UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

SPECIALIZAREA ISTORIE
ANUL III

IMPLICAŢII GEOPOLITICE ALE FENOMENULUI

TERORIST CONTEMPORAN

-REFERAT-
-GEOPOLITICĂ ŞI GEOISTORIE-

STUDENT: COCIUG LAURA-IOANA

PROF. COORD.: PETRE OTU
 CUPRINS

I. INTRODUCERE .................................................................................................................. 3

II. CE ESTE TERORISMUL? .................................................................................................. 4

III. EVOLUŢIA FENOMENULUI TERORIST ....................................................................... 6

IV. IMPLICAŢII GEOPOLITICE ALE FENOMENULUI TERORIST CONTEMPORAN... 8

V. CONCLUZII...................................................................................................................... 11

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 13

2
 IMPLICAŢII GEOPOLITICE ALE FENOMENULUI
TERORIST CONTEMPORAN

I. INTRODUCERE

În urma atacurilor din 11 septembrie 2001, terorismul a devenit una

dintre problemele internaționale principale, lupta împotriva acestuia ocupând
un loc de frunte în agenda politică a statelor occidentale. Acest fenomen a
modificat esențial raporturile stabilite la momentul actual, depașind limitele
statale și împărțind lumea în două „tabere de război” – lumea islamică,
considerată una dintre cele mai importante surse a terorismului; și Occidentul
– statele care se confruntă cu atacurile teroriste și care inițiază acțiuni pentru
combaterea acestuia.
Deși, terorismul este un fenomen vechi, termenul care îl descrie este nou
și include caracteristici care nu au fost întâlnite la formele luate de acesta în
trecut. Secolul XXI a început cu lansarea unei noi categorii de actori
geopolitici, capabili să producă pagube și victime, folosind din plin
dezvoltarea tehnologică și militară – grupările teroriste contemporane.
Războaiele din Afghanistan și Irak sunt dovezi importante ale dominației
pericolului terorist asupra tabloului geopolitic actual.
Globalizarea, dezvoltare tehnologică a armamentului, diferențele
culturale au adus contribuții majore la evoluția fenomenului terorist și așa-
numitului „război asimetric”, care vine în absolută contradicție cu predicțiile
despre pacea ce trebuia să caracterizeze lumea după terminarea Războiului
Rece.

3
 II. CE ESTE TERORISMUL?

Terorismul continuă a fi unul dintre termenii care nu a primit o definiție

exactă. În conformitate cu Enciclopedia științelor sociale din SUA, terorismul
reprezintă „o metodă prin care anumiți indivizi, acționând indiviadual sau în
grup, caută să-ți realizeze obiectivele urmărite recurgând, în acest scop, la
utilizarea sistematică a violenței.”1

Terorismul, „plaga” secolului XX şi a începutului acestui secol, utilizează

un număr redus de combatanţi, tehnica de hărţuire şi efectul de surpriză. Scopul

acestor mişcări teroriste este acela de a crea insecuritate, de a paraliza
activitatea economico-socială şi politică, crearea haosului şi obţinerea prin
şantaj a unor revendicări ilegale. Desigur că pentru cei mai mulţi, participanţii
la actele de terorism sunt „combatanţi”, pentru alţii „eroi” (in spaţiul arab de
pildă), iar cauzalitatea şi impactul terorismului a devenit una din „problemele
globale ale omenirii”. Sunt cunoscute forme diverse de terorism; de cel de stat,
pană la cel „sinucigaş” (kamikaze), avand revendicări politice, economice,
sociale.2
Mijloacele folosite de teroriști sunt extrem de variate: răpiri de persoane,
luări de ostatici, asasinate, producerea de explozii, distrugerea unor edificii
publice, sabotarea căilor ferate, a instalațiilor industriale sau a mijloacelor de
telecomunicații, etc., iar din arsenalul metodelor celor mai frecvent utilizate fac
parte: atentatele asupra șefilor de state, atacurile asupra misiunilor
diplomatice și diplomatilor acreditați, asupra personalităților politice sau a
altor persoane recunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor instituții publice,
a avioanelor, forțelor de ordine etc.

1 Gheorghe Bica, M.T. Burdușel, Suportul financiar al terorismului internațional, Editura Efiecient,
București, 2001, p. 7.
2 Teodor P. Simion, Probleme fundamentale de geografie politică şi geopolitică, ediţia a II-a, revăzută şi
adăugită, Târgovişte, Valahia University Press, 2009, p. 97.

4
 Terorismul dispune de trei caracteristici fundamentale: utilizarea actelor
de terorism ca o armă, cu carcater sistematic, amenințarea sau cominterea unor
acte de violență extremă şi efectul asupra victimelor și opinia care se formează
ca urmare a acestora.3
Departamentul de Stat al SUA recunoaște 35 de grupări teroriste; 5 dintre
ele sunt cele mai active și îți asuma organizarea unor atentate: Al Qaeda,
Hezbollah, Al-Gama’a Al-Islamiyya, o grupare egipteană islamică, Kahane
Chai, o organizație evreiască extremistă, şi Mujahedin-e-Khalq, o grupare
marxist-islamică și anti-iraniană.4
Războiul împotriva terorismului este un conflict asimentric, pentru că
adeversarii dispun de o pregătire și de arme diferite. Strategiile și principiile
de luptă sunt diferite, determinând o anumita stare de impredictibilitate.
După unele opinii, „este vorba de o prelungire şi o tranforsare a
războiului de gherilă, dată fiind utilizarea mijloacelor moderne
comunicaţionale şi de luptă - internet, război chimic, cyberterorismul - de către
forţele şi grupările extremiste, sponsorizate sau alimentate direct de către state
extremiste sau anarho-centriste - dintre care unele sunt incluse în mult
invocata <<axă a răului>>.”5
Terorismul a fost dintotdeauna o problemă geopolitică globală. Unii
autori consideră terorismul cauza principală a celor mai puternice conflicet
mondiale: Primul Război Mondial a fost declanșat de asasinarea lui Franz
Ferdinand, iat al Doilea Război Mondial a fost declanșat, în mare parte, de
naționalismul german, care astăzi este încadrat în categoria terorismului
naționalist.6
Astăzi, geopolitica și-a depășit statutul de știință legată de geografie, iar
prefixul „geo” este echivalent direct al globalismului, privit dintr-o

3 Gheorghe Bica, M.T. Burdușel, op. cit., p. 7.

4 Magnus Ranstorp, Managing Terrorism Risk, Risk Management Solutions, 2003, p. 4.
5 Ion Marin, Ţuţu Pișleag, Geopolitica și terorismul, Editura SITECH, Craiova, 2009, p. 145.
6 Nick Pope et al., Geopolitical Risk & Terorism, Arup White Paper, London, 2008, p. 11.

5
perspectivăproblematică, de amploare mondială7, atribuindu-și ca obiect de
studiu și terorismul, în calitate de fenomen global.

III. EVOLUŢIA FENOMENULUI TERORIST

Lumea contemporană a cunoscut mai multe „valuri” de terorism care au

fost caracterizate de inspirații, scopuri și mijloace de acțiune diferite. Primul
val terorist contemporan (1880-1914) a avut drept sursa de motivație ideologia
anarhismului, iar scopul lui era distrugerea regimurilor monarhice și
aristocratice. Reformele electorale și sociale au diminuat avengura mișcărilor
revoluționare. Astfel, asasinarea unor figuri politice proeminente a fost
considerată o soluție bună pentru a declanșa din nou mișcarea maselor
populare. Caracterul acestui val terorist a fost de tip intra-stat, având drept
scop răsturnarea unei organizări politice a statului și instaurarea alteia8.
Primul val al contemporanietății a culminat cu asasinarea arhiducelui Franz
Ferdinand în Sarajevo în iunie 1914.
Al doilea val al terorismului (1920-1960) a apărut în contextul
decolonizării imperiilor și ascensiunii SUA drept putere economică mondială.
Ideologia anarhismului a fost înlocuită de ideologia naționalistă: credința în
faptul că orice individ este membru unui grup național și din acest motiv are
dreptul la un stat suveran și independent. Scopul grupărilor teroriste din acea
perioada era crearea unor noi state națiuni.9 Drept exemple pot fi luate dorința
Irgun (Organizația Națională Militară în Pământurile Israelului) de a crea
statul Israel sau campania Mau Mau pentru independența Kenyei.
Cea de-a treia perioadă a cuprins anii 1960-1990. Această perioadă a dus
la schimbări majore în ideologia politică a grupărilor teroriste, care au preluat
lexicul partidelor de extremă stângă sau dreaptă – Brigada Roșie și Baader

7 Ion Marin, Ţuţu Pișleag, op. cit., p. 10.

8 Colin Flint, Introduction to Geopolitics, ediţia a II-a, New York, Routledge, 2011, p. 180.
9 Ibidem.

6
Meinhof Gang, Irish National Liberation Army sunt câteva exemple. Din acest
moment terorismul depășește limitele unui singur stat și devine
transnațional10, grupările teroriste începând să coopereze pentru a-și atinge
scopurile, afectând astfel întraga lume. Asasinarea de către Organizația pentru
Eliberarea Palestinei a atleților israelieni la Jocurile Olimpice de la München
din 1972 au adus în fața întregii lumi aspirațiile naționaliste ale poporului
palestinian. Practica detunării aeronavelor, de asemenea, au încurajat
caracterul transnațional al activităților teroriste: un avion putea fi detunat într-
o altă țară decât cea de origine sau redirecționat către o altă țară.
Al patrulea val de terorism, care a început în 1990 și durează până în
prezent, a determinat o schimbare majoră în ceea ce privește motivațiile
atacurilor teroriste.
Globalizarea terorismului a făcut dificilă întreprinderea acțiunilor de
contracarare a acestuia. Încercările de a distruge această grupare au afectat mai
multe state situate în zona Orientului Mijlociu, în special – pe cele cărora le-a
fost incriminat suportul financiar, armat sau de orice alt fel. Din acest motiv
războiul inițiat de SUA împotriva terorismului a fost perceput mai degrabă ca
un „război împotriva musulmanilor”.
Principalele surse care au generat terorismul contemporan sunt: „efectele
contradictorii, și chiar conflictuale ale procesului de globalizare si
regionalizare; starea de haos care s-a declansat în urma spargerii bipolarității;
prezența unei mase mari de tineri musulmani în societatea occidentală si
starea de alienare si disperare care se instalează în rândul acestora; efectele
complexe, greu de controlat și de anticipat, ale culturii de piață; recrudescența
spiritului identitar extremist; starea de mizerie și de înapoiere în care se află o
mare parte a lumii; conflictualitatea lumii”11.

10 Ibidem, p. 181.
11 Niculai Stoina, Dimensiunea geopolitică și geostrategică a terorismului, Ministerul Apărării Naționale,
Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2005-2006, p. 5.

7
 IV. IMPLICAŢII GEOPOLITICE ALE FENOMENULUI TERORIST
CONTEMPORAN

Grupările teroriste se înscriu în categoria actorilor geopolitici, acțiunile lor

făcând parte din procesle complexe care descriu mediul internațional,
contibuind astfel la configurarea socială și geografică a acestuia. Acțiunile
grupărilor teroriste pot fi descrise precum activitate politică cu impact
geopolitic având drept scop modificarea aranjamentelor spațiale politice.
Grupările teroriste pot fi clasificate în schema următoare: grupări etnice,
religioase, naționaliste, grupări anarhiste, grupări patologice sau individuale,
grupări neofasciste de extremă dreaptă dirijate de guverne şi mercenarii
ideologici.12
Agenda grupărilor teroriste recurge la dezvoltarea unui sistem de
credințe (deseori susținute și de texte religioase), prin care să demonstreze că
toate mijloacele pașnice sunt inutile, violența rămânând unica soluție valabilă
pentru a produce un impact politic, adică pentru a împiedica opresiunea și
pentru a stabili dreptatea. Flint numește acest fenomen „altruims politico-
geografic”13.
Din acest punct de vedere, nedreptatea are la bază un aranjament
geografic greșit, iar introducerea unor modificări în agenda politică vor duce
la schimbările aranjamentelor geografice. Aici poate fi inclusă și ideea despre
trasarea granițelor: geopolitica susține că granițele sunt cele ce trasează
națiunile și nu viceversa. De fapt, granițele nu determină entitățile politice –
state, ci însăși procesul de trasare a granițelor determină statul. Această
corelație a stat la baza unor grupări teroriste precum IRA (Irish Republican
Army) sau cea a separatiștilor basci. Aceste grupări consideră că structura
teritorială a Marii Britanii și a Spaniei nu permit exprimarea totală a identității

12 Gheorghe Bica, M.T. Burdușel, op. cit., p. 21.

13 Colin Flint, op. cit., p. 177.

8
naționale minorităților irlandeze și basce, de aceea fiind necesară o
reconfigurare geografică care să permită liberalizarea acestor minorități.
Aceeași atitudine este împărtășită și de grupările teroriste religioase, precum
Al Qaeda, care consideră Peninsula Arabă tărâmul spiritual al Islamului, iar
SUA drept un invadator.
Impactul global al terorismului a putut fi observat odată cu asasinarea lui
Franz Ferdinand în Sarajevo la 28 iunie 1914, care a avut drept consecință
declanșarea Primului Război Mondial.
Adevărata „mondializare” a luptei împotriva terorismului s-a produs în
urma atacurilor de la 11 septembrie 2001. Lumea a fost împărțită în două
tabere – SUA și aliații săi – pe de o parte, și grupările talibane din Afghanistan
– pe de altă parte. Deși izolarea politică a talibanilor a redus dimensiunile
conflictului comparativ cu evenimentele din 1914, noul tip de violență teroristă
a dus la o schimbare majoră în peisajul geopolitic global.14
Deși, terorismul, precum și lupta împotriva acestuia pare a avea motivații
spirituale și sociale, totuși adevăratele surse ale acestora sunt de natură
geopolitică. Unii analiști ai Relațiilor Internaționale consideră centru acestui
interminabil conflict – Arabia Saudită și interesul economic pentru resursele
importante de petrol depozitate în solurile Orientului Mijlociu. Din această
perspectivă, inițiatorul este SUA a cărei agendă internațională a inclus, încă
începând cu ultimii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, hegemonia
mondială în toate domeniile. Această nouă direcție a fost încurajată de victoria
Aliaților, dar, în același timp, a dovedit importanța majoră pe care trebuia să o
acorde SUA reserselor de petrol, necesare pentru dezvoltarea economică și
militară.
În urma unui studiu, s-a constat că resursele de care dispunea SUA și
Mexic nu ar fi fost destule pentru a satisface necesitățile SUA și a Europei
după 1945, fiind necesară importarea lor. Regiunea-țintă a SUA a devenit

14 Nick Pope, op. cit., p. 11.

9
Orientul Mijlociu – parte a Heartland-ului descris de Halford Mackinder
(1943), unde companiile americane au încercat să implanteze filiale sau să
fuzioneze cu companiile locale deja existente. Stabilirea unor relații reciproc
avantajoase cu guvernele statelor respective trebuie să devină mijlocul de
facilitare și ieftinire a importurilor, dar puține dintre statele din această zonă
au fost deacord cu astfel de concesii, SUA recurgând la acțiuni clandestine
pentru a-și atinge scopurile. Rusia și-a manifestat în nenumărate rânduri
opoziția față de acțiunile SUA în ceea ce privește lupta împotriva terorismului,
iar Iranul a devenit un ”dușman natural” al SUA și al aliaților săi din cauza
acuzațiilor și presiunilor pe care le suportă.
Terorismul contemporan este, totuşi, preponderent, antiamerican şi
antioccidental şi are câteva caracteristici specifice, printre care cele mai
importante considerăm că ar putea fi şi următoarele: spaţiile de generare şi de
regenerare a reţelelor, organizaţiilor şi grupurilor teroriste sunt tentaculare, cu
filiale flexibile şi dinamice peste tot, dar cu preponderenţă în ţările occidentale
şi în zonele de falii strategice; baza de recrutare a teroriştilor se află îndeosebi
în populaţia tânără, instruită şi chiar domiciliată în Occident, inclusiv în
România, care se simte frustrată, înstrăinată, discriminată şi nemulţumită şi
împărtăşeşte preceptele fundamentaliste şi extremiste, nu preţuieşte viaţa şi
acceptă martirajul şi spiritul de sacrificiu, în numele unor dogme care, pentru
o parte din lumea lor, sunt indiscutabile; ţintele predilecte ale teroriştilor
contemporani le reprezintă oamenii neînarmaţi, vulnerabili, locurile publice,
infrastructurile, diferitele instituţii (occidentale sau care-i sprijină pe
occidentali), de regulă, cele vulnerabile la astfel de atacuri sau făcute să devină
vulnerabile; sporeşte caracterul punitiv şi răzbunător, în numele unor cauze
care vin din frustrări şi percepţii deformate, dar şi din realităţi dramatice15.

15 Gheorghe Văduva, Repere geopolitice într-o posibilă dinamică a terorismului contemporan, în GeoPolitica,
editura Top Form, Bucureşti, anul III, nr. 12 (2/2005), p. 2.

10
 Faptul că mediul actual de securitate este caracterizat printr-un grad
ridicat de instabilitate, imprevizibilitate – ca manifestare a unor riscuri şi
amenințări mai ales asimetrice, de redefinire a relațiilor dintre marile puteri şi
de creştere a libertății de acțiune a actorilor regionali, statali şi nestatali16.
Din punct de vedere economic, evoluția fenomenului terorist a avut o
influența dublă asupra altor actori geopolitici importanți la momentul actul –
companiile transnaționale. Pe de o parte, companiile transnaționale au devenit
ținte ale grupărilor teroriste, fiind identificate cu hegemonia economică.
Prezența grupărilor teroriste drept actori cu influență majoră determină
instabilitatea peisajului geopolitic și, astfel, o continuă necesitate de adaptare
pentru companii17, împiedicând realizarea unor succese rapide specifice
perioadei 1980-90, când globalizarea a permis liberalizarea comerțului,
pătrundere pe noi piețe de desfacere și ieftinirea importurilor de resurse
importante.

V. CONCLUZII

Atentatele de la 11 septembrie 2001 au deschis calea pentru afirmarea pe

arena internațională a statelor mici și mijlocii, în dezvoltare, dar care dispun de
resurse importante, precum și a adus unele modificări în ceea ce privește
statele-nucleu ale diferitor civilizații, după cum le numește Samuel
Huntington. Principalii actori la momentul actual sunt SUA – care încearcă să-
și păstreze poziția de hegemon a lumii, China – care apelează la forța sa
economică, Iranul – care încearcă să devină centru lumii arabe și Rusia – care
dispune de resurse importante și de un vot în Consiliul de Securitate a ONU.
Deși SUA se bucură de suportul statelor europene în poziția pe care o ia
față de terorism, celelalte 3 state importante par a se ralia în opoziție cu

16 Niculai Stoina, op. cit., p. 2.

17 Nick Pope, op. cit., p. 8.

11
aceasta. Anume ascensiunea celor 3 state a permis punerea la îndoială a
războielor misionare din Irak și Afghanistan.
Mai mult, interesul economic al statelor industrializate pentru statele
bogate în resurse a crescut considerabil. Grupările teroriste situate în afara
zonei „fierbinți” a petrolului a fost uitate, iar toate forțele armate ale statelor
democratice au fost îndreptate către Orientul Mijlociu. Luând în considerare
numărul mare de conflicte pe continentul african, vulnerabilitatea mult mai
ridicată a populației și un număr în creștere a organizațiilor teroriste –
fenomenul poate fi explicat numai de interesul economic pe care îl urmăresc
SUA și aliații săi.
Astfel, lupta împotriva terorismului a trasat o nouă cortină a lumii, bazată
pe criterii cu adevărat geopolitice – influența pe care o au bogățile subterane
asupra relațiilor dintre state. Terorismul a permis justificare „avarității”
statelor industrilizate, manifestate prin expediții ale armatelor, atacuri directe,
camuflate sub numele de misiuni de menținere a păcii; acuzații aduse
guvernelor statelor care oferă suport grupărilor teroriste și discreditarea lor la
nivel internațional.
În același timp, state precum China și Iran încearcă să profite de situația
stabilită pentru a câștiga poziții și influența mondială – pentru China, și
dominație regională – pentru Iran.
Adevărata victimă ale acestor conflicte este populația civilă, pentru care
nu sunt întreprinse un număr limitat de misiuni umanitare, iar metodele
utilizate pentru a ataca bazele teroriste sunt foarte riscante provocând moartea
accidentală a unui număr mare al populației civile comparativ cu numărul
teroriștilor.

12
BIBLIOGRAFIE:

Bica, Gheorghe; Burdușel, M.T., Suportul financiar al terorismului internațional,

Editura Eficient, București, 2001.

Flint, Colin, Introduction to Geopolitics, ediţia a II-a, New York, Routledge, 2011.

Marin, Ion; Pișleag, Ţuţu, Geopolitica și terorismul, Editura SITECH, Craiova,

2009.

Pope, Nick, et al., Geopolitical Risk & Terorism, Arup White Paper, London,
2008.

Ranstorp, Magnus, Managing Terrorism Risk, Risk Management Solutions, 2003.

Simion, Teodor P., Probleme fundamentale de geografie politică şi geopolitică, ediţia

a II-a, revăzută şi adăugită, Târgovişte, Valahia University Press, 2009.

Stoina, Niculai, Dimensiunea geopolitică și geostrategică a terorismului, Ministerul

Apărării Naționale, Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu,
2005-2006.

Văduva, Gheorghe, Repere geopolitice într-o posibilă dinamică a terorismului

contemporan, în GeoPolitica, editura Top Form, Bucureşti, anul III, nr. 12
(2/2005), pp. 1-12.

13