II.

CONSILIEREA EDUCAȚIONALĂ A ADOLESCENȚILOR ȘI TINERILOR REFUGIAȚI

Subiectul 1. Consilierea educațională: delimitări conceptuale
2.1 Diferenţele dintre consilierea psihologică şi cea educaţională
Termenul de consilierea descrie relația interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul,
și o altă persoană care solicită asistență de specialitate, persoana consiliată.

Consilierea psihologică este o formă de intervenţie psihologică care se adresează persoanelor sănătoase
aflate într-o situaţie de impas cu privire la rezolvarea unor situaţii de criză, sociale, profesionale sau
familiale. Consilierul îl ajută pe client să controleze o situaţie de criză şi îl asistă în găsirea unei soluţii la
problema cu care se confruntă.

Consilierea educațională poate fi definită ca o relație interumană de asistență și suport dintre persoana
specializată în psihologia și consilierea educațională și grupul de elevi în scopul dezvoltării personale și
prevenției situațiilor problematice și de criză.

Scopul fundamental al consiliierii educaționale este funcționarea psihosocială optima a

persoanei/grupului.

Obiectivele procesului de consiliere sunt:

1. Promovarea sănătății și a stării de bine: funcționare optima din punct de vedere somatic,
fiziologic, mental, emotional, social și spiritual.
2. Dezvoltare personală: cunoaștere de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabilă,
relaționare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învățare eficiente, atitudini
creative, opțiuni vocaționale realiste.
3. Prevenție: a dispoziției afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de risc, a
conflictelor interpersonale, a dificultăților de învățare, a dezadaptării sociale, a disfuncțiilor
psihosomatice, a situațiilor de criză.

Procesul de consiliere pune accentul pe dimensiunea de prevenție a tulburărilor emoționale și

comportamentale, pe cea a dezvoltării personale și a rezolvării de probleme.

Principala sarcină a consilierului este de a ajuta elevii să parcurgă pașii unui demers de conștientizare,
clarificare, evaluare și actualizare a sistemului personal de valori.

Deşi profesorul-consilier nu este şi nu poate să se substituie consilierului-psiholog, între cei doi

(profesor şi psiholog) vor exista relaţii de colaborare și conlucrare.
Profesorul-consilier poate facilita, prin activitatea sa, reducerea riscului apariţiei şi al dezvoltării
de probleme care solicită în mod obligatoriu expertiza psihologului specialist. În acelaşi timp,
psihologul şcolar are competenţa de a favoriza procesul educativ prin conturarea unor strategii de
intervenţie cognitivă, motivaţională, emoţională şi comportamentală, atât la nivel individual, cât şi de
grup.
Succesul consilierii este asigurat de implicarea activă și responsabilă a ambelor părți (consilierul și
persoanele consiliate) în realizarea unei alianțe autentice, bazată pe respect și încredere reciprocă.

2.4 Relația – fundament al activităților de consiliere educațională

Stabilirea relației de consiliere între profesorul-consiilier/psiholog și persoanele consiliate (elevi/grup)
constituie momentul decisiv pentru tot parcursul consilierii.
Carl Rogers evidenția că o consiliere eficientă trebuie să aibă la bază o relație bine structurată, dar
permisivă, care trebuie sa-l ajute pe client să se înțeleagă pe sine însuși în asemenea măsură încît să fie
capabil să facă pași pe linia unei noi orientări.
Aspecte specifice de stabilire a relaţiei cu adolescentul de 11 – 18 ani

● Sunt mai capabili sa-şi descrie verbal problemele, dar pot fi mai rezistenţi şi mai defensivi.
● Adolescenţii sunt mai focalizaţi pe sine şi mai vulnerabili – şi se pot şimţi aşa prin simplu lucru
că sunt invitaţi în birou la consilier/psiholog/director/educator şi li se cere să spună lucruri în
legătură cu care se simt confuzi şi ambiguu. De aceea este util uneori jocul (cu plastilina, cu
biluţe antistres, jocul cu nisipul) pentru a-i ajuta să-şi reducă nivelul de anxietate.
● Adolescentul este îngrijorat să-şi împartă gândurile şi sentimentele cu un adult care îi este total
sau parţial străin.
● Unii adolscenţi nu vor veni la consiliere până nu vor ajunge într-o situație-limită. Din păcate,
între timp, ei se pot implica în comportamente auto-distructive care pot avea consecinţe pe
termen lung. De aceea trebuie să vă daţi silinţa să-i convingeţi să vină cât mai curând la
consiliere.
● Adolescentul poate folosi cuvinte obscene pentru a vedea cum reacţionaţi verbal sau non-verbal.
Nu cădeţi în plasă. Lăsaţi-i să termine ce au de spus să vedeţi cum decurg lucrurile. În cele mai
multe cazuri ei se vor calma. Chiar dacă sunteţi foarte jignit, cel mai rău lucru este să reacţionaţi
negativ, pentru că acesta este exact lucrul care şi-l doresc cel mai mult.
● Fiți răbdători! Mulţi adolescenţi pot să vă testeze cu tăcerea lor pentru a vedea cât de multă
răbdare aveţ cu ei. „Trebuie să vin aici, dar nu trebuie să vorbesc”. Le puteţi explica că ştiţi acest
lucru, dar că va trebui să vină la mai multe şedinţe, dacă nu încep să vorbească. Sau „Sunt aici
pentru tine. Îmi doresc să te ajut. Permite-mi, te rog, să te ajut!”.
● Explicaţi-le consecinţele problemei.
● Dați-le timp să ia decizii.
● Permiteţi-le să fie tăcuţi. Ei se vor simţi responsabili şi liberi de a se implica în consiliere când
doresc ei.
● Utilizaţi umorul. De ex., o adolescenţă spune că face crize de nervi ca să o forţeze pe mama ei să
o lase la un club de noapte. Zâmbind, consilierul poate spune: „Deci crizele de copil de 2 ani au
funcţionat foarte bine. Sunt momente în care nu funcţionează”.
● Nu uitaţi că adolescenţii vor încerca să vă implice într-un război al punctelor de vedere, sau pot
să testeze gradul în care puteţi să nu judecaţi.