput sa deseneze pe o hartie. In timp ce el desena
consilierul a facut afirmatii nonevaluative desre culori si umbre. Cand cosilieul se pregatea sa-l
trimita inapoi pe Matthew ea ia spus ca i-a facut placere sa vorbeasca cu el si ar mai vrea sa mai
faca asta. Matthew a parut fara dorinta de a pleca, si a luat o alta foaie pe care sa deseneze. Dintr-o
data cu lacrimi in ochi el ia spus despre terorizare. “suna infricosator a spus consilierul”. Mattehw i-a
spus ca s-a temut ca tatal si fratele mai mare l-ar fi numit plangacios si ia spus ca stia ca parintii lui
se vor certa pt ceea ce ar fi trebuie sa faca. El a spus ca fratele lui mai mare l-a lovit cu regularitate pt
“ a ma invata sa nu fiu plangacios”. “Nu te simti foarte bine in legatura cu aceasta”, a replicat
consilierul, raspunzand cu simpatie la expresia lui suparata. Matthew a admis ca s-a simtit nervos si
ranit. In urmatoarea sedinta. Ei au interactionat mai depatre intotdeauna cu consilierul pe urma lui
Matthew, aprobandu-i sentimentele si punand intrebari deschise, pt a deveni informata in legatura cu
secventele si situatiile referitoare la terorizare.
Urmatoarea relatare a muncii unui consilier la scoala cu Maya ilustreaza valoarea eficientei
ascultarii si folosirea unei activitati structurata. Profesoara Mayei a recomandat ca fetita lor in varsta
de 10 ani sa fie dusa la scoala de consiliere pt ca profesoara a observat cearcane in jurul ochilor
Mayei si era fara viata. Maya si consilierul au inceput prin a explora jucariile in salonul de consiliere
si conversa calitatiile Mayei prietenii ei si interesele ei. In timpul activitatii care a implicat opozitii
complete “ cand a fost mica…. acum….” Maya a spus “ cand am fost mica m-am temut de monstrii;
acum ma tem de intuneric”.Ea a adaugat, Chiar ma tem de intuneric” Pe masura ce conversatia
inainta s-a desvaluit probleme de somn temeri in legatura cu accidentul, temeri in legatura cu
moartea si neluarea in seama a fricii ei de catre parinti. Consilierul a normalizat fricile Mayei
spunand, “multi copii se tem de intuneric sau de ceva. Este in ordine. Nu este nimic in neregula cu
tine. Ma intreb ce putem face pt a te putea ajuta in legatura cu frica de intuneric. Ei au decis ca Maya
sa-i intrebe pe parinti despre o amintire si sa-I citeasca o poveste inainte de a adormi. Consilierul si-a
exprimat increderea ca, prin munca Maya va fi deveni din ce in ce mai buna in a-si stapani fricile, Ei
au convenit ca Maya se va intoarce intr-o saptamana pt a-i spune consilierului cum merge practica.
Cu cunostiintele si promisiunea Mayei consilierul s-a intanit cateva zile mai tarziu cu mama
Mayei. In timpul intalnirii el a normalizat fricile implicand-o pe mama in explorarea unor strategii pt
Maya si au explorat alte suse posibile de anxietate. Mma a spus ca ea a stat la telefon pana tarziu
vorbind despre recentul accident si spitalizarea verisorului Mayei. Consilierul a observat limbajul
infricosator al ei si usor a exporat cu ea posibilitatea ca pesimismul si exagerarea intamplarii intr-o
14
familie infricosatoare poate avea un impact asupra Mayei. Mama Mayei a spus ca a fost exagerat de
protectiva cu Maya de la accident si ar fi putut fi chiar ea nervoasa inainte de a adormi. In concluzie
consilierul ia trimis mamei un mesaj de incredere, “sunt sigur ca vei descoperi cum sa o faci pe
Maya sa se relaxeze inainte de a adormi si cum sa o faci sa stie ca vei fi acolo ca s-o protejezi cand
noi devenim din ce in ce mai destepti in legatura cu acest lucru”. Ca rezultat al acestei discutii
consilierul a fost mai informat, planificand sa nu discute de accidentul verisorului la sedinta viitoare
pana cand Maya nu v-a aduce vorba despre asta.
Profesorii si administratorii adesea astepta de la scoala de conilieri sa indrepte repede
problema comportamentului unei clase, poate doar in 15. Cand o solutie rapida pare posibila si cea
mai buna, consilierul poate aproba un model de consiliere instructiv( vezi cap5). Consilierul poate
decide oricum ca cel mai bun curs este de a lucra pentru stabilirea unei relatii. Interactiunea pasnica,
chiar si pt cateva minute de cateva ori pe saptamana poate fi cheia altor progrese. O aparenta
abordare, incuzand datele problemei prezentate, poate atrage atentia unui copil incapatanat. Aeasta
abordare a fost folosita in scenariul urmator in care un copil tocmai a fost inlaturat dintr-o clasa de
educatie fizica pt ca avea probleme de comportament: pari un copil interesant iar mie imi plac copii
interesanti . De obicei este placut sa-i cunosti. Cateodata sunt plini de surprize iar asta face munca
mea interesanta si asta e bine. Suna ca si cum ai fi plin de curaj. Crezi ca am dreptate? Poate putem
sa pierdem timpul pe aici si sa incepem sa ne cunoastem.
Clark (1993) a oferit un ex ajutatator a unei situatii in care interventiile consilieruluiau fost
premature in intentia de a presa parintii si profesorii. Chiar daca discursul consilierului a parut sa fie
prea intim pt ca o reletie nu a fost suficient de stransa . Aici ca la multi alti clienti a fost importanta
increderea in procesul de consiliere si concentrarea solida asupra relatiei (p.25 ).
Utilizarea intrebarilor
Multi copii si chiar si unii adolescenti beneficiaza prin a avea ceva cu care sa se potriveasca in
oficiul consilierului. Fiecare consilier care lucreaza cu clienti trebuie sa aiba mai multe jucarii
potrivite, materiale pt expresii careative hartie de desenat si markere de calitate si puzzle-uri pt
clientii care simpt nevoia de a se indeparta de la intensitatea situatiei nevoia de a-si diminua
constiintele, sau au nevoie de a fi ajutati prin expresii sau vorbe(vezi cap 4, pt o discuti pt
terapie).Aaron, 13 ani, a parut nervos cand a sosit de la prima sedinta a lui de consiliere. El nu a
avut nici un contacy visual Cu consilierul si a raspuns dar cu monosilabe cand a incercat sa-l implice
in conversatie. Consilierul a stiut ca familia lui Aaron a fost traumatizata recent de catre tatal lui
violent. Pt a-l ajuta pe Aaron sa se simta in siguranta ea a mutat superficial mai multe lego-uri
superficiale intre ei si a inceput sa construiasca ceva invitandu-l pe Aaron sa faca la fel. In curand
doar Aaron avea sa fie implicat in joc. Dupa o mica discutie, consilierul a spus: “Am inteles ca viata
ta a fost dificila in ultima vreme .Dar nu stiu multe despre asta. Ce ar trebui sa inteleg ca sa-mi fac o
idée despre cum este ?”Aaron a continuat sa-si tina mainile ocupate cu jocul in timp ce devenea
implicat in dialog, discutand despre temerile lui de copil mai matur care incearca sa-si protejeze
fratii. Comentariile lui au fost incisive. De altfel el nu a avut contact vizual cu consilierii, el a parut
mult mai constincios si mai mult capabil sa se concentreze pe sentimentele si gandurile lui cand
mainile lui erau ocupate.Vorbitul a fost esential timpul primei sesiuni cu Sonja,9 ani care a fost
diagnonsticata atentie-deficit/hiperactivitate si a fost descrisa ca fiind zgomotoasa in clasa.
Consilierul a intrebat-o pe Sonja daca i-ar placea sa stea cu ea pe podea si sa se joace cu papusi in
miniatura.In timp ce Sonja se juca ele au vorbit incet despre interesele ei si despre ce i-ar placea sa
faca cu parintii ei, care sunt divortati de 2 ani. Consilierul a spus”am inteles ca tu si cu parintii tai v-
ati inteles asa ca poti fi cu amandoi in fiecare saptamana. Cum iti place tie?” Sonja a fost calma in
timp ce discuta despre divort dar a fost agitata si trista cand a vorbit despre noul copil al mamei ei.
Discutand a parut sa o ajute sa se concentreze in a-si exprime sentimentele in loc sa fie coplesita de
ei.Ea s-a pierdut pentru moment in discutia cu copilul(bebelusul) dar a ramas concentrata la
problemele copilului si la relatia cu mama ei. Consilierul Sonjei nu a facut nicio referire cu privire la
varta ei in timpul sesiunii cu privire la discutie, este important sa nu se faca evaluari despre calitatea
constructiilor, desene sau dialog. Adolescentii in mod special sunt adesea ingrijorati in legatura cu
evaluarile deespre ceea ce fac si procesul inceteaza sa fie expresiv sau distractive. Comportamentul
copiilor ar trebui sa fie vazut in raport cu alte comportamente ale lor desi a desenat poate usura
procesul ei de asemenea pot sa fie creativi doar de dragul de a fi creativi.In adaugare, a avea un
moment creative si a avea ceva sa fie ocupat poate ajuta la construirea reletiei de consiliere cu un
copil sau adolescent (Orton1997).Cateodata desigur continutul desenelor poate oferi informatii de
baza despre membrii familiei portretul relatiilor de scoala sau transmiterea cerintelor,de ex, un copil
de 6 ani nesolicitat, deseneaza portretul preferat in timpul unei sedinte de consiliere.
16
Transmiterea feed-back-ului despre ei insisi
De Iong si Berg(1998) au discutat beneficul potentialului terapeutic de a reda complimente
bazte pe realitate in interesul de a construi increderea si de a reda speranta in particular cand
consilierul este direct fata de gasirea de solutii mentionand ca puterea trecutului si succesele sunt
importante”ex perientele din trecut utile sunt acelea in care clientul a crezut sau a facut ceva care ar
fi putut duce le dezvoltare curenta a dificultatilor .Aceste experiente sunt sccesele trecute ale
clientului(p.31). Copiii au nevoie sa primeasca informatii si feed-back-uri despre ei insisi. Afirmarea
copiilor nu este niciodata de neluat in seama si cu timpul, discursurile credibile ajuta la construirea
relatiei dintre client si consilier. Valoarea claritatii Feed-back-ul pozitiv este clar prezent in
urmatorul episod impartasit de un consilier mai in varsta.
Talia, de 15 ani, a fost abuzată sexual de un băiat mai mare timp de mai mulți ani înainte să
vină la mine. Până în acel moment nu se făcuse nimic. Părinții Taliei erau rușinați și au învinovățit-
o. Mesajul primit de ea era: „E vina ta. E ceva în neregulă cu tine.” Această informație era greșită. I-
am spus Taliei ce trebuia să se fi întâmplat, că nu era rea și că nu făcuse nimic nepotrivit. Familia ei
nu știace să facă în legătură cu ce se întâmplase. Le era frică, astfel că au reac ționat într-un mod
nepotrivit. Era normal ca ea să fie supărată. Și era normal ca ei s-o fi înțeles greșit.
Apoi am descris scena ipotetică în care mama Taliei s-ar fi comportat potrivit. În acea scenă,
Talia i-ar fi spus mamei ce s-a întâmplat, iar mama ar fi ascultat-o și ar fi făcut-o să se simtă în
largule i, apoi i-ar fi spus că nu e vina ei, i-ar fi promis că o va proteja și ar fi ajutat-o să ceară ajutor.
În acea scenă, mama Taliei ar fi sunat la poliție, care ar fi vorbit cu amândouă ulterior pentru a afla
mai multe informații. Poliția ar fi arestat băiatul, iar mama Taliei ar fi dus-o la medicul de familie.
În fiecare zi, mama Taliei i-ar fi spus că nu a fost vina ei şi că ea nu a fost o persoana rea.
Am încurajat-o pe Talia să-şi imagineze acea scena în fiecare zi şi să se auto-incurajeze, de
vreme ce ea a fost prea mare pentru a fi zguduita de mama ei acum. Dar ea ar putea obţine
imbratisari de la mama ei, adevarate-imbratisari. Săptămâna următoare, a povestit că ea şi mama ei
au avut prima lor conversaţie susţinuta vreodată despre incident. Ele au plans şi s-au îmbrăţişat şi ea
a simtit ca ar putea fi eventual capabila să o înţeleagă şi să ierte pe mama ei.
Prin furnizarea de feedback exact al Taliei şi afirmarea acestuia, consilierul a ajutat-o sa-si
inteleaga sentimentele si de a merge mai departe.
Afirmarea neconditionata
Oferirea unei perspective necondiţionat pozitive, congruenta si empatia sunt esenţiale pentru
toate relatiile de consiliere (Orton, 1997). Consilierii folosind o abordare nondirectiva, cel mai
probabil, utilizeaza perspectiva pozitivă necondiţionată, impusă de Rogers (1957) şi trebuie să se
abţină de la morala, de luare a hotărârilor judecătoreşti, diagnosticarea, sau concentrarea pe soluţii.
Conform Thompson şi Rudolph (2000), copiii sunt mult mai sensibili decât adulţii in
relatiecu ceilalti. În exemplul cu Talia, ea a beneficiat in consiliere de afirmare şi necondiţionata
acceptare .In aplicarea lui Rogers "persoană cu abordare centrată de lucru cu copiii, Thompson şi
Rudolph au remarcat faptul că, deşi unele situaţii cere consilierilor de a lua un rol activ", chiar şi
copiii mici pot distinge între comportamente pozitive şi negative şi sunt în măsură de a alege pozitiv
17
o dată ce consilierul a stabilit un dialog deschis, în care sentimentele şi emoţiile pot fi difuzate şi de
conflicte de rezolvat "(p. 149).
Această abordare este cea mai eficientă atunci când clienţii lor consilieri predau despre
problemele lor situaţii, consiliere cu practica şi de a asculta activ, folosind rezumat de stat şi de
reflecţie. În acest fel, consilierul comunică ca clientul este în valoare si inţelegere si intelege ise
intampla.
De multe ori, copii şi adolescenţi au nevoie de cineva alaturi cand trec printr-o perioada
grea.. Un tiner, care a fost agresat sexual ca un copil nu ar putea fi gata de a vorbi pe larg despre
asta, dar poate fi nevoie de cineva care să ofere acceptare. Un copil care se confruntă cu parintii lui
"divorţ poate fi nevoie de asigurărea că sentimentele lui sunt normale şi că el este un om demn. Un
adolescent cu depresie poate fi în imposibilitatea de a numi problema, dar un consilier poate oferi
unele incurajari de stabilitate şi de afirmare. Consilierii care sunt gestionati de îngrijire limitată au
mai puţin posibilitatea de a "sta" cu clientii cu distres mare ,
În ciuda acestor constrângeri, consilierii, pot oferi sprijin important. Am, observat
numeroase cazuri, în afară de şcoală şi de setările de la copii şi adolescenţi, care a supravietuit
perioade de timp de ideaţie suicidară în timp.
Spune adevărul
Rudolph şi Thompson (2000) au discutat dilema faţa deconsilieri că atunci când copii par să
fie exagerati in a câştiga atenţia sau simpatia. o declaraţie sau un text poate interfera cu menţinerea
unui raport de încredere ¬ navă, în special dacă toate sau o parte din poveste este adevărată. Într-o
strategie este de a utiliza, spunând, de exemplu, "povestea asta ma deranjeaza, Se pare ciudat ca un
lucru să se întâmple. Va trebui să se gândească la asta." Un răspuns ca acesta oferă copilului o şansă
de a modifica un text, evitând în acelaşi timp o provocare. Alte răspunsuri eficiente a include aceste:
"Care părţi din text care crezi că ar trebui să cred despre cele mai?" "Trebuie să am să-mi spui mai
multe despre faptul că"; "Pun pariu unii oameni ar putea crede că a fost ciudat pentru cineva de
vârsta ta," toate de care să ofere posibilitatea pentru copil pentru a extinde sau retrage.
Consilierii trebuie să fie judiciosi în utilizarea lor de auto-dezvăluire, cu copii şi adolescenţi,
atingerea unui echilibru între terapii eficiente rigide de griji, nechibzuit, inutile şi de auto-dezvăluiri
(Renik, 1999). Consilierea ar trebui să rămână concentrata pe tinerii nu client şi să fie deplasate spre
consilier. Acesta poate fi tentant de a spune, "Când eram de vârsta ta", sau "o dată am avut o
experienţă similară", dar, mai ales cu adolescenţi, de înaltă calităţii aerului este de mai bine de
ascultare activă (Nichols, 1995). Puţini adolescenţi cred că oricine altcineva, mai ales pe cineva mai
în vârstă decât sunt, ar putea fi avut o experienta similara de a lor (Elkind, 1981). Tinerii au nevoie
de, un obiectiv care validează experienţa lor ca unicat şi important. La risc, copii şi adolescenţi, în
special, aprecieza stabilitatea ascultarea care nu este auto-absorbit.
O pozitie "One-Down"
Prin a lua o poziţie în jos, consilierii pot obţine informaţii de la clienţii tineri în timp ce-
iincurajam. Consilierii nu ştiu lumea copilului sau adolescentului, şi ei nu vor afla despre el prin o
pozitie de superioritate. Mai eficientă este aceasta: "Invata-mi despre ... [viata ta; dvs. de tristeţe;
18
fiind 13; dvs. de probleme de somn]." Clienti apoi poate "spune ca stiu mai multe despre viata lor
decat consilierul face ,, (Thompson & Rudolph, 2000, p. 134). Consilierii sunt instruiţi pentru a
explora lumea de toate felurile a clientil, inclusiv copii şi adolescenţi. În aceste explorari, fiind "mai
puţine indicii ¬" poate fi extrem de util. Comentarii, cum ar fi următoarele pot fi eficiente informaţii
despre lumea clienţilor:
"Nu îmi pot imagina cum e sa fi de 9 ani si mama ta avea să vă spun că ea şi tatăl tău o
sădivorţam."
"Ajutaţi-mă să înţeleg cum e sa iti vizitezi tatal la spital spital pentru a vizita tatăl tău ".
"Nu sunt în lumea ta, asa ca nu stiu ce tipuri de droguri sunt acolo. Ce ar trebui să înţeleaga
despre droguri adulţii,in aceste zile?"
"Poate ai putea să mă iei în jos până la auto-mecanica şi sa imi arati i mprejurimile.
Sunt cu adevărat nu foarte priceput la maşini."
Când spui despre lumea lor, copii şi adolescenţi e nevoie de ajutor pentru a putea găsi cuvinte
pentru a descrie sentimentele lor. Comentarii, cum ar fi următoarele ar putea ajuta:
"Dacă aş fi în pantofii tăi, mi-ar fi, probabil, senzaţie de un pic de frica." "Asta sună foarte
confuz".
"Cred că dacă cineva s-ar destrăma asa, as putea ajunge foarte furios," Unii copii care l-am
cunoscut s-au simţit tristi că atunci când s-a întâmplat cu ei.
19
Utilizand exerciţii structurate
Folosind aceste exerciţii (Peterso, 1993, 1995; Vernon, 1998a, b, c) poate fi eficientă cu toati
copii şi adolescenţi, este util mai ales c clienti reticenti. Consilierii pot structura şi folosi pix şi
hârtie de activităţi sau orale, cum ar fi următoarele au mare potenţial pentru construirea încrederii,
ajutând timizii copii şi adolescentii " i asi găsi cuvinte pentru a spune, "şi oferirea de informaţii
despre capacitatea de dezvoltare şi de:
Teză provine (de exemplu, "Sunt eu cel mai probabil atunci când am....")
(Peterson,1993,p.19)
Liste de verificare (pentru mamă sau copil, inclusiv declaraţii, cum ar fi, "coilul meu pare odihnit în
fiecare dimineaţă, atunci când el / ea începe a doua zi";"Ma simt adesea inconfortabil la scoala.")
Contributia de exerciţii (de exemplu, "Pe o scara de la 1 la 10,cât de mult nu sunteţi de acord
cu următoarele afirmaţii?")(Peterson,1995) Stres-sorters (Peterson, 1993, p. 158) Joc de rol (de
exemplu, "tu fi tu, si am sa pretind ca sunt un tiran, în sala de clasă. Se practică cu câteva din
strategiile pe care le-am vorbit despre"). Scenarii scrise care prezintă situaţii problematice, cum ar
fi data de viol, comportament agresiv, sau nu adecvat, fiind hotărât(Peterson, 1995, p. 146) De auto-
evaluare foi (e / 4., "Mama mea crede că eu sunt ......;" Tatal meu crede ca eu sunt ......; "meu de
profesori cred că eu sunt ... *"; "meu prieteni cred că sunt... cred ca eu sunt ......)
(Peterson,1993,p.119) Exerciţii de auto-monitorizar (Vernon, 1993, p. 30) Rolul-exerciţii de
explorare (Peterson, 1995, p. 94) Jurnale; auto-compunere cântece, poezii si
povestiri(Vernon,1993,pp..27-28). Developmentally este cazul activităţilor care furnizeaza un bun
început pentru auto-exploraţie şi, de asemenea, pot fi utilizate în întreaga relaţie de consiliere clienti
pentru a ridica conştientizarea de sine şi de alţii şi să îi sprijine în rezolvarea problemelor.
Adolescenţii necesită abordări diferite de cele utilizate cu copii mai mici. Încrederea este
adesea greu de a se atinge cu adolescenţi decât cu copiii. Raportul poate
fi mai subtil. "Ce este de unghi?" acestea de mirare. Unii adolescenţi, pot fi suspiciousi in
conversaţie, ele au intrat şovăielnic într-o discuţie de motociclete, despre care ambele au avut
considerabil de cunoştinţe, şi adolescentului a devenitinteresat. Câteva minute mai târziu succesul
consilierului prinfolosirea metaforei pentru a accesa o problemă importantă, şi-a îmbunătăţit
rapoartele de comportament şi de răspuns la adolescent.
Agenţia şcoală şi consilieri indică faptul că este important pentru consilieri de a fi interesat de
adolescenţi personal, dar nu pentru a fi fortata. Când au venit la consiliere, mulţi adolescenţi simt pe
care le-au fost "amortizate" de familie, profesori, administratori, şi probabil chiar şi colegii de
breaslă. Prin urmare, ei trebuie să simta că sunt luati în serios, respectati, şi nu judecaţi de către
consilier. Vor fi acceptati necondiţionat indiferent cât de ciudate, sunt încercarile de a fi. Ei de
asemenea, nu trbuiesc "împinsi". este mult mai uşor acceptată atunci când ei cred că este ideea lor,
nu de consilier impinsi.
În timpul sedintelor, adolescentul sa se simta ca fiind respectat. În plus, ei au nevoie de spaţiu
şi de exprimare. Aceste comportamente ar putea fi noi pentru adolescenţi, care pot fi folosite cu
adutii.Următoarele exemple de răspunsuri ilustreaza reactivitate scăzută şi respect:"Am furat o
20
Toyota o dată." (Consilier: "Deci, ce se întâmpla în viaţa ta când ai furat Toyota?")"Ca şi când a
venit la clasa noastră şi a vorbit despre violenta, despre un tipcu care am iesit? Asta s-a întâmplat cu
mine."(Consilier:"Imi pare asa de rau ca ai avut experienta asta.Este posibil să fi fost greu să-mi spui
asta, dar mã bucur cã ai făcut.) "Uneori, mă simt aşa de rău că m-am speriat rău de la cum ma simt."
(Consilier: "Sună înfricoşător să te simti aşa de rău. Spune-mi mai multe despre asta. Ce crezi
despre? Ce este înfricoşător?")
Raspunsurile bomba , cum ar fi cele din exemplele anterioare, pot fi teste pentru consilieri .
Pentru consilier, sa fie bun de ascultat şi de muncă necesită mici reactii emotionale (Nichols, 1995).
Echilibrul si atentiiile, mici de reacţie de răspunsuri poate ajuta clienţii tineri,deoarece problemele
pot fi dificil de abordat.
Poate că, spre deosebire de experienţele de acasă, echilibrul, atentie, afirmare, de validare
exista şi va conduce la încredere. Poise"Wow! Asta sună ca o situaţie foarte dificilă." În fapt, o
astfel de declaraţie poate servi ca puternic de validare. Poise înseamnă, de asemenea, amintind de a
verifica posibilitatea de a exista ideaţie suicidara. Adolescenţi, pentru că, uneori, sunt utilizate
pentru a le judeca adulţi şi părăsirea ei, de asemenea, nevoie de consilieri care să demonstreze că
sunt acolo "pentru drum lung." Autoritatea la Adolescenti putea să fi modelat strămutate mânie,
stare de instabilitate,. adolescenţi sunt în teritoriu incert, din care o parte este procesul de
diferenţiate de la părinţi.
Client: "Am făcut ceea ce ai spus. I-am spus tatalui meu am vrut sa vorbesc prietenul meu [in afara
de scoala]. El m-a pedepsit pt. o luna
Consilier: "Tatăl tău poate fi speriat pentru tine, şi s-ar putea sa nu ştiu cum să vă protejaţi Dar a
fost un lucru bun sa vorbesti cu el. Sunt bucuros să crezi că ce vorbesc poate fi de ajutor. Sper că
veţi putea să vorbiti despre lucruri de genul asta cândva. Imi pare rau ca ai fost pedepsit. "
Oferirea de sfaturi
În general se consideră că consilierii sunt cei care dau sfaturi, iar în consilierea tinerilor este
într-adevăr tentant. Rudolph şi Thompson (2000) a cerut consilierilor de a rezista la această ispită:
Consilierii care cred în unicitatea, în valoare de, demnitate, responsabilitate şi de a
individuale şi care cred că, având în condiţii corespunzătoare, persoanele fizice pot face alegerile
corecte pentru ei sunt reticente în a oferi consiliere în rezolvarea problemelor de viaţă. În schimb,
acestea au utilizare a cunoştinţelor lor de consiliere şi de calificare, pentru a ajuta clienţii in a face
alegeri responsabile şi, în efect, învăţaţi cum să devină propriul lor consilier.(p.44)
Aceşti autori au subliniat pericolul de a crea dependenţă clientilor tineri, ca urmare
încurajându-i să se bazeze pe adulţi să facă decizii pentru ei. Conform Erdman şi Lampe (1996),
22
"consiliere oferind soluţii sau mai transmite o lipsă de încredere în capacitatea copilului de a rezolva
probleme"(p.376).
Când clienţii, chiar şi copiii mici, simt responsabiliatytea, ele sunt mai multe şanse de a
continua să crească, sustinerea lor de explorare independent, şi găsi propriile lor forte şi strategii în
viitor. În caz de 9 ani Sonja, al cărui caz a fost introdus mai devreme în acest capitol, de consilier ar
putea spune asta:
Sunt foarte impresionat de ceea ce ai făcut. Ai spus ceva care a fost foarte, foarte important,
şi tu ai spus-o în limba matura. Tu mi-ai spus cum te-ai simţit foarte bine despre noul copil. Asta a
fost frumos. Sunt surprins, pentru că nu ştiam că ai putea face. Nu aţi tânguit. Tocmai ai spus-o! Am
pus o întrebare pe care ai putea avea orice fel a răspuns aţi ales. Şi tu ai ştiut cum să o fac. Asta e
aşa de important pentru a fi capabil de a spune oamenilor exact ceea ce simt. Când ai nevoie pentru
a face asta din nou, veţi fi gata. Cum te-ai simtit sa imi spui?
Myrick (1997) distinge între-aici şi-acum, şi apoi şi-acolo în timpul procesului de consiliere.
El se referă la ceea ce se întâmplă în prezent între consilier şi client; acesta din urmă se referă la
sentimentele şi evenimente din trecut. Aici-şi-acum declaraţiile consilierului il ajuta pe client să
exploreze în profunzime chestiuni şi sunt susceptibile de a fi intens, intim, şi personale. Ele sunt un
potenţial pericol, dar sunt de asemenea puternice şi emoţionante.Declaratiile consilierului apoi, şi-
acolo pot fi folosite pentru a fi difuze, de intensitate de la momentul prezent şi, de asemenea, poate
fi adecvată la început de consiliere, în care sunt mai puţine sanse de pericol. Declaratiile Aici-şi-
acum pot fi eficiente în a face cu rezistenţă: "Spune-mi ce vă simţiţi acum. Sunt sensibil o reacţie la
ceea ce am spus."
Afirmarea de rezilienţă
Consilierii de asemeneapot incuraja clientii tineri prin afirmarea lor de rezilienţă, descrisa de
Higgins (1994) ca un "proces activ de auto-incurajare şi de creştere," a fi "capabilă să negocieze
provocări semnificative pentru dezvoltare, dar constant, de completare snap înapoi", pentru a
completa important de dezvoltare a sarcinilor cu care se confruntă în care acestea le cresc "(p. XII).
Rezilienţa poate media efectele din dificile circumstante. Nimeni nu poate fi observat un copil de
forte în acest sens, încă aceste forte ar putea fi cruciale de a lui sau ei de zi cu zi de supravieţuire.
Un consilier care vorbeste despre aceste anunţuri de punctele forte şi vorbeşte cu încredere de la
locul lor în "un viitor mai bun" ofera optimism într-un moment critic în timpul de dezvoltare. După
ce sa remarcat forte la client, un consilier spune "Stiu ca ne vom descurca" se poate afirma cu
putere, pe lângă care îşi exprimă convingerea despre potenţialul uman, în general. Factori de
rezilienţă includ următoarele, în funcţie de reprezentanta literara (Beardslee & Podorefsky, 1988;
Cesarone, 1999; Farrell, Barnes, & Banerjee, 1995; Garmezy, Masten, & Tellegen, 1984;
Herrenkohl, 1994; Higgins, 1994; Katz, 1997; Taur & Patterson, 1996; Smith, 1995; Tschann,
Kaiser, Chesney, & Alkon, 1996; Werner, 1995):
Calităţi de temperament
Caracteristici personale
23
Condiţii de familie
Legăturile afective care să încurajeze încrederea, autonomie şi iniţiativa
Auto-înţelegerea
Încrederea că acţiunile pot face o diferenţă pozitivă în viaţa unei persoane
Suportul celor din jur, sub formă de mentori, părinți surogati şi rolul modelelor de urmat
Talentele excepţionale și inteligența
Dorinţa de a fi diferiti de părinţi.
Un consilier poate avea un impact pe termen lung la copii sau adolescenţi SIM ¬ fiind un
strat de stabil, care recunoaşte în îngrijirea cifra lor de circumstanţe dificile ¬ condiţiile şi a
încrederii în acestea. În general, consilieri vor avea credibilitate dacă comentariile sunt bazate pe
informaţii şi observaţii de la sesiuni, la fel ca în această situaţie:
În ceea ce mi-a spus azi, am observat multe lucruri care-ma face foarte plin de speranţă
pentru tine. Ai o bunica pe care poti conta . Aţi găsit moduri de a primi alţi adulţi să acorde atenţie
şi pentru a vă ajuta. Crezi bine. Esti un supravieţuitor. "faci sens"situatiilor complicate. Si mama ta
a avut grija de tine, înainte de a muri, atunci când erau foarte tineri. Toate aceste lucruri sunt de bun
în viaţa ta, şi ei vă ajuta să vă facă puternic.De aceea sunt foarte plin de speranţă pentru tine.
În acelaşi timp, consilierii pot sublinia că, deşi anumite "abilităţ de supravieţuire" ar putea să
fi fost esenţiale în trecut, ei acum ar putea interfera cu relatiile.Dar aceste comportamente ar putea
acum să contribuie la problemele de acasă, la şcoală, cu prietenii, în relaţii, sau la locul de muncă..
Atunci, ajutandu-va clienţii să înţeleagă comportamentele lor,ca nu mai sunt eficiente ,ar putea
genera deschidere la strategii pentru a face schimbări pozitive.
Încheierea
Referirea
Terminarea
Consilierea se termina din mai multe motive. Şcoala termen ar putea fi de peste, sau copii de
şcoală ar putea trece la un nou nivel de scoala, raion, oraş sau. Parintii sau copilul pot face apel la
halta de consiliere pentru o varietate de motive. Un consilier poate face o trimitere la un alt
profesionist.
24
Unii copii şi adolescenţi pur şi simplu, nu se întorc după aportul, sau au discontinuu
tratamentul cu nici o explicaţie. Christy (2001) a constatat că veniturile familiei chiulul sau de
fugar a fost asociat cu comportamente de auto-excludere.
De multe ori, relaţia de consiliere este o prezenţă puternică în viaţa clientilor tineri, şi au
devenit nerăbdători ca procesul de consiliere pentru a atrage o strânsă legatura. Pentru copii, pentru
care schimbarea a însemnat revoltele sfârşituri sau pentru care au însemnat abandon, de terminare
de consiliere poate fi deosebit de dificil. De aceea, consilierul ar trebui să pregătească tineri pentru
client la sfârşitul anului ¬ consultant ING in avans, inainte de final de sesiune, ori de câte ori este
posibil. Consilierul ar trebui să ajute clientul in procesul lui sau ei, sentimentele asociate cu care se
încheie, poate aranja un fel de ritual, pentru a marca-o, şi ar trebui să reasigura că el sau ea va
rămâne în gândurile lui cu o parere buna. Făcând acest lucru, consilierul comunică un mesaj
important: procesul de consiliere a fost o experienţă semnificativă, şi în care clientul a fost demn de
ea. Semrud-Clikeman (1995) a observat că agitarea, mânie, anxietate şi reacţii sunt normale la
terminare. Cu toate acestea, ele ar trebui explorate pentru a determina dacă este prematură sau de
terminare a apelurilor pentru mai multe proCESE, în special atunci când rezilierea este initiata de
consilier.
Ca de terminare , diverse aspecte pot fi abordate. Când ambii client şi consilierul vor rămâne
în proximitate şi consilierul va fi disponibil, clientul poate fi făcut conştient de faptul că viitorul
poate fi aranjatat de consiliere, dacă este necesar. Pe baza clientului progrese în consiliere,
consilierul poate face previziuni despre el sau ea, a continuat succesul potenţial de dezvoltare şi
provocări-acesta Progresul făcut în timpul sesiunilor poate fi observat şi a sărbătorit, cu accent
consilier client ce a făcut pentru el sau ea ¬ auto. Relaţia dintre consilier şi client poate fi afirmata şi
validata. De consilier poate depinde modelul original de exprimare a sentimentelor despre
terminarea unei relaţii şi, de asemenea, modelul poate spune la revedere. Semrud-Clikeman (1995)
a folosit "absolvire" tânăr metafora, cu clientii, care explică faptul că reflectă sfârşituri "de succes,
nu doar pierderea" (p. 144). La sfârşitul întâlnirii de final cu un preadolescent, consilierul ar putea
spune ceva de genul:
Chiar m-am bucurat sa am de lucru cu tine. Aţi făcut o mulţime de muncă peste
"în ultimele săptămâni, şi respect asta foarte mult. Am sa imi amintesc de tine, ca având o mulţime
de piese interesante care merg împreună, pentru a face pe cineva foarte frumos ca-bucăţi de pânză
care face o coase la maşină. Unele piese sunt catifelat-moale, dur şi unele , unele de bumbac, nişte
lână, nişte pantaloni de catifea cord. Am văzut o mulţime de piese diferite în tine. Eu vă mulţumesc
pentru schimbul facut cu mine.
Ce crezi că vă veţi aminti de la conversaţiile noastre împreună? Ce a fost de ajutor?
Îmi imaginez atunci când iti vei face griji că lucrurile vor reveni la modul în care au fost atunci când
lucrurile au fost rele . Asta va fi normal pentru a-ti face griji. Dar ai muncit din greu aici, şi ştiu că
iti vei aminti de unele lucruri pe care le-ai învăţat despre tine. Şi iti vei aminti de toate lucrurile pe
care le-ai făcut pentru a supravieţui ultima mutare . [ consilierul apoi le insira .] Dacă te simţi
vreodată, trebuie să discutaţi cu un consilier din nou, nu eziti să fii în legătură cu mine, sau cu un alt
consilier.
Care ar fi cel mai bun mod de a spune la revedere chiar acum? Puteţi alege. Sunt deschis la o
strângere de mână, o îmbrăţişare, un zâmbet, un "la revedere", sau orice altceva.
25
La încheierea de consiliere cu clientii de orice vârstă, ar putea să fi gândurile şi sentimentele,
inclusiv gândurile despre sfârşituri şi pierdere. Acest lucru poate fi adevărat în special atunci când
clienţii sunt copii şi adolescenţi. Sentimente apar pentru că a fost o relaţia de consiliere şi productiva
şi, de asemenea, din partea consilierului care stie ca pot reapare din nou problemele ,pot continua să
fie vulnerabili, într-un mediu complex şi anevoios. În consecinţă, consilierul în îngrijire pot avea
anxietate despre pierderea de consiliere de suport pentru copil. Camere de profesionalism era nevoie
de ele pentru a monitoriza în cursul acestor tranziţii, validarea lor de propriile sentimente şi are
nevoie de atenţie şi probleme de dependenţă. Atunci când se lucrează cu copii şi adolescenţi,
consilieri de asemenea, pot considera că nu este o terminare pasul final, ca tinerii lor clienţi şi-au
considerat problemele lor special, doar la stadiul de dezvoltare (Oaklander, 1997).
În unele cazuri, mai bine de consiliere este eliminată treptat, crescând durata de timp între
mai multe sesiuni de mult sa încheiat brusc. De consilier de asemenea, posibilitatea să programaţi
ocazionale "check-up" de vizite pentru monitorizarea progresului, în special în setările de şcoală.
Sumar
26
CAPITOLUL 3
Maria vine la consiliere și doar stă. În ciuda multiplelor încercări ale consilierului, ea rămâne
tăcută. Jose vine la consiliere și îi spune repede consilierului: „Nu-mi place consilierea!”. Martha
vine la consiliere și îi spune consilierului că nu are nici o problemă. De fapt, Martha spune că
adevărata ei problemă este familia ei. John vine la consiliere și spune „Fă-mă bine dacă poți!”
Ce anume au în comun acești acestor patru clienți? Faptul că nu vor să participe la consiliere.
În ciuda tehnicilor verbale folosite de consilier, în aceste cazuri este nevoie de ceva mai mult decât
acestea. În esență, clienții au venit la consiliere cu atitudinea că nu vor să fie prezen ți acolo și că nu
au de gând să-l ajute pe consilier să reușească. Maria, Jose, Martha și John nu sunt cazuri unice.
Majoritatea consilierilor au avut de consiliat copii și adolescenți care nu-și doreau consiliere. Chiar
dacă tehnicile verbale sunt importante, mulți copii și adolescenți au nevoie de alte tipuri de
intervenție. Acest capitol se referă la tehnicile inovative, creative din consiliere.
Profesiile care aveau drept obiectiv ajutorarea persoanelor au utilizat tehnici ce implicau
muzica, desenul și literatura timp de mai multe secole (Frostig&Essex, 1998; Pardeck, 1995).
Romanii au folosit poezia ca mijloc de a calma persoanele cu probleme, iar egiptenii antici au cântat
și au ascultat muzică pentru a trata tulburările mentale (Gladding, 1999). Consilierii din zilele
noastre au devenit din ce în ce mai interesați de tehnicile inovative, expresive care includ arta și
muzica deoarece aceste metode facilitează înțelegerea și comunicarea din procesul de consiliere.
Tehnicile expresive încurajează originalitatea și permite libertatea de expresie, care, în schimb,
facilitează identificarea sentimentelor și încurajează auto-conștientizarea (Jensen, 2001). Muzica,
desenul, povestirea și dramatizarea face clientul capabil să își exprime sentimentele și gândurile
care în alte condiții ar rămâne neidentificate.
Referitor la metoda de abordare a consilierii sau teoria utilizată, consilierii se întâmpină
dificultăți atunci când lucrează cu tinerii, parțial deoarece nivelele de dezvoltare a copiilor și
adolescenților limitează capacitatea lor de a se exprima verbal. Frecvent când vin la consiliere, copiii
nu au atins nivelul de dezvoltare cognitivă care să le permită introspecția spontană sau capacitatea
de a se exprima. Mai mult, atenția lor este limitată, astfel încât se plictisesc ușor sau sunt distra și.
Din aceste motive, este critică utilizarea unor metode de intervenție corespunzătoare nivelului de
dezvoltare.
Acest capitol descrie intervențiile de consiliere aplicabile la copii și adolescenți: arta,
biblioterapia, imageria ghidată, jocurile, muzica, păpușile, jocul de rol și dramatizarea, narațiunea,
metaforele, scrierea terapeutică. În plus, sunt sugerate intervențiile pentru probleme specifice
comune la copii și adolescenți, precum stima de sine, furia și agresivitatea, durerea și pierderea,
stresul și anxietatea.
27
ARTA
Copiii au dificultăți de a-și comunica verbal nevoile, deoarece nu și-au dezvoltat încă
îndemânarea și mecanismele de coping ale adulților (Webb, 1999). Tehnicile de terapie prin artă
facilitează exprimarea copiilor și adolescenților, permite clienților să exprime furia și ostilitatea cu
mai puțină vină și să se perceapă pe ei înșiși și pe cei din jur mai bine (Kwiatkowska, 2001).
Tehnicile de terapie prin artă permit de asemenea consilierului să examineze limbajul interior al
clientului, astfel terapeutul și clientul ajungând mai ușor la insight (Lev-Wiesel & Daphna-Tekoha,
2000).
Gladding (1995) a descris tehnicile de terapie prin artă care au fost utilizate pe diverse
populații și a ajuns la concluzia că aceste tehnici pot trece peste granițele culturale. Tehnicile de
terapie prin artă sunt în mod special utile în tratarea unei varietăți de probleme ale
copiilor/adolescenților inclusiv traume, durere, depresie, stres și stimă de sine scăzută (Chapman,
Morabito, Ladakakos, Schreier & Knudson, 2001; Webb, 1999). Arta este relaxantă și calmantă.
Mai mult, arta facilitează manipularea diferitelor mijloace și poate ușura comunicarea verbală a
gândurilor și sentimentelor (Rubin, 1988). Rubin a afirmat că „arta, la fel ca și vorbirea, este pur și
simplu o modalitate de cunoaștere a celuilalt, o alt mod de comunicare” (p.181). În utilizarea artei,
consilierii ar trebui să permită clienților să selecteze mijloacele pe care doresc să le folosească și
sugestiile consilierilor ar trebui să se limiteze la tehnicile utilizate.
Mijloacele artistice ar trebui să nu fie limitate la desen. Alte metode eficiente implică sculptura
utilizând argilă, săpun etc. Colajele ce folosesc hârtia sau imaginile din reviste sunt de asemenea
eficiente. La sfârșitul fiecărei ședințe în care sunt folosite tehnicile de terapie prin artă, consilierii ar
trebui să asigure timpul necesar clienților de a descrie și de a discuta despre opera lor (Sontag,
2001). Deoarece unii copii sunt îngrijorați scă produselor lor artistice nu vor fi suficient de bune,
consilierii ar trebui să acorde importanță progresului și nu produsului sau talentului artistic (Dalley,
1990).
Consilierii trebuie să fie conștienți de importanța etică unică a utilizării tehnicilor de terapie
prin artă. Opera de artă a unui client trebuie să fie privită ca un „limbaj simbolic” și trebuie să i se
acorde aceeași importanță ca și oricărei alte forme de limbaj (Hammond & Gantt, 1998). În
consecință, operei de artă produse de către client ar trebui să i se acorde aceeași protecție și
importanță ca și oricărei alte modalități de comunicare. Așa cum se întâmplă în orice relație
terapeutică, drepturile clientului la intimitate și confidențialitate ar trebui să fie observate și
protejate.
În continuare vor fi descrise câteva intervenții prin artă specifice. În funcție de vârsta clientului
și a nivelului de dezvoltare, trebuie realizate anumite adaptări.
BIBLIOTERAPIA
Literatura a fost integrată în cadrul consilierii de mulți ani și într-o multitudine de modalită ți.
A fost utilizată pentru a stabili relația cu clienții, pentru a le explora stilurile de viață, pentru a le
promova insight-ul și pentru a-i educa și reorienta (Jackson, 2000). Biblioterapia a fost creată pentru
a ajuta indivizii să-și rezolve problemele și pentru a se înțelege mai bine prin intermediul lecturii
(Pardeck, 1995). Tehnicile de biblioterapie pot ajuta copiii și adolescenții într-o multitudine de
modalități (Gladding, 1999, Pardeck, 1995). De exemplu, chiar dacă clienții mai tineri nu sunt
capabili să verbalizeze gândurile și sentimentele, adesea ei reușesc să ajungă la un insight odată ce
se identifică cu anumite personaje sau teme prezentate în literatură. Tehnicile de biblioterapie pot fi
de asemenea utilizate pentru a explora relațiile, pentru a face față unor lucruri neterminate, pentru a
ușura depresia și pentru a crește performanțele școlare (Nugent, 2000, Quackenbush, 1991).
Tehnicile de biblioterapie sunt utilizate foarte bine pentru a promova interacțiunea și
explorarea unor probleme importante atâta timp cât furnizează oportunități ample de feed-back
(Schumacher, Wantz & Taricone, 1995). Clienții tineri pot să se accepte așa cum acceptă personaje
fictive. Sau ar putea fi invers: ficțiunea ar putea produce anxietate, caz în care copiii condamnă și
resping personajele. Prin urmare, consilierul ar trebui să fie precaut atunci când pune în aplicare
30
aceste tehnici, folosind intervențiile potrivite care vor facilita comunicarea pozitivă și intervențiile
terapeutice.
Consilierii școlari ar putea să dorească să se consulte cu bibliotecarul școlii pentru a selecta
cărțile și să păstreze alături noile cărți disponibile care tratează problemele elevilor. Lanțurile de
librării au, de asemenea, selecții de cărți utile pentru biblioterapie.
Eroi de superacțiune
31
Brian, un copil de 11 ani a venit să o vadă de dna Peary, consilierul școlar, deoarece e gata să
rămână corigent la 2 discipline. Brian este de obicei un elev bun, dar în ultimul timp nu își mai
îndeplinește sarcinile. Când Brian ajunge în cabinet, se așează pe scaunul de partea cealaltă a sălii și
pare închis în sine. După ce Brian s-a așezat, dna Peary îl întreabă ce dore ște să discute cu ea, dar el
nu-i răspunde. După câteva minute, îl întreabă dacă îi place să citească cărți amuzante. Îi spune lui
Brian că ține câteva cărți comice în cabinet, inclusiv Superman, Wonderwoman și Omul păianjen.
Brian răspundecă îi place să citească cărți amuzante, mai ales Superman. „Superman este tare”
spune el.
Dna Peary îi arată lui Brian o carte comică cu Superman și îi spune că pot citi cartea împreună
pe parcursul ședinței de consiliere. În timp ce citește, dna Peary îi atrage atenția că Superman
întotdeauna ajută oamenii și face mult bine pentru ceilalți. Brian e de acord și spune că Superman
face ce e bine pentru că are kriptonită, un material special care îl face capabil să facă lucruri
supranaturale. Dna Peary e de acord și îl întreabă pe Brian ce ar face dacă ar dispune de kriptonită.
El spune că ar ajuta-o pe bunica sa care e mai bolnavă în ultimul timp. „Aș folosi materialul pentru a
o ajuta pe bunica să se simtă mai bine ca să iasă din spital.”
Brian continuă spunând că a fost foarte îngrijorat de bunica sa și din cauza acestei îngrijorări
nu a reușit să învețe pentru școală. Dna Peary sugerează faptul că, chiar dacă kriptonita nu este la
îndemână, Brian tot poate să-și ajute bunica în timp ce e în spital. Ea îl invită pe Brian să se
gândească la ce lucruri poate face și el identifică câteva, inclusiv să-i trimită felicitări pentru a ști că
el se gândește la ea, să o sune la spital, să o viziteze după școală. Brian se decide că ar vrea să-i scrie
felicitarea mai întâi, astfel că dna Peary îi spune că poate lucra la ea în timpul ședin ței de consiliere.
După ce Brian pleacă din cabinet, spune că deja se simte mai bine doar știind că poate să facă ceva
pentru a o veseli pe bunică cât e bolnavă.
După ce Brian pleacă, dna Peary reflectează asupra ședinței și își dă seama că cartea comică a
reprezentat un catalizator important pentru a-l ajuta pe Brian să împărtășească îngrijorarea pe care o
are față de bunică. În schimb, ea înțelege acum de ce notele lui Brian au scăzut. După ce ea
prelucrează ce s-a întâmplat în timpul ședinței, ajunge la concluzia că dacă nu ar fi adus vorba de
cartea comică, Brian probabil că nu ar fi împărtășit îngrijorarea pe care o are pentru bunică.
IMAGERIA GHIDATĂ
Imageria ghidată este o activitate structurată, direcționată creată pentru a crește exprimarea,
conștientizarea de sine și concentrarea prin inducerea și prelucrarea imaginilor familiare (Myrick &
Myrick, 1993). Myrick și Myrick au observat că clienții sunt familiarizați cu imageria deoarece o
folosesc în viața de zi cu zi. De exemplu, fiecare poate visa cu ochii deschi și și vizualiza rezultate
care pot fi pozitive sau negative. Atunci când sunt consiliați adolescenții, imageria ghidată poate fi
utilizată pentru a clarifica problemele emoționale și blocajele, poate reduce anxietatea și frica, poate
produce schimbări comportamentale și poate intensifica conceptul de sine (Omizo, Omizo &
Kitaoka, 1998). Imageria ghidată permite copiilor să experimenteze evenimente din viață într-un
cadru terapeutic. Imageria poate fi folosită în rezolvarea de probleme, reexperimentarea și
rezolvarea situațiilor trecute sau în fantazarea referitoare la posibilități viitoare (Withmer & Young,
32
1987). Prin intermediul imaginilor mintale, indivizii pot explora situații și exersa deprinderi
necesare pentru a soluționa problemele din „viața reală”.
Imageria ghidată, numită uneori fantezie ghidată, implică inducerea relaxării, imaginarea sau
experimentarea fanteziei actuale, precum și prelucrarea fanteziei (Skovholt, Morgan & Negron-
Cunningham, 1989). Când este utilizată imageria ghidată, consilierul evocă trei tipuri de imagini
(Witmer & Young, 1985):
1. Imagini spontane cum sunt visarea cu ochii deschiși, fanteziile, gândirea creativă și
contemplarea, în care consilierul dă indicații privind conținutul.
2. Imagini direcționate, în care consilierul dă clientului imaginea specifică către care să
se concentreze clientul sau la care să reacționeze.
3. Imageria ghidată, care combină imaginile spontane cu cele direcționate dându-i
clientului un punct de start și permițându-i să completeze acțiunile sau situațiile ambigui.
Consilierul ar trebui să fie precaut atunci când utilizează tehnicile imageriei ghidate. Chiar
dacă imageria este o tehnică importantă, unele școli și legi ale statului interzic utilizarea acesteia de
către consilieri. Prin urmare, consilierii sunt încurajați să verifice legile și procedurile care se referă
la această tehnică.
Myrick și Myrick (1993) sugerează o procedură pentru utilizarea imageriei ghidate. Primul pas
pe care trebuie să-l facă consilierul este să creeze un scenariu. În creerea unui scenariu, consilierul
selectează cuvintele care evocă o anumită dispoziție. De exemplu, el ar putea să-l întrebe pe client
care loc i se pare lui a fi „liniștitor” și „calm”. Obținând această informație, consilierul scrie un
scenariu evocând locul și descriind scenele relaționate cu ceea ce clientul a descris anterior.
Scenariile nu trebuie să fie lungi sau extrem de detaliate, deși trebuie să fie descriptive.
Scenariul este scris înainte de sosirea clientului la ședință. În timpul acesteia, consilierul
stabilește starea sufletească a clientului prin introducerea activității și ajutând clientul să se
relaxeze. După ce clientul se relaxează, consilierul vorbește rar, fără poticniri, cu pauzele
corespunzătoare, permițându-i clientului să creeze imaginile mentale. După ce acesta a creeat
imaginile mentale, consilierul îi cere clientului să observe detaliile imaginilor create astfel încât
acesta să și le poată reaminti mai târziu. Consilierul închide experiența prin găsirea unui loc de
oprire care nu modifică starea sufletească. La sfârșitul ședinței, consilierul discută cu clientul
experiența și îi cere să descrie atât imaginile cât și sentimentele care i le-a trezit. Tehnica pas cu pas
este următoarea:
1. Consilierul asigură liniștea din încăpere și scaunul confortabil sau o carpetă moale pe care
se poate întinde clientul. Consilierul ar trebui să utilizeze o voce calmă, liniștitoare tot
timpul, accentuând faptul că clientul este cel care controlează procesul.
2. Consilierul începe tehnica de imagerie ghidată de bază ajutând clientul să se relaxeze, poate
sugerându-i să închidă ochii și să respire încet și profund. Consilierul ar putea spune:
„Concentrează-te pe respirația ta ... înăuntru ... afară ... înăuntru ... afară ... Simte cum
tensiunea zboară afară din corp.” Dacă clientul întâmpină dificultăți în a se relaxa,
consilierul ar putea încerca câteva exerciții de tensionare/relaxare.
3. Când clientul s-a relaxat, consilierul începe imageria ghidată. Exercițiile ar trebui să fie
simple la început. Consilierul poate sugera ca clientul să permită minții sale să se golească,
ca un ecran gol.
33
În pasul al treilea, consilierul ar putea să ceară clientului să-și imagineze un singur obiect –
ceva familiar, cum e portocala. Clientul ar putea să își imagineze cum arată, cum se simte, sum
miroase, cum curge sucul atunci când e tăiată. Obiectul nu trebuie să fie periculos clientului.
Imaginile unor animale neamenințătoare sunt adesea utile în procesul imageriei. Henderson (1999) a
sugerat o tehnică în care clientul utilizează imageria animală asociată cu fotografiile unor animale
sălbatice. În această tehnică, consilierul îi cere clientului să privească imaginile unor animale și apoi
să închidă ochii și să-și imagineze sentimentele asociate cu aceste animale. După ce clientul
identifică sentimentele asociate fotografiilor cu animale sălbatice, consilierul îl întreabă cum s-a
simțit în timpul exercițiului și cum a fost pentru el această experiență.
JOCURILE
ȘI EU
Acest joc poate fi folosit ca și tehnică individuală sau de grup. Individual, consilierul scrie
afirmații pe cartonașe separate care sunt legate de problemele identificate. De exemplu, dacă un
copil are probleme cu părinții săi, subiectele pentru cartonașe pot include afirmații ca și: „Uneori
mă simt trist când îl văd pe tata.” „Uneori mă simt furios când o văd pe mama.” Dacă clientul e de
acord cu fiecare afirmație de pe cartonașe, el trebuie să spună: „Și eu”. Apoi, consilierul îl ajută pe
client să judece și să prelucreze aceste afirmații.
O variație a acestui joc poate fi utilizată în grup. Consilierul explică jocul spunând: „Când auzi
pe cineva spunând ceva cu care te identifici, spune „Și eu!” De exemplu, un membru al grupului ar
putea spune: „Numele meu este Amanda și disciplina mea preferată este matematica!” Oricare din
grup care este de acord cu preferința pentru disciplină se ridică și spune „ Și eu!” Acest joc este un
bun exercițiu de spargere a gheții, mai ales pentru noii membrii ai grupului.
Borcanele
Pentru această activitate vei avea nevoie de mai multe borcane curate fără etichete. În locul
etichetelor, consilierul va pune o imagine reprezentând un membru al familiei. Imaginea poate fi
35
desenată sau poate fi decupată dintr-o revistă. De exemplu, dacă clientul vine dintr-o familie formată
din mamă, tată și frate, sunt necesare 3 borcane pentru a reprezenta fiecare membru al familiei.
Consilierul explică clientului că vor juca un joc care implică borcane, jetoane și câteva
întrebări. Consilierul formulează aproximativ 10-12 întrebări individualizate care se referă la
problema clientului. De exemplu, dacă copilul se simte neglijat, consilierul poate pune întrebări
legate de a aparține sau de a fi inclus într-un grup, ca și: „Cu cine ți-ar place să petreci mai mult
timp? Dacă ai putea merge la filmul tău preferat, cu care membru al familiei ai alege să mergi?”
Dacă clientul răspunde: „Aș vrea să petrec mai mult timp cu mama”, clientul este instruit să pună un
jeton înăuntrul borcanului cu figura mamei pe el. Acest joc continuă până când toate întrebările au
fost puse și toate jetoanele au fost puse în borcane.
Consilierul trebuie să aibă întrebările scrise în prealabil ședinței și fiecare jeton trebuie să fie
notat cu numărul corespunzător întrebării. Astfel, după ce întrebările au fost puse, consilierul poate
potrivi numărul jetonului cu întrebarea respectivă. Acest joc poate fi revelator prin evidențierea
membrilor familiei cu care clientul vrea să petreacă timpul și de asemenea membrii pe care clientul
vrea să-i evite.
Dacă, de exemplu, copilul se simte izolat de prietenii de la școală, imaginile de pe borcane pot
reprezenta colegii. Întrebările pot fi puse pentru a stabili de ce copilul se simte izolat la activită țile
pe perechi.
Notele de lucru preluate sunt o resursă valoroasă pentru consilieri datorită faptului că acestea
oferă un format care este adaptabil, flexibil şi nu reprezintă nici o ameninţare. Cărţile cu activităţi
sunt uşor de găsit şi uşor de obţinut. In plus tehnicile din cărţile cu activităţi pot fii adaptate in
folosul copiilor ce prezintă o varietate a nivelurilor de dezvoltare si o varitate de vârste (Schumacher,
Wantz,Tariacone, 1995). Scopul cărţilor de activitate este de a oferii consilierilor tabele terapeutice
pe care clienţii le pot completa în timpul unei şedinţe de consiliere sau in afara acesteia ca o temă de
casă. Aceste tabele, fişe de lucru oferă copilului sau adolescentului o mai bună înţelegere a
problemelor şi subiectelor întâlnite în timpul consilierii.
Unele cărţi de activităţi, cum ar fii “Student’s Workbook for Exploring the Spritual Journey “
(Atkinson, 2001), dezbate domenii specifice cum ar fii spiritualitatea. Alte cărţi de activitate oferă
subiecte mai largi de dezbatere. De exemplu: The passport Series: A Journey through Emotional,
Social, Cognitive, and Selef-Development (Vernon, 1998a, d, c), constă în tabele de lucru cu multe
subiecte incluzând mangentul furiei, afectivitate, stima de sine, abilităţi sociale, dezvoltarea
cognitivă. Alte cărţi de activitate pe care consilierii le consideră folositoare sunt: Getting Along With
Others (Jakson, Jakson and Monroe, 2002) şi Thinking, Feeling and Beleving for Children (Vernon,
1989). Un exemplu de tabel de activitate din Passport Series: A Journey through Emotional (O
călătorie printre emoţii), Social, Cognitive, and Selef-Development (Auto-dezvoltarea socială şi
cognitivă), (Vernon, 1998a, pp.217-219) este oferită mai jos.
36
Soluţiile pentru sentimentele negative sunt des folosite in lucrul cu copii din clasa a I a până
in clasa a IV a şi este făcute pentru a ajuta copiii să găsească soluţii mai bune de a trata cu
sentimentele negative sau triste. Primul pas in aceasta activitate de grup este de a divide participanţii
in doua perechi. Consilierul urmează sa dea fiecărei perechi de copii câte o fişă de lucru. Consilierul
le explică copiilor că in fiecare fişă de lucru este cineva care se află într-o situaţie tristă iar rolul lor
este de a incerca să gasească o solutie prin care copiii sa nu mai fie trişti. După citirea primei
situaţii, consilierul le permite perechilor sa se gândească la soluţii care sa-i ajute pe copii să
depăşească situaţiile triste. Copii pot să scrie ideile pe fişele de lucru sau pot pur şi simplu să le
discute. Perchile participante sunt rugate apoi să împartăşească ideiile lor cu întregul grup. Câteva
exemple de situaţii descrise in aceste fişe de lucru sunt:
• câinele lui Carlos de 8 ani, tocmai a fost călcat de o maşină. Ce aţi sugera pentru a-l ajuta
pe Carlos sa se simtă mai puţin trist?
• bunica lui Annie a picat şi şi-a rupt un picior. Bunica este in spital. Ce aţi sugera să o ajutaţi
pe Annie să nu mai fie atât de tristă?
• cea mai bună prietenă a Teresei se mută intr-un alt oraş. Ce credeţi că ar putea să o facă te
Teresa sa se simtă mai puţin tristă?
Cărţile de activităţi de asemenea conţin şi intrebări generale care pot fii folosite în discuţii şi
întrebări personalizate care facilitează participanţii să auto-conştientizeze şi să încurajeze aplicaţiile
personale in activităţi. Exemple de întrebări generale (legate de o fişă de lucru) sunt: “Crezi că toată
lumea se simte tristă din cauza aceloraşi lucruri? Ai fost surprins de numărul de idei diferite la care
te-ai gândit pentru a soluţiona problemele? Crezi că este posibil să te simţi mai puţin trist faţă de
situaţii triste dacă găseşti nişte soluţii bune care sa te ajute să le faci faţă?”.
Exemple de intrebări personalizate sunt: “Ai incercat vreo idee din cele propuse azi? Dacă
da, care din ele crezi ca a funcţionat la tine? Din ideile prezentate de tine azi, pe care ai vrea sa le
încerci data viitoare când te vei simţii trist?”
Muzica
Adolescenţii petrec apoximativ 3 ore pe zi ascultând muzică (Glading 1999; Jensen, 2001).
Muzica accelerează sentimentele depresive, anxioase, de singurătate şi de durere şi ajută la
clarificarea problemelor de dezvoltare şi de identitate. Muzica joacă un rol important în cultivarea şi
vindecarae problemelor şi este considerată un realmente ajutor în consilierea copiilor şi a
adolescenţilor (Newcomb, 1994). De exemplu muzica este folosită in consiliere pentru a creşte
conştiinţa afectivităţii, intensifică înţelegerea, reduce anxietatea şi creşte aptitudinile verbale (Jensen,
2001). Glading (1992) descrie muzica ca fiind „terapia prin abordări verbale in consiliere”(p.14), şi
Newcomb (1994) sugerează că muzica este o abordare ideală pentru clienţii care au dificultăţi in
exprimarea verbală.
Consilierii pot folosii exerciţii prin ascultatrea-muzicii acestea ajutând la reducerea depresiei
şi ajută la creşterea încrederii în sine (Hendricks, 2000). Muzica este des folosită in conjucţie cu alte
tehnici de smulgere a amintirilor, fanteziilor şi a imaginilor vizuale. Cântecele îi ajută pe copii să
înveţe despre sentimente, să facă faţă temerilor lor şi să dobândească auto-înţelegere. Deşii multe
tehnici care implică muzica sunt făcute pentru terapia în grup acestea pot fii adaptate şi pentru
37
terapia individuală (Hendrics, 2000; Hendrics, Bradley , Robinson, Davis, 1997). În plus consilierii
au descoperit că muzica, ca fundal in consiliere induce o stare de spirit pozitivă, ajută la auto-
dezvăluire şi la scaderea vorbirii auto-negative (la scăderea vorbirii despre sine intr-un mod negativ),
(Jensen, 2001). Aşadar muzica este considerată de consilieri ca fiind terapeutică. Sugestii pentru
folosirea muzicii în consiliere sunt oferite în următoarele paragrafe.
Ascultarea muzicii
In „ascultarea muzicii” consilierul roagă clientul să-şi aleagă un cântec care are o puternică
semnificaţie pentru acesta. Împreună consilierul şi clientul ascultă muzica. După care consilierul îi
pune clientului întrebări cu privire la sentimentele şi gândurile pe care cântecul le provoacă acestuia
şi modurile prin care sentimentele şi gândurile contribuie în funcţionarea vieţii clientului. De
exemplu un cântec în care se vorbeşte despre prietenie ar pute provoca clientului sentiment de
confort şi plăcere. Clientul va urma să identifice modalităţi prin care aceste sentimente să fie
folositoare în combaterea stresului şi anxietăţii, în ceea ce priveşte prietenia sau orice altă situaţie.
Această tehnică oferă o perspectivă atât clientului cât şi consilierului despre viaţa clientului situatia,
trecutul şi funcţionarea vieţii acestuia.
Reformularea
Cântecele ca şi lecţie
În folosirea cântecelor ca şi lecţie consilierul selectează un cântec cu un mesaj pozitiv.
Cântecul poate să fie unul foarte popular prin rândurile tinerilor sau poate să fie unul scris special
pentru copii, cum ar fii: „Am o multime de sentimente şi sunt bune” (Bowman1985). După ce copiii
au învaţat cântecul, consilierul invită copii sa stea şi să cânte cântecul. Mişcările şi gesturile sunt
incorporate să meargă cu versurile. De exemplu
În cântecul lui Bowman copiii pot sării când în cântec se spune „sari”sau ridică degetul mare in
sus şi arata semnul ok atunci cand in cantec „ei sunt ok”. După ce copii căntă cântecul, consilierul
duce discuţia inspre sentimentele identificate in cântec.
38
Colaj muzical
În colajul muzical consilierul oferă clientului acces la un reportofon şi îi cere acestuia să
înregistreze segmente de cântece (5-20 de secunde) care să aibă o semnificaţie personală pentru a
crea un colaj muzical de 3-5 minute. Când colajul este terminat, consilierul începe o discuţie despre
cât de bine sunt evocate sentimentele în muzică. Această activitate este foaret eficientă la
adolescenţi.
Muzica şi culorile
În activitatea terapeutică „muzica şi culorile” clientului i se cere să asculte o bucată dintr-o
melodie care să aibă semnificaţie personală pentru acesta. Apoi clientului i se cere să vizualizeze
culori pe care să le asocieze cu muzica. După ce acesta a identificat culorile clientului i se cere sa
discute depre culori şi despre ce ar putea reprezenta aceste culori.
Melinda este o fată de 15 ani in clasa a IX a. Până de curând aceasta a fost o elevă eminentă. În
prezent aceasta a rămas corigentă la două materii, iar domnul Jonson, consilierul şcolii este
îngrijorat. Acesta îi cere Melidei să se întalnească pentru consilere iar ea acceptă fără tragere de
inimă. În timpul sedinţei Melinda este retrasă si tăcută. Pentru ca să întocmească raportul domnul
Jonson o întreabă pe Melida dacă îi place muzica. Melinda spune că îi place să asculte muzică şi
descrie melodia ei preferată iar domnul Jonson o roagă sa aducă acea melodie la următoarea şedinţă.
La următoarea şedinţă Melinda aduce o înregistrare a melodiei „O schimbare îţi va face bine” ( A
Change Wold Do You Good – Sheryl Crow). Melinda pune melodia intr-un CD-player şi ascultă
melodia împreună cu domnul Jonson. După ce s-a terminat melodia domnul Jonson o roagă pe
Melinda să-i descrie ce înseamnă acest cântec pentru ea. Curând Melinda îi descrie versurile
animată. Versurile se referă la aspectele pozitive ale schimbării şi la modurile în care rutina poate să
fie stopată. Melinda începe să vorbească despre rutina ei şi despre cât este de plictistă majoritatea
timpului. Ea susţine că o schimbare i-ar face bine. Când domnul Jonson o întreabă despre şcoală
aceasta îi spune că şcoala este plictisitoare şi că profesorii ar trebuii sa-şi schimbe metodele de
predare. In mod special spune că la ora de biologie nu se distrează deloc şi că profesorul ar trebuii să
facă ora mai interesantă.
Domnul Jonson o întreabă pe Melinda ce crede ea că ar face ora de biologie mai interesantă
pentru ea, iar ea răspunde ca i-ar face plăcere să studieze fluturii sau moliile. Domniul Jonson o
încurajează pe Melinda să vorbească cu domnul Teeter, dar înainte o roagă pe Melinda sa incerce un
joc de rol despre cum să facă asta în mod efectiv.
În acest moment Melinda incepe să vorbească emoţionată despre despre modurile în care ar
putea aduna informaii pentru proiect şi să-si prezinte proiectul în clasă. Cu mândrie spune ca ar
putea să fie „experta in insecte” din clasa ei. Domnul Jonson o vede pentru prima dată pe Melinda
emoţionată cu privire la şcoală şi entuziastă in ceea ce priveşte realizarea unui proiect. La
următoarea şedinţă Melinda îi spune consilerului că a vorbit cu domnul Teeter care a afirmat ă un
proiect cu fluturi ar fii „exact lucrul de care ar avea clasa nevoie” şi că Melinda ar putea să fie liderul
acestui proiect care va implica întreaga clasă.
Pe măsură ce domnul Jonson şi Melinda au început să stabilească noi obiective entuziasmul
Melindei pentru şcoală începea să crească. Pentru siguranţă, domnul Jonson o roagă pe Melinda să
39
mai asculte odată melodia pe care aceasta a adus-o la inceputul şedinţelor de consiliere. Pe măsură
ce ascultă cântecul pentru a doua oară Melinda spune cu mândrie că, acest cantec a devenit al ei şi
este convinsă ca „ o schimbare iti poate face bine”.
Marionetele
Marionetele sunt eficiente în consilierea copiilor şi sunt deosebit de importante in stabilirea
încrederii şi raportului (Carter, 1998). Jocul cu marionetelele oferă tinerilor clienţi posibilitatea de a
transpune sentimentele lor cu privire la alţii în păpuşi (Brofield, 1995). Prin această transpunere
marionetele oferă o siguranţă atât fizică cât şi psihică care facilitează autoexprimarea cu privire la
situaţii şi evenimente problematice. Asadar copiii pot proiecta asupra marionetelor sentimentele pe
care le consideră inacceptabile pentru ei înşişi, sau pot folosii pentru a obţine măiestrie pentru
situaţiile unde ei consideră că nu au control.
Consilierii care foslosesc marionetele trebuie să aibă aptitudini in manipularea si operarea
acestora. Indiferent dacă consilierul foloseste marionete de material sau designuri mai elaborate,
operarea cu marionete cere o anumită dexteritate fizică si multă practică. Aşadar este nevoie de o
oarecare pregătire. Selecţia marionetelor depinde de cât de uşor pot fii mânuite şi de nevoile
clientului (carter, 1998).
In timpul jocului cu marionetele, consilierul trebuie să evalueze anxietetatea clientului si să
observe semnificţia a ceea ce se întâmplă (Bromfield, 1995). Clientului trebuie ă ii se dea voie să
stabilească pacea în jocul cu marionetele şi la fel de important, este şi faptul că jocul cu marionetele
trebuie să fie adaptat la nivelul de dezvoltare al clientului (Jonson, 1997). Teatrul de păpuşi
ilustrează modul de folosire al marionetelor.
Materiale: 15-20 de marionete (făcute de mână sau achiziţionate) pentru a stimula interesul
copiilor şi pentru a oferii o şansă reală, etapa marionete
Categorii: familia realistă (tată, mamă,soră, frate-negru şi alb), regalităţi (rege, regina,
cavaler, domniţă, prinţ, prinţesă), ocupaţii ( poliţist, asistentă, invăţător, pompier, cowboy, poştaş),
animale ( de casă si sălbatice), monştrii (diavol, vrăjitoare, căpcăun, schelet).
Proceduri:
1. Introducere: intrebaţi copilul dacă doreşte sa spună o poveste folosind marionetele ca şi
personaje. A se evidenţia faptul ca fiecare copil ar trebuii să decidă dacă acesta vrea sa se
joace si ca povestea poate sa fie oricare işi doreşte acesta.
2. Selecţia: invitaţi copilul sa-si aleagă marioneta pe care vrea sa o folosească.
3. Incălzirea: invitaţi copilul să ia marioneta pe care acesta a ales-o in zona din spatele
scenei si introduceţi personajele pentru show. Introducând marionetele copilul este ajutat
sa se pregătească pentru poveste. Dacă, copilul pare sa aiba probleme să inceapă
povestea, puneţi copilului intrebări deschise si inchise despre personaje, cum ar fii: “şi
aceasta este…”, sau “acesta pare să fie un cowboi, povesteşte-mi despre el”.
4. Jocul: după introducere spuneţi: “şi acum povestea”, majoritatea copiilor vor fii suficient
de intrigaţi pentru a incepe propria lor poveste. Observaţi complotul si acţiunea. Dacă
40
copilul pare sa se fii blocat la un moment dat, comentaţi cu cele 5 intrebari constructive
(cine, ce, unde, cand, de ce).
5. Post-joaca, interviu cu personajele: vorbiţi direct cu păpuşile. Acest interviu va va ajuta
sa clarificaţi complotul si temele povestirii – ce s-a intamplat sau ce nu s-a inatamplat,
sensurile sau motivaţiile. Concentrarea asupra marionetelor este de a extinde jocul.
6. Interviul post-joacă: invitaţi copilul sa vorbească direct despre experienţă. Despre ce a
stimulat alegerea ei sau a lui a marionetelor sau a poveştii si dacă ceva similar s-a
intamplat in viata reală. Acest interviu ii oferă consilierului posibilitatea de a evalua
capacitatea de auto-observaţie, apărare, putere, slăbiciune şi mecanismelor de copiere.
Jocul de rol
Folositul dramei in consiliere implică spontanietate si o improvizare personalizată ridicată.
Clienţii pot alege un rol care sa-i reprezinte pe ei inşişi, viaţa altora, sau caractere simbolice.
Consilierul adună informaţii din modul in care clientul işi joacă rolul. Drama incurajează exprimarea
sigură, sentimentele puternice, atât cele pozitive cât şi cele negative şi îi oferă clientului posibiltatea
de a învaţa din experientele externe. In plus jocul de rol incurajează interacţiunea socială, invaţarea,
conştientizarea, creativitatea si spontaneitatea (Edwards & Springate, 1995). In acelaşi timp aceste
tehnici functionează ca un mediu pentru dialog si naraţiune (Chesner & Hahn, 2002). La grupuri,
drama este folositoare in facilitarea interacţiunii intre membrii grupului şi are multe utilităţi in
stabilirea si menţinerea raportului. (Cattanach, 1997). Consilierii pot folosii costume pentru a facilita
jocul de rol si pentru a ajuta copii in schimbarea rolurilor (de la pasiv la agresiv, de la puternic la
slab, de la bun la rau).
Jocul de rol oferă clienţilor odată cu posibiltatea e a repeta noile abiltăţi si de a exersa situatii
stresante fară prezenţa stresului (Thompson, 1996). Jocul de rol poate fii iniţiat in mai multe feluri.
Consilierul poate sa-i ofere clientului o problemă şi să-i ceară acestuia să o rezolve. Situaţia poate sa
fie una pe care clientul a experimentat-o sau nu, sau o situaţie faţă de care clientul să prezinte
anxietate. De exemplu, consilierul ar putea sugera o situaţie in care un adolescent are un conflict cu
unul dintre părinţi. In aceasta situaţie, adolescentul poate juca un rol in care sa inceapă o conversaţie
conflictuală cu părintele. Adolescentul poate sa joace ambele roluri atât al sau cat si al părintelui ca
mijloace de perspicacitate. Acest tip de joc de rol îi oferă clientului oportunitatea de a practica
strategii şi de a-şi creşte abilităţile de imitare (Akande, Akande, & Odewale, 1994).
O alta formă de joc de rol este inversarea rolurilor. Copilul sau adolescentul poate sa fie rugat
sa joace rolul unei persoane semnificante din viaţa acestuia (părinte, rudă, profesor ) cu care clientul
are dificultati. In mod similar, Hackney si Cormier (1996) au sugerat un joc de rol in care tânarul
client sa joace doua roluri: cel de sinele public si cel de sine interior. Acest tip de joc de rol
incurajeaza clienţii să se confrunte cu diferite aspecte ale personalităţii lor si ale comportamentului
acestora.
Antonio este este un copil de clasa a VIII a, care este nou in şcoală. Câţiva din profesorii săi au
observat ca Antonio nu işi face prieteni si evită să se implice in activităţi şcolare. Consilierul şcolii,
domnul DeBrito, este ingrijorat ca Antonio se simte străin faţă de ceilalţi elevi şi îi cere acestuia să
vină in biroul său. Dupa ce a vorbit cu Antonio depre şcoala in care fusese inainte, domnul DeBrito a
observat că Antonio a fost şi in cealaltă şcoală la fel de timid. Il intreaba pe Antonio “dacă lucrurile
in această şcoală ar putea sa fie diferite, ce ai schimba?”Antonio se gândeste puţin după care
răspunde “aş fii unul dintre băieţii…. implicaţi in sport si alte activitati şcolare”. “Ce crezi că te
opreşte să fii aşa?”intreabă domnul DeBrito. Antonio se uita in jos spre podea şi spune, “nu ştiu ce sa
spun sau ce să fac. Mi se leagă limba şi ma fac de râs. Aşa ca este mai uşor să nu zic nimic.”
Domnul DeBrito işi asigură clientul ca mulţi adolescenţi sunt sfiosi şi mai adaugă faptul ca
timiditatea lui Antonio ii stă in cale. Consilierul ia o bucată de hârtie şi o imparte in trei coloane. La
inceputul primei coloane scrie: “activitate”. La cea de a doua coloana scrie: “rezultate pozitive” iar
la cea de a treia coloana scrie “rezultate negative”. Îi dă hârtia lui Antonio şi îi spune: “aş vrea să
scrii in rubrica de activităţi cel putin cinci lucruri pe care ti-ar place sa le faci. Apoi in urmatoarea
coloana sa scrii cel putin trei rezultate pozitive posibile din fiecare activitate si trei rezultate negative
posibile. Sa aduci inapoi acesat hârtie la urmatoarea noastra întâlnire.”
La urmatoarea şedinţă, Antonio ii arată consilierului lista. Lista lui de activitati include
alaturarea lui la un club de calculatoare şi vorbirea cu un alt student. Domnul DeBrito intreabă,
“Antonio dacă ar fii să vorbeşti cu un alt student pe care l-ai alege, si ce ţi-ar place sa-i spui?”.
Antonio se gândeşte pentru o cateva secunde după care spune ca i-ar place sa vorbescă cu Tom care
este in clasa de istorie şi in echipa de fotbal.
“Antonio poti să pretinzi ca Tom stă in acest scaun gol si să-ţi imaginezi ca-i spui
ceva?”intreabă domnul DeBrito. Continuă şi îi explică, ca uneori cand oamenii au dificultăţi in a
vorbii cu cineva, pot sa o facă mai uşor in realiatate dacă inainte au exersat. Antonio pare putin
suspect dar acceptă până la urma să incerce. Se uită la scaunul gol şi spune, “Bună Tom, numele
meu este Antonio si tocmai m-am mutat aici. Am fost ieri la meci şi cred ca ai jucat foarte bine.“
Cand a terminat de vorbit, Domnul DeBrito îi spune ca e un bun inceput şi îl incurajează sa
continue sa vorbească. Antonio se uita la scaunul gol din nou si incepe sa vorbească iar despre joc.
Urmatoarele cateva şedinte au repetat aceste dialoguri cu scaunul gol, indreptânduse si către alţi
elevi despre care Antonio spunea ca ar vrea sa-i cunoască şi stabilesc obiective pentru el care să le
practice in viaţa reală. Câteva săptămâni mai târziu, domnul DeBrito observă că Antonio işi petrece
timpul in cantină cu un mic grup de elevi. La putin timp după aceasta Antonio se opreşte in biroul
domnului DeBrito şi îi spune acestuia ca se inţelege bine cu colegii săi de şcoală şi că s-a şi alăturat
clubului de calculatoare.
Povestirile
42
Povestirile sunt folosite ca mijloc de comunicare de secole, oferă o modalitate indivizilor de
a-şi exprima identitatea (Miles, 1993). Povestirile sunt un puternic mijloc de explorare a
experienţelor dureroase şi pot fii folosite in mod eficient cu copiii si tinerii adolescenti pentru ai
ajuta sa câştige înţelegere personală şi auto-acceptare. Poveştile pot fii despre nenumarate subiecte:
clientul, familia clientului, caractere fictive din cărţi, desene animate, televiziune sau filme, sau alte
personaje pe care copilul să le inventeze. Singura limita in tematica poveştii este imaginaţia
clientului sau a consilierului.
Tehnica povestirilor reciproce, descrisă de Gardner (1979), a fost folosită efectiv la copii
depresivi şi suicidali şi este foarte potrivită pentru copii cu vârste cuprinse intre 9 si 14 ani (Kottman
& Skyles, 1990).
Materiale: reportofon
Procedura:
1. Întrebaţi copilul dacă vrea să lucreze cu dumneavoastră să faceţi o casetă cu o poveste la
tv sau la radio in care copilul să fie oaspetele de onoare.
2. Porniti reportofonul şi faceţi câteva scurte afirmaţiide introducere. Pentru a-l ajuta pe
copil să-şi intre mai bine in rol, cereţii copilului să-şi spună numele, vârsta, şcoala şi
clasa.
3. Apoi cereti copilului să spună o poveste. Majoritatea copiilor vor incepe cât de repede,
dar unii au nevoie de puţin timp de gândire sau au nevoie de ajutor să inceapă. Dacă
copilul are nevoie de ajutor intrebaţi-l despre pasiunile lui, hobby, familie, ş.a.
4. Cât timp copilul spune povestea luaţi notiţe cu continutul poveştii şi posibilele sensuri.
5. După ce copilul a terminat povestea intrebaţi dacă povestea are o morală. De asemenea
cereţi mai multe detalii si intrebaţi şi dacă exsistă itemi specifici.
6. Comentaţi povestea, cât de bună a fost (emoţionantă, interesantă, neobisnuită, etc).
7. Opriţi reportofonul şi comentaţi povestea copilului impreună cu el pentru a obţine
informaţiile de care aveţi nevoie pentru a vă pregătii varianta dumneavoastra de poveste.
Puneţi copilul sa decidă care personaje din poveste l-au reprezentat pe el şi care au
reprezentat personaje importante din viaţa lui, ce simboluri foloseşte copilul şi ce crede in
general despre atmosfera din poveste. Să luaţi in considerare si reacţiile emoţionale pe
care le-a avut copilul in timpul povestirii. Foslositi moralitatea poveştii pe care copilul a
ales-o, găsiţi solutii mai bune decat cele din poveste.
8. Porniţi reportofonul si spuneţi povestea voastră, care ar trebuii să conţină aceleaşi
personaje şi situaţii ca şi in povestea initială dar să aveţi o rezolvare mai bună la conflict.
In poveste identificaţi alternative la probleme si indicaţi faptul că, comportamentul se
poate schimba. Povestea ar trebuii să accentueze adaptări mai sănatoase.
9. Opriţi reportofonul si intrebaţi clientul dacă ar vrea sa asculte povestea intreagă.
Metaforele
43
Consilierii folosesc in mod frecvent la copii şi adolescenţi metaforele adaugă bogăţie la
descriere si oferă simboluri memeorabile pentru copil (Bowman, 1995). Metaforele sunt des folosite
pentru descrierea caracteristicilor induviduale sau de grup, procesate si realizate in termeni familiari
copilului. In plus metaforele ajută clientul să inteleagă experienţe care nu sunt uşor de descris.
Metaforele sunt abundente in literatura copiilor, in povestile cu zâne, desenele animate si emisiunile
televizate pentru copii care conţin lectii (invăţăminte) sociale si emoţionale. Metaforele sunt de mare
ajutor in înţelegerea empatică a unei probleme (cum ar fii timiditatea), prezentarea unui feedback
(folosirea unui obiect pentru a complimenta aspectele pozitive ale comportamentului şi de a
confrunta aspectele negative ale comportamenului ), şi oferind afirmaţii accentuand puterea mai
degrabă decât comportamentele specifice) (Bowman, 1995).
Filmele şi metaforele
Filmele oferă o bogaţie de ilustratii metaforice. Multe filme care sunt familiare copiilor si
adolescenţilor pot fi selectate. Datorita poveştii Vrajitorul din Oz care este familiară pentru
majoritatea adolescenţilor, poate ilustra metafore cu privire la abuzul de droguri. Dacă Vrajitorul din
Oz, Dorothy are trei prieteni Leul, Sperietoarea de Ciori şi Omul de Tinichea. Aceşti prieteni pot
reprezenta Rugaciunea Seninatatii. In Rugaciunea Seninatatii participantii pot cere “seninatatea de a
accepta lucrurile care nu pot fii schimbate” (Omul de Tinichea), “curajul de a schimba lucrurile care
pot fii schimbate”(Leul) şi “puterea inţelepciunii de a cunoaste diferenţa” (Sperietoarea de Ciori)
după ce inţelesul metaforic este iduntificat, consilerul poate cere clienţilor dacă ei pot accepta
lucrurile care nu pot fii schimbate. Cum ar fii de exemplu faptul ca părintii divorţează sau ca unul
dintre bunici a murit. Consilierul poate intreba clientul şi dacă acesta poate accepta sau nu
schimbarea.
Un alt exemplu de metaforă are loc cand Toto o muşcă pe Elmira Gulch, care mai târziu
devine Vrajitoarea cea Rea. Acest incident o conduce pe Dorothy la probleme cu legea. Consilierul
poate folosii acest exemplu (muşcătura câinelui) pentru a spune că lucrurile mărunte pot duce la
problemem mari. Clientul ar putea fii intrebat dacă au existat probleme mici care au dus la probleme
mai mari in viaţa clientului. Consilierul poate intreba de asemenea clientul dacă acesta sau alţi
membrii ai familiei au avut probleme cu legea. Mai târziu in poveste, Vrajitoarea cea Rea o
urmareşte pe Dorothy neobosită. Acesta poate simboliza modul in care dependenţa poate urmarii pe
cineva. În timpul urmăririi maimuţele zburatoare se ataşează de Dorothy ilustrând proverbul
Alcoliciilor Anonimi de “a avea o maimuta in spate”. Consilierul îl poate intreba pe client dacă a
44
avut vreodată o “maimuţă in spate”. Dacă clientul spune da, consilierul poate să exploreze mai
departe.
Cu privire la rolurile in familie, fam Munchkins poate exemplifica organizatia care credea
greşit că Dorothy are puteri speciale. Ca şi multe alte organizatii fam. Munchkins spune “nu face
asta si nu face aia” dar nu vin niciodată cu un exemplu specific şi concret. In plus Vrăjitorul poate
ilustra rolul sponsorului care ajută, dând un sens Rugaciunii Seninatăţii prin găsirea calităţilor
pozitive existente în prietenii lui Dorothy şi prin incurajarea lor ca aceste calităţi să poată fi vazute.
Vrăjitoarea cea bună de asemenea ilustrează rolul sponsorului arătându-i lui Dorothy că răspunsul la
întrebările pe care le are sunt in ea insăşi, şi că in final nu este nici un loc, ca şi acasă. Sponsorul
poate sa ajute dependenţii sa vadă că răspunsurile la intrebările lor se afla desigur “acasă” ceea ce
reprezintă o stare de spirit, in ceea ce priveşte a te simţii bine cu tine insuşi. In sfârşit consilierul
poate intreba clientul unde se regăseşte mai mult, in Sperietoarea de Ciori, in Leu, sau in Omult de
Tinichea (Alison, comunicare personala, Februarie7, 2002).
Vrăjitorul din Oz nu este singurul film care are mesaje sub forma de metafore. Alte exemple
de filme bogate in metafore sunt: Războiul Stelelor, Omul Păianjen, Lilo şi Stich, şi Mulan. Aceste
filme şi altele pot fii folosite efectiv de consilieri pentru a ilustra multe puncte de vedere şi in
asistarea clientilor la clarifiacrea problemelor.
Terapiile scrise
Scrisul a fost folosit de decenii pentru a ajuta individualităţile să-şi dezvolte perspectivele. În
consiliere scrisul sporeşte conștientizarea, ajutând clienţii în organizarea gândurilor şi sentimentelor
furnizând eliberare catartic emoţională şi contribuind la integrarea personală şi a siguranţei
personale.
Scrisul este în particular benefic pentru adulţi şi ceilalţi copii mai mari. De asemenea
consilierii adesea găsesc , că scrisul poate fi folosit cu copii tineri între 3 -5 ani, consilierul putând
folosi aceasta ca o înregistrare.
Exemplele scrisului terapeutic includ:
- corespondenţa: este folosită când clientul nu este capabil să susţină un dialog
verbal cu o altă persoană
- jurnalul scris: poate fi o tendinţă a consilierii structurată în oarecare fel
- scrisul creativ, proză sau poezie. este folosit pentru a clarifica proiecţiile ,
pentru a cerceta problemele şi soluţiile sau pentru imaginaţie
- scrisul structurat: include alcătuirea de liste, scrierea de ilustraţii , răspunsuri la
întrebări închise / deschise sau sentimente în afara întrebărilor sau intervenţiilor
În orice tehnică a scrisului clientul ar trebui să spună care gramatică , stil, pronunţie, punctuaţie
nu sunt importante.
Autobiografia
45
Autobiografiile pot să descrie un aspect specific al vieţii cuiva sau pot să acopere întreaga
durată a vieţii. Autobiografiile ajută clienţii să-şi exprime sentimentele , să-şi clarifice preocupările
şi să lucreze pentru rezolvarea problemelor.
În dezvoltarea unei autobiografii consilierul poate să sugereze că tânărul client încearcă să-şi
organizeze propria viaţă în interval de 2 ani şi să scrie despre asta. Pentru alţi copii intervalul poate fi
între 3-4 ani. De asemenea consilierul nu trebuie să întrerupă activitatea cu copii tineri pentru că
orice demers de consiliere poate fi util. Consilierul poate începe sugerând clienţilor să spună unde şi
când s-au născut şi orice pot să-şi amintească din primii 2 ani din viaţa lor.
Linia vieţii
Pentru tehnica liniei vieţii , consilierul îi cere clientului să deseneze o linie lungă de-a lungul
unei coli întinse de hârtie şi să pună un simbol de copil la unul dintre capetele liniei pentru a indica
naşterea. Clientul este rugat să pună simboluri deasupra (evenimente bune) sau dedesupt
(evenimente probleme) liniei .Clientul este rugat să scrie/ descrie aceste evenimente dedesupt cu
ajutorul unor simboluri. Consilierul discută cu clientul evenimentele variate care s-au întâmplat în
propria viaţă.
Exerciţiile exterioare/interioare
Pentru acest tip de exerciţii consilierul îl roagă pe client să deseneze o linie în josul mijlocului
unei coli de hârtie făcând 2 coloane , apoi etichete pentru coloane cu „exterior şi interior.”
Coloana exterioară reprezintă evenimentele memorabile care s-au întâmplat la un mement dat în
timp.
Coloana interioară reprezintă sentimentele clientului în relaţie cu aceste evenimente. Clientul
trebuie să completeze coloanele care servesc ca stimul pentru discuţie. De exemplu dacă clientul
spune că el/ea s-a schimbat , a progresat la un moment dat înseamnă că trebuie să meargă în coloana
exteroară. Sentimentele pe care clientul le asociază cu schimbarea ar trebui să fie în coloana
interioară. Consilierul ar trebui să-l ajute pe client să prelucreze sentimentele asociate cu cuvinte în
coloane.
Pentru această tehnică de scriere consilierul ar trebui să îi ceară clientului să scrie jos orice începe
să-i treacă prin minte până când consilierul îi spune să se oprească. O perioadă tipică este între 3 şi 5
minute. La sfârşitul acestui exerciţiu consilierul şi clientul discută despre ce s-a scris. De exemplu
dacă clientul scrie cuvinte care redau sentimente negative ( tristeţe, supărare , frică,) consilierul
poate să analizeze cu clientul de ce el sau ea au aceste sentimente şi să încerce să fixeze ţintele
(scopurile) permiţând clientului să scrie aceste sentimente. Dacă clientul descrie sentimente pozitive
consilierul poate vorbi cu clientul de unde vin aceste sentimente şi crează strategii pentru a le
susţine.
Tehnici multiculturale
46
Copiii şi adolescenţii care sunt conştienţi de originile multiculturale sunt mai toleranţi şi mai
puţini critici la adresa altora . Ei mai puţin probabil vor crea o stereotipie negativă şi vor fi mai mult
capabili să tolereze diferenţele dintre persoane. Tehnicile următoare pot fi folosite pentru a crea şi
pentru a spori conştiiţa multiculturală la copiii şi adolescenţi.
Ce este un nume?
„ Ce este un nume?” poate fi folosit în fiecare grup individual sau de consiliere. Este un exerciţiu
simplu în care clienţii spun cum au primit primul lor nume. De exmplu un client poate să spună „Eu
sunt David şi am fost numit David pentru că personajul biblic favorit al tatălui meu a fost David.”
Un alt client poate să spună că ea a fost numită Maria pentru că familia are o tradiţie din a numi cea
mai mare fată Maria. Acest exerciţiu poate fi folositor pentru a identifica dinamici importante în
cadrul familiei precum : religia , valorile, tradiţiile, istoriile de familie şi conştiinţe culturale.
Diversity Bingo
Visul Catcher
47
Visurile fac parte integrantă din lumea copiilor şi a adolescenţilor.Tehnica „Dream Catcher”
este împrumutată din cultura americană nativă, care subliniază că visele pot fi bune sau
rele.Americanii nativi au o tradiţie a păstrării unui vis „catcher” în propria casă, de obicei în
dormitor astfel că în timpul nopţii visul Catcher poate cuprinde atât vise bune, cât şi vise
rele.Urmând tradiţia, visele bune ştiu cum să doarmă în afara plase i visului catcher şi să iasă pe un
plan secundar fără a se ataşa de visul catcher.În contrast, visele rele nu ştiu cum să iasă în afara
„plasei”, deci ele rămân prinse „în plasă”, până dimineaţa următoare când dispar la prima lumină a
zorilor.
Tehnica visului catcher oferă o oportunitate pentru clienti pentru a discuta despre visele
lor.Consilierii pot folosi aceasta tehnica pentru a extrage atat sentimentele bune cât şi cele rele şi pe
deasupra liniştesc temerile asociate cu visele.Pe deasupra, această tehnică oferă o bună oportunitate
pentru a implica şi părinţii în procesul de consiliete.
Obiectiv: să identifice sentimentele asociate cu visele
Materiale: pipete de curăţat (de obicei două), destul de largi pentru a face un cerc cu un
diametru de 2-4 inch.Sfoară sau aţă destul de lungă între 1-3 inch pentru a face o plasă (ţesătură)
înăuntrul pipei de curăţat.Sfori (aţe colorate), pipe de curăţat şi pene care să atragă copii.
Clientul să descrie un vis pe care l-a avut.Consilierul îi cere clientului să asocieze o emoţie
sau un sentiment cu un vis.Consilierul vorbeşte cu clientul despre rolul visului catcher în prinderea
viselor rele sau în eliberarea viselor bune şi totodată fixează realitatea visului.
Cu clientul vorbeşte despre cum să aibă un vis catcher în propria cameră, care ar putea fi
folositor.Urmăreşte rolul visului catcher în următoarele şedinţe de consiliere.
Cercul multicultural
Obiectiv: pentru a spori cunoştinţele despre diversitate şi despre tulburările stereotipe pe care
clienţii le pot avea.
Materiale:2 punţi de cărţi împărţite împreună, o punte roşie şi una albastră
Procedura: această tehnică poate fi folosită individual sau cu grupurile şi este efectiv
specializată cu adolescenţii.Consilierul împarte 4 cărţi la întâmplare fiecărui client şi le cere să
păstreze cărţile cu faţa în jos.Fiecare dintre cărţi are o conotaţie multiculturală, oricum clientul nu
spune interpretarea până când cărţile nu au fost împărţite.
După ce clienţii primesc cărţile, consilierul explică că acele cărţi crează un profil al clientului
bazat pe combinarea cărţilor împărţite.Cartea împărţită prima dată, se referă la gen.De exemplu dacă
prima carte împărţită clientului este roşie, clientul este o femeie, iar dacă cartea este albastră, clientul
este bărbat.A doua carte se referă la înălţime.Dacă a doua carte împărţită este o treflă, clientul este
mai înalt de 6”6”.Dacă a doua carte este inimă, clientul este înalt de 6”.Un diamant indică înălţimea
clientului de 5”2” şi o sapă ne spune despre client că este mai mic de 5”2”.A treia carte indică
vârsta.Aceasta este determinată de totalitatea valorilor de pe faţa cărţilor.De exemplu 1 as=1 punct, 1
rege=10p., 1 regină=10 p., 1 valet=10 p.Dacă cartea este de 2, 3, 4-10, valoarea este dată de valoarea
de pe faţa cărţii (2=2p.,9=9p.).Dacă totalul de puncte este un nr. impar, clientul are 39 de ani sau mai
tânăr.Dacă totalul este un nr.par, clientul este de 40 de ani sau mai bătrân.
A patra categorie în alcătuirea profilului este aceea a tulburărilor psihice.Dacă cea de-a patra
carte împărţită clientului este un as, rege sau regină, persoana are o boală de debilitate foarte serioasă
pe termen lung, cauzată de o slăbire psihică, de scleroze multiple sau paralizie cerebrală.Dacă
valoarea cărţii este valet sau 10, clientul are o origine importantă.Dacă valoarea cărţilor este 9,8 sau
7, clientul are o înfăţişare psihică cu probleme.Dacă valoare cărţilor este 6, 5 sau 4, clientul are o
problemă de comportament.
Consilierul discută profilele.De exemplu, după ce profilul este obţinut din cărţile care au fost
împărţite, consilierul poate cere clientului să urmeze întrebările.Dacă clientului i se potriveşte
profilul:
1.Ce crezi despre profilul pe care l-ai obţinut?
2.Bazându-te pe profil care crezi că este cel mai pozitiv aspect din viaţa ta?
3.Care este cel mai puţin pozitiv aspect din viaţa ta?
4.Care este marea ta speranţă pentru lume?
5.Dacă ai putea să schimbi una dintre cărţile care au fost împărţite, care carte ar fi aceea?
Explică.
49
Stima de sine
Stima de sine scăzută este o problemă răspândită la copii şi adolescenţi. În mediul copiilor stima de
sine scăzută poate fi debilitantă, fiindcă contribuie la violenţă, performanţe academice scăzute, abuz
de substanţe şi sarcini nedorite în rândul fetelor adolescente. În plus, stima de sine scăzută este un
factor de risc pentru suicid, care este al doilea în lista cauzelor mortalităţii în adolescenţă (după
accidente). (Bracken, 1996)
Părinţii şi ceilalţi adulţi deseori greşesc neintenţionat “ajutând” la scăderea stimei de sine prin
exagerarea importanţei performanţelor şcolare sau a relaţiilor cu covârstnici. Sunt mulţi tehnici, ca
următorii, care ajută la construirea stimei de sine .
Realizări -Accomplishments
Consilierul cere clientului să facă o listă cu realizările proprii din ziua respectivă. În primul rând
trece pe listă itemii importanţi, apoi pe cei cu o importanţă medie şi la urmă itemii cei mai
neînsemnaţi. Consilierul trebuie să ajute clientul, aratându-i ce a realizat, şi înştiinţând clientul că
aceste realizări sunt succese. (Carter-Scott, 1989)
USA-USA
Pentru această tehnică consilierul aduce un sac de hârtie cu inscripţia „USA”, şi lasă în sac 5 bucăţi
de hârtie, pe fiecare scrie unul dintre următorii termeni: performanţa şcolară,
relaţii cu covârstnici, sporturi, muzică/dramă, loc de muncă sau muncă acasă, fiu sau fiică.Când
clientul discută despre problemele sale cu consilier, primeşte acest sac de hârtie. Consilierul
introduce noţiunea de acceptarea de sine necondiţionată, care înseamnă acceptarea de sine ca o
persoană utilă, fără a se eticheta ca „ bun în toate” sau „în totalite rău”. Clientul este invitat să
deschide sacul, să ia pe rând fiecare bucată de hârtie, şi să îşi acorde puncte în fiecare domeniu (de la
1 la 5 , 1 = scăzut, 5 = ridicat). Consilierul încurajează clientul să se gândească la aceste domenii, în
loc să se concentreze doar pe unele incidente izolate. Clientul împarte cu consilier evaluările făcute,
50
care subliniază că fiecare dintre aceste dimensiuni face parte din persoană, şi dacă într-un domeniu
nu este atât de bun, asta nu înseamnă că este o persoană rea. Fiecare om are părţile sale bune şi rele,
este important doar faptul să ne acceptăm cu punctele noastre tari şi punctele slabe (Vernon, 2002).
Barcă de salvare-Lifeboat
Jocul se poate utiliza atât în consiliere individuală, cât şi în consiliere de grup. Clientul îşi
imaginează că este pe o barcă de salvare, care nu poate fi manipulată dacă se află multe persoane în
ea. Pentru a evita scufundarea cineva trebuie să părăsească barca. Consilierul cere clientului să
justifice prin talentele sale unice de ce ar trebui ca el / ea să rămâne pe barcă. Exerciţiul are valoarea
în a ajuta clientul să recunoască contribuţiile sale unice şi în a ridica stima de sine, în special la copii
mai mari şi la adolescenţi.
Ce ar fi-What If
Consilierul pune clientului întrebări de tip „ce ar fi...”. Exemplu: „Ce ar fi dacă bicicleta ta ar ştie să
vorbească? Ce ar spune despre tine?” „Itemul vorbitor” poate să fie o periuţă de dinţi, un pat, un
câine, un televizor, o bancă din şcoală, o haină, sau orice ce poate fi cunoscut pentru un copil. O
tehnică alternativă este înlocuirea persoanelor din viaţa clientului cu obiecte. Această alternativă
poate fi folosită doar dacă clientul are încredere în consilier, este deschis, şi relaţia terapeutică este
bună.
Furie şi agresiune
51
Copii şi adolescenţii au foarte des probleme cu modul de exprimare a emoţiilor negative.
Exprimarea nepotrivită a furiei deseori rezultă probleme disciplinare şi dificultăţi în relaţii
interpersonale. Următoarele tehnici vă ajută în munca cu copiii şi adolescenţii care au probleme cu
furia şi agresivitatea.
Rupe-l-Tear It Up
Consilierul dă clientului lucruri pe care poate să le rupe, cum ar fi o agendă veche, reviste, ziare.
Clientul este încurajat să-şi verbalizeze furia, emoţiile şi gândurile în timp ce rupe obiectele. De
exemplu verbalizează furia cauzată de conflictul cu o persoană importantă din viaţa lui /ei, în timp ce
rupe agenda.
Reformulare-Reframing
Când un client spune “Urâsc mama mea, fiindcă nu mă lasă să fac lucruri care îmi plac”, cereţi
clientului să reformuleze propoziţia în “Îmi place…”, cum ar fi “Îmi place mama mea, fiindcă are
grijă de mine să nu trec peste limite.” Reformularea poate fi aplicată şi la afirmaţiile despre sine. De
exemplu: “Sunt prea leneş să-mi fac temele de casă.” se poate transforma în “ Sunt aşa de implicat în
chestii interesante, încât uneori uit de temele de casă.”
Stres şi anxietate
1
Este o nume de marcă pentru jucării care sunt concepute pentru joaca în cameră.
52
Stresul este declanşat de surse variate, cele mai frecvente fiind probleme de şcoală, probleme în
familie, probleme personale. Pentru a ajuta clientul în reducerea stresului, consilierul trebuie să
identifice ariile care cauzează anxietatea. Odată ce stresorii sunt identificate, exerciţiile de relaxare şi
tehnicile paradoxale pot ajuta în reducerea stresului şi anxietăţii. Iată câteva din tehnicile de relaxare
şi paradoxale.
Durere şi pierdere
Când o persoană importantă din viaţa noastră moare sau trăim experienţa de a o pierde, ca şi în cazul
divorţului, mutării, copii şi adolescenţii se pot simţi abandonaţi, furioşi, trişti, sau vinovaţi. Pentru
cei mai mulţi aceste sentimente sunt confuze şi disturbante. Pentru a ajuta clienţii care au aceste
sentimente, consilierul le ajută să-şi identifice sentimentele şi să încerce să le confrunte cu acestea.
Intervenţiile care sunt cele mai folositoare conţin biblioterapie, muzică, artă, scris de poezii, şi
53
identificarea şi rezolvarea problemelor neterminate cu ajutorul jurnalului. Tehnicile suplimentare
includ următoarele:
Scrisoare-Letter Writing
Clientul este invitat să scrie o scrisoare către persoana decedată sau plecată, descriind de ce îi este
dor de persoana respectivă şi cum este viaţa fără el/ea. Clientul decide dacă vrea să arate scrisoarea
consilierului sau altor persoane sau nu (Thompson, 1996).
SUMAR
54
verbale pot fi prea complexe pentru copiii tineri şi totodată confuze.Pe de altă parte, jocurile pot să
nu fie apropiate pentru unii dintre adolescenţi.
Consilierii trebuie să recunoască că unii copii răspund şedintelor de consiliere, iar alţii sunt
ostili şi neîcăpăţânat.Unele tehnici inovative cerute, care aduc un înţeles adânc, şi sporesc
cunoştinţele afective şi câştigă interiorul clientului, cuvântul personal al consilierului.
55
CAPITOLUL 4
Terry Hottman
Terapia prin joc este o modalitate de a consilia copiii, în care consilierul foloseşte jucării, iar
jocul este principalul mijloc de comunicare. Raţiunea pentru care se utilizează jucăriile şi jocul este
pentru că această modalitate de comunicare reflectă sau se trage din credinţele (gândurile) pe care le
au copiii.(înainte de 12 ani)
Copiii au o abilitate relativ limitată de a-şi verbaliza sentimentele şi gândurile şi de a purta
discuţii abstracte. Mulţi dintre cei care avem nevoie de consiliere, mergem şi ne aşezăm pe scaun şi
folosim cuvintele pentru a-i spune terapeutului problema pe care o avem. Copiii pot să vină la
consiliere şi să folosească jucării, arta, poveştile, sau alte activităţi (instrumente) ludice pentru a
comunica cu terapeutul (Kottman, 2001, p.4).
Pentru că jocul este un limbaj natural pentru copiii mici, poate fi folosit ca o modalitate de a
rezolva problemele şi a comunica cu cei din jur. Acest aspect face ca terapia prin joc să fie o metodă
esenţială în consilierea copiilor mai mici de 12 ani (Thompson & Rudolph, 2000). Acest capitol
prezintă diferiţi parametrii pentru a determina dacă terapia prin joc este un gen de terapie specifică
copiilor , scopul terapiei prin joc ca proces, şi descrie cum putem pregăti locul ideal pentru terapia
prin joc şi cum putem alege jucăriile şi materialele care pot avea rol terapeutic asupra copiilor. Studii
teoretice variate cu privire la terapia prin joc ne ajută să înţelegem modalităţile variate de consiliere
care au la bază jocul.
Clienţii terapiei prin joc:
Deşi unii terapeuţi au lucrat cu adulţi, majoritatea clienţilor din terapia prin joc sunt copii cu
vârste cuprinse între 3 şi 12 ani. Când se lucrează cu copii mai mari de 12 ani, cu preadolescenţi sau
tineri, consilierul este bine să întrebe dacă clientului îi este mai confortabil să stea şi să discute
despre situaţia sa sau să folosească jucăriile. Consilierul poate extinde intervalul de vârstă uzual la
care se pretează terapia prin joc, procurând jucării preferate de copii mai mari, cum ar fi: jucării
artizanale, din lemn, accesorii şi echipament de birou, alte jocuri complexe sau jocuri folosite pentru
intervenţii terapeutice specifice.
Mai multe sinteze ale cercetărilor despre terapia prin joc, au dovedit eficienţa terapiei prin
joc in intervenţia terapeutică pentru ameliorarea diferitelor probleme. Literatura de specialitate
include numeroase rapoarte cu privire la aceste beneficii terapeutice. Aceste rapoarte susţin eficienţa
terapiei prin joc în consilierea copiilor şi a adolescenţilor care manifestau următorul comportament
sau dificultăţi emoţionale: agresivitate, comportament acting-aut, probleme de ataşament, ADHD,
probleme de conduită şi tulburări severe de comportament, depresie, enurezis şi encoprezis, frici
specifice sau fobii, cum ar fi frica de spital sau anxietatea de separare, şi mutismul electiv.
Literatura de specialitate conţine de asemenea, suport empiric şi teoretic pentru ideea că
terapia prin joc poate fi folositoare în cazul copiilor care luptă cu diferite circumstanţe de viaţă: abuz
sau neglijare, adopţie, divorţul părinţilor, situaţii care te mâhnesc, spitalizare, boli cronice sau în fază
terminală, şi traume severe, cum ar fi cele cauzate de război, cutremure, viituri, răpiri.
56
Când decide dacă clientul este potrivit pentru terapia prin joc, terapeutul trebuie să ia în
considerare următoarele aspecte sau factori cu privire la copil sau terapie:
1. Poate acest copil tolera, forma şi utiliza o relaţie cu un adult?
2. Poate acest copil să tolereze şi să accepte un mediu protectiv?
3. Are acest copil capacitatea de a învăţa metode noi în rezolvarea problemei prezente?
4. Are acest copil capacitatea de a-şi înţelege comportamentul şi motivaţia?
5. Are acest copil capacitatea de a înţelege comportamentul şi motivaţia altora?
6. Beneficiază acest copil de capacitatea de a fi suficient de atent şi de dezvoltarea cognitivă
necesară pentru a se angaja în activităţile terapeutice?
7. Este terapia prin joc cea mai eficientă şi mai efectivă cale pentru a aborda problemele
acestui copil?
În plus, Anderson şi Richards (1995) recomandă ca terapeutul să ia în considerare şi să
răspundă la următoarele întrebări cu privire la propria lui situaţie şi la propriile lui deprinderi:
1. Am eu deprinderile necesare pentru a lucra cu acest copil? Dacă am nevoie pot apela la
consultarea sau la supervizare?
2. Este practima mea lipsită de obstacole (e.g. spaţiu insuficient, durată inadecvatăpentru a
urma tratamentul ales) care pot interfera cu eficinţa tratamentului în cazul acestui copil?
3. Dacă pentru ca terapia pentru acest copil să fie efectivă, eu trebuie să colaborez cu alţi
profesionişti, pot eu lucra în echipă?
4. Îmi permite nivelul meu de stres şi energia mea să mă angajez total în munca cu acest
copil?
Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este da, şi dacă terapeutul nu are probleme personale
nerezolvate, care pot avea un impact negativ asupra abilităţii sale de a lucra cu acest copil sau cu
familia lui, acesta poate decide să lucreze cu copilul. În acest caz, consilierul trebuie să le explice
părinţilor copilului şi/sau profesorului său ce este terapia prin loc şi cum poate ea să-l ajute pe copil.
Ca parte a acestui proces, consilierul trebuie să colaboreze cu părinţii şi cu profesorii în vederea
realizării obiectivelor specifice ale terapiei prin joc ca proces.
Consilierul trebuie să fie capabil să lucreze cu copii care provin din diverse medii culturale
(Coleman, Parmer, &Barker, 1993; Glover, 2001, Kao &Landreth, 2001; Kottman, 2001; Schaefer,
1998). Atunci când se lucrează cu o populaţie multiculturală în terapia prin joc, consilierul trebuie
(a) să includă materiale şi jucării prin care să se respecte şi să se ţină cont de varietatea culturală şi
de grupurile etnice; (b) să înţeleagă rolul jocului, al artei şi al povestirilor în variatele culturi şi
grupuri etnice; (c) să fie informat cu privire la valori, obiceiuri ( datini), credinţe şi tradiţii din
cultura copilului; (d) să încerce să fie bine informat despre alte culturi şi grupuri etnice; şi (e) să facă
astfel încât background-ul cultural al copilului să se potrivească cu tehnicile utilizate cu acest copil
în procesul terapiei prin joc.
În plus pe lângă aceste obiective generale consilierii trebuie să aibă un set de obiective
specifice pentru fiecare client care depind de orientarea teoretică a consilierului şi de problema
prezentată de client. (Kottman, 2001).
Decorarea spaţiului în care se desfăşoară terapia prin joc (pregătirea cadrului în care se
va realiza terapia prin joc)
Consilierul care doreşte să folosească terapia prin joc ca metodă de intervenţie cu copiii,
poate să facă acest lucru indiferent de spaţiul disponibil. Landreth (1991) a descris spaţiul „ideal”
pentru terapia prin joc, dar chiar şi un mic colţ din sala de mese de la şcoală cu condiţia ca acest
spaţiu să nu fie folosit de alţii în acelaşi timp, pentru a respecta confidenţialitatea clientului. Cel mai
important aspect cu privire la spaţiul în care se desfăşoară terapia prin joc este ca terapeutul să aibă
sentimentul personal că este confortabil (James, 1997; Kottman, 2001, 2003). Dacă consilierul se
simte în siguranţă, fericit, şi bine primit în spaţiul respectiv, aşa se va simţi şi copilul cu care el
lucrează.
Anumiţi factori, totuşi, pot contribui la optimizarea spaţiului în care se desfăşoară terapia
prin joc. Landreth (1991) descrie o sală de joacă „ideală” astfel:
1. Măsurând aproximativ 12 metri pe 15 metri, cu o arie între 150 şi 200 metrii pătraţi.
Această mărime a suprafeţei permite copiilor să se mişte liberi prin încăpere dar este totuşi îndeajuns
de mică pentru ca copiii să nu simtă că se pot „rătăci” sau că sunt departe de terapeut.
2. Să exprime confidenţialitate, astfel încât copiii să se simtă confortabil atunci când
comunică informaţii şi exprimă sentimente, fără să le fie frică că cineva din exterior îi aude.
3. Să aibă pereţii lavabili şi podeaua din vinyl astfel încât copiii să poată murdări fără grijă şi
fără să se simtă vinovaţi.
4. Să aibă multe rafturi pentru jucării şi materialele folosite la jocuri la care copiii să aibă uşor
acces.
58
5. Rafturile să fie bine fixate în perete ca să nu cadă şi să-i accidenteze pe copii.
6. Să conţină o mică chiuvetă cu apă rece curentă.
7. Să aibă mese potrivite ca dimensiune pentru copii şi un spaţiu de depozitare pentru
activităţile de artă.
8. Să aibă un cabinet pentru materialele de rezervă cum ar fi: culori, argilă (lut) şi hârtie.
9. Să aibă tablă neagră (ataşată fie pe un perete fie pe un şevalet) şi marchere pentru a scrie pe
tablă.
10. Să aibă o baie mică ataşată la camera principală.
11. Să fie prevăzută cu filtre acustice pe tavan ca să reducă zgomotul.
12. Să aibă mobilier din lemn sau plastic cu un design adaptat copiilor. De asemenea este bine
să existe şi mobilier destinat consilierului, părinţilor sau profesorilor.
13. Să aibă o oglindă simplă şi echipament pentru observarea şi înregistrarea video a sesiunilor
de terapie.
14. Să fie poziţionată astfel încât sesiunile să nu fie deranjate de zgomotul produs de alte
persoane care-şi desfăşoară activitatea în clădire.
De asemenea, jucăriile trebuie să fie rezistente şi în stare bună. Jucăriile şi materialele de joacă
trebuie să ajute copiii la:
- stabilirea unei relaţii pozitive cu consilierul (şi cu alţi copii din grup)
- să exprime o gamă variată de emoţii
- explorarea şi /sau reinterpretarea experienţei actuale şi a relaţiei cu ceilalţi
- testarea limitelor
- creşterea autocontrolului
- sporirea capacităţii de autoînţelegere ţi a capacităţii de a-i înţelege pe alţii
- îmbunătăţirea imaginii de sine
Copiii pot folosi jucăriile care reprezintă domeniul familie şi hrană pentru a construi relaţia cu
consilierul şi pentru a explora relaţia cu familia. De asemenea ei pot folosi aceste jucării pentru a
reprezenta experienţele reale de viaţă. Jucăriile care reprezintă familia şi hrana includ , printre altele,
păpuşile de toate felurile ( la care li se pot schimba hainele, al căror corp poate fi îndoit), haine de
bebeluş, leagăne, animale, un perete alb, marionete, jucării din materiale textile, nisip într-o cutie de
nisip, mai multe vase, veselă, cutii de alimente goale, aparate de bucătărie de jucărie (cum ar fi
chiuveta sau soba).
Jucăriile care te sperie sunt incluse în camera de joacă pentru a le permite copiilor să-şi
exprime fricile şi să înveţe să le facă faţă. Aceste jucării pot fi de exemplu: şerpi din plastic sau din
cauciuc, şobolani, monştrii, dinozauri, rechini, insecte, dragoni, aligatori şi marionete fioroase (cum
ar fi marionetele lup, urs sau aligator).
Scopul pentru care se folosesc jucăriile agresive este acela de a încuraja copiii să-şi exprime
furia şi agresivitatea în mod simbolic, acest lucru ajutându-i pe ei înşişi să se opună fricii, şi să-şi
exploreze propriile nevoi de control în situaţii variate. Aceste jucării pot fi: rucsac de luptă, arme de
jucărie (cum ar fi puşti, săbii), soldaţi de jucărie şi autovehicule militare, perne mici pentru bătaia cu
perne, bastoane, scuturi.
În timp ce se joacă cu jucăriile expresive copiii pot să-şi exprime cu voce tare sentimentele,
emoţiile, simţul răspunderii, să practice deprinderile de rezolvare de probleme, şi să-şi exprime
creativitatea. Aceste materiale pot include: şevalete, vopsele, culori aquarela, creioane, markere,
lipici, lut, culori pentru pictura cu degetul, foarfece, carton, panglică, pene, materiale din care se
confecţionează măşti.
Scopul jucăriilor fantastice este de a-i ajuta pe copii să-şi exprime emoţiile, să exploreze o
gamă variată de roluri, să experimenteze astfel comportamente şi atitudini variate, care sunt altele
decât cele impuse de situaţiile şi relaţiile din viaţa reală. Aceste jucării includ: măşti, costume,
bagheta magică, pălării, bijuterii, bani, trusă medicală, telefoane, materiale de construcţii, siluete de
oameni, animale sălbatice şi domestice, marionete şi teatru de păpuşi, lada cu nisip, vagoane şi
echipament pentru construcţii, aparatură de bucătărie, electrocasnice, vase, veselă, şi cutii de
mâncare goale.
Bineînţeles camera de joacă nu va putea cuprinde toate aceste jucării diferite. Consilierul va
folosi una sau două jucării din fiecare categorie , ca vehicule efective pentru comunicare. Copiii sunt
foarte creativi şi ei îşi vor construi jucăriile pe care şi le doresc dacă nu le văd în camera de joacă –
vor pretinde că una dintre jucăriile care este în camera de joacă reprezintă orice altă jucărie (de
exemplu: un creion poate deveni foarte repede o baghetă magică, o puşcă sau un tacâm pentru luat
masa), sau îşi vor construi jucării din diferite materiale de joacă ( de exemplu: vor face o păpuşă sau
un vas din hârtie).
Unii autori au sugerat că jucăriile şi materialele de joacă trebuie să fie reaşezate în aproximativ
acelaşi loc după fiecare sesiune de terapie prin joc. (e.g. James, 1997; Kottman, 2001, 2003;
Landreth, 1991). Această structurare a spaţiului dovedeşte că spaţiul pentru terapia prin joc este un
spaţiu în care copilul poate conta că există consistenţă şi predictibilitate. În aranjarea jucăriilor şi a
materialelor de joacă, consilierul va face repede curat şi îi va ajuta pe copii să-şi amintească locul
specific pe care ăl are fiecare jucărie. Consilierul care nu are o cameră pentru depozitarea jucăriilor
60
separată, poate aranja jucăriile într-o ordine specifică pe podea sau pe o masă în spaţiul de joacă.
Unii terapeuţi care folosesc terapia prin joc adună de jos jucăriile după ce copilul părăseşte sala de
joacă. Alţii fac curăţenie cu copilul înainte de sfârşitul sesiunii, folosind timpul destinat curăţeniei ca
un timp pentru construirea relaţiei de colaborare cu copilul. (Kottman, 2003).
Leonard: (ridică de jos şoarecele care sărind ajunge jos pe capul pisicii).
61
Leonard: (Aranjează cu grijă figurinele reprezentând animale pe podea).
Reformularea conţinutului
Aceasta implică parafrazarea cuvintelor copilului. La fel ca şi asistarea (observarea,
urmărirea, „tracking-ul” descris anterior) are scopul stabilirii relaţiei cu copilul. Prin faptul că îi arată
copilului că ceea ce a spus este important, consilierul îşi exprimă preocuparea şi înţelegerea faţă de
problemele acestuia.
Pentru a evita să repete exact cuvintele clientului (adică, „să sune ca un papagal”), consilierul
trebuie să îşi folosească propriile cuvinte şi intonaţii. Totuşi consilierul e obligat să folosească un
vocabular specific copilului, pe care acesta îl înţelege; altfel, această strategie nu îl va ajuta pe copil
să se simtă înţeles.
Următorul dialog ilustrează abilitatea unei formulări satisfăcătoare:
Steve: (Începând să lovească o jucărie – „bop bag-ul” pe care o poţi lovi ca să-ţi
descarci furia)
„Am să-l lovesc şi am să-i trag o bătaie.”
Mrs. Barry: „Tu vrei cu adevărat asta.”
Steve: „Pari o persoană simpatică. Pot să vin aici în fiecare zi?”
Mrs. Barry: „Crezi că sunt o persoană pe care ai putea să o simpatizezi şi îţi doreşti să vii aici în
fiecare zi.”
Steve: „Am luat un A la testul la matematică, sar şi un F la gramatică (ortografie).”
Mrs. Barry: „Ai rezolvat foarte bine testul la matematică, dar nu prea bine pe cel de la
gramatică.”
Steve: „Nu am vizitat-o pe bunica în acest weekend deoarece e bolnavă.
Mrs. Barry: „Bunica ta nu se simte bine, deci nu ai vizitat-o.”
Prin reflectarea emoţiilor copilului şi a sentimentelor acestuia proiectate asupra jucăriilor sau
obiectelor, consilierul poate adânci relaţia cu clientul şi totodată îl poate ajuta să-şi exprime
sentimentele, să şi le înţeleagă, să înveţe despre interacţiunile cu alte persoane şi să înveţe mai multe
cuvinte legate de emoţii, (să îşi lărgească vocabularul emoţional) .
Cu cuvinte de genul „Pari trist azi.”, consilierul poate reflecta direct sentimentele copilului.
Spunând, „Pari dezamăgită, Miss Kitty” sau „Pisicuţa pare tare dezamăgită de data asta.”,
consilierul reflectă sentimentele asupra jucăriilor sau altor obiecte din camera de joacă. Pentru a
ajuta copii să îşi asume responsabilitatea propriilor sentimente, consilierul ar fi bine să evite fraze de
tipul „te face să te simţi” şi în schimb să îi sugereze sentimentul spunnându-i „tu simţi....”
Consilierul trebuie să fie atent atât la sentimentele evidente (de la suprafaţă), cât şi la
sentimentele mai adânci, profunde. În terapia prin joc, sentimentele adânci sunt exprimate cu
ajutorul jucăriilor sau altor obiecte din camera de joacă. De exemplu, privind un copil care se joacă
cu un şoarece şi o pisiscă, consilierul poate observa că la început pisica pare fericită că îl poate
62
prinde pe şoarece, dar apoi aproape că e dezamăgită din cauză că şoarecele fuge tot mai repede.
Consilierul trebuie de asemenea să caute patternurile şi interacţiunile între comportamentul copilului
în camera de joacă şi informaţiile pe care le are îm afara camerei de joc. De exemplu, când Sam intră
în cameră şi loveşte jucăriile, aparent e pur şi simplu nervos însă consilierul trebuie să facă trimitere
la informaţia pe care o are din afara camerei de joacă, şi anume faptul că în weekend a murit căţelul
lui Sam, eveniment care l-ar putea determina pe copil să se simtă singur şi trist. După ce reflectează
mai amănunţit chiar şi cele mai clare sentimente, consilierul ar putea folosi o tentativă de
reformulare a problemei. Dacă nu îşi va impune propriul punct de vedere, consilierul va reduce
posibilitatea apariţiei unei reacţii defensive din partea copilului.
Analizând sentimentele, ca şi de fiecare dată, consilierul trebuie să îşi adapteze vocabularul,
să-l accesibilizeze în funcţie de dezvoltarea mentală a copilului. Majoritatea preşcolarilor şi a celor
de clasa I, par să cunoască patru sentimente principale: bucuros, trist, nervos, speriat. Pentru început,
consilierul trebuie să utilizeze doar aceste cuvinte cu copiii, sau/şi simple sinonime pentru ele atunci
când reflectează sentimentele.
Copiii din clasele a II-a – a III-a, în general au un vocabular mai bogat în ceea ce priveşte
exprimarea sentimentelor, însă nici aceştia nu pot înţelege sau exprima sentimente mai profunde,
mai subtile. Uneori, copiii din aceste clase au vocabular receptiv mai bogat decât cel expresiv, în
ceea ce priveşte reflectarea sentimentelor. (Înţeleg mai multe cuvinte care exprimă sentimente, dar
nu le pot exprima.) Ei pot înţelege cuvinte ca frustrarea, dezamăgirea sau gelozia chair dacă ei nu le
folosesc cu regularitate. Consilierul poate lucra la îmbogăţirea vocabularului afectiv al acestor copii,
utilizând o varietate de cuvinte care să descrie stări afective mai subtile.
Copiii din clasele a IV-a, a V-a şi a VI-a au un vocabular relativ sofisticat de termeni care
exprimă sentimente. Cu aceşti copii, consilierul poate opta pentru o „terapie prin discuţie”, sau
folosirea unor activităţi sau jocuri mai structurate decât terapia prin joc.
Următorul dialog ilustrează abilitatea exprimării sentimentelor:
Max: ( cu voce nervoasă) „Iar am intrat într-o problemă şi nu pot merge la joacă cu
ceilalţi din clasa mea.”
Ms. Lilja: „Se pare că eşti nervos pentru că ai o problemă. Cu siguranţă te simţi oarecum dezamăgit
că nu ai putut merge la teatru cu ceilalţi copii.”
Max: (mişcând un avion de sus în jos şi „bombardând” un grup de soldăţei)
„Hahaha... V-am prins! Nu mă puteţi răni din nou.”
Ms. Lilja: „ E încântat că i-a prins pe toţi. Se pare că simte că va fi în siguranţă de acum înainte.”
Max: (Folosind păpuşile din casa de păpuşi, el are păpuşi-părinţi care se ceartă, strigă
unul la altul şi la copii. El mişcă cea mai mică păpuşă care plânge, fiind ascunsă
sub pat.)
Ms. Lilja: Se pare că e înspăimântat când ceilalţi mai mari strigă şi se ceartă.
Max: „ A fost chiar amuzant. Pot să mă mai întorc şi mâine? Îmi place aici mult mai mult
decât în clasă.”
Ms. Lilja:„Pari chiar fericit. Te-ai simţit în siguranţă şi ţi-a plăcut în camera de joacă şi îţi doreşti să
vii şi mâine, în loc să mergi în clasa ta.
63
Responsabilizarea copilului
Responsabilizarea copilului este o strategie de terapie prin joacă, creată pentru a spori copilului
încrederea în sine. De asemenea, îi ajută în luarea deciziilor, le oferă ideea desăvârşirii şi sporeşte
sentimentele de stăpânire şi control. Consilierul poate atribui responsabilitatea în comportamentul
executiv (ex. Cred că poţi deschide singur capacul de la.....) sau în luarea deciziilor (ex. Tu decizi ce
vrei să pictezi.)
În camera de joacă, copiii sunt capabili să ia mai multe decizii în situaţiile care se ivesc, deci
consilierul va trebui deseori să atribuie copilului responsabilitatea unei decizii. Atunci când
responsabilizează un copil, consilierul trebuie să ia în considerare măsura în care acesta e capabil să
îndeplinească sarcina, cerinţa. Copiii pot fi descurajaţi dacă un adult le spune că pot face un lucru pe
care în realitate chiar nu îl pot face. Dacă consilierul nu este sigur că, copilul poate îndeplini cerinţa,
atunci el poate sugera posibilitatea muncii în echipă, astfel încât consilierul sprijină copilul în
realizarea sarcinii iar acesta îl poate întreba pe consilier „cum se face?”. Oricum, în ambele cazuri,
strategii, consilierul îi dă copilului libertatea de a controla executarea unui comportament şi nu îi ia
acestuia responsabilitatea pentru realizarea unui comportament sau altul.
Există diferite tehnici folosite pentru a responsabiliza copilul. Consilierul poate utiliza o
abordare directă- spunând direct copilului că este capabil să execute comportamentul adaptativ şi să
facă alegerea. Se poate de asemenea folosi o abordare mai puţin directă pentru responsabilizarea
copilului. Astfel, se pot folosi tehnici ca: (a) asistarea (observarea, urmărirea, „tracking”),
reformularea conţinutului, reflectarea sentimentelor; (b) metafora copilului; (c) încurajări minimale,
ignorarea cerereii copilului; (d) „Tehnica şoaptei”.
Următorul dialog ilustrează aceste tehnici:
Martina: „ Vei pune această mobilă în casa de păpuşi?” (cerând ajutor în îndeplinirea
comportamentului şi în luarea unei decizii)
Mr. Chuppi: ”Eu cred că poţi face asta singură”. (răspuns direct)
„Vrei ca eu să pun această mobilă în casa de păpuşi în locul tău. (răspuns
indirect, parafrazare)
„Pari îngrijorată că poate nu vei putea pune mobil acolo unde trebuie să fie pusă.”
(răspuns indirect, reflectarea emoţiilor)
„Hmm...” (răspuns indirect, încurajare minimală, ignorarea cererii copilului)
(În şoaptă:)”Unde te-ai gândit că ar trebui pusă această piesă de mobilă?”(răspuns
indirect, „Tehnica şoaptei”).
Martina: „Ce este aceasta?” (cerând ajutorul în luarea unei decizii)
Mr. Chuppi: „ Aici poate fi orice vrei tu să fie.” (răspuns direct)
„ Sunt sigur că îţi poţi imagina ce poate fi.” (răspuns direct)
„Mmmmmm..... Ce ar putea să fie? (răspuns indirect, încurajare minimală)
„Eşti curioasă despre ce poate să fie.” (răspuns indirect, reflectarea sentimentelor)
„Vrei să-mi spui ce este acesta?” (răspuns indirect, reformularea conţinutului)
Martina: (Folosind şoricelul marionetă, duce la consilier foarfece şi aţă, şi îi spune cu voce
chiţăită) „Mi-ai putea face un păr frumos roşu.” (cere ajutor în executa rea comportamentului)
64
Mr. Chuppi: „Martina, sunt convins că îi poţi face şoricelului păr, fără ajutorul meu.”
(răspuns direct)
„Domnişoară Şoricel, eu cred că îţi poţi imagina cum ţi-ai face singură un păr frumos
roşu.” (răspuns indirect, folosirea metaforei copilului)
„Hai să lucrăm împreună pentru a-i face un păr frumos roşu Domnişoarei Şoricel”
(şoptit) . „Ce va trebui să facem prima oară?” (răspuns indirect „Tehnica şoaptei”)
(Fără să atingă foarfeca şi aţa) „Tu vrei să-mi înmânezi acestea ca să îi fac păr
şoricelului. (răspuns indirect, urmărire- Tracking?)
O mare parte din comunicare în terapia prin joc e sub formă de metaforă, atât în exprimarea
emoţiilor şi atitudinilor copiilor, cât şi indirect, când se relatează povestea situaţiei copilului sau de
realizează legătura între cuvintele şi acţiunile diferitelor jucării pe care copilul le manipulează.
Uneori consilierul poate discerne înţelesul „ascuns„ al evenimentelor din cadrul unui joc, alteori
acesta va rămâne un mister. Disponibilitatea consilierului de a utiliza aceste metafore este mult mai
importantă decât abilitatea de a le interpreta. Folosirea metaforei îl determină pe consilier să
urmărească, să reformuleze conţinutul, să reflecte empţiile şi să responsabilizeze copilul prin
povestea sa, fără a-şi impune propria interpretare despre înţelesul poveştii. Consilierul trebuie să
exerseze propria reţinere şi să evite „ruperea”metaforei prin ieşirea din poveste în lumea „reală”.
Pe parcursul dialogului următor consilierul foloseşte metafora copilului:
Jake: (aduce un căţel de jucărie şi îl pune în braţe la consilier)
„Woof, woof! Numele meu este Căţeluş.
Ms. Rohlf: „Se pare că vrei să îmi spui cine eşti, Căţeluşule!”
Jake: (aduce un dinozaur mare de plastic şi îl pune lângă căţeluş. Mişcând dinozaurul, Jake scoate
sunete zgomotoase, care să înspăimânte. Apoi ia mâna doamnei Rohlf şi o pune asupra
căţeluşului.)
Ms. Rohlf: ”Dinozaurul pare fioros, Căţeluşule, şi tu parcă te simţi speriat şi doreşti să
găseşti un loc sigur.”
Jake: (Mişcă capul căţeluşului în faţa labelor de dinainte mainii consilierului.
Căţeluşul a prins curaj şi a început să latre la dinozaur încât acesta s-a speriat şi a luat-o la
fugă. Jake a râs bucuros)
Ms. Rohlf: „Chiar dacă ai fost puţin speriat, Căţeluşule, ai ieşit afară şi ai lătrat la dinozaur
ca să îi araţi ca tu vrei ca el să plece. Şi...a funcţionat! Ai avut singur grijă de tine.
Limitarea
Limitarea sau stabilirea unor limite în sala de joacă, protejează atât copilul cât şi consilierul
de a se răni., sporint înţelesul copilului despre autocontrol şi autoresponsabilitate. Limitele
convenabile în terapia prin joacă sunt cele care intenţionează să protejeze copilul de:
a. propria rănire fizică a lui şi a altor copii;
b. distrugerea deliberată a facilităţilor terapiei sau a materialelor de joacă;
c. schimbarea locului jucăriilor sau a materialelor din aranjarea potrivită a lor pentru terapie;
65
d. părăsirea şedinţei înainte de timpul planificat;
e. prelungirea şedinţei după ce limita de timp a expirat;
Se pot impune şi alte limite în funcţie de context. (de ex să nu îndrepte pistolul către terapeut,
să nu toarne apă în cutia cu nisip)
De precizat este faptul că, consilierul rareori vine la prima şedinţă cu o listă întreagă de reguli
care să interzică comportamentul necorespunzator pentru sala de joacă. Consilierul aşteaptă ca un
copil să încalce una din regulile sălii de joacă, şi abia apoi stabileşte regulile şi limitele. În acest caz,
consilierul poate evita inhibarea copilului timid, a copilului necomunicativ sau provocarea copilului
căruia îi place să deţină puterea în luptă. Numeroase strategii se pot aplica pentru a stabili limitele în
terapia prin joc.
O altă metodă de stabilire a limitelor este descrisă de Kottman care vorbeşte despre îndreptarea
comportamentului copilului, preocuparea pentru transformarea comportamentelor dezadaptative ale
acestuia. Acest process constă în patru paşi:
1. Stabilind limita fără să fie o pedeapsă ca să reflecte realitatea socială a locului şedinţei.
2. Să reflecte sentimentele copilului şi să descopere motivul comportamentului.
3. Redirecţionarea comportamentului copilului prin alegerea altui comportament.
4. Stabilirea consecinţelor logice ale unor acţiuni ale copilului.
Axline subliniează principalele principii pentru practicarea terapiei prin joc centrate pe client:
1. Terapeutul trebuie să construiască o relaţie de prietenie, adevărată cu clientul facilitând o
realaţie terapeutică puternică.
2. Consilierul trebuie să fie tolerant cu copilul, să îl accepte necondiţionat fără să dorească să îl
schimbe.
3. Consilierul trebuie să dezvolte şi să menţină un mediu permisiv care să-l încurajeze pe copil
să-şi exploreze sentimentele, gândurile şi să îl facă să se simtă liber în exprimarea emoţiilor.
4. Consilierul trebuie să fie în mod constant atent la sentimentele copilului şi să le reflecte, în
aşa fel încât să-l încurajeze să se descopere pe sine, să dezvolte o mai bună înţelege a sinelui.
5. Consilierul trebuie să respecte abilitatea copilului de a rezolva problemele dacă clientul are
oportunitatea şi resursele necesare. O parte din proces este să-şi amintească că, copilul
66
trebuie să fie responsabil de deciziile pe care ar trebui să le ia atunci când doreşte să facă o
schimbare.
6. Consilierul trebuie să-i permită copilului să aibă rolul principal în cadrul procesului
terapeutic.
7. Consilierul trebuie să aibă răbdare în consiliere şi să nu o grăbească.
8. Consilierul trebuie să stabilească limitele esenţiale pentru a stabili legătura dintre şedinţă şi
realitate.
Landreth şi Sweeney au afirmat că o terapia prin joc este o filosofie care cuprinde atitudini şi
comportamente ale unei persoane în relaţie cu alte persoane. Este o filosofie a capacităţii copilului de
a creşte şi a se maturiza şi de a-şi descoperi direcţia.
Practicienii au descoperit că comportamentul copilului în terapia prin joc trece prin cinci faze
distincte:
1. Copiii folosesc jocul pentru a-şi exprima sentimentele negative, disfuncţionale.
2. Copiii folosesc jocul pentru a-şi exprima sentimentele ambivalente, anxietate sau ostilitate
3. Copiii îşi exprimă încă o dată sentimentele negative dar concentrarea este orientată spre ţinte
specifice (părinţi, consilier, rude).
4. Sentimentele ambivalente (pozitive şi negative) sunt aduse la suprafaţă dar acum sunt
redirecţionate spre părinţi, fraţi, consilier.
5. Sentimentele pozitive sunt predominante, dar copiii exprimă atitudini negative reale în
anumite situaţii potrivite.
În terapia prin joc centrată pe copil, consilierul îşi păstrează un rol active în procesul terapeutic,
nu în sensul de a direcţiona sau de a conduce procesul ci de a fi în mod direct implicat şi interesat de
toate emoţiile, sentimentele, acţiunile şi deciziile copilului. Rolul principal al consilierului este de a-i
dărui copilului o consideraţie pozitivă, acceptare necondiţionată, înţelegere empatică şi autenticitate
şi sinceritate.
Consilierul care practică terapia prin joc centrată pe client e convins că prin acceptarea
necondiţionată şi increderea în copil, poate active capacităţi înnăscute ale copilului de a rezolva
singur probleme şi de a trăi o stare optimă care să îi asigure creşterea calităţii vieţii.
Cand se foloseste terapia prin joc adleriana, consilierii combina principiile si strategiile
psihologiei individuale cu conceptele de baza si deprinderile ale terapiei prin joc.
Terapia prin joc cuprinde 4 faze:
1. Consilierul stabileste o relatie egala cu copilul folosind descoperirea, reformularea, reflectarea
sentimentelor, atribuirea responsabilitatii copilului, incurajare, limitare si curatirea camerei de
sedinta.
2. Consilierul foloseste interactiunea prin joc, metafore si arta pentru a intelege stilul de viata al
copilului si cum se vede pe sine,pe altii si lumea.
67
3. Consilierul il ajuta pe client, pe baza ipotezelor formulate din informatiile primite in a doua faza,
sa vada mai bine stilul propriu de viata, folosind metafore, povestiri, arta, jocul de rol.
4. Consilierul asigura reorientatarea si reeducarea copilului, ajutandu-l sa invete noi abilitati.
In terapia prin joc adleriana, consultatiile cu parintii si profesorii sunt esentiale.Procesul merge
in paralel cu procesul terapiei prin joc.In prima faza, consilierul stabileste o relatie importanta cu
persoanele importante din viata copilului.De-a lungul celei de-a doua faze consilierii exploreaza
viata adultilor si perceptia in care copiii interactioneaza cu alte persoane. Bazandu-se pe intelegerea
copiilor si a adultilor, pe perioada celei de-a treia si a patra sedinte, consilierul ajuta parintii si
profesorii sa vada ce semnifica anumite paternuri si stilul lor de viata si ii invata atitudini parentale.
Terapia prin joc cognitiv comportamentala, descoperita de Susan Knell, este o abordare a
terapiei prin joc care combina strategiile cognitive cu strategiile comportamentale .Folosind
interventii care sunt derivate din terapia cognitiva si cea comportamentala, terapeutii cognitiv-
comportamentalisti integreaza activitatile de joc cu comunicarea verbala si cea nonverbala.
Knell stabileste 6 principii esentiale in terapia prin joc cognitiv-comportamentala:
1. Consilierul implica copilul in terapia prin joc.Copilul este un partener activ in procesul terapeutic.
2. Consilierul analizeaza gandurile, sentimentele,fanteziile si mediul clinetului.
3. Consilierul ajuta copilul sa-si dezvolte ganduri si comportamente de adaptare si strategii de
rezolvare a problemelor.
4. Aceasta terapie este structurata , directionata, si orientat sper scopuri.
5.Consilierul foloseste comportament specific si interventii cognitive pentru a ajuta in anumite
probleme.
6. Consilierul stabileste interventii, folosind evaluari ale comportamentului pentru un tratament
eficient.
68
In stadiul de mijloc, consilierii combina activitatile de joc si utilizeaza tehnici cognitive si
comportamentale ( incluzand modelarea, jocul de rol) pentru a invata copiii mai multe
comportamente adaptative pentru a rezolva situatii specifice, probleme, stresori. In plus consilierii
utilizeaza strategii care ii vor ajuta pe copii sa generalizeze noile lor abilitati in situatii si activitati
din lumea reala.Una din principalele functii ale consilierii pe perioada acestei faze este sa compare
functionarea curenta a copilului, cu functionarea de inceput si sa verifice progresul copilului spre
telurile terapeutice.
Pe parcursul ultimei etape, consilierul ajuta copilul sa-si dezvolte anumite strategii de coping
pentru diferite situatii dupa finalizarea consilierii.Consilierul foloseste tehnicile comportamentale
pentru a intari schimbarile din gandirea copilului, din sentimentele lui si comportament, si
incurajeaza copilul sa foloseasca strategii pentru generalizarea progresului care l-a avut in camera de
joaca la alte relatii.
Asa cum este definita de Koller si Booth ( 1997), terapia prin joc este o metodea tratament
jucausa si antrenanta. Koller si Booth afirma ca aceasta terapie este folosita pentru a stabili
interactiuni intra parinti si copii. Aceasa este o metoda pe termen scurt, intensiva, care implica
parintii in mod activ- in prima faza ca observatori, si mai apoi ca si coterapueti. Scopul terapiei este
de a spori atasamentul, ridicarea stimei de sine, increderii, si de a le da parintilor puterea pe mai
departe sa promoveze interactiuni ale sesiunilor de tratament pe cont propriu.
Dimensiunile structurale ale terapiei prin joc, cum ar fi provocarea, invaziunea in spatiul
personal/angajarea in anumite actiuni si siguranta au ca model interactiunile constructive dintre
parinte si copil.
Specialistii terapiei prin joc –care folosesc aceasta abordare –se folosesc de activitati si
materiale ce faciliteaza aceste dimensiuni pentru a remedia problemele din procesul de atasare - ce
creeaza tensiuni intra si interpersonale pentru copii.Consilierii releva structura terapiei prin joc prin
fixarea unor limitari si reguli clare de siguranta si prin implicarea experientelor ce au inceput, mijloc
si sfarsit ( jocuri pe baza de cantece) si activitati menite sa defineasca limitele spatiului personal.
Provocarea se obtine prin- spre exemplu- ajutarea copilului sa-si asume un risc adecvat varstei
pentru a fortifia simtul de incredere in sine si control al copilului. Consilierii scot la iveala
dimensiunea invaziunea in spatiul personal/angajarea in anumite actiuni cand spre exemplu implica
copilul intr-o interactiune spontana si jucausa pentru a arata copilului ca lumea este distractiva si
stimulanta si ca alti oameni pot fi in acelasi timp incitanti si demni de incredere. Pentru a facilita
dimensiunea sigurantei, consilierii initiaza actiuni menite sa aline, calmeze, linisteasca si sa
reasigure copilul prin asigurarea timpurie a nevoilor sale emotionale nesatisfacute. Asemenea
interactiuni includ hranirea, realizarea de dactilopicturi, leganarea copilului intr-o patura si multe
altele.
Terapia prin joc este directa, intensa si de scurta durata. De obicei, consilierii se intalnesc intr-o
prima faza cu parintii copiilor, pentru a realiza interviul si evaluarea initiala a relatiei parinte/copil,
folosind metoda de interactiune Marschak (MIM). Apoi ei se intalnesc din nou cu parintii pentru a le
explica acestora filozofia terapiei prin joc, incepand sa construiasca un raport/o relatie cu acestia,
69
oferindu-le un feeback de la evaluarea initiala, iar apoi colaboreaza cu acestia in realizarea unui plan
de tratament. Aceasta sedinta este urmata apoi de 8-12 sedinte de terapie prin joc in care sunt
implicati copiii si parintii- sedinta fiind de jumate de ora.
Pentru structura standard a activitatii de terapie prin joc, este nevoie de doi consilieri diferiti
pentru fiecare sesiune.Consilierii terapiei prin joc lucreaza direct cu copilul, iar consilierul care
interpreteaza lucreaza direct cu parintii. In primele 4 sedinte si primele 15 minute ale sesiunilor
urmatoare parintii si consilierul observa interactiunile copilului si al consilierului pe terapiei prin
joaca din spatele unui perete cu oglinda sau dintr-un colt al camerei de joaca. Consilierul care
interpreteaza explica parintilor ceea ce se intampla intre consilierul terapiei prin joc si copil, si
sugereaza modalitati prin care parintii pot folosi dimesiunile demonstrate ale terapiei prin joc in
interactiunile lor zilnice cu copiii. Incepand cu a cincea sedinta de terapie prin joc, parintii si
consilierul care interpreteaza se alatura copilului si consilierul de terapie prin joc si participa in
ultimele 15 minute a fiecarei sedinte astfel incat parintii sa poata pune in practica dimensiunile
terapiei prin joc, sub supravegherea consilierilor.
In primele sedinte cu copilul, consilierul comunica direct dimensiunile si explica regulile
terapiei:
1.Consilierul conduce sedinta.
2.Sedintele sunt distractive.
3.Sedintele sunt active.
4.Sedintele sunt previzibile si structurate.
5.Sedintele nu implica dureri fizice.
Consilierii sunt constant activi si ofera indicatii.Consilierul nu vorbeste multci se concentreaza
asupra terapiei prin joc. Consilierii in terapie prin joc panifica activitati si pregatesc materiale
menite sa faciliteze diferitele dimensiuni pentru fiecare sesiune si sunt atenti la nevoile specifice
fiecarui copil. Consilierul decide cat timp se aloca in timpul sedintei dimensiunii respective, avand in
vedere problemele si modul in care copilul interactioneaza cu familia lui. In timpul sedintei
consilierul poate schimba sau adapta unele activitati reactiei/raspunsul copilului fata de procesul
terapeutic.
De-a lungul fiecarei sedinte de terapie prin joc, consilierul explica parintilor interactiunile
dintre copil si consilierul pe terapiei prin joc, ofera sugestii parintilor referitor la activitatile care pot
ajuta copilul acasa, comenteaza asupra modului in care dimesiuni specfice terapiei prin joc pot
imbogati relatia parinte copil arbitreaza parintele cand acesta participa la activitati si ofera sprijin si
incurajare cand parintii incep sa incorporeze dimesiuni ale terapiei prin joc in comportamentul lor de
parinti.
Pedro un baietel de 7 ani de origine sud africana, a fost adus sa inceapa terapia alaturi de
parintii lui, intrucat parintii acestuia, familia Rodriguez au avut ingrijorari cu privire la
comportamentul sau. Parintii lui Pedro au sustinut ca acesta mereu se astepta sa obtina ceea ce-si
doreste,prin crize de isterie de cateva ore inca zul in care dorintele lui nu erau satisfacute. Familia
acestuia, a recunoscut ca l-au rasfatat pe Pedro inaintea nasterii sorei sale in vartsa de un an. Au fost
mereu tentati sa cedeze in fata solicitarilor lui Pedro in special cand acesta facea crize in public.
In primele cateva sedinte ale terapiei prin joaca, Pedro si-a manifestat comportamentul tipic a
unui copil care a fost proaspat introdus in camera de joc. El s-a jucat scurt timp cu multe dintre
jucarii, explorand camera precum si jocurile si materialele de creatie. In timp ce facea astea
70
terapeuta lui, Carol i-a urmarit comportamentul ( i-a spus ceea ce face), a refacut continutul actiunii
si a relevat sentimentele/emotiile lui. A fost necesar ca terapeuta sa il opreasca/limiteze de cateva ori
cand el a vrut sa toarne nisip pe podea sau a incercat sa arunce cu vopsea spre sevalet. El s-a certat
cu Carol vis a vis de nevoia de a face ceea ce-si dorea, insa ea a fost ferma, relevand sentimentele
lui pana ce in cele din urma el s-a impacat cu limitarile sale.
In cea de-a treia sedinta, Carol a observat teme din cadrul interactiunilor ei cu el, si in
metaforele sale ce reflectau nevoia lui de a fi puternic si de a avea control asupra jocului sau.
Deseori el a utilizat o jucarie leu pentru a se autoreprezenta. Leul, pe care el l-a numit Leo era
dominator cu celelate papusi cu care se juca Carol. Pe masura ce Carol a utilizat tehnica Whisper
pentru a-l lasa pe Pedro sa controleze jocul, acesta ii indica mereu ca papusile cu care ea se juca sa
faca ceea ce Leo dorea. Cand Carol a ales sa nu foloseasca o soapta pentru a afla care era pasul
urmator si o papusa pisica a ignorat ordinele lui Leo, Pedro a folosit pentru prima data papusa pentru
a certa pisica si apoi ia reprosat lui Carol, spunandu-i ca ea trebuie in permanenta sa se consulte cu
el. Cand a reflectat emotiile sale de furie si nevoia sa de a fi stapan in spatiul de joaca , el a raspuns “
sigur am fost nervos, eu trebuie sa fiu mereu stapan peste tot si ma enerveaza cand oamenii nu aduc
aminte de asta.De mai multe ori in sesiunile urmatoare, Pedro a avut crize de isterie in camera de
joaca, cand Carol i-a impus limitari comportamentului sau.Intrucat comportamentul in timpul acestor
crize nu a constituit o amenintare pentru siguranta cuiva sau pentru obiectele ce se aflau in camera
de joaca, Carol a ales pur si simplu sa ii reflecte sentimentele in speranta ca el se va simti ascultat si
inteles.Intrucat ea nu a dorit sa reitereze acest comportament a ramas ferma , pe pozitii fara sa isi
manifeste dezaprobarea pentru acest comportament.
In sesiunile 4-20, Carol a continuat sa lucreze cu Pedro vis a vis de sentimentele sale de
indreptatire prin metaforele sale si in relatia sa cu ea. In mod consecvent ea a limitat
comportamentul sau inadecvat, a urmarit, a intors responsabilitatea catre el si a facut interpretari
asupra nevoii de control resimtite de catre copil.Uneori a ales sa foloseasca Tehnica soaptelor si
uneori a ales sa ia propriile ei decizii despre cum sa joace.Scopul ei a fost ca Pedro sa se acomodeze
cu ideea de a imparti puterea cu altii, sa descopere ca poate gasi siguranta si cand nu are controlul, sa
invete abilitati de comunicare a emotiilor si dorintelor sale folosind cuvintele in locul crizelor.Ea a
realizat cateva povesti terapeutice despre dificultatile pe care Leo le-a intampinat cu comportamentul
sau asupritor si a folosit metafore probemelor sale pentru a sugera alte metode de interactionare cu
ceilati.Lui Pedro i-au placut atat de mult aceste povesti, incat el si Carol au colaborat la o carte de
ilustrate ce povesteau viaat si intamplarile lui Leo.Pedro a inceput gradual sa faca sugestii, privind
modalitatea in care Leo ar putea obtine ceea ce-si doreste fara sa-si piarda prietenii sau sa faca alte
animale sa sufere. Carol s-a consultat de asemenea cu parintii lui Pedro, invatandu-i sa foloseasca
limite mai clar definite si sa reziste tentatiei de a lasa pe fiul lor sa obtina ceea ce doreste cu o criza.
La cea de-a 20- sesiune Carol a recunoscut
-bazandu-se pe feedbackul primit de la domnul, doamna Rodriguez, profesoara lui Pedro si propriile
sale observatii vis a vis de comportamentul lui Pedro in sedintele de terapie prin joaca ca Pedro era
pregatit de finalizare.Comportamentul sau se imbunatatise semnificativ,Crizele sale de isterie au fost
reduse de la 1-2 pe saptamana la 1 la cate saptamani.ea si Pedro un tabel cu numaratoarea inversa,
astfel incat ei au putut marca ultimele 2 saptamani ale sedintelor finale.Asa cum e tipic cu
majoritatea copiilor, Pedro a “ rejucat” multe din temele din intregul sau curs de terapie prin joc,
71
finalizand ultima sesiune prin a se uita la Carol, a-i zambi si a-i spune “ ce ti-ar place sa faci pentru
ultimele noastre minute?”” poti sa fii sefa aici pentru moment”.
Training si experienta
Consilierii nu pot invata cum sa ghideze eficient terapia prin joc prin citirea de carti sau
participarea la un workshop sau doua. Aceasta metoda de consiliere a copiilor necesita o stare
mentala total diferita fata de terapia prin vorbire.Pentru a face trecerea de la a gandi sau a te gandi la
cuvinte si interactiuni verbale, ca modalitate primara de comunicare la a te gandi despre joc si jucarii
ca prima modalitate pentru comunicare, necesita concentrare, antrenament si practica. Asociatia
pentru terapie prin joaca si asociatia canadiana pentru copii si terapie prin joaca/ asociatia
internationala pentru examinarea consilierilor de terapiei prin joaca certificati ofera repere pentru
inregistrarea sau certificarea ca si consilier profesionist in terapia prin joaca ce include cerintele
educationale si experienta clinica.
Sumar
Terapia prin joc foloseste ca si metoda jocul pentru a stabili comunicarea la copii.Copiilor le
plac jucariile si jocul si sunt atrasi de ele. Sala de consiliere trebuie sa permita copiilor sa se exprime
pe baza jocurilor, jucariilor. Literatura de specialitate ofera atat suport empiric cat si un suport gen :
povestioara cu talc, pentru a putea folosi jocul terapeutic sub forma de interventie pentru o scara
larga de probleme de comportament si emtionale dar si in situatiile vietii de zi cu zi. Cand se decide
daca clientul este potrivit pentru terapia prin joc, consilierul trebuie sa tina seama de situatia
familiala a copilului precum si de un numar de factori care sunt in legatura cu abilitatile,
problemele.
Camera de joaca ideala cuprinde diferite diferite jucarii si materiale pentru joaca, dar cel mai
important factor cand utilizam terapia prin joc este aceea ca, consilierul sa creeze clientului starea de
confort si de apropiere.
72
CAPITOLUL 5
Acum cativa ani, am participat la un eveniment distractiv tinut de umoristul Tom B. , el ne-a
spus despre peripetiile lui personale care au inceput dupa ce el a plecat de la colegiu.Tom ne-a oferit
pe langa distractii, perspective folositoare pentru consilierea conceptualizata cu copiii si
adolescentiii; Tom a inceput printr-un act umoristic in care a aratat si ne-a facut o demonstratie cu o
cutie de lemn pe care a pus-o pe masa si prin scoaterea unui pachet de carti de joc,12 carti roz,
fiecare etichetat fiind cu un cuvant cheie sau fraza.
In timp ce ne explica experienta lui in care un curent electric a trecut prin corpul lui cand s-a
catarat pe o cabina telefonica si el a aruncat cartile in aer.
Niste fulgi de zapada mari si roz au coborat pe scena,Tom le-a cerut audientei sa vina pe scena
si sa arate cu degetul anumite carti. In timp ce faceau, persoana arata spre o carte, Tom o lua de jos,
reflecte pt. momentsi spunea povestea cu care era asociate cuvintele de pe carte. Pana la sfarsitul
serii nici o carte roz nu a mai ramas pe podea. Tom a spus 12 povesti, una pt. fiecare carte.El a
explicat cum un curent ne loveste deseori, curentul produce rani la iesire si la intrare. Intre intrare si
iesire curentul le anuleaza toate functiile pt. Tom, aruncarea cartilor in aer a reprezentat un curent
care creeaza haos. Rearanjand cartile intr-un mod a fost un act creat posibil cu audienta lui Tom.
Partile din marea povestire a lui Tom a fost reasamblata, aranjata in acest caz la intamplare. Fiecare
dintre noi, dintre auditori, au auzit scurtele povestiri fragmentate si noi le-am reusit sa le punem intr-
o povestire coerenta si larga. Tom si audienta lui au experimentat impreuna ruperea unui tipar si apoi
au lucrat, cooperat ca sa creeze tipare noi.
Exact ca si cartile imprastiate pe podea, ordinea sisemnificatia vietii, imprastiate ca si cand
loveste un curent. Adolescentii si copiii cu care lucreaza consilierii au rani la intrare si la iesire –
parinti divortati, abuz fizic, sinuciderea prietenilor, familie faramitata, disfunctii alimentare etc....
Ei se lupta de obicei cu probleme tipice de dezvoltare ca si cum ar fi relatia cu colegii, probleme de
initiativa si de aspiratii.Astea fiind numai cateva, cand intrebam copiii- adolescentii sa ne spuna
povestile lor ei ne spun in fragmente rasfirate la fel ca si povestea lui Tom. Spre deosebire de
cioburile unui vas spart care poate fi pus ca piesele unui puzzel, fragmentele pe care Tom le-a
impartasit , sunt fragmente de inteles care pot fi puse la loc intr-un anumit fel.
Copiii si adolescentii pe care ii vedem se lupta cu tiparurile familiale care au fost distruse,
aceste3 curente de criza creaza haos. Slujba noastra ca si consilieri este ca sa asistam copiii si
adolescentii in crearea unor tipare noi si functionale, din fragmentele distruse ale intelesului.
Reprezentarea lui Tom a adus doua perspective pe care consilierii le-ar gasi folositoare in consilierea
copiilor si adolescentilor.
1. Consilierii pot vedea materialul pe care il aduc din nou ca si fragmente a tiparelor
semnificative anterior deseori tiparele micicare odata au functionat dar care nu mai
functioneaza. Tiparele semnificative au explodat in vietile clientilor. Utilizarea tiparelor a
fost distrusa, oameni tineri cer asistenta in ajutorarea lor de a pune impreuna ceea ce curentul
a distrus peste abilitatile lor de a repara de a face un intreg inca odata. Clientii initial nu sunt
73
constienti ca curentul a facut imposibila o intoarcere la felul de viata imposibila si parte din
provocarea noastra de a ajuta tineretul ca sa inceapa un proces de creere de noi tipare.
2. Tiparele vietii pot fi puse in mai multe feluri Tom a inceput prin focalizarea la intamplare a
abordarii distructive. El a presupus ca audienta asculta la povestile lui, noi vom fi capabili sa
remodelam o povestire mai coerenta. Actul lui Tom de a arunca cartile in aer prezenta ,
povestilor intr-un mod intamplator a garantat ca povestirea cea mare a fost reconstituita din
nou. Consilierea prin scrisori evita aruncarea la intamplare a cartilor dar face apel la povestea
lui Tom, in sensul ca se despart de vechile obiceiuri de a aborda clienti care deseori
sunt lineare si cronologice. In acest capitol noi continuam explorarea felurilor de a aborda ,
ajuta copiii, adolescentii prin focalizarea pe 8 caracteristici definitorii prin consilierea prin
scrisori.
Baza consilierii este timpul limitat, solutii focalizate actiuni bazate, interactiune sociala, ordinea
detaliilor, umor dezvoltat, dezvoltarea atentiei si relatie bazata intre client si terapeut. Aceste 8
caracteristici definesc scurt consilierea si unic. Cand consiliem istoria integrata a acestor 8
caracteristicisi le punem in practica, ele nu pot ajuta clientii mult
si repede pentru a alina disconfortul si ranile dorintelor lor.
75
In scurta consiliere, consilierii focalizeaza mai putin aceasta durere si mai mult viata in /si a spori
mai mult elementele.Atentia si mai tarziu concentratia forte pe forta umorului cu puternice indicatii
ale clientilor.
Studii de caz
Cele 8 caracteristici ale scurtei consilieri intervine pt. o unica consiliere apropiata si ilustrata cu
studii de caz cu titlul: Fricosul Reviziteaza. In acest caz J. Littrell, foloseste o scurta consiliere
fragmentata pt. a ajuta parinti a-si ajuta tinerii scapati de sub control.
Fricosul Reviziteaza
Mult timp, consilierea nu a avut oportunitatea sa imparta cu clientul foarte multe sesiuni. Scurta
consiliere este precisa si are o provenienta dintr-un ajutor mult in munca cu limite de timp
fragmentate. Cazul descris este o sesiune de telefoane date: timpul total de o ora. Conversatia
telefonica indica golurile din aceasta consiliere scurta, interventia a fost facuta.Cazul ilustrat cu 8
caracteristici a scurtei copnsiliei.
Scurta consiliere pe fragmente utilizeaza in acest caz descoperire de la Institutul de Descoperire
Mentala, modelul in 4 pasi:
1. O definitie clara a problemei in termeni concreti
2. O investigatie a solutiilor clientului
3. O definitie clara a schimbarilor dorintelor
4. O formare implementara pt. a produce aceasta schimbare
76
Definirea problemei
La telefon Melody a intrebat daca ea va consulta cu mine despre copilul ei de 4 ani. Dureaza
deschiderea momentului sesiunea de consiliere.I-am explicat Melody cei 4 pasi ai M.R.I consilierea
fragmentata. Am itrebat-o intrebari elicite despre informatii despre ea si problemele ei. Munca cu
intrebarile, cand ai cele mai importante aspecte sau situatii despre care vrei sa vorbesti? sau te-ai
deliberat cautam solutii(atentie la client fara sa-mi spuna detalii).Intrebarea prompta Melody a fost
adevarul, intelegand si providenta informatiilor esentiale, astfel am putut extrage detalii. Eu recunosc
adevarurile ei si simturile despre aceasta situatie dar ocolesc sa vorbesc prea mult despre asta.
Melody mi-a spus ca Randy intotdeauna este singur parintii lui in mod regular, problema, sora lui de
9 ani care nu face niciodata ordine. Aceasta harababura, nu a fost concentrata asupra lui Randy, dar
daca a fost sursa jignirilor si grija pt. mama. In memoria lui Melody era Randy nu ea, care avea
probleme. O intrebare, intreaba M. R. I, fragmentele muncii sunt: Cine este clientul? Alta munca
poate fi: Cine este dispus sa munceasca in grup? Asa Melody pierde persoana cu probleme, daca ea
va munci in grup. De aceea o tratez pe Melody, parintele o persoana care poate fi dispusa sa lucreze
aceasta problema, ea este clientul meu.
Stabilirea scopului
Asteptand 10 min. sa inceapa sesiunea, Melody si cu mine am facut concrete dorintele rezultate. Noi
recunoastem ca Randy nu este interesat in schimbarea comportamentului. Dupa aceea am
conceptualizat rolul meu de consilier care o voi asista pe Melody in descrierea mai multor optiuni de
ai schimba comportamentul lui Randy. De la cum Melody spune, umorul ma face sa simt efectele
comunicarii cu Randy dar aparentele Patty J nu au aparut.
77
Interventia
Scurta consiliere nu are limitat timpul cand gandim despre ce ne creeaza sau, parintii ajuta copiii sa
umple golurile. Cu Melody vorbind mi- am reamintit facilitatea descrierii, eu am citit in “Michael
White si D .Epstan” ca terapeutul a ajutat copii cu encopresis. Terapeutul..a existat un copil de 6 ani;
Nick, care traia intr-un “acccident” si “ incident”.
Nu-mi amintesc bine detaliile din cazul Fricosul Poo, dar imi reamintesc cum copii au reorganizat pe
Fricosul Poo ce si cum ar experimenta din nou. Terapeutul trebuie sa reorganizeze cand Fricosul
Poo, a venit defensiv a de a pleca la baie. O baza in recolectarea in Fricosul Poo, cum am vorbit cu
Melody despre o actiune bazata, interventie pentru a umple golul sau. I-amk sugerat sa descopere,
cand Fricosul Poo, va veni. Cu cateva reguli il va prinde pe misterios.
In completare, eu sugerez ca a detecta va stii Fricosul Poo privind ii va placea inainte
frunza ......baloanele si galben apa, doreste Randy. Voi cu voi puteti colora o pictura pt. Fricosul Poo,
privindu-i ii va placea . Pt. ca lui ii lipseste umorul ca si surorii lui, Melody crede ca ii va placea
ideea.Lucrand impreuna Melody si cu mine planificam detaliile.Discutam detaliile care crede ea ca
va rezolva sarcina cu Randy, ziua urmatoare am vorbit la telefon cu Melody care imi relateaza
urmatoarele:
Am vorbit cu Randy seara trecuta si avea habar despre existenta detectarii. L-am intrebat ce
concluzii ar avea daca Fricosul Poo se reintoarce. Aceasta l-a surprins pe Randy. Va trebui sa-l
salvez pe Randy cand se smte presat, cand va fi un mesaj in baie. Randy m,i-a spus concluzia cum ca
se simte” o mancarime”. Acesta m-a lovit. Voi utiliza sa vorbesc dar nu pot face sa nu simta el.
Acum sant gata sa folosesc limbajul lui pt. “mancarimi”ceea ce face sa simta mai mult el. Melody si
fratele ei sau intors din urma. Eu vreau o carte cu povesti si avand ani apropiati ai copilariei, cartea
despre multe acte care detecteaza privind-o concluzii.Am trimis cartea la Melody si i-am scris o
tema de casa asigurandu-ma. I-am notat spunandu-i ca ti-as sugera ca tu sa citesti aceasta carte
impreuna cu fratele tau si sa luati cele mai bune concluzii despre lumi.Melody scriindu-i inapoi,
spunandu-mi ca, cartea este o idee geniala.
O saptamana mai tarziu Melody si cu mine vorbeam la telefon de 15 min. Pe durata convorbirii ea
spunea:
Dupa ce am primit cartea pe care tu mi-ai trimis-o , m-am decis sa lucrez cu Randy sa
coloreze o pictura despre Fricosul Poo. Sora mea Sarah, Randy si cu mine am facut un picnic in parc
si am luat si creioane si Sarah vroia sa faca un desen, si sa-l termine cu Randy. Toti trei am colorat
pe Fricosul Poo si amj votat care desen ii va placea Fricosului Poo. I-am facut fata bruna cu mainile
infricosatoare. Dupa noaptea aceea i-am citit lui Randy despre copii din carte pe care tu mi-ai dat-o.
Lui chiar i-a placut. Noi cand ne apropiam sa citim, Randy ma privea, spunandu-mi. Eu cred ca
Fricosul Poo este pe ..... A mers singur la baie. Pt. mine a fost o placere cand s-a intors in camera a
spus: sant gata sa merg sa fiu un bun detectiv. A zambit cu gura mare. Am dat un telefon dupa o luna
sa confirm ca Randy e un bun detector. Melody spune cat de mult s-a linistit Randy. Eu am gasit in
desenul Fricosului Poo, ceea ce mai tarziu era o poveste simpla.
Discutii
In sfarsit cele 8 caracteristici ale consilierii scurte au fost expresive in cazul Fricosului Poo.Cele 8
caracteristici nu pot fi separate dar instant o parte este coerenta si sistematizeaza munca pe
fragmente.
78
1. Timpul limitat—noi am avut o singura ............de convorbiri la telefon in total 1h
2. Solutia focalizata—Melody si cu mine o singura exceptie problema cu Randy fiind
extrbitionista .Melody resursele de umor persista si golurile ei.
3. Actiuni bazate—initiativa mea de a citi o carte dea a cauta concluzii.
4. Interactivitatea—unul pe altul sau ajutat.
5. Orientare detaliilor—colorare Fricosului Poo.
6. Umorul elicit—Melody descrie in familie o poveste.
7. Descoperirea alternativelor—citirea cartii –concluzii
8. Baza relatiilor—Melody si-a folosit relatiile in familie pt. a-l asista pe Randy.
Discuţie
Cand am terminat consilierea cu Scott s-a terminat relatia mea cu el si cu familia lui. Am auzit
despre Scott ca si-a gasit un loc de munca dupa scoala, care era foarte interesant, si nu mai avea
probleme. Scott a graduat cu B+ . Familia acesta l-a considerat o realizare importanta.
Interventia in aceasta cauza a adus sucess, si efecte pozitive pentru Scott si familia sa. Familia s-a
reorganizat, si a aparut o balanta de care au avut nevoie toti membri familiei. Scott si sora sa au
trecut cu succes din copilarie in adolescenta. Cand au aparut probleme in familie ei au avut o metoda
de confruntare cu acesta. Scott si sora sa, au restabilit aproprierea si suportul reciproc, ce le-a ajutat
sa se confrunte cu durerea pe care l-a cauzat reintrarea mamei in viata lor.
Cum va fi sumarizat in lista de mai jos, toate cele opt caracteristici ale consilierei scurte au
fost evidente in aceasta cauza.
81
1. Limitat de timp. Ne-am intalnit de patru ori pe care l-a urmat un telefon.
2. Focusat pe solutie. Scott si eu am focusat pe a) componentele cheie a problemei, b) pe sursele sale
de umor, c) pe atingerea scopului propus de el.
3. Bazat pe actiune. Interventia a inclus realizarea temelor.
4. Social interactiv. In centrul interventiei era problema lui Scott, dar si relatiile din familie s-au
restucturat si s-au inbunatatit. Focusarea pe solutionare a fost incuajat.
5. Orientat pe detalii. Punctele tari lui Scott au fost explorate in detalii. Interventia a fost planificata
cu mare atentie cu scopul de a implica pe tatal sau mai mult, dar paradoxal acesta a devenit mai putin
implicat. Un alt scop era de a reduce implicarea negativa a sorei.
6. Orientat pe umor. Sensul umorului clientului a fost uilizat in planificarea paradoxala a
interventiei.
7. Dezvoltarea atentiei. Ca consecinta a interventiei, Scott a parcurs dezoltare si schimbare in
balanta relatiei copil-parinte. Foarte important era in acest caz faptul ca Scott era intr-o criza de
adolescenta si personalitate impreuna cu confuzia rolurilor in familie.
8. Bazata pe relatie. Mai devreme un baiat tanar care era clientul meu si-a schimbat parerea despre
relatia noastra. Am sperat ca ascultarea activa si respectul demonstrat fata de sentimentele lui, ne va
ajuta sa avem o relatie pozitiva de lucru, si ca relatia noastra il va ajuta pe Scott sa aiba incredere in
noile sale posibilitati.
A sculpta o masca.
In ultima noastra cauza Kirk Zinck iara-si a lucrat cu un adolescent, care a luptat cu faptul de a creste
intr-un anturaj cultural defavorabil. Ca si in celelalte doua cauze toate cele opt caracteristici a
consilierei scurte au fost prezente impeuna cu modelul MRI.
Diferente culturale.
Cultra este un concept complex. Definitia de baza este oferit de Moris & Robinson(1996). Ei au
definit cultura ca o rama de referinta in care se intalneste persoana proprie, lumea si viata.(p.51)
Practicile predominante de consiliere isi au originea din valorile Europene-Americane (Lee,2001).
Normele din care comportamentele si atitudinile sunt interpretate provin din valorile European-
Americane, cu putina toleranta referitoare la diferenta de la paradigma dominanta. Limitele impuse
din acest punct de vedere pot introduce diferente culturale in relatia de consiliere. Diferentele
culturale rezulta din practicile comune, ca si ignorarea influentelor culturale asupra clientului, acesta
facand parte dintr-un grup cultural bazat pe aparenta sau comportament si convingeri, care apar la
toti membri grupului, apartinand de aceeasi cultura, cu putina diferenta si variatii individuale si la
subgrupe ( Garrett ,1999; Lee, 2001; Thomason ,1991). In scurt intr-o lume confirma
comportamente si atitudinile negative la o cultura specifica, acesta ignora variatiile in context, istoria
personala, nivelul de cultura, si experienta de viata intre persoanele din aceeasi grup (Garrett,1999).
Altii considera ca gasim variatii intre persoane care apartin de aceeasi grup.
In paradigma Americana-Europeana putem gasi presupuneri referitoare la cea ce este normal si cea
ce este social de dorit. Daca acceptam aceste presupuneri impiedicam sensitivitatea unora la normele
culturale, traditii, increderi la altii. Morris si Robinson (1996)include la aceste presupuneri
82
individualism, structuri familiare mari si independente, comunicatie verbala deschisa, bunuri
materiale ca simbolul puterii si a statusului. La acestea mai adaugam manifestarea emotiilor,
dezvaluirea de sine si increderea.
Lee (2001), sugereaza ca oamenii care cerceteaza diferentele culturale si incep cu examinarea
personala, nu pot fi total obiectivi. Mai multe culturi stau in opozitie cu cea European-Americana.
Diferente tipice includ: independenta sau conectarea la membrii grupului, conceptul despre familie.
Modelitatea de expresivitate a emotiilor variaza in culturile Europen-Americane.
Expresivitatea in consiliere este catarctica si promoveaza dezvaluirea personala. In culturi mai putin
dominante nu folosesc cuvinte care descriu emotii tari, si expresivitatea trebuie sa respecte
norma(Constantin si Gainor 2001).
Sensibilitate culturala
Definirea „Problemei”
Myron era foarte influentat de moartea recenta a bunicului sau. Acest elev de 14 ani, nascut in
Alasca a fost in custodie in oras. Cum a inceput sa faca fata moartei bunicului sau, Myron a cerut
suport si asistenta sa determine cum sa faca fata reintalnirii cu familia, bunicul, si cu satul. In cele
mai multe comunitati native au reguli si traditii proprii. Myron venit din acest sat, era izolat de
Ca si consilier scolar l-am inrolat pe Myron cand a sosit in oras. Intimidat , el a ajuns intr-o scoala
care avea membrii de trei ori mai multi decat populatia satului. Parintii lui ingrijitori m-au rugat sa
ma uit dupa el, si l-am facut destul de des. Din pacate locul unde statea era izolat de lume si de
oamenii pe care ii cunostea. Satul lui era un sat mic, unde 95% dintre locuitori erau nativi, si cei mai
multi erau legati de sange sau prin casatorie. Departe de drumurile accesabile, satul putea fi accesat
doar sezonal, cu barca, avion mic sau cu masina de zapada. In circumstantele prezente, cineva cu
cine se putea conecta- chiar un necunoscut dintr-o cultura diferita- era important. Myron si eu am
realizat legatura si peste 3 luni relatia noastra s-a dezvoltat.
Dupa sesiunea de 4 consiliere, Myron si eu i-am adresat distresul si necazurile. Am cautat o
expresie care sa fie pentru el apropiat cultural.In lumea acesta, unde satenii mor, oamenii ii cer
84
ajutorul familiei apropiate. Ca si grup, oamenii lui Myron au perzentat lucruri comune, satenii sunt
in proximitate stransa. Limba, traditiile, religiile variaza considerabil. Sensibilitatea mea culturala ca
si consilier nu a ecvalat cunostintele si practicile specifice satului. In aceasta parte am rechemat
memoriile despre traditiile satene, si sa identifice cunostinte in contextul prezent care l-ar putea ajuta
in situatia prezenta.
Myron si eu am definit problemele care au aparut cu moartea buniculi sau: sa ia parte la
inmormantare, sa evite problemele, sa-si onoreze bunicul. Cele mai multe comunitati functioneaza
ca o familie mare. Moartea unui om mai invarsta si mai important reface regurile , si obligatiile.
Incercarea solutiilor
Cand am ajuns dimineata la oficiu, Myron nu a explicat ce vrea. Era stresat din cauza moartei
bunicului, si de modalitatea cum sa raspunda la acesta. I-sa parut problematic sa se intoarca in sat la
inmormantare, dar nu a cerut asistenta. A indicat ca nu are multa speranta ca se va intoarce in sat.
Consilierul a incercat ca Myron sa-si verbalizeze stresul pe care il simte in prezent. Incercarea a lui
Myron era minimala, si nu a discutat aceasta problema cu parintii sai ingrijitori. El a considerat ca o
cerere directa pentru asistenta nu este necesara. Satenii raspund simplu la necesitatiile lui Myron.
Raspunsul initial al lui Myron constand in faptul ca nu a avut cerinte speciale era congruent
cultural, dar acesta nu functiona in contextul cultural European- American. Acesta a avut impact
asupra procesului de rezolutie.Myron si eu trebuia sa cautam o solutie cu ajutorul brainstormingului
si cu tinerea de legatura cu alte persoane. Mai aveam 2 zile pana la intoarcerea lui la inmormantare.
Am facilitate punerea posibilelor tinte. Avand in vedere experientele si memoriile similare ale lui
Myron din trecut, am ales tintele in 3 arii de probleme. Myron si eu am identificat pe cine trebuie sa
il conectam in legatura cu calatoria , si sa determinam cum va cere permisie , si cum va calatori.
Daca primeste permisie, va pleca la inmormantare. Prima problema era consumul lui de
alcool. Cand se va reantoarce in sat, in aceeasi context el va fi facilitat pentru consum de alcool sau
alte activitati ilegale. Focusat pe probabilitatea ca el va reusi sa reziste tentatiei, m-am interesat
despre cazurile cand Myron a reusit sa evite sa se implice in probleme in sat. A descris diferite ocazii
cand era influentat pozitiv de catre altii si a identificat persoane care l-au ajutat sa evite problemele,
si oamenii pe care le-a vizitat erau abstinenti la alcool, ori au consumat alcool, ori norma lor a fost ca
un minor sa nu consume alcool.
La sfarsit am cautat posibile cai cum Myron ar putea primi ajutor si indrumare, cum sa-si
exprime pierderea, iubirea ce a simtit fata de bunicul sau, si cai de conectii spirituale. In sat el va
primi aceasta indrumare automatic. In acest context, unde traieste cu parintii ajutatori, aceasta
indrumare pornita din sensibilitate culturala nu este valabila. Pentru ca Myron va fii doar cateva zile
in sat, va trebui sa gasim support sensibil cultural dupa inmormantare, si dupa reintoarcere.
85
Interventii
Pasul nostru urmator era sa efectuam un plan de actiune. Myron si-a cerut permis sa calatoreasca
acasa si sa participle la inmormantare. Am listat persoanele apropiate pentru contact: parintii
ingrijitori, ofiter. Am recapitulat ce le va spune Myron acestor persoane. Ca o parte de interventie eu
si Myron am stabilit in colaborare, cum va evita problemele in sat. Am stiut ca se vor interesa despre
acesta. La sfarsit am rezolvat motivarea absentelor de la ore.
Timpul a fost scurt, si a trebuit sa ne grabim, sa punem planul in actiune. Myron si-a sunat
mama ingrijitoare din oficiul meu, si a explicat dorinta de a fi lasat la inmormantare. A cerut
asistenta ei imediata de a-l conecta pe ofiter. Mama l-a ajutat. Am terminat sedinta si am stabilit ca
ne vom intalni dimineata viitoare.
Ziua urmatoare Myron si mama lui ingrijitoare au facut pasii de securitate pentru calatoria de
3 zile a lui Myron. In sedinta de 30 de minute am recapitulat ca Myron cum va evita problemele. Am
vorbit despre nelinistea lui ca va rata lectiile de la scoala, iar eu l-am informat ca profesoara il va
ajuta sa recapituleze lectiile cand se va intoarce. Am facut un plan in care am vorbit despre o situatie
care o poate cauza consumul de alcool necontrolat sau alta problema in timpul cand va fi in sat.
Myron, mama ingrijitoare( prin telefon) si eu am dezvoltat un plan de comportamnet. Sa
solidam si sa interiorizam intentia de a “face probleme in public” (Anderson, 1997) Myron a descris
cum va lua contactul cu un unchi de incredere, si cu doua personae in care poata sa aiba incredere in
timpul calatorie in sat. Avand suport comunal, persoana va simti nevoie mai mare sa se comporte
cum i-se asteapta.(Freedman and Combs, 1996) . Myron a pornit in sat dupa amiaza.
Dupa reantoarcerea lui de la inmormantare , Myron si eu ne-am intalnit pentru o sesiune de
20 de minute. A povestit sentimentele sale si bucuria ca a fost lasat sa se reantoarca in sat. In timpul
vizitei, Myron a evitat problemele cu ajutorul suporturilor pe care le-a cerut de la persoanele cheie.
Nu este necesar sa evite locurile unde ar putea avea probleme, fiindca el a constient si-a ales
activitatile. Am sarbatorit succesul lui Myke cu o strangere de mana.
Cand Myron s-a reantors in sat, el a vrut sa-si ia ramas bun de la bunicul sau in felul lui
personal. Myron a cerut sfat de la profesoara de arta. Profesoara s-a nascut intr-o cultura din Alaska
care diferea de cea a lui Myron. I-a sfatuit sa sculpteze o masca din lemn. Profesoara i-a dat
indrumari si sfaturi, mastile traditionale sunt expresiile conectiunii spirituale.
In ultimele 20 de minute, cu 2 saptamani mai tarziu, Myron era linistit si multumit de
procesul purtarii mastii. Pentru ca eu am vizitat camera de arta, sa admir munca elevilor, am
observat masca lui Myron. Myron a povestit ca profesoara l-a ajutat sa recapituleze lectiile.
In ultimul an, l-am vazut informal pe Myron in timp ce manca, sau cand era in clasa in pauza, sau
cand a plecat langa oficiul meu si a mai povestit cate o gluma. Dupa ce a terminat rehabilitarea
Myron s-a reantors in sat cu masca in mana.
Discutie
Sumarizare
Opinia clinica mereu intra in alegerea apropierii la consiliere, si consilierea scurta este una dintre
cele multe unelte care se afla in repertoarul consilierului. Acesta poate fi cel mai apropiat uneori, iar
altadata este cel mai greu.
Cand folosim metoda de consiliere scurta consilierul accentueaza punctele tari ale copiilor si
adolescentilor si nu punctele lor slabe. Consilierea se concentreaza pe ceea ce functioneaza si nu pe
ceea ce nu functioneaza. Sugereaza clientilor sa se concentreze pe viitor si nu pe trecutul imposibil
de modifica.
Consilierea scurta este o solutie posibila la intrebarea: Cum pot sa ajut atitea oameni fara a
manifesta burnout? Consilierii care folosesc metoda de consiliere scurta energizeaza precum se
apropie, si focuseaza pe ceea ce functioneaza. Clientii simt o schimbare, precum invata sa-si
foloseasca propriile resurse. Copii si adolescentii pot fi insultati in multe feluri. Consilierea scurta se
focuseaza pe crearea unor metode noi, cand cele vechi nu mai functioneaza. Si ca bonus, consilierea
scurta pare ca ajuta in mai putin timp decat alti tehnici.
88
CAPITOLUL 6
Zilnic , specialistii lucreaza cu acesti copii cu probleme copii care uneori au nevoie de mai mult
ajutor di n partea adultilor . REBT, terapia creată de Albert Ellis combină tehnici cognitive,
emoţionale şi comportamentale în cadrul unui proces terapeutic activ-direcţional. Deşi cea mai mare
parte a cercetărilor legate de REBT fac referire la adulţi există şi cazuri în care a fost folosită la
copii.
Potrivit REBT cogniţia este cel mai important determinant al emoţiei. Primul scop al REBT este să
ajute clienţii să gândească mai bine şi să se simtă mai bine căutând metode de a acţiona în vederea
atingerii scopurilor propuse.
Ideile majore ale REBT sunt:
1. REBT a creat un model care să prezinte natura tulburărilor emoţionale. Oamenii încearcă să
îşi atingă scopurile dar apare un eveniment activator (A) care îi împiedică să-şi realizeze
scopul. Oamenii au anumite credinţe cu privire la acel eveniment care le influenţează modul
în care se simt şi acţionează (C). Evenimentul nu creează consecinţe emoţionale sau
comportamentale (C), ci credinţele (B) legate de eveniment duc la consecinţele emoţionale.
Aceste credinţe pot fi raţionale sau iraţionale.
2. Credinţele iraţionale apar datorită unui „trebuie” de bază. Ele reprezintă perceperi ale
modului cum ar trebui să fie lucrurile, afirmaţii acuzatoare asupra sinelui sau a altora care
duce la incapacitatea de a tolera frustrarea.
3. REBT este o terapie a ajutorului educativ, auto ajutorării. Primul scop este a-i ajuta pe
oameni să se vindece şi nu doar să se simtă bine.
4. REBT este o formă de terapie comprehensivă. Doreşte să schimbe credinţele iraţionale
pentru a dobândi o schimbare care să dureze.
Consilierii lucrează cu copiii pentru a-i învăţa conceptele de sănătate mintală şi abilităţile pentru a
folosi aceste concepte.
REBT poate fi folosit în două moduri la copii şi adolescenţi. La copiii şcolari care nu participă la
consiliere REBT este învăţat la cursuri pentru a preveni apariţia credinţelor iraţionale. La copiii care
au apelat la un consilier, asistent social sau psiholog REBT este folosit pentru a rezolva problemele
acestora.
Wagner a enumerat unele avantaje ale REBT:
1. REBT face posibilă intervenţia imediată asupra problemei
2. Principiile de bază sunt uşor de înţeles, de aplicat la orice nivel de dezvoltare al copilului
3. REBT cere mai puţin timp decât celelalte terapii.
4. REBT îi ajută pe copii să înveţe să trăiască în mediul lor, să facă faţă problemelor pe care nu
pot schimba în viaţa lor
Relaţia de consiliere
Dryden încurajează consilierii să fie flexibili. Este important în primul rând să fie determinat stilul
terapeutic cel mai eficient pentru un anumit client.
La consilierea copiilor, consilierul trebuie să folosească exemple concrete precum şi umorul,
prietenia şi încurajarea. Trebuie să fie evitate întrebările „de bombardare”.
Evaluarea problemei
Credinţele iraţionale
Cele trei credinţe iraţionale de bază sunt: cerinţele prea mari, deprimarea şi toleranţa scăzută la
frustrare. Waters a identificat şi alte credinţe iraţionale:
Doar pentru că există o problemă nu înseamnă neaparat că unele credinţe iraţionale cauzează
sentimente şi comportamente negative. Trebuie să fie observate intensitatea emoţiilor şi reacţiile
comportamentale.
În evaluarea credinţelor iraţionale e important să distingem între tristeţe, dezamăgire, regret şi
depresie, vinovăţie, mânie.
Scopul REBT nu este eliminarea emoţiei, ci mai degrabă schimbarea lor cu emoţii mai moderate
care să permită rezolvarea problemelor.
Pentru a descoperi credinţele iraţionale consilierul trebuie să asculte cu atenţie tot ce spune clientul.
E important de asemenea distincţia între problemele practice şi emoţionale. Adesea consilierul caută
să rezolve problemele practice uitând de emoţiile care stau în spatele acestor probleme. Consilierul
dă clientului soluţii pe care acesta nu le poate aplica deoarece nu şi-a rezolvat problemele emoţionale
legate de acele probleme.
Mânia este des întâlnită la adolescenţi. Consilierii trebuie să îi ajute pe clienţi să realizeze că mânia
care duce la agresiune şi ură nu este o mânie sănătoasă. Mânia sănătoasă duce la dezamăgire sau
iritare şi adesea la un comportament asertiv.
Credinţele iraţionale care duc la o mânie nesănătoasă sunt cerinţele prea mari: Lucrurile trebuie să
fie cum vreau eu.
Frica şi anxietatea
Anxietatea apare la copii deoarece nu înţeleg întotdeauna prea multe despre evenimentele care apar.
Ellis şi Bernard au discutat despre două feluri de frică. Prima este frica externă, frica de întuneric, de
animale, de fantome. Frica internă este cea de-a doua şi este numită şi anxietate. Copiii anxioşi se
îngrijorează cu privire la viitor, se tem că nu vor reuşi în ceea ce vor să facă.
Depresia
Lipsa de speranţă, neajutorarea, lipsa de control sunt adesea asociate cu depresia. Seligman a afirmat
că gândirea iraţională este cea care duce la depresie iar copiii depresivi văd evenimentele rele ca
fiind permanente, se auto învinovăţesc. Wilde a identificat credinţe iraţionale car duc la depresie:
NU sunt bun, Nu pot face nimic bine, Nimeni nu mă poate iubi deoarece sunt fără valoare.
Copiii îşi manifestă depresia adesea prin acţiuni, nu o maschează.
91
INTERVENTII IN CONSILIEREA
INDIVIDUALA
92
efectiv problema suprageneralizarii si ridicularizarii? In pasul trei tema de casa a fost data pentru a
intari conceptele invatate in timpul sedintei.
Unii copii si adolescenti referindu-se la parintii si profesorii lor nu vor specifica o problema
anume asupra carora vor sa lucreze.In aceste circumstante consilierul va incerca sa-i implice in
activitati care sa-i ajute indirect sa dezvaluie problemele.
Caz 2
Matt s-a referit la profesoara sa pentru ca are tendinta de a interpreta gresit si reactiona la
comentariile altora.Reactiile sale sunt uneori insotite de comportamente agresive.Daca este
confrunatat cu comportamente agresive Matt devine defensiv.In urma obtinerii acestor informatii
referitoare la profesoara ,consilierul decide sa il implice pe Matt intr-un joc similar “Concentrarii de
a introduce o idee a faptelor versus credintele” si apoi sa ilustreze importanta verificarii faptelor
inainte de a reactiona la comentariile altora.Au facut aceste lucruri in prima sedinta.
In a doua sedinta au jucat un joc asemanator lui tic-tac-tac ,numit “Fapte si credinte” care au
intarit si mai tare ideile prezentate in prima si il ajut pe Matt sa inteleaga cum interpretarile gresite
sunt credinte nu fapte.Avand acum un suport informational Matt s-a dovedit a fi mai receptiv pentru
a lucra direct asupra problemei.
Tehnicile utilizate in acest caz au ajutat la construirea unui raport si la introducerea si explicarea
conceptelor cheie ale REBT folosite in rezolvarea problemelor la copii.
Aceste tehnici pot fi initial utilizate pt a introduce concepte.De asemenea pot fi utilizate strategic
in sedinte pentru a face o idee mai explicita pt copil si adolescent.
Caz 3
Antonio si Dave doi elevi din clasa a 4 a au fost trimisi la consiliere pt ca Dave l-a
necajit/ironizat pe Antonio iar acesta a vrut sa-i raspunda lovindu-l cu pumnul .Toate incercarile de a
inceta aceasta disputa au fost in zadar.Dave a continuat sa-l batjocoreasca pe Antonio si cu cat acesta
reactiona mai tare la ironii ,cu atat Dave se simtea mai victorios.Consilierul intentioneaza sa lucreze
cu cei doi impreuna insa Dave nu este suficient de motivat pt a se schimba.In aceasta situatie
consilierul i-a sugerat lui Antonio ca poate Dave i-a facut pana la urma o favoare pt ca desi nu i-au
placut ironiile/batjocoreala a reusit sa supravietuiasa ,sa o depaseasca si ca probabil nu va mai intra
pe viitor intr-o situatie asemanatoare.Defapt consilierul a spus ca Antonio a invatat niste lectii
importante pe care le va povesti si altor copii in situatii asemanatoare.
Antonio a inceput apoi sa lucreze la o carte :”Cum sa te intelegi cu prietenii”.El si consilierul au
identificat modalitati de a tolera tachinarile ,de a te intelege cu o persoana dificila si cum sa fii un om
fericit ,chiar daca nu poti schimba alte persoane .In elaborarea cartii ,Antonio a fost capabil sa redea
situatii in care el ar putea tolera situatii pe care le considera intolerabile.
Cu copiii foarte mici sunt utile 2 tehnici:
a).- de invatare a regulilor de coping rational
b).-de schimbare a credintelor si comportamentelor prin intrebari empirice : de exemplu un copil
caruia ii este frica de apa poate fi invatat sa repete o declaratie /modalitate de coping rational cum ar
fi :”Desi mi-e frica de apa nu are ca sa mi se intample.Apa nu este atat de adanca si sunt oameni care
ma privesc :”Copilul poate” fi de asemenea ajutat sa inteleaga unele frici sunt naturale si ca el/ea va
pierde multe datorita faptului ca nu incerca lucruri noi.Acestea pot fi intrebari provocatoare:
Copilul: Dar mi-e frica sa inot.Apa este rece.
Consilierul:De unde stii ca apa este rece daca nu ai intrat in ea?
93
Copilul:Pai m-am gandit ca este.
Consilierul: Dar poate nu este asa de rece pe cat crezi tu .Ti se pare ca si alti copii se gandesc ca este
rece pt a se distra in ea .
Copil: Cred ca nu.
Consilier: Pai se pare ca nu este chiar asa de rece daca ceilalti copii nu tremura in ea ,nu-i asa?Ce
altceva te deranjeaza cand mergi sa inoti?
Copil: Daca intru in apa prea adanca si ma gandesc ca ma inec si nu va fi nimeni acolo sa ma
salveze?
Consilier: Hai sa ne uitam in jur ..Cati profesori si supraveghetori se plimba imprejur
supravegheand?
Copil: Sunt 4 profesori sau ajutoare.
Consilier: Asa este.Vezi franghia unde stau alti copii.Franghia arata copiilor pana unde pot merge
pentru a nu deveni periculos.Vezi pe cineva mergand dincolo de franghie?
Copil: Acum nu.Dar daca unii copii se duc dincolo de franghie?
Consilier: Pariez ca daca vor trece de franghie ,profesorul va fluiera si ii va face sa se intoarca .Ce
crezi?
Copil: Nu stiu.Poate ca profesorul va incerca sa-i faca sa se intoarca .Eu insa sunt speriat ,cred.
Consilier: Este normal sa fii speriat ,dar care este cel mai rau lucru care ti s-ar putea intampla daca ai
intra in apa pt cateva minute?
Copil: Ma voi ineca.
Consilier: Sincer de cand ii privesti pe ceilalti copii inotand ,s-a inecat cineva?
Copil: Nu.
Consilier: Si tu ai spus ca acolo sunt o gramada de adulti care sa-i ajute.Asa ca daca copiii par sa se
distreze ,iar tu stii cat de departe poti sa mergi si ai fi in siguranta ,pt ca franghia este acolo ,crezi ca
ai putea intra in apa pt cateva minute sa vezi cum este?
Copil: Cred ca voi incerca.
Dupa ce copilul a incercat o noua experienta este important sa se discute daca a fost asa rau cum
a crezut ca o sa fie si cum si-a spus ca trebuie sa treaca prin incercare.Acest tip de discutie creste
posibilitatea de aplicare a strategiilor de coping in situatiile viitoare.
Alte metode eficiente in sedintele individuale cu copii si adolescenti sunt: experimentul ,jocul de
rol si biblioterapia.
CAZ 4
Damien un tanar adolescent acumulat mult stres datoriat gandului ca trebuie sa fie perfect. Pentru a-i
dovedi ca perfectiune este urmatoarea dupa imposibil, consilierul l-a rugat pe Damien sa jongleze cu
niste mingi de tenis. Acest lucru afost foarte dificil pentru el si i-a spus consilierului ca defapt doar
un profesionist poate face asta, chiar si el facand greseli ocazionale. De asemenea au discutat ce se
va spune despre Damien ca si persoana care face greseli? Este el un esec total daca nu face totul
perfect ? Dupa un timp de discutii, Damien a realizat ca in general a facuta marea majoritatea a
lucrurilor bine si chiar daca a mai gresit uneori un inseamna ca este un ratat.
In timpul sedintei Damien a spus ca o parte din stres vine defapt din presiunile facute de tatal lui
asupra sa. Cand consilierul l-a rugat pe Damien sa identifice indicatorii specfici ai acestei presiuni
raspunsurile lui Daminen au indicat ca ar putea face niste presupuneri asupra gandurilor si
94
sentimentelor tatalui sau. Consilierul i-a descris insa diferenta dintre un fapt si o presupunere si au
facut jocuri de rol in urma carora Damien a putut sa-si verifice presupunerile despre tatal sau. In
sedintele urmatoare, Damien si-a dat seama ca tatal sau i-a cerut sa dea ce e mai bun din el si nu sa
fie perfect.
O alta strategie eficienta, utilizata pentru a-i ajuta pe copiii care se confrunta cu anxietate si
temeri/frici, este imageria rational-emotiva. In incercarea de a adapta tehnicile REBT pentru adulti,
pentru a fi folosite cu copiii, Huber (1981) a introdus conceptul de “erou”. Copiii sunt rugati sa
identifice de ce le este teama si circumstantele, imprejurarile in care apare aceasta. Apoi sunt rugati
sa se gandeasca la un erou, cum ar fi de ex. Incredibilul Hulk, Femeia Minune sau Omul Paianjen
(Spider Man) si sa isi imagineze ca acest erou experientiaza aceleasi secvente de teama/frica
asemanatoare cu ale lor. Dupa aceea sunt rugati din nou sa isi imagineze ca ei sunt eroul preferat
care poate salva situatia fara a-i fi frica. Acest tip de imagerie poate fi folositoare pentru copii in
cazul in care dezvolta frici similare in viitor.
O alta strategie folositoare este de a implica, clientul in crearea unor compuneri/poezioare
rimate sau cantece care sa demonstreze procesul disputarii sau alte concepte ale REBT. Este o
activitate distractiva de creatie si serveste ca si o modalitate concreta de reamintire a celor discutate
in timpul sedintei de consiliere. Urmatoarea rima a fost dezvoltata pentru a-i ajuta pe copii sa-si
inteleaga propria suparare:
Cand sunt suparat
Spun si fac lucruri urate
Si mai tarziu le regret
Dar oamenii nu le pot uita
Asa ca atunci sunt singur si suparat.
In munca cu, copiii mici, in activitatile desfasurate, conceptele REBT trebuie transformate
intr-o maniera concreta. Cu copiii mai mari si cu a adolescentii disputarea directa a credintelor
irationale este adesea posibila dar trebuie urmata de prezebtarea unor imagini sau a unor experimente
care sa intareasca conceptul si sa favorizeze retinerea lui. De exemplu un adolecent cu numeroase
cognitii irationale a invata sa si le dispute in consiliere. Pentru aintari procesul disputarii, consilierul
i-a sugerat ca atunci cand incepe sa gandeasca irational ar trebui sa-si imagineze un animalut care
pune capcane, si care datorita cognitiilor sale irationale cade in propriile capcane. Tanarul a
recunoscut ca aceasta metoda functioneaza bine si ca in scurt timp a gandit mai rational in timpul
desfasurarii activitatilor zilnice.
Un motiv pentru care aceasta teorie este atat de aplicabila la copii si adolescenti este faptul ca
reuneste o larga varietate de strategii cognitive, comportamentale si emotionale in cadrul
interventiei.
95
Aceste tehnici pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe copii sa-si identifice si sa-si dispute
cognitiile irationale, sa-si identifice emotiile si comportamentele si sa-si dezvolte noi strategii de
coping. Pentru o descriere mai detaliata a interventiilor REBT cititorii pot apela , la cartea “Ce,
Cand, Cum lucram cu copiii si adolescentii: O carte cu tehnici de consiliere individuala” (Vernon,
2000).
Terapia rational-emotiva poate fi aplicata individual in scoli iar mai departe conceptele pot fi
citite in clase si in grupuri mici care au o educatie rational-emotiva.
EDUCATIA RATIONAL-EMOTIVA
Datorita naturii educationale a terapiei rational-emotive si comportamentale, principiile sale
pot fi incorporate usor si sistematic intr-o clasa sau un grup mic pentru a facilita schimbarile
atitudinale si de comportament. Utilizata in aceasta maniera, prima etapa este cea de preventie.
Scopul principal al educatiei rational-emotiv comportamentale este de a-i ajuta pe copii si
adolescenti sa inteleaga, la o varsta timpurie, principiile sanatatii emotionale si cum sa le aplice
pentru a intelege mai bine schimbarile cu care se confrunta de-a lungul procesului de crestere.
APLICATII LA CLASA
In clasa educatia rational-motiv comportamentala este implementata tipic cu ajutorl unei serii
de lectii de educatie emotionala care sunt fundamentele, permitandu-i elevului sa se implice si sa
interactioneze cu grupul.
Au fost dezvoltate cateva programe ale REE iar lectiile au fost utilizate pe arii extinse ale
SUA si in imprejurimi.
Aceste programe subliniaza urmatoarele:
1. Emotii/sentimente. O componenta esentiala a lectiei este de a intelege care este legatura
dintre ganduri,emotii si comportamente. De asemenea sunt importante: dezvoltarea unui vocabular
emotional, sa se invete cum se masoara exagerarile emotionale pentru a descoperi intensitatea
sentimentelor si dezvoltarea unor modalitati adecvate de exprimare a emotiilor REE accentueaza
importanta faptului ca: a) emotiile se pot schimba; b) ca acelasi eveniment se poate regasi la baza
unor emotii diferite; c) ca depinde cine experimenteaza; d) ca este normal sa avem emotii.
2. Cognitii si comportamente. REE subliniaza diferenta dintre cognitiile rationale si
irationale, intelegand legatura dintre cognitii si comportamente si facand distinctia dintre fapte si
cognitii, invatandu-i pe copii ca, cheia este schimbarea cognitiilor irationale.
3. Acceptarea de sine. REE subliniaza importanta dezvoltarii unei constiinte a slabiciunii la
fel ca si a tariei; invatarea “Cine sunt eu?” nu este echivalenta cu ce fac altii; intelegerea ca oamenii
sunt muritori care au nevoia de acceptare a propriilor imperfectiuni.
4. Rezolvarea de probleme. A-i invata pe copii sa gandeasca obiectiv, sa tolereze frustrarea,
sa studieze impactul cognitiilor asupra comportamentelor si invatarea unor modalitati alternative de
rezolvare de probleme sunt componentele cruciale/de baza ale rezolvarii de probleme.
Lectia incepe cu o scurta activitate de stimulare cum ar fi: imagerie, activitate artistica, biblioterapie,
simularea unui joc, scrierea unei povesti rationale sau completarea unei fise de lucru. Stimulul
activitatii are menirea de a introduce conceptul specificat in obiectivele lectiei, iar ce se intampla in
ultimele 15-25 de minute depinde de varsta copilului si de timpul acordat. Urmarind activitatea,
elevii se angajeaza in a directiona discutia inspre conceptul introdus in activitatea stimulativa.
96
Discutia este cea mai importanta parte a lectiei si este organizata in jurul a doua tipuri de
intrebari:
1. Intrebari de continut- care subliniaza latura cognitiva a activitatii.
2. Intrebari personalizate- care ii ajuta pe elevi sa aplice cele invatate in propriile lor
experiente.
Discutia dureaza de obicei 15-25 de minute si depinde de varsta copilului si de perioada de
timp ramasa.
Scopul acestor lectii este de a invata principiile gandirii rationale si de a transpune conceptele
in activitati si probleme cu care copiii se confrunta pe parcursul dezvoltarii lor normale.
Tolerarea Ironiei/Tachinarii
Obiectiv: de a invata modalitati eficiente de a face fata sentimentului de a fi ironizat.
Materiale: o masca urata, o oglinda, creion-hartie pentru fiecare copil.
Procedura:
1. Pune-ti masca. Roaga copilul sa-ti spuna cum arati. Solicita cuvinte ca: urat, tampit,
groaznic etc.
2. Apoi intreaba copilul cum s-ar simti daca cineva ii spune ca este urat, tampit,
groaznic etc.
3. Spune-le copiilor ca o sa ii ajuti sa invete ca cineva le pune nume sau ii tachineaza ei
nu trebuie sa aiba emotii negative din aceasta cauza. Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa le placa
sa fie tachinati ci pur si simplu ca nu trebuie sa fie foarte suparati in legatura cu acest lucru.
Tehnica numita Tolereaza Ironia functioneaza asa:
a) cineva te striga “porc urat”;
b) tu te uiti in oglinda si te intrebi “Sunt urat? Sunt un porc?”
c) daca raspunsul este nu, atunci iti spui tie:” Nu sunt urat, nu sunt porc pentru ca nu am
pielea roz si dura, asa ca daca nu sunt ce zic ei , de ce sa ma supar?”
d) daca raspunsul este da (esti ceea ce spun ei ca esti) tot nu trebuie sa te superi pentru
ca pot fi doar unul sau cateva persoane care spun aceste lucruri si nu inseamna ca nu esti un pusti
bun doar pentru ca cineva te tachineaza si spune intr-un fel anume.
e) Demonstreaza tehnica, cu ajutorul a doi copii. In fata grupului pune un copil sa-l
batjocoreasca pe celalalt. Apoi ajuta-l pe copil sa practice tehnica anterior descrisa.
f) Repeta aceasta procedura cu mai multi voluntari, apoi discuta intrebarile de continut
si pe cele personalizate.
Discutii.
Intrebari de continut.
1.Daca cineva striga pe altcineva folosind un nume (ironic) inseamna ca e adevarat?
97
2. Ce este tehnica Tolereaza Ironia?
3. Daca cineva te necajeste in legatura cu un adevar ( de ex. Daca spune ca esti prost la
matematica si tu chiar ai note mici la matematica)ce poti sa iti spui tie ca sa nu te superi?
Intrebari personalizate.
1.Ai mai fost tachinat? Daca da, cum te-ai simtit?
2. Ai folosit vreodata tehnica Tolereaza Ironia?Daca e asa, a functionat?
3. Ai mai folosit si altceva pentru a depasi tachinarile?
(Invita-i pe copii sa impartaseasca ideile)
Activitati urmatoare.
Copiii au de scris o poveste despre cand au fost ei tachinati. Trebuie sa scrie doua finaluri
pentru poveste. In primul final trebuie sa scrie ce au facut (sau ar fi putut face) si nu a fost o
modalitate buna de a se impaca, cu sentimentul de a fi tachinat. In al doilea final trebuie sa scrie ce
au facut sau ar putea face pentru accepta sentimentul de tachinare printr-o modalitate mai buna.
Ofera-le copiilor oportunitati de a-si impartasi povestirile unii cu altii.
APLICATII
In formatiile invatate in lectiile de REE pot fi aplicate in problemele curente sau pe viitor cand
apar alte dificultati. Pentru a ilustra, luam exemplul unui copil de clasa a-III-a care a participat la
activitatea Tolereaza Ironia. O saptamana mai tarziu i-a spus invatatoarei ca un coleg l-a facut prost,
tampit si ca el s-a suparat foarte tare. Referindu-se la activitate, profesoara l-a ajutat sa inteleaga ca
desi cineva i-a spus asa, unde este dovada ca ceea ce a spus colegul lui este si adevarat?
Profesoara l-a ajutat pe elev sa foloseasca strategiile invatate in cadrul lectiei de REE de
saptamana trecuta.
Dupa ce afacut acest lucru elevul a spus ca a fost mai putin suparat si mai capabil sa tolereze
tachinarea pentru ca si-a dat seama ca ceea ce aspus colegul lui nu este adevarat. Pentru ca
profesoara avut lectoa la care sa se refere, aceasta interventie a durat putin si a fost o modalitate
eficienta de a-l ajuta pe baiat, care ar fi continuat sa fie suparat din aceasta cauza.
REE cu siguranta nu va elimina toate problemele. Dar aceasta modalitate preventiva va ajuta
copiii cu informatii ca sa minimalizeze efectul problemei sau sa-i ajute sa dobandeasca noi intelesuri
si sensuri ale problemei, utilizand conceptele de baza care servesc drept ca “unelte”.
Lectiile de educatie rationala pot fi implementate in mod regulat la copiii din ciclul primar si
secundar. Tematica ar trebui prezentata secvential. Pentru lectiile secventiale de baza cititorii se pot
documenta din: Thinking, Feeling, Behaving: An Emotional Curriculum for Children
(Vernon,1989); Thinking, Feeling, Behaving: An Emotional Curriculum for Adolescents (Vernon,
1989); The Passport Programs (Vernon,1998); si Program Achieve (Bernard, 2001).
98
APLICATII LA GRUPURI MICI
Exista doua tipuri de consiliere de grup rational-emotiva: a) centrata pe problema si b)
preventiva.
SUMAR
REBT poate fi utilizata eficient cu copiii si adolescentii concomitent, fiind terapeutica si
preventiva. In zilele noastre asupra copilului actioneaza o serie de factori stresori ai societatii
contemporane iar ajutorul profesionist trebuie sa se concentreze asupra dezvoltarii socio-emotionale
ale copiilor si sa asigure metode terapeutice prin care copiii sa dezvolte abilitati de coping cu
ajutorul carora sa isi rezolve individual problemele.
99
Una dintre cele mai bune sumarizari ale scopului REBT a fost facuta acum 25 de ani de catre
Knaus (1974). El spunea ca a-i permite unui copil sa se chinuie cu probleme de anxietate, depresie,
vina , ostilitate si lipsa de disciplina pentru ca mai apoi sa le i-a cu el pe parcursul vietii, incercarea
de a face terapie “intensiva” cu el este una dintre cele mai devastatoare, tragice si ineficiente
proceduri. Mai bine, daca se poate, este sa il ajuti pe acel tanar sa inteleaga , de la o varsta timpurie,
cateva dintre principiile generale ale sanatatii emotionale si sa-l inveti cum sa aplice aceste principii
pentru el si in legatura cu ceilalti. Acesta este unul dintre principalele scopuri ale REBT.
100