C1: Sănătate și boală mentală.

Aspecte generale

Sănătatea mentală (SM)…

 OMS: starea completă de bine din punct de vedere fizic, mental și social

– SM ca resursă (termeni pozitivi)

– SM ca problemă (face trimitere la tulburări simptome și probleme mentale)

 SM ca resursă – capacitatea individului...

– de a-și împlini potențialul

– de a face față stresului de zi cu zi/coping

– de a munci și de a se bucura de rezultatele sale

– de a contribui la dezvoltarea comunității din care face parte

 SM ca problemă – tulburare specifică însoțită de diverse simptome (DSM, ICD)

Probleme și tulburări mentale

 Problemele mentale, sunt probleme psihologice (stres, emoționale) care se referă la situații
trăite ca intolerabile, neputință, disconfort și tensiune anxioasa (Vargha, 2009).

 Tulburările mentale sunt probleme psihologice care implică structuri psihologice anormale de
funcționare și fac obiectul psihiatriei/psihologiei clinice. Funcționarea psihologică anormală/
psihopatologică înseamnă funcționare psihologică marcată de (Comer, 1992) :

– Distres: persoana trăiește situația ca fiind neplăcută, deranjantă, cu tensionată

– Disfunctionalitate: dizabilitare, incapacitate de muncă sau relaționare în viața de zi cu

zi

– Periculozitate: pentru propria persoană sau ceilalți prin conduite de neglijare în

îngrijire, violență, etc.

– Devianță: violarea normelor sociale curente într-o anumită societate (legale sau de
funcționare psihologică

Normalitate și anormalitate

 concepte mai largi decât cele de sănătate şi boală. Astfel, pentru psihopatologie şi psihiatrie
există trei perspective ale normalităţii:

– Normalitatea ca sănătate: sănătatea este starea funcționare ideală, iar BM o

dezorganizare la toate nivelele, o pierdere a direcției existențiale;

– Normalitatea ca medie statistică: utilizarea scalelor și testelor, iar BM sunt abaterile

cantitative;

– Normalitatea ca ideal, valoare: „tip ideal” descris, invocat și promovat de o anumită

cultură și care se exprimă în formulări normative și prescriptive
  Omul sănătos va fi cel care, în acelaşi timp, corespunde cât mai mult normei statistice şi ideale
dintr-o socio-cultură dată, reuşind să-şi îndeplinească cu succes şi rolurile care-i revin

– capacitatea individului de a menţine echilibrul între funcţiile intelectuale şi afective şi

de a se integra cu succes în viaţa socială

Componente cheie ale sănătăţii mentale (I)

 Capacităţile cognitive (ce gândeşti)

– Este important a recunoaşte, identifica “gândurile”- schemele cognitive ataşate unei

situaţii şi dacă acestea sunt adecvate situaţiei în cauză

– Este important a vedea care e reacţia la schema cognitivă

– Gândurile au un halo emoţional

Componente cheie ale sănătăţii mentale (II)

 Capacităţile afective (ce simţi)

– Gândurile au un halo afectiv

– Este important a recunoaşte stările afective

– Este important a identifica sursa stărilor afective

– Este importantă reacţia la stările emoţionale

Componente cheie ale sănătăţii mentale (III)

 Componenta comportamentală (ce faci)

– Gândurile şi stările afective se traduc în comportamente specifice

– Comportamente pozitive

– Comportamente negative

Modele explicative ale bolii mentale

 Medical: cauza bolii psihice este la nivelul organicului.

 Psiho-social: demonstreaza natura învățată a comportamentelor patologice, dezadaptative,

deviant

– Comportamentalist: reacție la stimuli

– Cognitivist: felul in care cineva gandeste determina in mare masura felul in care simte
si se comporta

– Umanist: satisfacerea nevoilor umane este principalul criteriu al sănătății psihice

 Bio-psiho-social: integrarea tuturor factorilor

A2: Modelul bio-psiho-social

 Factori biologici – elemente biologice sau fizice ale unei persoane

  Factori psihologici – elemente care țin de modul în care gândește, se exprimă (emoțional și
comportamental) o persoană

 Factori sociali – elemente din mediul de viață a unei persoane, relața cu celelalte sisteme și
subsisteme din mediul său ecologic/în afara controlului său personal

 Determinanți biologici

 Determinanți psihologici

 Determinanți sociali

 Acțiunea acestor factori asupra persoanei determină adoptarea unui răspuns care se
manifestă pe plan comportamental, perceptiv, cognitiv, emoțional, biologic și interpersonal

 Acțiunea acestor factori asupra persoanei determină adoptarea unui răspuns care se
manifestă pe plan comportamental, perceptiv, cognitiv, emoțional, biologic și interpersonal

Presiune externa------------------resurse de coping-------------------------presiune interioara

Raspuns

Comportamental Fiziologic Emoții

Dependență de substanțe Dureri de cap Anxietate

Probleme de somn Amețeală Vină

Fumat excesiv Dureri în piept Rușine

Probleme de vorbire Tremurături Gelozie

Mâncat excesiv Amorțeală Disperare

Productivitate scăzută Gură uscată Furie

Accelerarea ritmului vorbirii, Transpirație Plans frecvent

deplasării etc.
Ritm cardiac Durere/gol interioar

Cognitiv Biologic Interpersonal

Trebuie să reușesc Probleme de digestive Relații superficial

Viața nu trebuie să fie așa Tensiune arterială Bârfă

Trebuie să obțin ce îmi doresc Oboseală Suspiciune

Este groaznic/insuportabil Alergii Competitivitate

Nu mai pot rezista așa Imunitate scăzută Agesiune

Toată lumea trebuie să ma placă Activitate sexuală Retragere/izolare

Model negativ de răspuns

Model pozitiv de răspuns

SM este starea de coerență între cerințele mediului, capacitatea „soft-ului” de prelucrare a
informației și capacitatea „hard-ului” de a oferi substrat fizic

C2: Protecția persoanelor cu tulburări mentale. Legislația națională și internațională

Politici la nivel European

 Sănătatea mintală și bunăstarea reprezintă drepturi ale cetățenilor europeni, fiind totodată
din ce în ce mai importante pentru creșterea economică și pentru dezvoltarea socială.

 În Europa, tulburările neuropsihiatrice reprezintă a doua cauză ca frecvență a corecției duratei

de viață luând în considerare handicapul (disability-adjusted life years – DALY). 27 % din
populația adultă (18-65 de ani) din UE s-a confruntat cu cel puțin o tulburare mintală în ultimul
an.

 Depresia și tulburările din spectrul anxietății reprezintă cele mai întîlnite TM la nivelul UE, iar
până în 2020 se estimează că depresia va fi cea mai răspândită tulburare în țările dezvoltate

 La nivelul UE, aprox. 58,000 persoane/an comit suicid, număr mai mare decât morțile cauzate
de accidente rutiere, omucideri și HIV/SIDA.

Măsuri la nivel UE

 CE 2005: Carta verde „Îmbunătățirea sănătății mintale a populației. Către o strategie de

sănătate mintală pentru UE”

– implementarea declarației privind sănătatea mintală în Europa a OMS

 2008: Pactul european pentru sănătate mintală și bunăstare

– 5 domenii prioritare: prevenția suicidului și depresiei, sănătatea mentală a tinerilor și

educația, sănătatea mentală a persoanelor vârstnice, previnirea stigmatizării și
excluderii sociale, sănătatea mentală la locul de muncă
  2013: Cadrul european de acțiune privind sănătatea mintală și bunăstarea și Mecanismul EU
Comapss pentru acțiunile din domeniul sănătății mintale și bunăstării

EU Compass

 mecanism on-line utilizat pentru a colecta, disemina și analiza informații referitoare la

politicile și activitățile părților interesate din domeniul sănătății mintale

 7 domenii prioritare

– prevenirea depresiei și promovarea rezilienței (prioritate pentru 2016)

– îmbunătățirea accesului la serviciile de sănătate mintală (prioritate pentru 2016)

– sănătatea mintală la locul de muncă (prioritate pentru 2017)

– sănătatea mintală în școli (prioritate pentru 2017)

– prevenirea suicidului (prioritate pentru 2017)

– furnizarea de servicii de sănătate mintală bazate pe comunitate (prioritate pentru

2018)

– dezvoltarea unor abordări de guvernanță integrată (prioritate pentru 2018).

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2006)

 România (2010)

 Convenția obligă statele părți să se asigure că persoanele cu handicap își pot exercita drepturile
pe deplin, în condiții de egalitate cu toți ceilalți cetățeni. Măsuri privind accesul la educație,
ocuparea forței de muncă, transport, infrastructuri și clădiri deschise accesului public,
acordarea dreptului de vot, îmbunătățirea participării politice și asigurarea capacității juridice
depline a tuturor persoanelor cu dizabilităţi

Asistența psihiatrică în România (INSE, 2016, Mental health atlas, 2014)

 35 spitale de boli mintale și 77 de secții de psihiatrie în alte unități spitalicești

 17257 paturi (50.6/100 000 locuitori) și 21.3/100 000 paturi în cadrul altor secții

 80 centre de sănătate mintală (pacienți din afară)

 Pacienți externați: 248952

 Personal subdimensionat

Dimenisuni ale asistenței PPSM

 Finanțare

– Bugetul național alocat sănătății este scăzut

– Finanțare redusă pentru Programul național de sănătate mintală finanțat de CNAS

– Buget scăzut alocat de la Ministerul Sănătății pentru Programul național de sănătate

mintală și profilaxie în patologia psihiatrică
  Infrastructură medicală

– Spitalele de psihiatrie sunt în proprietatea statului/autorități locale

– Clădirile în care funcționează sunt în mare parte uzate fizic și moral

– Investițiile în reabilitarea acestora au fost insuficiente, sporadice și izolate

– Aceeași locatie pentru secții de psihiatrie, tuberculoză, dermatologie, infecțioase și

neurologie

– Supra-aglomerarea serviciilor atât în spital cât și ambulator

 Resursa umană

– Personalul medical mediu este în numar redus

– Numărul medicilor psihiatri este redus (106/1000000), cea mai mare parte dintre ei
lucrând în orașele mari

– În spitalele din mediul rural sunt angajați medici de medicină generală sau de alte
specialități

– Numarul psihologilor din clinicile de psihiatrie este mic

– Numarul asistenților sociali este redus

– Medicii de familie nu sunt pregătiți pentru managerierea pacientului bolnav psihic.

 Legislația în domeniu

– Legea 487/2002 republicată 2012 privind sănătatea mintala și protecția persoanelor

cu tulburări mintale

– Normele metodologice de aplicare a legii 487/2002 aprobate prin Ordinul MS

488/2016

Legea 487/2002

 Arie de acoperire

– persoana bolnavă psihic, persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată

psihic ori dependentă de alcool sau de droguri, precum şi persoana care manifestă alte
dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în vigoare din practica
medicală, ca fiind tulburări psihice;

– persoana cu tulburări psihice grave este persoana cu tulburări psihice care nu este în
stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului său, astfel încât
necesită ajutor psihiatric imediat;

 Capitole

– Promovarea sănătății mintale și prevenirea tulburărilor psihice

– Evaluarea sănătății mintale și a procedurilor de diagnostic

– Servicii medicale legate de sănătatea mintală

– Internarea într-o unitate de psihiatrie

  Normele Metodologice de aplicare a legii:

– Proceduri privind internarea voluntară/involuntară

– Restricțiile asupra drepturilor și libertăților/contenționarea

– Aspecte legate de confidențialitate

 Normele Metodologice descriu noul sistem de îngrijiri medicale privind sănătatea mintală:

– Condiții minimale pe care o structură de psihiatrie trebuie să le îndeplinească

– Serviciile minimale pe care trebuie să le ofere (diagnosticul și tratamentul tulburărilor

psihice acute și cronice, evaluare psihologică, consiliere și psihoeducație pentru
pacienți și familiile lor, programe de terapie ocupațională, educativă și recreativă)

– Echipa teraputică (medici specialiști în specialitatea psihiatrie/psihiatrie pediatrică,

psihologi, asistenți sociali, asistenți medicali și alt personal de specialitate în funcție de
activitățile desfășurate)

C3: Tulburările de anxietate (I): TAG și TP

Anxietatea – elemente pentru o definiție

 „teamă fără obiect”- teamă difuză/teama de gol

 „frică fără cauză” (Goldberg 1998)

 stare patologică caracterizată prin sentimentul de „teamă fără obiect” însoţit de semne
somatice care indică hiperactivitatea sistemului nervos autonom (Kaplan & Sadock 2001)

Psihopataologic – asocierea a 3 componente

 Afectivitate - sentiment de nesiguranţă teamă, neliniște, frică, panică

 Gândire – gânduri negative, indecizie

 Comportamental/dinamic – evitare

Caracteristici psihopatologice

- este desprinsă din concret - nedistinctă

- este proiectată în viitor (viitorul plin de surprize neplăcute, negative)

- anxietatea este:

- mai ales potenţială decât actuală

- mai mult gândită decât trăită

Vulnerabilitatea autopercepută

 În cazul tulburărilor de anxietate, sentimentul de vulnerabilitate este intensificat de anumite

procese cognitive disfunctionale

– subestimarea aspectelor pozitive privind propriile resurse (minimizare), predispoziția

de a-și concentra (involuntar) atenția asupra propriilor slăbiciuni (abstracție selectivă).
 – fiecare imperfecțiune devine o prăpastie și fiecare greșeală un dezastru (magnificare
și catastrofizare). Astfel, în urma fiecărei mici greșeli pe care va tinde sa o
suprageneralizeze, se va simti tot mai vulnerabil în fața pericolului și mai puțin capabil
să-i facă față

Există anxietate funcțională/benefică?

 este caracteristică inerentă a condiţiei umane - nepatologică

– în amplitudine redusă reprezintă un factor motivaţional

– răspuns tranzitoriu – experienţe noi

– Funcție mobilizatoare

 conştientizarea pericolului –„mecanism de alarmă” care determină o

reacţie de apărare - răspuns fizic:

– Excitație - eliberare de catecolamine (luptă sau fugi)

– Inhibiție tip parasimpatic (inhibiţie, îngheţare)

– Funcție adaptativă

 după ameninţări, evenimente stressante  răspuns normal –uzual -

tranzitorie, controlabilă

Răspunsul „fugi sau luptă”

 Răspuns fiziologic automat: informația este procesată de către „amigdală” (formațiunea din
creier responsabilă cu declanșarea răspunsului pe 2 căi diferite:

– o cale scurtă, de la talamus către amigdală prin care informația nu este procesată
cognitiv, apărând doar un răspuns automat în fața pericolului

– o cale mai lungă, în care informația trece prin talamus, scoarța cerebrală și apoi ajunge
la amigdală, fiind procesată cognitiv

Anxietatea patologică

 Amplitudine, amploare  -depăşeşte nivelul de tolerabilitate

→ anormală-severă-prelungită

- survine în absenţa circumstanţelor de stres

 Influenţează comportamentul adaptativ

- radamantul şi capacitate de adaptare

- modifică funcţionarea socială, ocupaţională

 Determină simptome fizice – răspuns vegetativ

-palpitaţii, tulburări vaso-motorii, oscilaţii tensionale

 -transpiraţii difuze

-nelinişte psiho-motorie

 disproporţionalitate între - starea emotională

- gravitatea pericolului evocat

Modelul cognitiv comportamental

 Situațiile/evenimentele prin care trecem sunt filtrate prin prisma propriilor credințe și
experiențe => interpretare diferită, de la persoană la persoană

– Interpretarea determină modificări în plan emoțional și comportamental

– emotiile se datorează unor factori externi, persoanele simținduse astfel incapabili să

le controleze

Situația Interpretarea (gândurile) Emoțiile

Profesorului nu i-a plăcut raportul Omul ăsta mă exasperează, nu știu ce vrea, nu mai Frustrare, enervare
meu lucrez

Partenera mea e tristă Cred ca e tristă din cauza mea. Sigur am făcut ceva Vinovăție
ce a suparat-o,de aceea

nici nu vrea să-mi spună

Știre despre lipsa locurilor de Ce mă fac? Situația este catastrofală. De ce am ales Teamă, incertitudine
muncă în AS această specializare

Situația Interpretarea Emoțiile

Partenera mea e tristă Probabil are o zi proasta, tuturor ni se Compasiune

intamplă

Partenera mea e tristă Ce mă enervează când stă asa și nu Furie, enervare

vorbeste! Parca i-a mâncat pisica limba!
Ce sa spun, e tristă, de parca eu sunt vesel

Partenera mea e tristă Cred ca e suparată din cauza serviciului. Neliniște, teamă
Oare ce se întâmplă?
 Partenera mea e tristă Trebuie să facem ceva, nu se poate să Bucurie
stam așa! Normal că e tristă, daca nu
facem și noi mai multe lucruri împreunăi.
Gata, am hotărât – săptămâna viitoare
mergem împreună la munte!

Simptomatologia clinice – simptome somatice

●Respiratorii -constricţie toracică, sufocare, oftat, dispnee

●Cardio-vasculare - tahicardie, palpitaţii, leşin, paloare

●Gastro-intestinale – dureri abd., spasme, dific. deglutiţie, greaţă,

- diaree, foame-sete paroxistică

●Osteo-musculare - dureri, contracţii, rigiditate, oboseală,amorţeli

- tremor, tresăriri musculare, furnicături

●Vegetative - gură uscată, transpiraţii, cefalee, bufeuri, mâini reci

●Neurologice -vertij, parestezii, tub. vizuale, slăbiciune, tremor,

- cefalee, fatigabilitate, zgomote în urechi

●Genito-urinare -micţiuni, imperioase, disfuncţii sexuale (inhibiţii)

Tulburarea de anxietate generalizată

 Anxietatea și preocuparea excesivă sunt asociate cu 3 sau mai multe dintre urmatoarele 6
simptome în ultimele 6 luni:

– 1. îngrijorare și neliniste greu de controlat sau sentimentul de stat ca pe ghimpi

– 2. fatigabilitate rapidă

– 3. dificultate în concentrare sau senzatie de vid mental

– 4. iritabilitate

– 5. tensiune musculară sau tonus muscular crescut (cefalee, agitatie),

– 6. perturbare de somn (dificultate de adormire sau de a rămâne adormit sau somn

neliniștit și nesatisfăcător)

Tulburarea de panică și atacul de panică

 3 tipuri de atacuri de panică

– atacuri inopinate (nesemnalizate): survin spontan, „din senin”, individul nu asociază

debutul cu un declanșator/stimul intern sau extern.
 – atacurile circumscrise situational (semnalizate): survin aproape invariabil la
expunerea sau la anticiparea expunerii la un stimul (de ex. o persoană cu fobie socială
are un atac de panică la participarea sau la ideea ca va trebui să vorbească la o întrunire
publică).

– atacuri predispuse situațional: similare celor circumscrise situațional, dar nu sunt

asociate invariabil cu semnale și nu intervin întotdeauna imediat după expunere (de
ex. apare doar uneori când conduce sau doar după ce a condus o jumătate de oră).
Atacurile repetate de panică inopinate devin cu timpul circumscrise sau predispuse
situațional

 TP implică atacuri de panică repetate și inopinate, perioade scurte de frica sau teroare intensă
pentru o perioadă mai mare de o lună, acompaniate de cel putin 4 din 13 simptome somatice
sau psihice de anxietate.

– Palpitații, bătăi puternice ale inimii sau puls accelerat

– Transpirație

– Tremurături sau tremor al întregului corp

– Senzație de lipsă de aer sau sufocare

– Durere sau disconfort toracic

– Greață sau disconfort abdominal

– Senzație de amețeală, de instabilitate , de „cap ușor”sau de leșin

– Derealizare (senzații de irealitate) sau depersonalizare (detașare de propriul self)

– Teama de a nu-și pierde controlul sau de a nu înnebuni

– Teama că va muri

– Parestezii (amorțeli sau înțepături)

– Valuri de frig sau căldură

 Unele persoane cu tulburare de panică încep să evite anumite locuri sau situații în care
consideră fie că atacurile de panică se pot repeta, fie că „evadarea” în cazul unui atac de panicp
este foarte dificilă.

– Evitarea unor mijloace de transport (metrou, autobuz, microbuz, tren, avion, mașina),
evitarea liftului, a restaurantelor, a mall-urilor, a piețelor/zonelor aglomerate, a
spațiilor mici și neaerisite, a locurilor în care au avut atacuri de panică, etc.

– Asigurarea că există un spital în apropiere, ținut medicamente la îndemană, apă la

îndemană, mers însoțit de o persoană de siguranță, vizite frecvente la Urgențe sau la
medic pentru analize, folosirea unor medicamente pe baza de plante, verificarea
pulsului / tensiunii, etc.
C4: Tulburările de anxietate (II): tulburări fobice, TOC

Tulburările fobice

 se referă la un grup de simptome cauzate de obiecte sau situații care provoacă frică (de locuri,
spațiu, contacte interumane, de animale, de boli, etc);

 cuprind o frică specifică și intensă cu caracter irațional recunoscut ca atare și care nu poate fi
controlat volitiv (frica este declanșată de un obiect sau o situație care nu au prin ele însele un
caracter periculos (Tudose, 2004))

 dacă în cazul anxietății, teama nu are obiect, în fobie ea capată un caracter specific (formă,
nume, localizare).

Fobiile specifice

 teama intensă, irațională de un stimul inofensiv sau foarte puțin periculos

– fobii de animale şi insecte

– fobii ce ţin de mediul natural (furtuni, înălţimi, apă)

– fobii de sânge, injecţii sau plăgi

– fobii de situaţii (transport public, tunele, poduri, ascensoare, zbor, condus sau spaţii
închise)

– alte fobii (situaţiile care ar putea duce la sufocare, contactarea unei boli, de sunete
puternice, de persoane în uniformă etc..)

 persoanele cu fobie specifică realizează că teama lor este prea intensă, irațională sau
nejustificată, dar în momentul în care se află în fața obiectului sau situației de care se tem (sau
uneori doar când se gandesc la asta), trăiesc o stare intensă de anxietate sau chiar un atac de
panică

 apar, de obicei, în copilărie sau viaţă adultă precoce şi pot persista timp de decenii netratate.
Prevalenţa pe parcursul vieţii:10-20%.

Răspuns la fobie (Enăchescu, 2005):

 conduite de evitare (individul își organizează comportamentul și viața pentru a evita

confruntarea cu situația/stimulul fobic);

 conduite de asigurare (individul caută prezența unei persoane apropiate pentru a avea
siguranță în cazul unei situații fobogene);

 conduite de fugă (cu hiperactivitate ca adoptare a unui atitudini de bravură sau de sfidare a
situației traumatizante).

Fobia socială/anxietatea social

 frica excesivă de a fi umilit sau jenat în diverse situații sociale

 mai mult decât „simpla” timiditate

Situații care crează disconfort social

 Vorbitul în public (la întâlniri sociale, discursuri publice, la petreceri, la întâlniri de afaceri, etcș)

 A cânta sau a performa în fața unui public

 Inițierea și menținerea unei conversații

 A mânca sau a bea în fața altor persoane

 A folosi toalete publice

 A scrie în fața altor persoane

Tulburarea obsesiv-compulsivă

 se caracterizează prin apariția unor gânduri, imagini sau impulsuri (numite „obsesii”) care
determină o stare crescută de teamă, iar pentru a scădea nivelul temerii, persoana va apela la
o serie de activități sau ritualuri (numite „compulsii”).

Mecanisme cognitive

 O serie de gânduri sau imagini apar involuntar în mintea noastră, însă majoritatea reușește să
treacă peste ele și să continue activitatea

 Unele persoane se simt foarte speriate de aceste gânduri, considerând că:

– astfel de gânduri sau imagini nu trebuie săți vină niciodată în minte

– dacă gândești ceva imoral, violent sau ciudat înseamnă că ești o persoană imorală, rea,
ciudată, etc.

– dacă gândești un lucru, înseamnă că îți dorești să se întâmple / vrei săl faci / ai putea
săl faci fără săți dai seama

– trebuie săți controlezi gândurile, imaginile sau impulsurile, altfel poți scapa controlul
total

 Obsesiile - persistente și recurente, intruzive, cauzând o anxietate sau distres considerabil

– contaminare (microbi, murdărie, HIV/ SIDA, boli infecțioase, etc)

– ordine și simetrie (lucrurile trebuie să fie perfect aliniate sau aranjate într-un anumit
mod)
 – imagini cu conținut agresiv, terifiant (rănirea membrilor familiei, sinuciderea, uciderea
altor persoane),

– imagini cu teme sexuale, religioase, morale (scrupule).

 Compulsiile - comportamente repetitive (de ex. spălatul pe mâini, ordonatul, verificatul) sau
acte mentale (de ex. acte de rugaciune, de calculat, repetarea de cuvinte în gând) pe care
persoana se simte constrânsa să le efectueze ca răspuns la o obsesie, ori conform unor reguli
care trebuie sa fie aplicate în mod rigid

Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)

 retrăirea momentelor traumatice sub forma unor secvențe de gânduri sau imagini („flashback-
uri”), însoțite de stare de teamă foarte intensă și simptome fizice, coșmaruri, gânduri și imagini
înfricoșătoare

 Apare la persoanele care au experimentat direct un eveniment traumatic (ex. victime AF, AS,
accident, răsboi, dezastru natural etc.) sau au fost martorii unui astfel de eveniment

 Persoanele cu TSPT evită locurile, situațiile, persoanele sau obiectele care le amintesc de
momentul traumatic și au dificultăți în a-și aminti experiența prin care au trecut; vinovăție,
deprimare, îngrijorare, tenative de suicid/autovătămare

Familia și tulburările de anxietate

 Observarea și confirmarea emoțiilor („Observ că îți este foarte teamă”, „Văd că ești foarte
speriat, ce crezi că se va întâmpla?”, „Înțeleg că îți este foarte frică să nu pățești ceva”).

 Oferirea de suport și înțelegere („E în regulă să-ți fie teamă uneori, chiar dacă pentru unii
motivul poate părea minor”, „Sunt lângă tine și te voi ajuta să treci peste asta”, „În viață ne
confruntam cu diferite dificultăți, cu ajutor specializat putem trece însă peste ele”)
  Oferirea de răspunsuri, nu de sfaturi („Ce te face să crezi că vei păți asta?”, „Ți s-a mai
întamplat asta?, „Tu ce ți-ai spune, daca ai fi în locul meu?)

 Ajutarea în a gândeasca rațional și realist, nu neaparat pozitiv (asigurarile de tipul „o să fie

bine”, „gândește-te la ceva frumos”, etc îl vor ajuta să se simtă mai bine până la urmatorul
stimul anxiogen)

 Ajutarea în a identifica și elimina comportamentele de asigurare și evitare/neangajarea în

astfel de comportamente (comportamentele de asigurare și evitare reprezintă acele activități
pe care persoana nu le mai face sau le face în plus pentru a evita anxietatea – întărirea
comportamentului)

C5: Tulburări din spectrul afectiv: depresia și tulburările bipolare

Tulburarea depresivă

 DSM IV include depresia în secţiunea tulburărilor afective, tulburări al căror element

predominant îl constituie o perturbare de dispoziţie.

 Din acest punct de vedere, depresia este un termen larg, a cărui sferă se întinde de la o
tulburare de dispoziţie trecătoare, până la o boală psihică gravă.

– Astfel, fiecare persoană poate experimenta pe parcursul vieţii unele stări de tristeţe
sau melancolie, stări inerente existenţei umane şi care apar datorită eşecurilor,
pierderilor, frustrărilor, având la bază un complex cauzal.

 Diferenţa dintre o tristeţe firească înţeleasă ca reacţie la o situaţie aversivă şi depresia ca

simptom este de ordin cantitativ şi nu calitativ.

 Depresia este pentru unii o reacţie de scurtă durată, temporară şi care are un impact redus
asupra funcţionării sociale şi profesionale, în timp ce pe alţii simptomele depresive îi afectează
săptămâni sau chiar luni.

Criterii de diagnostic – episodul depresiv major

 Cel puţin cinci dintre următoarele simptome prezente în cursul aceleiaşi perioade de 2
săptămâni şi reprezintă o modificare de la nivelul de funcţionalitate anterior (cel puţin unul
dintre simptome este (1) sau (2):

– 1) dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie prin
relatare personală sau prin observaţia celorlalţi

– 2) diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru majoritatea activităţilor cea mai
mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, fapt indicat prin relatare subiectivă ori prin
observaţia persoanelor din proximitate

– 3) creştere sau scădere a apetitului, aproape în fiecare zi, însoţită de pierdere

semnificativă în greutate, care nu ţine de dietă, ori creştere în greutate (o modificare
cu peste 5% din greutatea corpului într-o lună)

– 4) insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi

– 5) agitaţie sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi, resimţită la nivel subiectiv,
dar şi observabilă de către ceilalţi

– 6) lipsă de energie sau fatigabilitate aproape în fiecare zi

 – 7) sentimente de inutilitate sau de vinovăţie excesivă sau inadecvată aproape în
fiecare zi (potenţial delirantă) legate nu numai de faptul de a fi suferind

– 8) diminuarea capacitătilor cognitive, deficit de concentrare sau indecizie aproape în

fiecare zi (fie prin relatare personală, fie observată de ceilalţi)

– 9) gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suicidară

recurentă, fară un plan anume ori tentativă de suicid sau un plan anume pentru
comiterea suicidului.

Subtipuri ale depresiei

 depresia cu elemente melancolice

 depresia cu elemente psihotice

 depresie de tip catatonic

Tulburarea bipolară – Film ce este tb

 schimbări extreme de dispoziție

– Faza simptomelor depresive - episoade intense de depresie (tristete, pierderea

energiei și dificultati de concentrare, pierderea interesului față de activitățile care îi
făceau plăcere, pierdere/câștig în greutate, gânduri suicidale)

– Faza simptomelor maniacale – euforie, stimă de sine exagerat de mare, agitație,

comportamente nesăbuite precum cheltuieli risipitoare, indiscreții sexuale, abuz de
substanțe

 Tulburarea bipolară I se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade maniacale sau
episoade mixte, acompaniate de regula de episoade depresive majore.

 Tulburarea bipolară II se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade depresive majore
acompaniate de cel puțin un episod hipomaniacal.

C6: Tulburări psihotice: schizofrenia

Schizofrenia

 tulburare care durează cel puţin 6 luni şi include cel puţin o lună de simptome ale fazei active
(adică, două sau mai multe dintre următoarele simptome pozitive și negative, asociate cu o
disfuncţie socială sau profesională marcată.

– Simptome pozitive: exces, distorsionare a functiilor normale

– Simptome negative: diminuarea/pierderea funcțiilor normale

Indicii
Simptome positive

 Ideile delirante sunt convingeri eronate ce implică o interpretare falsă a percepțiilor și

experiențelor (nu derivă din experiențele proprii de viață), sunt idei aflate în dezacord cu
realitatea, dar în a căror realitate persoana crede cu tărie.

 Temele centrale

– de persecuție - cele mai frecvente (persoana crede că este urmărită, înșelată, spionată,
etc.)

– de referință (persoana crede că anumite gesturi, comentarii, pasaje din carti, îi sunt
adresate în mod special)

– somatice (persoana crede că îi lipsesc anumite organe sau că i-au fost

extirpate/transplantate)

– religioase (persoana crede că gândurile și acțiunile îi sunt controlate de o forță divină)

– de grandoare (persoana crede că are puteri speciale, că este un geniu, o persoană

foarte bogată)

 Halucinațiile – percepții fără obiect care pot surveni în orice mod senzorial (auditive, vizuale,
olfactive, gustative, tactile).

 Dezorganizarea gândirii și limbajului - persoana „alunecă” de la un subiect la altul

(”deraierea” sau „relaxarea asociațiilor”); răspunsurile la întrebari pot fi doar indirect în
legătură cu acestea sau complet fară legătura („tangentialitate”); mai rar, limbajul poate fi
dezorganizat atât de sever încât devine aproape incomprehensibil („incoerenta” „salata de
cuvinte”).

 Comportamentul flagrant dezorganizat - se poate manifesta într-o varietate de moduri:

persoana poate părea a fi extrem de dezordonată, se poate îmbraca într-o manieră inadecvată
(de ex. îmbracă mai multe paltoane, poartă eșarfe și mănuși într-o zi călduroasă) ori poate
manifesta un comportament sexual clar inadecvat (de ex. se masturbează în public) sau
agitație nedeclanșata de ceva și imprevizibilă (de ex. strigate sau injurii).

 Comportamente motorii catatonice - reducere marcantă a reactivității la ambianță, uneori

atingând gradul extrem de inconștiență completă (stupor catatonic), menținera unei posturi
rigide și rezistență la eforturile de a fi mobilizat (rigiditate catatonica), rezistență activă la
instrucțiuni ori la tentativele de a fi mobilizat (negativism catatonic), luarea unor posturi
inadecvate sau bizare (postura catatonică) ori activitate motorie excesivă, fără scop și fără
stimul declanșator (excitație catatonică).

Simptome negative

 Aplatizare afectivă - faciesul persoanei pare a fi imobil și indiferent, cu contact vizual redus și
reducerea limbajului corporal. Deși o persoană cu aplatizare afectivă poate zâmbi și deveni
mai caldă ocazional, gama expresivității sale emoționale este evident diminuată cea mai mare
parte a timpului. Poate fi util să se observe interacțiunea persoanei cu egalii pentru a stabili
dacă aplatizarea afectivă este suficient de persistentă pentru a satisface criteriul

 Alogia (sărăcia limbajului) - răspunsuri scurte, laconice, seci. Individul cu alogie pare a avea o
diminuare a stocului de idei, care se reflectă în scăderea fluenței și productivității limbajului.
 Aceasta trebuie distinsă de refuzul de a vorbi, judecata clinică necesitând observarea în timp
și în diverse situații.

 Avoliția - incapacitatea de a iniția și persevera în activități orientate spre un scop. Persoana

poate sta așezata lungi perioade de timp și manifestă puțin interes în a participa la muncă sau
la activități sociale.

Prognostic și evoluție

 Aprox. 1% din populație trăiește cu schizofrenie

 Apare în general între 15-35 ani

 Evoluția este mai accentuată în cazul bărbaților

 Factori pentru o evoluție favorabilă a bolii

– Sexul feminin

– Vârsta înaintată la debutul bolii

– Lipsa cazurilor de Scz în familie

– Suport bun din partea familiei și comunității

– Epispade scurte și puțin frecvente

– Pacienții ce Scz paranoidă răspund mai bine la tratamentul antipsihotic

Tipuri de intervenții psihosociale

 Antrenarea abilităților sociale – îmbunătățirea abilităților sociale (ex. contact vizual,

comunicare, spontaneitate), prin învățarea comportamentelor necesare funcționării și
pierdute ca urmare a bolii

 Reabilitare vocațională – membru activ și productiv al societății

 Terapia de grup – reducerea izolării sociale și ameliorarea contactului cu realitatea

 Intervenții familiale – acceptarea și înțelegerea simptomelor

 Psihoterapii cognitiv-comportamentale

C7: Tulburările de personalitate

Tulburarea de personalitate

 Personalitatea – totalitatea trăsăturilor morale și / sau intelectuale proprii unei persoane, prin
care aceasta se individualizează.

 Personalitatea însumează caracteristicile stabile, reprezentând pattern-uri distinctive de

răspuns comportamental

 Tulburările de personalitate (TP) sunt acele deviații de la normă, ce se cristalizează încă din
copilărie și care alterează adaptarea și relaționarea socială
Deficit moderat sau pronunțat în:

 A) funcţionarea personalităţii, manifestat prin dificultăţi în două sau mai multe dintre
următoarele arii: identitate, auto-direcţionare, empatie, intimitate.

 B) Una sau mai multe trăsături patologice de personalitate sau trăsături (ale faţetelor) din
interiorul domeniilor, luând în considerare toate domeniile următoare: 1. Afectivitate negativă
(vs. Stabilitate emoţională); 2. Detaşare (vs. Extroversie); 3. Antagonism (vs. Agresivitate); 4.
Dezinhibiţie (vs. Conştiinciozitate); 5. Psihoticism (vs. Luciditate).

 C) Deficitul în funcţionarea personalităţii (şi expresia trăsăturilor individuale de personalitate)

este relativ inflexibil şi stabil (pervaziv) în diverse situaţii personale şi sociale.

 D) Ele sunt relativ stabile de-a lungul timpului, cu debut ce poate fi reconstituit în adolescenţă
sau în perioada de adult tânăr.

 E) Ele nu sunt atribuite efectelor psihologice ale substanţelor sau ale altor condiţii medicale.

 F) Ele trebuie să nu fie înţelese mai bine ca stadii normale developmentale ale individului sau
consecinţe ale evenimentelor socio-culturale.

I. TP paranoidă

 neîncredere şi suspiciozitate faţă de alţii ale caror intenţii sunt interpretate ca rău-voitoare şi
care persistă chiar în faţa unor dovezi puternice că nu există vreun motiv de ingrijorare.

 extrem de de suspicioşi tinzând să testeze deseori fidelitatea partenerilor (îndoieli nejustificate

referitoare la loialitatea sau corectitudinea celorlalți).

 anxioşi, distanţi, fără umor şi certareţi şi fac adeseori "din ţînţar armăsar“ – dificultăți de
relaționare și integrare

 există însă persoane cu multă rigoare logică, argumentativitate, persuasiune, combativitate şi

tenacitate, devenind astfel extrem de dificil de contracarat într-un schimb de opinii - dacă sunt
contrazişi sau respinşi tolerează greu frustrarea şi contraataca violent.

 eșecul este atribuit exterior

 au o marcată tendinţă la autonomie fiind aproape incapabiIi să coopereze deoarece îi

dispreţuiesc pe cei slabi, incapabili şi sunt extrem de exigenţi şi intransigenţi.

TP schizoid

 lipsă de interes faţă de alte persoane şi relaţii sociale.

  singuratici şi exprimă foarte puţine emoţii, fiind în general introverţi.

 preferă activităţi solitare, comportamentul lor putînd parea neconvenţional sau bizar.

 preocupari reduse ori absenţe pentru activitatea sexuală.

 deşi sunt izolaţi social şi au afectivitatea aplatizată (caracteristica a schizofeniei), nu au

tulburări de gândire ( halucinaţii, idei delirante sau tulburări de limbaj) şi de aceea nu pot fi
consideraţi schizofrenici.

TP schizotipală

 deficite sociale şi interpersonale manifestate prin disconfort acut în relaţii şi reducerea

capacitaţii de a stabili relaţii intime,

 distorsiuni cognitive şi de percepţie şi excentricităţi de comportament (gândire magică sau

credinţe stranii care influenţează comportamentul şi sunt incompatibile cu normele
subculturale), limbaj bizar (vag, circumstanţial, metaforic, supraelaborat sau stereotip).

 ideații dominate de convingerea că posedă însuşiri rare, particulare ilustrate prin: clarviziune,
capacitate de premoniţie, telepatie. De asemenea, ei traiesc experienţe perceptive insoţite,
incluzînd iluzii corporale, obsesii cu conţinut dismorfofobic.

II. TP antisocială

 desconsiderarea şi violarea drepturilor altora

 impulsivitate şi incapacitate de a face planuri pe durata lungă

 iritabilitate şi agresivitate

 neglijenţă nesăbuită pentru siguranţa sa sau a altora

 iresposabilitate considerabila indicata prin incapacitatea repetata de a avea un comportament

consecvent la muncă ori de a-şi onora obligaţiile financiare

 lipsa de remuşcare, indiferenţă faţă de faptul de a fi furat sau maltratat sau incercarea de
justificarea acestor fapte, incapacitate de a se conforma normelor sociale în legatură cu
comportamentele legale (comiterea repetată de acte care constituie motive de arest)

 în antecedentele personale distingem minciuna, înşelăciunea, evaziune fiscală şi numeroase

alte acte ilegale sau în orice caz imorale.

 aceşti indivizi pot forma cu uşurinţă relaţii interpersonale, dar natura acestora este
superficială.

TP borderline

 instabilitatea relaţiilor interpersonale, imaginii de sine

 impulsivitate manifestată prin cheltuieli abuzive, joc patologic, abuz de substanţe, mâncat
excesiv, relaţii sexuale dezorganizate etc.

 alternare între extremele de idealizare şi devalorizare.

 au un comportament automutilant şi ameninţări recurente de suicid.

 nu suportă singuratatea şi sunt instabili afectiv: reacţii impulsiv-agresive la stimuli minimi.

  comportamentul lor este imprevizibil, etichetează exclusiv afectiv celelalte persoane
împarţindu-i în “cei pe care îi iubesc şi cei pe care îi urăsc".

TP histrionică

 emoţionalitate excesivă, căutare a atenţiei (se simte nemulţumit atunci când nu se află în
centrul atenţiei)

 împrumută cu uşurinţă "temperatura“ afectivă a anturajului în care se află fără să manifeste o

empatie autentică faţă de ceilalţi.

 este sugestionabil, uşor de influenţat.

 tendinţa de a dramatiza conţinutul vorbirii şi un stil de comunicare colorat, impresionabil.

 intoleranţă la ignorare sau persiflare, putând exista repetate ameninţări cu suicidul.

TP narcisistică

 grandoare, necesitatea de admiraţie şi lipsă de empatie (incapabil să cunoască sau să se

identifice cu sentimentele şi nevoile altora).

 necesită admiraţie excesivă şi îşi subliniază repetat şi exagerat calităţile.

 sensibil la critică, insucces sau pierdere.

 pretenţii exagerate de tratament favorabil

 profită de alţii pentru a-şi atinge scopurile.

 comportament arogant, sfidător.

 sentimente ostile sau de invidie pe care proiectează asupra interlocutorilor.

III. TP evitantă

 inhibiţie socială, hipersensibilitate la evaluare negativă

 evită activităţile profesionale care implică un contact interpersonal semnificativ din cauza fricii
de critică, dezaprobare sau respingere.

 reţinere în relaţiile intime de teama de a nu fi ridiculizat şi inhibat în relaţii noi din cauza
sentimentelor de inadecvare.

 deşi îşi doreşte să fie acceptat şi simpatizat evită şi îi este teamă sa iniţieze noi relaţii
interpersonale.

 are nevoie de tandreţe, securizare şi reasigurare

 exgerarea eventualele riscuri, eşecuri, pericole

TP dependent

 necesitatea excesivă de a fi supervizat, care duce la un comportament submisiv şi adeziv şi la

frica de separare.

 dificultaţi în a lua decizii simple fără reasigurari şi sfaturi din partea altora.
  nevoia ca alţii să-şi asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii ale vieţii lui,
reducandu-şi sau chiar anulându-şi iniţiativele.

 dificultăţi în a-şi exprima dezaprobarea faţă de alţii de teama de a nu pierde aprobarea sau
suportul acestora.

 stimă de sine redusă, subestimarea calităţilor

 frică exagerată de a fi lăsat singur

TP obsesiv-compulsivă

 preocupare pentru ordine, perfecţionism şi control mental şi interpersonal în detrimentul

flexibilitiiţii, deschiderii şi eficienţei.

 preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri în aşa fel încât obiectivul major
al activităţii este pierdut.

 perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor, inflexibilitate,

 standarde înalte auto-impuse şi în aceeaşi masură sunt foarte exigenţi cu ceilalţi avînd tendinţa
de a le impune propriile standarde, rigori sau stil de viaţă.

 exigenţi în cheltueli, manifestă teamă în schimbul locului de muncă, locuinţă.

C8: Comportamentul suicidar

Conduita suicidară

 Notiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară care include:

– suicidul reușit

– tentativele suicidare

– ideațiile de sinucidere

– sindromul presuicidar (restrângerea conștiinței și afectivității și înclinația către

fantasmele suicidului)

– suicidul disimulat (o acoperire a actului suicidar sub aspectul unui accident)

– parasuicidul (gesturi de autovătămare care nu vizează decesul: automutilarile, refuzul

alimentar sau al tratamentului, intoxicația cu medicamente/ substanțe chimice,
conduitele de risc/ sinucideri cronice – alcoolismul și toxicomania - ele asemănându-
se cu comportamentul suicidar prin caracterul simbolic, prin tendințele de
autodistrugere) (Tudose, 2007).

 Durkheim definește trei tipuri de suicid pe baza relației pe care individul o are cu societatea:

– 1. suicidul egoist, comis de persoane asupra cărora societatea are un control slab sau
inexistent, care nu sunt integrate și nu sunt preocupate de normele și regulile
societății; de regula aceste persoane sunt izolate, alienate și nonreligioase,
 – 2. suicidul altruist, comis de persoane care, în contrast, sunt foarte bine integrate în
structurile societății și care comit actul suicidar pentru bunăstarea societății (ex. pilotii
japonezi kamikaze, structuri teroriste)

– 3. suicidul anomic, comis de persoane care trăiesc în medii sociale care nu oferă
structuri sociale stabile (familii, comunități religioase, etc.), care să sprijine viața și să-
i dea sens. Spre deosebire de suicidul egoist, care este actul unei persoane care
respinge structurile societății, suicidul anomic este actul unei persoane dezamăgite de
o societate inadecvată, aflată în dezintegrare (Comer, 1992)

 În sinucidere se descriu două faze:

– 1. suicidația (ideile de sinucidere)

– 2. suicidacția (trecerea la actul propriu-zis)

 Cauzele cele mai cunoscute ale suicidului sunt: depresia, abuzul de toxice, schizofrenia,
evenimentele majore negative de viață (ex. pierderile, decesele sau trăsături de personalitate
precum rezistența redusă la frustrare, impulsivitatea, agresivitatea).

Epidemiologie – general (apud. Gold, L.H., 2006)

 Bărbaţii comit 80% dintre actele de suicid.

 Cea mai ridicată rată de suicid pentru femei este între 40-44 ani.

 Aproximativ 90% din cei care comit suicid pot fi diagnosticaţi cu o tulburare psihiatrică de
natură emoţională (depresie majoră, tulburare bipolară, tulburare schizoafectivă)

 Între 7-12% din cei care au tentative de suicid, comit suicidul în următorii 10 ani, pentru fiecare
încercare, riscul unei alte încercări de -a lungul unei perioade de 2 ani creşte cu 30%.

 Între 18%-38% din persoanele care comit suicid au mai încercat să se sinucidă anterior.

 Ro: a 13-a cauză de deces în populaţia generală, conform estimărilor OMS (2012). Numărul
deceselor prin suicid se află pe locul 10 la bărbaţi şi pe locul 21 la femei

Semne de alarmă Factori de risc

Factori protectivi

Evaluarea suicidului

 obţinerea de informaţii de la persoana în cauză, dar şi din alte surse (alţi specialişti în sănătate
mentală, dosare medicale, membri ai familiei, terţi relevanţi).

 scalele de evaluare a suicidului au fost dezvoltate în scop de cercetare, dar le lipseşte

validitatea predictivă necesară în practica clinică de rutină.

Instrumente psihodiagnostice specific

- psihodiagnostic risc suicidar

Echipa multidisciplinară

 asistenţa şi consilierea psihologică (realizată de psiholog)

 optimizarea şi dezvoltarea personală, autocunoaşterea (realizată de psiholog)

 terapiile ocupaţionale - ergoterapia (prestarea unor munci uşoare, realizarea unor activităţi
manuale simple), ludoterapia, art-terapia (realizată de psiholog)

 asistenţa şi consilierea socială (realizată de asistentul social)

 dezvoltarea mediului de suport (realizată de asistentul social)

 intervenţia educaţională - activităţi de tip formativ-educaţionale, culturale, sportive, de

susţinere moral-religioasă (în funcţie de specific, realizată de educator / preot/ monitor sportiv)

 asistenţa medicală - tratament medicamentos de suport, consult periodic (realizată de

personalul medical specializat)

 educaţia pentru sănătate - promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos (realizată de
personalul medical specializat şi de personalul de educaţie).
 Intervenții specifice

 Tratamente somatice - scăderea intensităţii simptomelor acute

 Tratamente psihosociale - obţinerea de îmbunătăţiri la nivelul relaţiilor interpersonale,

deprinderi de coping, funcţionare psihosocială, managementul emoţiilor

– Terapia interpersonală şi Terapia cognitiv-comportamentală în depresie,

– Terapia cognitiv-comportamentală pentru diminuarea a doi factori de risc: lipsa de

speranţă şi tentativele de suicid la pacienţii depresivi,

– terapie dialectic-comportamentală/ rezolvare de probleme, terapie individuală, de

grup, de familie - pentru borderline.

– Experienţa clinică indică faptul că o combinaţie a celor două este cea mai prolifică

C9: Tulburări psihice în copilărie și adolescență

De ce SM la copii și adolescenți?

 Sănătatea mintală a copiilor şi adolescenţilor reprezintă o prioritate la nivel european datorită

incidenţei crescute a tulburărilor de SM a copiilor şi adolescenţilor şi a consecinţelor
determinate de faptul că nu au fost depistate la timp aceste tulburări. Unul din cinci copii
suferă de o problemă emoţională, de dezvoltare sau comportamentală, iar unul din opt are o
tulburare mintală diagnosticată clinic (WHO, 2004)

 Strategia națională pentru sănătatea mentală a copilului și adolescentulu 2016-2020

– promovare

– prevenţie

– intervenţii specializate (medicale, psihologice, educaţionale, vocaţionale şi sociale)

identificate

Sistemul de SM pentru copii și adolescenți (Ro)

 22 secţii de psihiatrie şi compartimente de psihiatrie pediatrică din spitale

 29 centre de sănătate mintală pentru copii

 7 staţionare de zi

 21 cabinete ambulatorii care prin accesarea fondurilor europene pot fi replicate în zonele în
care nu există

 Resursa umană în cadrul structurilor publice de psihiatrie pediatrică: 123 de medici cu

specializarea psihiatrie pediatrică, 72 psihologi clinicieni, 46 asistenţi medicali cu specializarea
în psihiatrie, 262 asistenţi medicali fără specializarea în psihiatrie, 17 logopezi, 17 asistenţi
sociali, 30 kinetoterapeuţi și 114 infirmieri => lipsa unor echipe multidiciplinare

Probleme specifice

 Este un sistem de servicii orientat excesiv spre curativ în detrimentul domeniului preventiv
(puține servicii publice de promovare a sănătăţii mintale şi de prevenire a tulburărilor de
sănătate mintală)
  Este un sistem de servicii excesiv orientat asupra asistenţei terţiare în detrimentul asistenţei
primare și comunitare. Medicii pediatri și medicii de familie, profesioniştii care interacţionează
primii cu copilul şi care pot sprijini părinţii în dezvoltarea cognitivă, socială şi emoţională
optimă a copilului nu au competenţe în sănătate mintală.

 Este un sistem verticalizat, cu un management de caz deficitar şi cu experienţe profesionale

limitate în cadrul echipelor multidisciplinare. Tratamentul copiilor cu tulburări de sănătate
mintală implică intervenţii validate ştiinţific oferite de către toţi profesioniştii: psihiatru,
psiholog clinician, psihoterapeut, logoped, educator, asistent medical, asistent medical
comunitar, asistent social, profesor și alţi specialişti, conform legii.

 Este un sistem în care colaborarea cu specialiştii din cadrul serviciilor de educaţie şi a celor din
asistenţa socială este deficitară din lipsa unei abordări integrate a serviciilor acordate în cele
trei domenii: educaţional, social şi în domeniul sănătăţii. Tratamentul unui copil implică, în
mod obligatoriu, intervenţii în contexte naturale ale copilului, la şcoală sau acasă. Intervenţii
de specialitate se oferă numai în cabinetele specialiştilor în sănătate mintală.

Date statistice (număr mic de copiii și adolescenți diagnosticați cu tulburări de sănătate mintală în
raport cu numărul lor estimat de studiile internaționale) CNSMLA, 2014
Tulburarea din spectrul autist (TSA)

 reprezintă o evoluție atipică, heterogenă a dezvoltării neurologice, caracterizată prin dereglări

în comunicarea și interacțiunea socială, comportament, interese și activități restrânse și
repetitive

 se manifestă, de regulă, de la vârsta de 18–24 luni

Criterii de diagnostic (DSM V)

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (THDA/ADHD)

C10: Sindromul de epuizare profesională

 reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în

general la locul de muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul
de satisfacție profesională

 apare de regulă la persoanele cu un grad ridicat de entuziasm în eforturile de-i ajuta pe alții
(profesiile „de ajutor”: asistență socială, psihologică, medicală, psihoterapeutică,
educațională, juridică etc.)

 burn-out (Maslach & Jackson, 1981; Leiter & Maslach, 2005) & compassion fatigue (Figley,
2002; Mathieu, 2012).

Manifestări

 Epuizare emoțională

– Persoana afectată se simte permanent obosită, epuizată, lipsită de energie, simte că

activitatea depusă a suprasolicitat-o și a rămas fără resurse

 Depersonalizare

– Persoanele devin în timp pesimiste, cinice, resimt frustrare în legătură cu activitatea

lor, atitudinea lor pare indiferentă, detașată, uneori tind să se izoleze sau să fugă de
responsabilități

 Scăderea performanței

– Scade stima de sine, încrederea în propriile capacități și realizări, subiecții simt că ceea
ce fac este neapreciat și nesemnificativ, scade capacitatea de concentrare a atenției,
creativitatea și spontaneitatea

Cauze

 Mediul de muncă

– Suprasolicitare și volum mare de muncă

– Presiunea timpului și programul de lucru prelungit

– Evenimente cu impact emoțional negativ (ex.moartea unui client)

– Lipsa de apreciere, mediul de lucru ostil și relațiile nesatisfăcătoare cu colegii

 Personalitate

– Perfecționismul și nevoia excesivă de a deține controlul

– Așteptarea de recompense imediate, entuziasm și așteptări exagerate la începutul

carierei

– Stabilitatea emoțională scăzută, capacitatea slabă de adaptare și rezistență la stres

– Neîncrederea în sine

 Stil de viață

– Insuficiența timpului liber

 – Insuficiența implicării în activități relaxante și în activități sociale

– Lipsa suportului social și familial

– Nerespectarea timpului necesar de somn

Cauze des întâlnite ale stresului legat de locul de muncă (Ro) (2013)