Determinarea refracției

Refracția oculară= fenomen optic ce definește devierea unui fascicol de lumină la trecerea printr-o
suprafață ce separă două medii cu indice de refractive diferiți. Este determinată de corelația dintre 4
parametri: lungimea axială, puterea dioptrică a corneei, cristalinului și adâncimea camerei anterioare.

Metodele de determinare: - Subiective : țin cont de răspunsurile pacientului

- Obiective: cu ajutorul aparatelor (automată)

Metode subiective- metoda Donders. Realizează corecția viciului de refracție fără un instrument
special. Tehnica: Se plasează pacientul la 6m de optotip. Se determină monocular initial și în final
binocular. Situații : 1. Pacient tînăr care citește toate testele (AV=1), acesta poate fi emetrop
/hipermetrop mic (HM), diferența se face plasând o lentilă de +0.5/+1D în fața ochiului= dacă vede
mai rău este emetrop (RS=0) dacă vede mai bine este HM, se crețte astfel convergența până la
(încețoșarea) vederii, se dă lentila cea mai mare cu care vede bine

2. Pac >45 ani care citețte toate testele= Emetrop (RS=0)

3. Pacientul nu citește toate testele (AV<1). Se plasează punctul stenopeic și se constată:- dacă nu
corectează poate fi : tulburare de transparență a cristalinului/ leziune neuro-retiniană. Dacă corectează
cu punctul stenopeic (proba +) pacientul prezintă viciu de refracție (miopie, hipermetropie,
astigmatism). Se plasează lentile sferice alternative +0.5/-0.5 și pacientul alege lentila cu care vede
mai bine . Se plaseaza lentile cu putere mai mare până la obținerea maximum de AV. Daca AV nu se
imbunătățeste cu lentile sferice, este vorba de astigmatism. Se va folosi fanta stenopeica pentru
determinarea axului cilindrului. Pe axul determinat se vor plasa lentile cilindrice convergente sau
divergente (+0.5/-0.5). La final se testează AV binocular.

Corecția de aproape. Daca pacientul are peste 40 de ani, la valoarea dioptriei pentru distanță se
adaugă corecția conform vârstei ( 1D adăugată pentru fiecare 5 ani vârstă peste 40). Ex un HM de 50
de ani cu +2D la distanță, va avea nevoie la aproape de +4D (2D distanță+2D corecția pentru vârstă).
Recunoașterea lentilelor

1. Lentile convergente (semn+): la mișcarea verticală a lentilei imaginea se deplasează în sens

opus mișcării, imaginea se mărește

2. Lentile divergente (semn-): la mișcarea verticală a lentilei imaginea se deplasează în același

sens, imaginea se micșorează

3. Lentile cilindrice (semn+/-): se verifică deplasarea liniei pe meridianul orizontal/vertical, pe

un meridian linia nu se deplasează/pe celalalt meridian linia se deplasează în unul din sensuri
(sus/jos); se rotește lentila daca linia se inclină, imagine deformată- lentila cilindrică.

Determinarea valorii lentilei= metoda neutralizării- lentile de semn contrar cu valoare dioprică
crescândă pe care le vom suprapune peste lentila de examinat și se verifică mișcarea de verticalitate
sau orizontalitate. Valoarea lentilei de examinat este egală cu cea a lentilei de neutralizare, dar de
semn opus.

Tipuri de ochelari de corecție utilizați: - sferici/asferici (miopie, HM/ astigmatism)

 Monofocali (distanță/aproape), bifocali (partea superioară pentru distanță și cea inferioară

pentru aproape), trifocali (adaugă un al treilea element, în partea mediană, pentru vederea
intermediară- calculator, bordul mașinii) și multifocali (lentilă cu adiție progresivă)
 Cunoașterea completă a prezentului barem este suficientă pentru obținerea notei 8 la
examenul practic (care reprezintă 15% din nota finală). Pentru o notă superioară se vor
verifica și alte noțiuni prezentate în timpul semestrului, la lucrări practice și cursuri.