Valoarea educativă a literaturii pentru copii

Literatura pentru copii nu trebuie creată pentru nivelul de înţelegere a copiilor, o carte
bună pentru copii e bună pentru toate vârstele. Chiar dacă un copil are nivelul scăzut de
înţelegere a operei literare, pe măsura dezvoltării sale psihice el devine tot mai receptiv la
adevăratele valori estetice, cu ajutorul fanteziei copilul transformă realitatea într-o lume plină de
farmec. Tot datorită ei el are capacitatea de a visa şi de a conferi lumii înconjurătoare o aură pe
măsura dorinţelor lui, de aceea el este atras de poezie şi basm, şi este receptiv la frumos, care
trebuie să existe în forme adecvate potenţialităţii lui psihice şi sensibilităţii. Datorită capacităţii
copilului de a intra în pielea personajelor, de a se identifica cu eroii cărţilor citite, el îndrăgeşte
tocmai eroii memorabili din aceste opere. Există o literatură preferată de copii, însă nu este
obligatoriu ca aceasta să fie inspirată din universul lor. Există opere care numai în aparenţă sunt
pentru copii, dar care în realitate sunt despre copii.
Scriitorii de literatură pentru copii nu trebuie să fie încorsetaţi de nivelul de accesibilitate
redus al micilor cititori. Literatura chiar şi pentru copii trebuie compusă la nivelul ei ca artă, şi nu
la nivelul anilor puţini ai cititorului, dar, se scriu cărţi numai pentru copii cu condiţia ca scriitorul
să găsească acele căi ale frumosului artistic spre care micii cititori au acces.
Literatura pentru copii ca parte integrantă a întregii literaturi abordează teme legate de
viaţă. Nu se poate stabili o delimitare precisă între tematica literaturii pentru copii şi tematica
literaturii pentru maturi.
Lectura în afara clasei cuprinde două categorii de opere literare:
a ) Opere ale unor mari scriitori, care, deşi n-au fost destinate special copiilor, pot fi citite de
către copii datorită conţinutuluide idei prezentat la un nivel accesibil, cum sunt unele poezii ale
lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, G. Coşbuc, în care se descrie natura patriei şi frumuseţile
ei, unele legende istorice ale lui D. Bolintineanu, în care se înfăţişează vitejia poporului, unele
din schiţele lui I.L. Caragiale.

b) Opere scrise special pentru copii, ca de exemplu: " Capra cu trei iezi" , " Punguţa cu doi bani
", " Fata babei şi fata moşului ", " Ursul păcălit de vulpe ", " Poveste porcului" de Ion Creangă,
basmele mitologice ale lui Al. Odobescu, unele povestiri ale lui Mihail Sadoveanu " Dumbrava
minunată ", " Făt - Frumos Măzărean".
Poveştile pot fi socotite adevărate bijuterii educative populare, având o compoziţie
simplă, acţiune concentrată, şi o profundă învăţătură morală. Sunt mult gustate şi uşor înţelese de
copiii din primele clase.
Alături de basme şi povestiri circulă, şi în folclorul nostru ca şi în celelalte popoare, un
însemnat număr de legende, despre plante, animale, păsări, sau insecte, precum şi despre
denumiri geografice, legende istorice. Legendele oferă, în general, o explicare naivă, neştiiţifică,
a fenomenelor din natură, a evenimentelor, a denumirilor geografice, etc.
Din toate aceste producţii literare, copiii apreciază şi preferă, în primul rând, basmele şi
povestirile, şi în al doilea rând legendele.
Lectura basmelor contribuie la dezvoltarea proceselor psihice ale elevilor. Astfel,
fantasticul din basme contribuie la dezvoltarea imaginaţiei copiilor. În special basmele sunt
foarte bogate în imagini, figuri de stil, care trezesc elevilor reprezentări multiple, bogate în
detalii.
Basmele, în special, dezvoltă imaginaţia reproductivă a elevilor, mai ales prin faptul că pe
baza acţiunii bogate, pe baza unor eroi bine individualizaţi, copii îşi imaginează ceea ce nu au
văzut niciodată, depăşind astfel cadrul îngust al experienţei lor personale de viaţă. Eroii basmelor
: Ileana Cosânzeana, Făt-frumos, Zmeul, etc., sunt reproduşi viu în imaginaţia elevilor.
Basmele şi poveştile poartă în ele tezaurul limbii române în ceea ce are ea mai specific.
Ascultând-le copilul sesizează o dată cu conţinutul şi construcţia limbii, frumuseţea ei, expresiile
ei plastice. Lectura basmelor şi poveştilor contribuie la educaţia morală a elevilor. În multe
basme sunt evocate scene din lupta eroică a poporului prin intermediul unor personaje care
caracterizează pe cei mai buni luptători ai poporului. Copilul învaţă să-şi iubească poporul, să
îndrăgească faptele lui vitejeşti. Făt-Frumos, erou legendar, este redat peste tot ca un exponent al
poporului. El este iubit de copii datorită faptelor lui vitejeşti, bunătăţii lui, curajului care merge
până la nesocotirea morţii. Făt-Frumos întâmpină greutăţi în cale, el le învinge datorită unei
voinţe dârze de a face ceea ce-i impune sentimentul datoriei.
Acest sentiment al datoriei este calitatea cea mai de preţ a eroului pozitiv al basmelor şi
poveştilor, cel mai puternic motiv care mobilizează voinţa pentru învingera greutăţilor de orice
fel. Este clar că acest aspect al basmelor contribuie la dezvoltarea voinţei elevilor.
În unele poveşti sunt biciuite defectele omeneşti. Analizându-le se formează la elevi
anumite convingeri în ceea ce priveşte atitudinea lor faţă de muncă, în ceea ce priveşte cinstea şi
dreptatea. De exemplu, în povestea" Fata moşului cea cuminte" de P.Ispirescu, iese în evidenţă
deosebirea dintre oamenii cinstiţi , muncitori, şi cei leneşi, hrăpăreţi. Fata moşului constituie
pentru elevi un exemplu bun de urmat, iar fata babei un obiect al dispreţului lor. În special, în
poveştile cu animale, sunt prezente astfel de teme morale, deoarece cu ajutorul animalelor sunt
prezentate diferite trăsături de caracter omeneşti . Morala din poveste reiese limpede din
caracterele acestor eroi, şi din acţiune, nu din sentinţe morale. Pentru aceasta poveştile create de
popor au o imensă influenţă educativă asupra elevilor.
Pentru a mări eficacitatea influenţei instructiv - educative a basme lor şi a poveştilor e
necesar ca în orele de lectură - fie că ele se citesc sau se povestesc - să se desfăşoare o atentă
muncă asupra conţinutului şi formei lor.
E necesar să se analizeze condiţiile materiale şi sociale în care trăiesc personajele. De exemplu,
în povestirea" Punguţa cu doi bani ", se poate cere elevilor să citească fragmentul din care reiese
sărăcia de huzur a boierului. În felul acesta se poate sublinia mai pregnant conţinutul de idei al
basmului. În strânsă legătură cu condiţiile de viaţă ale personajelor, cadrele didactice trebuie să
ajute pe elevi să facă şi caracterizarea personajelor.
Personajele din basme pot fi prezentate în primul rând prin înfăţişarea sau aspectul lor,
fapt care uşurează elevilor sesizarea trăsăturilor de caracter. Se poate să se pornească şi invers,
de la fapte, şi ca o concluzie a analizei acestora să fie scoasă o trăsătură de caracter. Împletind
ambele căi, de la înfăţişare la trăsături ale caracterului, apoi la fapte, şi invers ,de la faptela
trăsături, elevii pot caracteriza conştient personajele.
În basme am văzut că sunt întâlnite şi personaje negative. Copiii vor analiza însuşirile
acestora în acelaşi mod. În plus, învăţătorul îi va ajuta să aibă o atitudine critică faţă de ele, să
explice de ce nu e justă comportarea unui personaj sau a altuia.

Trebuie să se tindă ca prm caracterizarea personajelor să se intensifice educarea copiilor,

îndrumându-i să facă aprecieri asupra conduitei personajelor, să li se formeze convingerea că
întotdeauna dreptatea învinge minciuna şi răutatea.
Cu ajutorul basmelor şi al poveştilor învăţătorul poate să dezvolte la copii cele mai
frumoase calităţi ale omului : curajul, cinstea, perseverenşa si dârzenia în atingerea scopului
propus, hărnicia, modestia, respectarea cuvântului dat, spiritul de dreptate, prietenia, etc.
Scopul, acesta se realizează dacă prin discuţii şi alte forme de activitate li se explică
elevilor faptele reale care stau la baza întâmplărilor fantastice, dacă li se dau îndrumări pentru a
sesiza pitorescul imaginilor, precum şi unele particularităţi ale formei basmului.
Cadrul didactic trebuie să cunoască temeinic operele reprezentative din literatura noastră,
şi pe baza acestora să le îndrume lectura în afara clasei, urmărind împlinirea sarcinilor educative
ale literaturii, prin adaptarea operelor recomandate chiar la preferinţele şi înclinaţiile individuale
ale elevilor.