Glomerulonefrita Acuta PDF

CUPRINS
ARGUMENTUL ..........................................................................................pag. 3
CAP. I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ

.......................................................................................................................pag. 4
1.1. Anatomia și fiziologia aparatului renal ...........................................pag. 4
1.2. Glomerulonefrita acută (GNAc) ....................................................pag. 10
1. Definiție ..........................................................................................pag. 10
2. Etiologie .........................................................................................pag. 10
3. Fiziopatogenie ................................................................................pag. 10
4. Diagnostic clinic şi paraclinic .......................................................pag. 11
5. Diagnostic diferenţial ....................................................................pag. 12
6. Evoluție şi prognostic ....................................................................pag. 14
7. Tratament .......................................................................................pag. 14
a) igieno-dietetic ............................................................................pag. 14
b) medicamentos ............................................................................pag. 15
CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE ȘI SPECIALE ..................................pag. 17
CAP. III. STUDII DE CAZ .......................................................................pag. 27

Cazul 1. Plan de îngrijire ..................................................................pag. 27
CAP. IV. CONCLUZII ..............................................................................pag. 53
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................pag. 54
ARGUMENTUL
MOTTO:
„Eu nu te întreb de ce rasă eşti, nici de religie ori origine, ci numai de

suferinţele tale... trebuie să dau ajutor oricărei fiinţe în suferinţă, fără să mă
intereseze rangul, averea, vârsta, frumuseţea, inteligenţa sau dacă este chinez ori
barbar, prieten sau duşman.”
SUEN SEU MO (SEC.AL VII-LEA)
În practica pe care am făcut-o în spital de-a lungul celor trei ani am

întâlnit destule cazuri de persoane cu glomerulonefrită, iar tratarea ei consumă
multă energie, mult timp şi răbdare prin complexitatea fiecărui caz în parte
deoarece în patogenia GNAc sunt implicate atât mecanismele umorale cât şi cele
celulare.
3
CAP. I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ
1.1. Anatomia și fiziologia aparatului renal
Aparatul renal este alcătuit din cei doi rinichi şi din căile evacuatoare ale
urinii: calice, bazinele, uretere, vezica urinară şi uretra.
Rinichii, organele secretoare ale urinii, au formă de boabe de fasole şi

sunt situați de o parte şi de alta a coloanei lombare. Greutatea rinichilor este de
aproximativ 300 de gr. Au o consistenţă fermă, elastică, cu o înălţime de 12-13
cm şi o grosime de 3 mm. Parenchimul renal este friabil, rupându-se cu ușurință
în cursul traumatismelor. Fiecare rinichi este înconjurat de un strat celulo-adipos
şi învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă, este situat în loja renală.
Rinichii au o margine externă convexă, o margine internă concavă şi doi
poli: unul superior şi altul inferior. Pe partea concavă se află hilul renal, alcătuit
din artera şi vena renală, limfaticele, nervii, joncțiunea uretero-bazinetală.
Rinichiul drept este ceva mai jos situat decât cel stâng. Loja renală este limitată
în sus de diafragm, în spate de ultimele două coaste şi dedesubtul lor de mușchii
şi aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale. În jos, loja renală
este deschisă (de aici, ușurința cu care se produce ptoza renală). Unitatea
anatomică şi fiziologică a rinichiului este nefronul, alcătuit din glomerul (polul
vascular) şi tubul urinifer (polul urinar).
Glomerulul - primul element al nefronului - este alcătuit dintr-un ghem
de capilare care rezultă din ramificațiile unei arteriole aferente, provenită din
artera renală.
4
Nefronul reprezintă unitatea morfo-funcţională a rinichiului. Parenchimul
renal este compus din numeroşi nefroni, fiecare din aceştia posedând o irigaţie
sanguină proprie. Urina se formează ca urmare a activităţii acestor nefroni, iar
funcţia renală, în totalitate, poate fi considerată ca o sumă a funcţiei exercitate
de cele aproximativ 2 milioane de nefroni.
Nefronul este compus din corpusculul renal (glomerulul Malpighi) ce este

implicat în formarea urinii şi este situat în zona corticală şi dintr-un conduct –
tubul urinifer, ce intervine în concentrarea finală a urinii şi serveşte drept
conduct excretor, fiind situat atât în corticală cât şi în medulară. Aceste două
componente provin la embrion din primordii separate, conectându-se apoi în
mod secundar.
Glomerulul, la rândul său este alcătuit din capsula Bowmann
(extremitatea sferică închisă a tubului) şi dintr-un ghem de capilare.
Glomerulul este subîmpărţit în 3-5 lobuli, formaţi dintr-un număr de anse
capilare tributare aceleiaşi arteriole aferente şi separate printr-un ţesut
intercapilar, denumit ţesut mesangial. Suprafaţa totală a endoteliului capilarelor
este de aproximativ 1,5 m2. Este interesant de subliniat faptul că foiţa internă a
5
capsulei Bowmann urmăreşte ansele capilare de care aderă intim.
Porţiunea tubulară a nefronului începe la nivelul glomerulului şi suferă
mai multe cuduri în această regiune, mergând în general spre exterior, în cortex.
Tubul se îndreaptă apoi şi coboară în linie dreaptă spre substanţa medulară.
Porţiunea sinuoasă şi prima parte a porţiunii descendente constituie tubul
proximal, cu o lungime de 14 mm (12-14 mm). Peretele său este format dintr-un
epiteliu unistratificat, cu celule în formă de piramidă trunchiată, având un nucleu
voluminos aşezat în poziţie bazală. Caracteristic acestor celule este prezenţa
marginii "în perie" la nivelul polului luminal.
În partea terminală a porţiunii descendente, tubul devine extrem de
subţire. Această porţiune poartă numele de segmentul subţire al ansei Henle.
După o cudură, realizând aspectul în "ac de păr", tubul urcă îndărăt spre
glomerulul său, în corticală, realizând ansa Henle, cu o lungime de 20-22 mm.
De-a lungul segmentului ascendent tubul se îngroaşă din nou, continuându-se cu
o porţiune canaliculară care prezintă câteva sinuozităţi, pe o lungime de 5 mm,
denumită tub distal, şi care se varsă în sistemul canalelor colectoare (20 mm).
Aceste canale merg în linie dreaptă prin substanţa medulară, colectează
conţinutul rezultat în urma activităţii mai multor nefroni şi se deschid apoi la
nivelul papilelor renale. Peretele tubului contorţ distal este format, deasemenea,
din epiteliu monostratificat, ale cărui celule cilindrice prezintă miorovili, fără
margine "în perie". Traiectul său realizează un contact direct cu polul vascular al
glomerulului, participând la formarea aparatului juxta-glomerular
Goormaghtigh.
O privire de ansamblu ne arată că substanţa corticală este compusă din
glomeruli şi din porţiuni sinuoase proximale şi distale ale tubilor, iar substanţa
medulară este formată din segmentele descendente şi ascendente ale tubilor şi
din sistemul de canale colectoare. Acest epiteliu se sprijină pe o membrană
bazală continuă, mucopolizaharidică, puţin diferenţiată la nivelul diferitelor
segmente tubulare. Ea însoţeşte stratul epitelial de-a lungul întregului tub
urinifer, fiind în directă legătură proximală cu bazala capsulei Bowmann.
Interstiţiul renal a depăşit sfera preocupărilor anatomo-patologice,
semnificaţia rolului său funcţional fiind apropiată din ce în ce mai mult de
mecanismul formării şi concentrării urinii atât în condiţii fiziologice, cât şi în
condiţii patologice.
Arteriola aferentă, după ce se capilarizează, se continuă cu arteriola
eferentă, aceasta prezentând un diametru mult mai mic decât prima. După ce
părăseşte glomerulul, arteriola eferentă se îndreaptă spre porţiunea tubulară a
nefronului. Ajungând la nivelul porţiunii proximale a tubului, arteriola eferentă
se ramifică într-un grup de capilare (capilarele peritubulare) care se încolăcesc în
jurul acestuia, continuându-se cu sistemul venos.
6
Vezica urinară
Vezica urinară depozitează urina până este eliminată prin uretră. Când
vezica este goală, are formă piramidală, cu pereţii pliaţi în falduri, care se desfac
şi se aplatizează prin umplerea ei. Poziţia vezicii urinare variază:
■ La adulţi, vezica urinară este situată în pelvis (bazin) când este goală şi
ascensionează în abdomen pe măsură ce se umple.
■ La copiii mici, vezica este situată mai sus, fiind cuprinsă în interiorul
abdomenului chiar şi atunci când este goală.
Pereţii conţin numeroase fibre musculare, care împreună formează
muşchiul detrusor, care permite contracţia vezicii şi eliminarea conţinutului
acesteia la exterior.
Vascularizaţia şi inervaţia
Arterele care irigă acest organ provin direct din artera aortă abdominală.
Vascularizaţia arterială a rinichiului prezintă unele caractere particulare, care nu
sunt decât o adaptare a circulaţiei la funcţiile rinichiului.
Artera renală se împarte la nivelul hilului renal în mai multe ramuri care
pătrund printre piramidele Malpighi (în cordoanele Bertin) formând arterele
interlombare. Acestea, la nivelul piramidelor Malpighi se arcuiesc şi formează
arterele arcuite.
Vascularizaţia arterială a rinichiului se capilarizează de două ori, odată la
nivelul corpusculului renal şi a doua oară la nivelul tubilor uriniferi. Din
arteriolele aferente se desprind ramuri care hrănesc tubii colectori, numite
arteriole în ploaie.
Venele se varsă direct în vena cavă inferioară. Capilarele arteriale
confluează la nivelul capsulei renale formând reţele venoase cu aspect stelat
(venele stelate).
Acestea pătrund în substanţa corticală, unde formează venele
interlobulare, care se deschid în vena cavă inferioară.
Rinichiul primeşte fibre nervoase vegetative din plexul renal. Aceste fibre
ajung la rinichi pe calea vaselor renale. Capsula este inervată de fibre senzitive
mielinice.
Noţiuni de fiziologie
Rinichiul este un organ de importanţă vitală şi are numeroase funcții,

dintre care funcția principală constă în formarea urinii. Prin aceasta se asigură
epurarea (curățirea) organismului de substanțe toxice. Formarea urinii se
datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor şi de
7
reabsorbţie şi secreție la nivelul tubilor.
Prin filtrarea glomerulară se formează urina primitivă (150 1 urină
primitivă/24 de ore, din filtrarea a 1500 1 plasmă).
Urina primitivă (filtratul glomerular) are compoziția plasmei, dar fără
proteine, lipide şi elemente figurate. Conține deci apă, glucoză, uree, acid uric şi
toți electroliții sângelui, în faza următoare, la nivelul tubilor, care reabsorb cea
mai mare parte a filtratului glomerular, se formează urina definitivă. Totuși la
acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în mare cantitate
substanțele utile şi în cantitate mică, pe cele toxice.
Substanțele utile sunt substanțe cu prag, care sunt eliminate prin urină
numai când concentrația lor sanguină a depășit limitele fiziologice (apă, glucoză,
NaCl, bicarbonați etc.).
Substanțele toxice sunt substanțe fără prag, eliminarea lor urinară
făcându-se imediat ce apar în sânge. Apa este reabsorbită în proporție de 99%,
glucoza în întregime (condiția este ca în sânge să existe mai puțin de 1,60 g
glucoză ‰); sărurile şi în particular clorura de sodiu, în proporție variabilă (98 -
99%). Substanțele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporție mult mai mică
(33% uree, 75% acid uric). În afara procesului de reabsorbţie, rinichiul are şi
proprietăţi secretorii, putând elimina şi chiar secreta unele substanțe, ca
amoniacul, cu rol foarte important în echilibrul acido-bazic.
Deci, procesul de formare a urinii cuprinde o fază glomerulară, în care
prin filtrare se formează urina inițială (primitivă) şi o fază tubulară, în care prin
reabsorbţie şi secreție se formează urina definitivă. Caracterul de urină definitivă
este dobândit de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influenţa
hormonului retrohipofizar. După cantitatea de apă pe care o are la dispoziție,
rinichiul elimină unele substanțe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă,
rezultând o urină cu densitate variabilă. Urina formată permanent - diureza (1,5 -
2,5 ml/min.) - se depozitează în vezica urinară, de unde când se acumulează o
anumită cantitate (250 - 300 ml), se declanșează reflex micțiunea - deschiderea
sfincterului vezical şi golirea vezicii.
Micțiunea este un act conștient, deschiderea şi închiderea sfincterului
vezical putând fi comandate voluntar. În afară de funcția excretorie (formarea şi
eliminarea urinii), rinichiul are un rol predominant în menținerea echilibrului
acido-bazic, prin eliminarea de acizi şi cruţarea bazelor, menținând pH-ul la
7,35. Rinichii mai asigură constanta presiunii osmotice a plasmei eliminând sau
reținând, după caz, apa şi diferiți electroliți. Secretă unele substanțe ca renina, cu
rol în menținerea constantă a tensiunii arteriale, elimină unele medicamente,
substanțe toxice etc.
În concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcții de bază: funcția
de epurație sanguină, funcția de menținere a echilibrului osmotic şi funcția de
menținere a echilibrului acido-bazic. Alterarea acestor funcții conduce la
apariția sindromului de insuficienţă renală, urmată uneori de instalarea comei
uremice.
8
Mecanismul de formare a urinii
Filtrarea glomerulară
În această primă etapă a formării urinii, are loc procesul de ultrafiltrare,
întregit de un al doilea proces fizic - difuziunea.
Ultrafiltratul glomerular ajunge în spaţiul urinar după ce a traversat, sub
influenţa unor factori pur fizici, peretele pluristratificat al membranei filtrante.
Membrana filtrantă glomerulară. Caracteristicile anatomice şi
circulaţia glomerulară lasă să se întrevadă rolul important al factorilor
hemodinamici în realizarea ultrafiltrării unei mari cantităţi de plasmă prin
peretele capilarului glomerular. Având proprietăţi asemănătoare membranelor
poroase artificiale (colodiu, celofan, porţelan etc.), peretele capilarului
glomerular se comportă ca o membrană traversată de nenumăraţi pori.
Factorii filtrării glomerulare sunt reprezentaţi de:
 presiunea hidrostatică intraglomerulară a sângelui;
 presiunea coloidosmotică din capilarele glomerulare;
 presiunea intracapsulară (intrarenală).
Funcţiile tubulare
Urina primară, rezultat al ultrafiltrării plasmei sanguine la nivelul
glomerulilor renali, trece de la nivelul capsulei Bowman în sistemul tubular.
Primul segment în care ajunge ultrafiltratul glomerular este tubul contorţ
proximal. La acest nivel, urina primară este izotonă cu plasma. Străbătând apoi
traiectul ramului descendent al ansei Henle ajunge la capătul distal al acesteia
sub formă de urină hipertonă. În continuare, urina urmează porţiunea ascendentă
sau segmentul gros al ansei şi tubul distal. În acest teritoriu, urina devine din nou
izotonă, pentru ca în tubul colector lichidul tubular să fie hipoton sau hiperton,
în funcţie de starea de hidratare a organismului în momentul respectiv. De
remarcat că pe acest parcurs unele elemente componente ale ultrafiltratului
glomerular dispar complet; este cazul glucozei, aminoacizilor, ionilor de
bicarbonat etc., iar altele îşi ajustează concentraţia lor urinară în funcţie de
necesităţile organismului.
În acelaşi timp, cantitatea filtratului glomerular se reduce foarte mult, aşa
încât volumul de urină eliminată din vezică este doar de l200- l500 ml/24 de ore.
Din cele relatate anterior, în fiziologia renală tubul intervine prin două funcţii
majore:
— de economisire a substanţelor care au fost antrenate în cantităţi enorme
prin filtrare glomerulară, dar care sunt necesare organismului. Acest proces de
economisire a căpătat numele de reabsorbţie tubulară.
— de completare a procesului de depurare a organismului, început la
nivelul glomerulului. Această funcţie joacă rol nu numai de eliminare a
substanţelor străine, ci şi a unui grup restrâns de substanţe endogene care se cer
mai rapid eliminate decât o poate face însuşi abundentul filtrat glomerular. Este
vorba despre secreţia (excreţia) tubulară.
9
1.2. Glomerulonefrita acută (GNAc)
1. Definiție
Glomerulonefrita acută este o afecţiune renală caracterizată prin
inflamaţia glomerulilor renali, adesea declanşată ca urmare a unui trigger imun.
Inflamaţia şi proliferarea locală de ţesut glomerular poate determina leziuni ale
membranei bazale glomerulare, mezangiului şi endoteliului capilar renal. În
cadrul glomerulonefritei acute pacienţii acuză apariţia bruscă a unor semne şi
simptome precum hematurie, proteinurie, edeme, hipertensiune.
Glomerulonefrita poate să apară în cadrul unor afecţiuni renale sau ca
urmare a unor boli sistemice.
2. Etiologie
Cauzele de apariţie a glomerulonefritei acute sunt grupate în
postinfecțioase, renale şi sistemice. Acestea sunt descrise în cele ce urmează.
- Cauzele postinfecțioase: cel mai adesea este vorba de infecţii cu specii
de Streptococ (de exemplu Streptococ de grup A, beta-hemolitic), dar şi alte
bacterii au fost implicate (Stafilococi, Mycobacterii, Salmonella, Treponema
pallidum, actinobacili). Pot să apară şi după infecţii virale (cu Cytomegalovirus,
virusuri Coxsakie, virus Epstein Barr, virus hepatitic B) sau parazitice (cel mai
adesea cu Plasmodium malariae, Plasmodium falciparum, Schistosoma,
Toxoplasma), după abcese viscerale, endocardite, pneumonie;
- Cauzele sistemice: în principal vasculite (granulomatoza Wegener), boli
de colagen (lupus eritematos sistemic), vasculita de hipersensibilitate,
crioglobulinemia, poliarterita nodoasă, purpura Henoch Schonlein, sindromul
Goodpasture. Glomerulonefrita poate să apară şi ca urmare a unor tratamente
sistemice cu peniciline, sau compuşi cu aur;
- Afecţiuni renale: boli glomerulare primare (glomerulonefrita
membranoproliferativă, boala Berger, glomerulonefrita mezangială proliferativă
pură).
3. Fiziopatogenie
Leziunile glomerulare caracteristice glomerulonefritei acute sunt
rezultatul formării şi depunerii in situ a unor complexe imune. Ca urmare a
acestor depozite, se modifică structura glomerulară, glomerulii apărând
edemaţiaţi şi prezentând infiltrate cu celule inflamatorii, iar la analiza cu
microscopul electronic se poate evidenţia şi prezenţa locală a imunoglobulinelor
şi fracţiunilor complementului.
În ciuda investigaţiilor intense, până în acest moment nu s-a putut stabili
cu exactitate care este stimulul care declanşează activarea anormală a sistemului
imun şi ce determină de fapt formarea şi depunerea complexelor imune
10
circulante. Doar glomerulonefrita poststreptococică are triggerii cunoscuţi şi
identificaţi sub forma unor derivate din proteinele streptococice.
La nivelul glomerulilor apar ca urmare a depunerii acestor complexe
imune o serie de modificări morfologice şi funcţionale, caracterizate prin:
- Proliferare celulară: creşte astfel numărul celulelor din interiorul
glomerulului datorită proliferării endoteliale, mezangiale şi epiteliale;
- Proliferarea leucocitară;
- Îngroşarea membranei bazale glomerulare: apare pe măsură ce se
îngroaşă pereţii capilarelor glomerulare;
- Scleroza şi hialinizarea glomerulară: ambele sunt leziuni ireversibile.
Toate aceste modificări pot avea caracter global, focal sau segmental şi vor
determina apariţia clinică a proteinuriei, hematuriei, reducerii filtratului
glomerular (şi oligoanurie) şi apariţia sedimentului urinar.
4. Diagnostic clinic şi paraclinic

Diagnosticul clinic se pune pe baza simptomelor:
Tabloul clinic al glomerulonefritei acute este adesea nespecific (astenie,
dureri generalizate, dureri abdominale, alterarea stării generale, febră), însă
poate include şi următoarele semne şi simptome, mai sugestive pentru o
afecţiune renală:
- Hematurie: este un simptom universal. Hematuria macroscopică apare la
peste 30% dintre pacienţi, restul având hematurie microscopică;
- Oligurie;
- Edeme periferice, periorbitale (la aproximativ 85% dintre pacienţi, mai
ales la copii);
- Cefalee, care poate să apară secundar hipertensiunii;
- Confuzie, dezorientarea temporo-spaţială: apar ca urmare a
hipertensiunii cu valori maligne;
- Dispnee, apare mai frecvent la adulţi ca urmare a edemului pulmonar;
- Durere în flanc secundară punerii în tensiune a capsulei renale (prin
renomegalie).
În unele situaţii pacienţii pot avea un tabloul clinic dominat de semne şi
simptome induse de afecţiunea sistemică de bază, care poate precipita apariţia
glomerulonefritei. În funcţie de unele boli frecvent asociate glomerulonefritei,
pacientul poate prezenta:
- Triada specifică granulomatozei Wegener: sinuzita, infiltrat pulmonar,
nefrita;
- Simptome specifice purpurei Henoch Schonlein: greţuri, vărsături,
durere abdominală, purpură;
- Artralgii, în contextul existenţei lupusului eritematos sistemic;
- Hemoptizie recurentă în cazul sindromului Goodpasture.
11
Investigaţii paraclinice:
În vederea stabilirii diagnosticului de certitudine se pot realiza o serie de
investigaţii paraclinice precum:
Hemoleucograma completă: poate evidenţia o reducere a hematocritului;
Electroliţi, uree, creatinina: apar modificate ca urmare a compromiterii
funcţiei renale;
Analiza urinei: aspectul urinei este modificat, osmolaritatea este mai
crescută (există mai multe elemente figurate şi proteine), sunt prezente proteine,
eritrocite şi un sediment urinar alcătuit din fragmente celulare;
Testul la antistreptolizină O: titrul este crescut la aproximativ 80%
dintre pacienţi;
Determinarea markerilor inflamaţiei: adesea aceştia sunt crescuţi, în
special viteza de sedimentare a hematiilor;
Hemoculturi: sunt indicate a fi realizate în cazul pacienţilor cu febră,
stare imunodeprimată, istoric de abuz de droguri intravenoase.
Investigaţiile imagistice presupun realizarea:
Radiografiilor: sunt necesare în cazul pacienţilor cu tuse cronică, cu sau
fără hemoptizie (în vederea stabilirii unei eventuale congestii pulmonare,
sindrom Goodpasture, granulomatoză Wegener);
Ecocardiografiilor: pot fi realizate pacienţilor cu murmur cardiac
anormal sau cu hemoculturi pozitive, deoarece pot folosi la excluderea unor
valvulopatii, endocardite sau revărsat pericardic;
Ecografiilor renale: pot evalua mărimea rinichilor şi pot evalua gradul
fibrozei. Un rinichi cu dimensiuni mai mici de 9 cm este sugestiv pentru o
fibroză intraparenchimatoasă avansată. Adesea, o astfel de dimensiune semnifică
ireversibilitatea leziunilor;
Tomografiilor computerizate: sunt recomandate pacienţilor cu status
mental alterat, sau celor cu hipertensiune cu valori foarte mari (maligne).
Una din cele mai utile proceduri în vederea stabilirii diagnosticului de
certitudine este biopsia renală. Candidaţii potriviţi pentru biopsie sunt pacienţii
cu istoric familial de afecţiuni renale şi pacienţii cu simptome atipice, inclusiv
proteinurie masivă, sindrom nefrotic şi o creştere foarte rapidă a nivelurilor
creatininei.
5. Diagnostic diferenţial
Necesită eliminarea următoarelor afecţiuni:
 glomerulonefrite focale – debutul este intrainfecţios (se numesc şi
“glomerulonefrite infecţioase”), în cadrul unor afecţiuni virale ale căilor aeriene
superioare sau de natură bacteriană nestreptococică (otite, pneumonii bacteriene,
etc.). Se manifestă prin hematurie, în general microscopică şi albuminurie.
Evoluţia este benignă autolimitantă.
12
Pot apărea pusee de hematurie macroscopică intrainfecţioasă recidivante,
dar examenul de urină şi funcţionalitatea renală rămân normale în perioadele
intercritice sau demonstrează hematurie microscopică neînsoţită de proteinurie;
 Sindromul hemolitic uremic (sindromul Gasser)
Apare la sugar şi copilul mic mai frecvent. Survine sub forma unor mici
epidemii, după infecţii respiratorii acute sau îmbolnăviri diareice. Asociază în
mod caracteristic:
- nefrita hematurică;
- semne de insuficienţă renală;
- sindrom hemoragic manifestat clinic prin purpură, sângerări cutaneo-
mucoase, semne neurologice severe, mergând până la convulsii şi comă (fără
manifestări focale neurologice).
Evoluţia este severă, dominată de insuficienţă renală acută.
 Nefrita din purpura Henoch-Schonlein
Se exclude uşor, prin prezenţa tabloului caracteristic: durerea articulară
(sau artrita), rash cutanat papular – hemoragic cu dispoziţie predominant
periarticulară şi interesând predominant membrele inferioare şi manifestări
abdominale (dureri abdominale colicative, hematemeză, melenă, invaginaţie
intestinală sau perforaţii intestinale posibile).
 Pielonefrita acută sau cistitele acute hemoragice de etiologie
bacteriană sau virală
Sunt cauze mai rare de hematurie macroscopică la copil. Diagnosticul
diferenţial e posibil pe date clinice când există semne sugestive pentru o infecţie
a căilor urinare: disurie, polakiurie, durere spontană sau la palparea în flanc sau
în unghiul costovertebral, febră, sindromul toxico-infecţios. În urină se constată
leucociturie abundentă (leucocite izolate sau grupate în placarde), cilindrii
leucocitari frecvenţi în pielonefrita acută, floră abundentă prezentă la examenul
direct între lamă şi lamelă a urinei proaspăt emise, necentrifugate. Urocultura e
obligatorie pentru confirmarea diagnosticului. De asemenea, absenţa edemelor şi
HTA sunt semne de diagnostic diferenţial.
 Hematuriile de origine traumatică, litiazică, în malformaţiile tractului
urinar, în bolile hemostazei – sunt cauze mai rare de hematurie la copil, care se
exclud pe baza datelor anamnestice (traumatism în antecedentele apropiate,
litiază urinară la bolnav sau în familie), a tabloului clinic (sindrom hemoragic
asociat în bolile hemostazei, aspectul de colică renală tipică etc.) şi a examenelor
radiologice (radiografie renală pe gol, urografie), a screening-ului hemostazei
(TS, TC, numărul trombocitelor) şi a explorărilor urologice (cistoscopie,
cistografie micţională).
 Puseele acute ale glomerulonefritelor cronice (persistente) nefamiliale
şi familiale (ereditare)
Diferenţierea acestora se face pe baza următoarelor elemente
caracteristice:
- anamneza familială de nefropatie glomerulară;
13
- prezenţa în antecedentele bolnavului a unor manifestări anterioare
sugestive pentru o nefropatie;
- puseele de evoluţie în glomerulonefritele cronice sunt cel mai des
coincidenţe cu infecţii respiratorii acute, iar etiologia acestora este preponderent
virală;
 Glomerulonefritele cronice (persistente) secundare unor boli sistemice
6. Evoluție şi prognostic
Dacă nu este tratată corespunzător GNA poate duce la următoarele
complicaţii:
- Microhematurie (anomalie prezentă în buletinele de analize ale urinei)
care poate persista chiar şi ani de zile;
- Progresie a declinului funcţiei glomerulare;
- Evoluţie spre scleroză;
- Hipoalbuminemie şi anasarcă (edem generalizat);
- Edem pulmonar.
La pacienţii care s-au prezentat încă de la început cu hipertensiune severă,
encefalopatie şi edem pulmonar pot să apară complicaţii sugestive pentru
insuficienţe multiple de organ, precum:
- Retinopatie hipertensivă;
- Encefalopatie hipertensivă;
- Glomerulonefrită rapid progresivă;
- Sindrom nefrotic;
- Insuficienţă renală cronică.
Prognosticul pacienţilor variază foarte mult în funcţie de etiologia
glomerulonefritei, de exemplu:
- În glomerulonefrita poststreptococică, prognosticul pe termen lung este
în general bun. Majoritatea pacienţilor sunt complet asimptomatici după 5 ani de
la finalizarea tratamentului, şi doar 1-3% dintre ei au risc de a se confrunta cu
insuficienţă renală cronică;
- Prognosticul pacienţilor cu proteinurie masivă, hipertensiune severă şi
creşteri semnificative ale nivelului creatininei este mult mai rezervat;
- Prognosticul este influenţat negativ şi în situaţia în care pacientul are
complicaţii cardiopulmonare sau neurologice.
7. Tratament
a) igieno-dietetic
1. Regimul de viaţă
Se recomandă internarea în spital a tuturor cazurilor de GNA, indiferent
de forma clinică, date fiind posibilităţile apariţiei imprevizibile a unor
complicaţii severe.
Repausul la pat e obligatoriu în faza acută a bolii mai ales dacă există
edeme, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, oligurie şi azotemie,
14
hematurie macroscopică. Deşi există studii care atestă că activitatea fizică nu
agravează principalele semne ale bolii, repausul se recomandă la începutul
îmbolnăvirii, permiţându-se activitatea restrânsă imediat ce starea clinică o
permite. Repausul nu scurtează evoluţia, dar poate influenţa pozitiv rata
complicaţiilor, mărind totodată eficienţa izolării bolnavului. Reluarea activităţii
normale este posibilă la normalizarea tuturor parametrilor clinici şi bioumorali;
activitatea obişnuită se poate relua cu evitarea exceselor, dacă persistă anomalii
ale sedimentului urinar.
La intrarea în faza de convalescenţă bolnavul se externează cu indicaţia de
a relua şcolarizarea şi – progresiv – activitatea fizică, excluzând jocurile şi
activităţile fizice violente.
2. Regimul dietetic “s-a lărgit” apreciabil în ultimul timp, rămânând
restrictiv în cazurile complicate.
În formele uşoare şi medii de boală sunt acceptate zilnic 2-3 grame de sare
şi un supliment lichidian de 500 ml. la excreţia obişnuită.
Bolnavii cu edeme şi hipertensiuni arteriale beneficiază de un regim
alimentar deosebit care aduce totuşi un aport de sodiu de 1-2 g. pe zi. În formele
cu HTA severă aportul de sodiu va fi redus la 300 mg./zi.
Se exclud alimentele bogate în KA (fructe şi legume ca: citricele, roşiile,
morcovii, bananele sau sucurile unora dintre acestea).
Se va asigura un aport caloric de minimum 300 cal./m2/zi pentru a reduce
catabolismul proteinelor endogene. Necesarul caloric va fi asigurat prin aportul
hidrocarbonatelor, 100-150 g./zi (sub forma dulceţurilor, gemurilor, şerbeturilor
preparate în casă, zahărului, mierii de albine, fructelor) şi al lipidelor (frişcă,
smântână sau unt, proaspete). Se vor evita alimentele bogate în fosfaţi şi sulfaţi.
Restricţia de proteine se impune la bolnavii cu retenţie azotată. Din
momentul în care diureza s-a reluat nici o restricţie dietetică nu mai e necesară,
regimul alimentar fiind normal, conform cu standardele vârstei.
b) medicamentos
Tratamentul glomerulonefritei se face în funcţie de afecţiunea pe fondul
căreia a apărut (dacă aceasta a fost identificată), schemele terapeutice incluzând
următoarele:
- Corectarea anumitor anomalii electrolitice (dacă au apărut), în principal
hipocalcemiei, hiperkaliemiei şi acidozei;
- Pentru glomerulonefrita poststreptococică: se insistă asupra eradicării
infecţiei prin tratament antibiotic. Se poate administra Penicilină la pacienţii
care nu au alergie la aceasta;
- Pentru pacienţii cu sindrom nefritic acut: se va restricţiona aportul de
lichide, dacă pacientul are edeme. Se pot administra diuretice de ansă dacă
pacienţii au proteinurie;
- Pentru encefalopatia hipertensivă: se recomandă tratamentul în regim de
urgenţă. Pacientul trebuie adesea intubat pentru a se preveni dezechilibrarea sa.
15
Tratamentul trebuie apoi orientat în funcţie de organul care a fost implicat în
mod specific.
Glomerulonefrita acută poate beneficia de tratament pe bază de
corticosteroizi şi agenţi citotoxici în următoarele condiţii:
- Glomerulonefrita apărută prin hipersensibilitate;
- Vasculite;
- Purpura Henoch-Schonlein;
- Boala serului;
- Lupus eritematos sistemic;
- Sindrom Goodpasture.
16
CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE ȘI SPECIALE
Internarea pacientului în spital
Spitalul este o instituţie sanitară destinată îngrijirii bolnavilor şi organizată

pentru servicii permanente. În spital se internează bolnavii în stare gravă care
necesită o îngrijire şi supraveghere permanentă şi o atenţie deosebită din partea
asistentei medicale.
Spitalul cuprinde următoarele părţi componente funcţionale:
- serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului. El
este primit cu zâmbetul pe buze şi cu cuvinte de încurajare, esenţială fiind
cucerirea încrederii bolnavului în profesionalismul cadrelor sanitare. Pacienţii
vor fi dezbrăcaţi şi examinaţi. La nevoie pacientul este ajutat de asistentă şi
aşezat în poziţia necesară examinării
- prelucrări sanitare - aici se face deparazitarea şi îmbăierea
bolnavului, după care acesta va fi îmbrăcat în lenjerie curată şi condus pe secţia
cu pături
- secţia cu pături este partea componentă a spitalului înzestrată cu
pături şi sala de tratamente, unde se asigură asistenţa corespunzătoare a
bolnavilor spitalizaţi.
După ce medicul hotărăşte internarea bolnavului, asistenta completează
biletul de internare, foaia de observaţie şi trece datele pacientului în registrul de
internări.
Asigurarea condițiilor de spitalizare a pacientului
Bolnavul este condus de asistentă în salonul prealabil hotărât de către

medic. Salonul se alege în funcţie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi
stadiul bolii) şi sex. Asistenta conduce bolnavul în salon, îl ajută să-şi aranjeze
obiectele personale în noptieră şi să se instaleze comod şi în poziţia indicată de
medic în pat.
Bolnavului i se aduce la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară a
secţiei precum şi indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţie indicată
dacă este cazul şi scopul acestuia. Asemenea i se explică necesitatea şi modul
recoltării de produse biologice şi patologice în vederea efectuării analizelor de
laborator indicate de medic.
Se vor asigura condiţiile de mediu necesare ameliorării şi vindecării bolii.
Pentru a crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de
stres este indicat ca saloanele să aibă o capacitate de 4, maxim 6 paturi cu o
temperatură de 18-20°C, să fie curate, liniştite şi bine aerisite cu aer umidificat.
Asistenta va completa o anexă la foaia de alimentaţie pe care o va trimite
la blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentaţia necesară încă din
17
prima zi de internare. Bolnavilor li se acordă o pregătire preoperatorie şi
postoperatorie în vederea asigurării condiţiilor optime necesare intervenţiei şi a
procesului de vindecare precum şi pentru evitarea unor complicaţii grave şi
nedorite.
Asistenta observă şi este obligată să consemneze aspectul general,
înălţimea, greutatea, vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi
starea psihică a bolnavului. Ea va urmări necesităţile pacientului, manifestările
de dependenţă în vederea satisfacerii acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale şi
patologice ale pacientului precum şi bolile care au influenţă asupra anesteziei şi
intervenţiei (afecţiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.).
Asigurarea condițiilor igienice a pacientului
Toaleta bolnavului se va face la pat sub formă de băi parţiale sau

complete. În măsura în care bolnavul poate fi mobilizat.
Asistenta medicală va lua măsuri de precauţie în timpul băii, pentru ca
bolnavii să nu fie expuşi curenţilor de aer.
Curăţarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni,
descoperindu-se treptat numai zonele care se spală.
Scopul efectuării toaletei este îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului
cornos, descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee sau sudoripare, a
microbilor sau a altor substanţe străine care aderă la piele, având ca efect
activarea circulaţiei cutanate, crearea unei stări de confort pentru bolnav. Pentru
efectuarea toaletei, asistenta medicală trebuie să aibă în vedere următoarele:
- să convingă pacientul cu mult tact şi delicateţe
- să menajeze pacientul, protejându-l cu un paravan faţă de ceilalţi bolnavi
- să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a-l feri de răceală
- să pregătească materialul necesar în prealabil, pentru ca îngrijirile să fie
cât mai operative
- să acţioneze rapid, sigur dar cu blândeţe pentru a scuti bolnavul de alte
suferinţe şi de efort sau oboseală.
Indiferent de regiunea căreia i se face toaleta, patul este protejat cu
muşama şi aleză. Dacă bolnavul se poate deplasa, se preferă efectuarea băii
generale în sala de duş.
Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului
Supravegherea pacienţilor prevede înregistrarea paralelă a pulsului central

şi periferic, a tensiunii arteriale, a diurezei, a respiraţiei şi la dispoziţia specială a
medicului şi a expectoraţiei, urmărirea dispneei, a cianozei, a edemelor, a
greutăţii corporale, precum şi pulsaţiile venelor jugulare.
O importanţă deosebită o are supravegherea stării psihice a pacienţilor.
18
PULSUL
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe
un plan osos (artera radială, temporală, carotidă, femurală, humerală, pedioasa
posterioară).
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de
numărare. Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în
continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu şi inelar de la
mâna dreaptă. Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei
degete până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului. Fixarea degetelor se
realizează cu ajutorul policelui care îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv.
Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.
Notarea în foaia de temperatură se face cu creion roşu, pentru fiecare linie
orizontală socotindu-se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.
Pulsul - derivaţiile lui pot fi prin frecvenţa şi calitatea lui: un puls rapid şi
slab bătut, uşor depresibil, adesea filiform sau incompatibil, pledează pentru o
irigaţie insuficientă periferică.
Un puls depresibil dar bradicardic uneori aritmic trădează tulburări în
cadrul unei insuficienţe cardiace.
Pulsul dispare prima dată la artera radială, apoi la femurală şi în final la
carotidă.
Prin presiunea sau tensiunea pulsului înţelegem forţa cu care unda
pulsatilă izbeşte peretele arterial. Din acest punct de vedere se descrie un puls
dur şi un puls moale, care este caracteristic insuficienţei cardiace globale,
infarctului miocardic.
În insuficienţa cardiacă congestivă poate să apară şi un puls slab, abia
perceptibil, denumit „parvus”.
TENSIUNEA ARTERIALĂ
Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Se aplică manşeta sprijinită şi în extensie cu braţul, se fixează membrana
stetoscopului pe artera humerală sub marginea interioară a manşetei. Se introduc
olivele stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşeta pneumatică cu
ajutorul parei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprimă
progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se percepe
primul zgomot arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime. Se
reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi
consemnată. Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai
puternice, se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul
manometrului în momentul în care zgomotele dispar, această valoare reprezintă
tensiunea arterială minimă.
19
Se trec în foaia de temperatură valorile obţinute cu linie orizontală de
culoare roşie, socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur.
Se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterială maximă 115-140
mmHg iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.
Tensiunea arterială este important să se menţină în limite normale. Pot să
apară modificări tensionale determinate de forţa de contracţie cardiacă, care vor
fi notate şi va fi atenţionat medicul în privinţa lor.
Dintre medicamentele diuretice cum ar fi Furosemidul, spoliază
organismul de ionul de potasiu şi provoacă adesea hipotensiune.
Hipertensiunea venoasă în cazul ineficacităţii diureticelor se reduce prin
puncţie venoasă.
RESPIRAŢIA
În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără
a explica tehnica ce urmează să fie efectuată, cu palma mâinii cu suprafaţa
palmară pe torace. Se numără inspiraţiile timp de un minut. Aprecierea
respiraţiei se poate face prin simpla observare a mişcărilor respiratorii prin
ridicarea şi revenirea toracelui la normal.
Pe foaia de temperatură se notează cu verde, fiecare linie orizontală,
reprezentând două respiraţii.
Valorile normale la adult: seara 20 respiraţii/minut, dimineaţa 18
respiraţii/minut.
Respiraţia va fi atent urmărită deoarece pacienţii cu insuficienţă cardiacă
prezintă în general dispnee care poate fi uneori intensă, cu respiraţii bruşte,
rapide şi superficiale.
Pacientul va fi educat să respire profund şi rar fără să se lase cuprins de
panică.
În insuficienţa cardiacă stângă dispneea poate apărea la efort sau în
repaus, mai ales noaptea, poate fi însoţită de tuse, nelinişte.
Dispneea cardiacă este o tahipnee regulată, cu accentul pe inspir şi care
are la bază staza pulmonară.
DIUREZA
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi
conducerii tratamentului, asistenta va urmări:
1. Tulburările de emisie urinară
2. Cantitatea de urină emisă în 24 de ore
3. Caracterele calitative ale urinii
1. Emisia urinii este declanşată de senzaţia de micţiune, în mod normal în
decurs de 24 de ore este de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei.
Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune: polachiuria,
ischiuria, nicturia, disuria, incontinenţa urinară.
2. Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore, se va instrui
pacientul să urineze numai în urinar timp de 24 de ore. Vasele cilindrice gradate
20
vor fi bine acoperite şi ţinute la răcoare pentru a împiedica procesele de
fermentaţie.
Tot în acest scop se vor adăuga la urina colectată câteva cristale de timol
care nu modifică reacţiile chimice ale urinii.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide
ingerate. Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă
bilanţul circulaţiei apei în organism.
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore, la bărbaţi este ceva mai
mare 1200-1800 ml/24 de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
3. Asistenta trebuie să cunoască caracterele calitative ale urinei:
- culoare - urina normală are o culoare galben-deschis ca paiul până la
brun-închis.
- aspect - urina normală la emisie este clară, transparentă, după un timp
poate deveni tulbure.
- miros - acizii volatili din urină îi conferă un miros asemănător cu cel al
bulionului.
- reacţie - în stare normală are o reacţie acidă PH=6,5
- densitate - trebuie determinată imediat după emisie cu urodensiometrul.
Valoarea normală 1015-1020, în funcţie de cantitatea substanţei dizolvate.
Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate, primite prin perfuzii şi
cantitatea de urină emisă, făcându-se bilanţul pe fiecare 24 de ore. Acest bilanţ
fiind foarte important deoarece de cele mai multe ori aceşti pacienţi prezintă
edeme datorită reţinerilor de apă şi sare în organism.
Recoltarea produselor biologice și patologice
În stabilirea diagnosticului precis într-un timp cât mai scurt posibil, ne vin
în ajutor probele de laborator care exprimă în mod obiectiv modificările
survenite în morfologia, funcţiunea şi biochimia organismului şi evidenţiază
agenţii agresivi, factori etiologici ai îmbolnăvirilor.
Recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator
stabilesc factorul etiologic, clarifică diagnosticul diferenţial, confirmă sau
infirmă diagnosticul clinic, informează asupra gravităţii cazului, contribuie la
aprecierea eficacităţii tratamentului, prevesteşte complicaţiile, confirmă
vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-contagioase.
Recoltările hematologice şi de urină se vor face zilnic sau la indicaţia
medicului.
Se va efectua hemocultura în caz de febră, în timpul frisonului când
numărul de germeni este mai mare.
Pentru recoltări pacienţii trebuie pregătiţi fizic şi psihic, instrumentele şi
materialele necesare trebuie pregătite din timp, recipientele de recoltare vor fi
etichetate înainte de începerea recoltării.
21
Recoltarea sângelui pentru:
- hematocrit: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe cristale
E.D.T.A. 0,5 ml soluţie uscată prin evaporare. Valorile normale sunt: la bărbaţi
46±6%, la femei 41±5%.
- ionogramă sanguină: puncţie venoasă pe nemâncate, 5-10 ml sânge în
seringă heparinizată. Valorile normale sunt: Na 137-152 mEq/l, K 3,8-5,4
mEq/l, Clˉ 94-111 mEq/l, Ca 4,5-5,5 mEq/l.
- glicemie: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florură
de natriu. Valorile normale sunt: 80-120 mg/l.
- timp de protrombină: prin puncţie venoasă, se recoltează 4,5 ml de
sânge pe 0,5 ml oxalat de kaliu. Valorile normale sunt: T. Quick 12-14˝, T.
Howell 90-150˝.
- V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de sânge pe 0,4 ml
citrat de sodiu 3,8%. Valorile normale sunt: 1 oră 4-6 mm, 2 ore 7-15 mm.
- hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe
E.D.T.A. Valorile normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5 mil/mm³ iar la femei
4,2-4,8 mil/mm³, hemoglobină la bărbaţi 15±2 g/100ml iar la femei 13±2
g/100ml, leucocite 4000-8000/mm³.
Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz
Radiografia renală simplă

Definiţie
Explorarea radiologică fără substanţă de contrast, care poate evidenţia
controlul şi poziţia rinichilor, calculii renali, ureterali sau vezicali radioopaci.
Materiale necesare:
- cărbune;
- ulei de ricin;
- materiale necesare explorării clismei evacuatoare.
Se pregăteşte pacientul din punct de vedere psihic.
Se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii. I se va explica tehnica şi
regimul alimentar necesar pentru reuşita acesteia.
Se face pregătirea alimentară a pacientului.
Cu 2-3 zile înaintea examenului va consuma un regim alimentar fără
alimente ce conţin celuloză (adică fără fructe, legume, zarzavaturi, paste
făinoase, pâine) şi ape gazoase.
În ziua precedentă examenului regimul va fi hidric: supe, limonade, ceai,
apă.
În seara precedentă examenului va consuma o cană cu ceai şi o felie de
pâine prăjită.
În dimineaţa examenului nu mănâncă şi nu consumă lichide.
După examen regimul alimentar este obişnuit.
22
Pregătirea medicamentoasă a pacientului: cu 2-3 zile înaintea examenului
se administrează cărbune şi triferment de 3 ori pe zi câte 2 tablete.
În dimineaţa şi seara precedente examenului se administrează 2 linguri de
ulei de ricin şi se efectuează clismă evacuatoare simplă.
Înaintea examinării pacientul îşi goleşte vezica urinară şi se controlează
radioscopic dacă nu mai există aer în intestin. Bolnavul este condus la serviciul
de radiologie. Este ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa
radiologică. După efectuarea radioscopiei bolnavul este condus în salon şi
instalat comod în pat.
Examenul se notează în Foaia de observaţie.
Recoltarea aseptică a urinii

Urocultura
Obiectivele procedurii
- Studiul bacteriologic al urinii pentru identificarea germenilor şi
efectuarea antibiogramei
PREGĂTIREA MATERIALELOR
a) pentru prelevarea fără sondaj pregătiţi:
- Apă şi săpun pentru toaleta genito-urinară
- Antiseptic pentru dezinfecţia meatului uretral
- Comprese sterile
- Recipient pentru colectarea sterilă a urinii
- Bazinet dacă este necesar
- Container pentru deşeuri
b) pentru prelevarea pe sonda urinară à demeure pregătiţi:
- Tavă medicală/cărucior
- Comprese sterile
- Antiseptic; soluţie de clorhexidină
- Seringă şi ace sterile, tub de laborator STERIL
- Container pentru aruncarea materialelor folosite
c) pentru prelevarea prin sondaj intermitent pregătiţi:
- Tavă medicală/cărucior
- Sondă vezicală pentru bărbat sau femeie
- Comprese sterile
- Recipient steril pentru recoltarea urinii
Pregătirea pacientului
PSIHICĂ:
- Explicaţi pacientului necesitatea prelevării
- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii
- Instruiţi pacientul conştient şi valid cum să recolteze singur
FIZICĂ:
- Efectuaţi toaleta genito-urinară la pacientul nedeplasabil
- Asiguraţi condiţii pentru efectuarea toaletei la pacientul valid
23
- Asiguraţi intimitatea pacientului.
Efectuarea procedurii:
- Verificaţi prescripţia medicală
- Identificaţi pacientul
- Prelevaţi prin una din metodele enumerate mai jos în funcţie de starea
pacientului sau recomandarea medicală
a) prelevarea fără sondaj:
- Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
- Recoltaţi urină de la bărbat sau femeie după toaleta genito-urinară cu apă
şi săpun
- Colectaţi urina, în recipientul steril, din mijlocul jetului
- Acoperiţi tubul steril
b) prelevarea de către pacientul conştient şi capabil să urineze în mod
voluntar:
- Explicaţi pacientului modul de derulare a procedurii.
- Oferiţi-i comprese sterile cu antiseptic pentru dezinfecţia meatului urinar
după spălare
- Daţi-i pacientului flaconul steril
- Explicaţi-i să urineze la toaletă, lăsând să curgă primul jet şi recoltând
urina în flacon din mijlocul jetului
- Cereţi-i pacientului să-şi spele mâinile după prelevarea urinii
c) prelevarea pe sonda urinară à demeure
- Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
- Folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- Dezinfectaţi locul de prelevare, cu comprese sterile îmbibate în
antiseptic
- Puncţionaţi tubulatura pungii de colectare cu acul steril adaptat la
seringă şi prelevaţi cantitatea necesară de urină
- Transferaţi urina din seringă în flaconul pentru laborator
- Aruncaţi acul şi seringa în containerul special
- Aruncaţi materialele folosite în container
- Spălaţi-vă mâinile
- Ajutaţi pacientul să se îmbrace
Îngrijirea pacientului
- Pacientul deplasabil nu are nevoie de îngrijiri speciale
- Supravegheaţi pacientul purtător de sondă, asiguraţi-vă că este
permeabilă şi racordată la punga colectoare.
Alimentaţia pacientului
Alimentaţia se poate efectua activ sau pasiv în funcţie de starea

bolnavului, asigurându-se o poziţie cât mai comodă (se aşează un prosop pe
24
marginea patului), pacientul fiind aşezat sprijinit (dacă este posibil), fie prin
ridicarea patului, fie pe 2-3 perne, pe piept i se aşează vasul cu mâncarea, iar
asistenta medicală stă alături, îl supraveghează sau îl ajută.
Dacă alimentaţia se face pasiv, asistenta medicală trebuie să manifeste
calm şi răbdare, să nu încarce lingura prea mult, să nu îl zorească pe pacient şi
de asemenea să verifice temperatura alimentelor. Se va avea grijă ca firimiturile
să nu se împrăştie sub pacient. Se va supraveghea şi efectua aranjarea patului şi
întinderea lenjeriei deoarece favorizează formarea escarelor.
Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistenta medicală va
avea în vedere orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic şi pe cât
posibil va ţine cont de preferinţele pacientului în limita restricţiilor impuse de
medic. Asistenta medicală va respecta numărul de calorii necesare, pentru a nu fi
supraalimentat (problemele de tranzit fiind prezente în marea majoritate a
cazurilor de cancer de colon, precum şi evitarea obezităţii). Pacientul trebuie
educat de către asistenta medicală în privinţa unei alimentaţii sănătoase, cu rol
deosebit de important în cazul afecţiunilor canceroase.
Comportarea personalului faţă de bolnavii imobilizaţi trebuie să fie cât se
poate de atentă, deoarece aceştia sunt anxioşi, irascibili, capricioşi.
Asistenta medicală va ţine cont de starea psihică a bolnavului, având o
comportare plină de blândeţe, calm, să fie preocupată de programul zilnic, să-l
scoată la aer (cu căruciorul sau eventual cu patul) – atenţia cu care este
înconjurat contribuind la întărirea încrederii în personalul sanitar precum şi la
suportarea cu uşurinţă a perioadei de spitalizare de către bolnav.
Educația pentru sănătate
În perioada de spitalizare, pacientul cu sindrom mediastinal trebuie să fie

educat şi deprins cu noul ritm de viaţă şi activitate, pe care va trebui să-l
continue cu mici modificări şi acasă, pentru ca odată cu părăsirea spitalului el să
fie înarmat cu cunoştinţele necesare pentru a preveni o nouă decompensare.
Ultima perioadă a spitalizării este momentul de maximă activitate
educaţională. Procesul de educare şi informare se adresează atât pacientului cât
şi familiei sale.
Instrucţiunile cu privire la activitatea fizică trebuie să se refere concret la
repaus, muncă, activităţi recreative, antrenament fizic, activităţi din viaţa zilnică,
contactul sexual şi călătoriile. Trebuie precizat modul în care se intercalează
repausul cu efortul fizic.
Asistenta va explica pacientului şi necesitatea regimului dietetic, precum
şi a restricţiilor prescrise ca: alimentaţia hiposodată, abandonarea fumatului.
Li se va explica pacienţilor motivele pentru care trebuie să ia uneori timp
îndelungat medicamente, trebuie să se precizeze dozele posibile, efectele
adverse.
25
Trebuie să li se atragă atenţia că ori de câte ori au impresia că ceva nu este
în regulă cu medicaţia aplicată să se adreseze medicului şi să nu-şi modifice în
nici un caz singur tratamentul.
Cu stricteţe trebuie să se prezinte la controale periodice precum şi la
controalele de laborator .
Înţelegerea pacientului pentru profilaxia bolii şi o bună colaborare,
menţine viaţa lui într-o bună formă, fără complicaţii, fără alterarea sănătăţii
generale şi pentru a duce o viaţă liniştită.
Externarea pacientului
Medicul curant ia decizia externării şi o anunţă pacientului cu 24 de ore

înainte. La externare pacientului:
- i se eliberează de către medicul curant scrisoare medicală către medicul
de familie sau medicul de specialitate din ambulatoriu, după caz, evaluarea stării
de sănătate a pacientului la momentul externării şi indicaţiile de tratament şi
supraveghere terapeutică pentru următoarea perioadă (determinată conform
diagnosticului);
- recomandări privind regimul igieno-dietetic de urmat;
- recomandări privind un stil de viaţă sănătos;
- i se eliberează la externare biletul de ieşire, întocmit de medicul curant;
- reţeta compensată/gratuită dacă persoana este asigurată;
- concediu medical (la cerere);
- i se recomandă îngrijire medicală la domiciliu (dacă este cazul).
26
CAP. III. STUDII DE CAZ
Cazul 1. Plan de îngrijire
Date generale:
Nume şi prenume: B.R.
Vârsta: 18 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: română
Limbă vorbită: limba română
Domiciliu: Deva
Nivel de instruire: student
Datele spitalizării: - data internării: 7.03.2014
- data externării: 16.03.2014
Condiţii de viaţă:
Copilul provine dintr-o familie modestă, organizată, fără probleme socio-
economice. Este singur la părinţii şi locuieşte cu aceştia într-un apartament
confortabil cu 2 camere. Mama acestuia este casnică, iar tatăl este contabil la o
societate comercială.
Diagnostic medical: GNA-PS
Durata spitalizării: 10 zile
Motivul internării:
- temperatură ridicată 39oC;
- inapetenţă;
- cefalee;
- edeme la nivelul pleoapelor;
- agitaţie;
- stare generală alterată;
Observare iniţială:
AHC - fără importanţă
APP - neagă
Alergii - bolnavul nu se ştie alergic la medicamente
Istoricul bolii:
În urma discuţiilor purtate cu familia, cât şi cu pacientul am aflat că în
urmă cu 20 zile a fost tratat pentru faringită acută, urmând un tratament cu
antibiotic (Amoxicilină 500 mg./6ore) faringosept şi antinevralgic, dar de 2 zile
a început să-i fie rău, are febră, dureri de cap, uşoare dureri abdominale.
Pe lângă aceste simptome, s-a constatat: agitaţie, inapetenţă şi o stare
generală alterată.
S-a constatat că pacientul este dependent de următoarele nevoi
fundamentale:
27
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale
3. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
4. Nevoia de a elimina
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
6. Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre
7. Nevoia de a comunica
28
Aplicarea şi implementarea datelor
Nevoia Diagnostic de
Problema Obiective Intervenții autonome si delegate Evaluare
fundamentală nursing
1. Nevoia de a Posibile Agitație Combaterea Intervenții autonome În urma tratamentului
evita pericolele complicaţii şi Durere posibilelor - urmăresc şi apreciez corect potenţialul administrat, pacientul
infecţii Tahicardie complicaţii şi infecţios al pacientului, receptivitatea sa prezintă o evoluţie
nosocomiale infecţii şi aplic măsuri de izolare a surselor de mult mai bună, nu a
nosocomiale. infecţie; dezvoltat complicaţii
Pacientul să nu - aerisesc salonul în fiecare dimineaţă şi sau infecţii
mai fie agitat şi seară şi feresc pacientul de curenţii de nosocomiale. Durerea
anxios. aer, frig şi umezeală; a diminuat din
- am înlăturat sursele de zgomot din intensitate, iar
saloanele vecine; temperatura a scăzut
- am asigurat un climat care să favorizeze ajungând la valorile
somnul; normale.
- îndepărtez sursele cu miros dezagreabil;
- asigur o temperatură în salon cuprinsă
între 18 – 20oC, fără curenţi de aer;
- am liniştit pacientul prin explicarea
intervenţiilor pe care urmează să le aplic;
- asigur pacientului o poziţie adecvată şi
pe care o schimb la un interval de 3 ore
în cursul zilei pentru a favoriza
respiraţia;
- ţin sub control funcţiile vitale ale
pacientului (respiraţie, puls,
temperatură);
29
- am controlat şi supravegheat modul în
care şi-a efectuat toaleta şi i-am explicat
importanţa unei bune igiene asupra stării
de sănătate.
Intervenții delegate
- am administrat la indicaţia medicului:
Paracetamol 1 tb/6 h pentru scăderea
febrei; Penicilină G 1 fl 1000000 U.I./6
h, Fenobarbital 1 diviziune/Kg C.;
Vitamina B1, B12 1 fiolă/zi; Vitamina C
200 3 tb/zi.
2. Nevoia de a- Ridicarea Transpiraţii Pacientul să Intervenții autonome În urma tratamentului
şi menţine temperaturii abundente, prezinte o - asigur repausul la pat în perioada administrat, febra a
temperatura peste valorile frison, temperatură la febrilă; scăzut progresiv de la
corpului în normale, tegumente valorile - aerisesc încăperea mai ales dimineaţa şi 39oC la 36,6oC:
limite normale (39oC) dată de fierbinţi, normale şi să o seara; - în prima zi:
procesul roşii, apatie. menţină la - măsor zilnic temperatura şi notez dimineaţa T = 38,6oC
infecțios. aceste valori pe valorile obţinute în foaia de observaţie; seara T = 38,4oC
toată perioada - asigur un climat corespunzător prin: - în a doua zi:
spitalizării, cât aerisirea salonului, asigur o temperatură dimineaţa T = 37,4oC
şi după. corespunzătoare de 18 – 20oC, umiditate seara T = 36,6oC
Să fie corespunzătoare (plasarea unor vase cu Rezultate de la
reechilibrat apă pe calorifer); laborator:
hidroelectrolitic - am schimbat zilnic soluţia de cloramină - examen sumar urină:
. din recipientul pentru termometre; - albumină prezentă
- pentru combaterea frisonului încălzesc - hematurie
pacientul cu una sau mai multe pături în microscopică
plus şi cu sticle cu apă caldă; (1000/m)
30
- am asigurat lenjeria de pat şi de corp - proteinurie prez.< 3
curată şi uscată pe care le-am schimbat gr./zi
de câte ori a fost nevoie; - glucoză: Absent
- calculez bilanţul ingesta-excreta pe 24 - densitatea urinară
h; peste 1020
- am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite - VSH - 78 mm/h
şi vitaminizante pentru a compensa - Hb - 10,80 g %
pierderile apei din organism; - Ht - 67 %
- observ şi măsor zilnic temperatura, - NL - 11000/mmc
pulsul, diureza. - proteină reactivă 29
Intervenții delegate miligr./li
- am administrat medicamentele care au - ASLO>600U/ml
fost prescrise de către medic: Penicilină Exudat faringian a
G 1 fl. 1000000 UI/6h; Paracetamol 1 evidenţiat prezenţa
tb/6 ore; Algocalmin 1 f per os; streptococului
- am recoltat sânge pentru următoarele hemolitic de grup A.
probe de laborator: Hb., Ht., VSH, NL.
3. Nevoia de a Dificultate de Inapetenţă Pacientul să se Intervenții autonome În primele zile
se alimenta şi a se alimenta Aport alimenteze şi - asigur un microclimat corespunzător: pacientul s-a alimentat
hidrata şi hidrata dată insuficient de hidrateze aerisesc salonul, iau de lângă pacient insuficient atât
de procesul lichide corespunzător scuipătoarea, coşul de gunoi sau alţi calitativ, cât şi
infecțios. în funcţie de factori dezagreabili care i-ar putea afecta cantitativ.
vârstă şi de apetitul; După normalizarea
necesităţi. - m-am informat asupra preferinţelor temperaturii, apetitul
Alimentaţie alimentare; este stabilit
hiposodată şi - explic pacientului importanţa
normocalorică, consumului de lichide în cantităţi mici şi
fără unt, făină repetate pentru a se rehidrata;
31
bogată în - am verificat dacă alimentele trimise de
dulceţuri, la bucătărie corespund cu indicaţiile date
gemuri. Mesele
de medic;
vor fi împărţite
- am asigurat pacientului o igienă atentă a
în 4-5 porţii pe
mâinilor, cât şi a cavităţii bucale înainte
şi după masă;
zi. Aportul de
- în perioada febrilă, pacientul va
lichide va fi de
2,5 li./zi. beneficia de un regim hidro-lacto-zaharat
constând în ceaiuri îndulcite şi
vitaminizate, sucuri naturale, fructe
bogate în vitamine, supe de legume şi
dulciuri pentru refacerea aportului
caloric;
- voi stimula apetitul pacientului prin
crearea de condiţii optime în salon, iar
odată cu scăderea febrei, alimentaţia va fi
diversificată şi echilibrată.
- la indicația medicului am administrat:
Vitaminele B1, B12 1 f./zi; Vitamina C
200 - 3 comprimate/zi.
4. Nevoia de a Diaforeza din Tegumente Restabilirea Intervenții autonome Pacientul este
elimina cauza roşii şi echilibrului - fac zilnic bilanţul hidric, măsurând echilibrat
transpirației. fierbinţi. hidroelectrolitic ingestia şi excreţia; hidroelectrolitic și nu
Senzaţie de în 24 h. - notez atât intrările cât şi ieşirile (diurezaprezintă semne de
sete. - măsurată cu exactitate şi alte pierderi) deshidratare
pentru a urmări bilanţul hidric;
- pentru fiecare grad peste 37oC se va
32
calcula o pierdere suplimentară de 500
ml apă;
- asigur igiena corporală riguroasă şi
schimb lenjeria de pat şi de corp;
- aerisesc salonul, menţin o atmosferă
caldă şi primitoare;
- încurajez pacientul să-şi exprime
sentimentele şi gândurile în legătură cu
problemele sale;
- ajut pacientul să-şi menţină tegumentele
curate şi integre;
- menţin o igienă riguroasă a plicilor şi a
spaţiilor interdigitale;
- asigur îmbrăcăminte uşoară şi comodă,
îl educ cum să tuşească cu gura închisă;
- hidratez pacientul cu lichide călduţe (2
l/zi) ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe,
compoturi, supă de legume;
- am schimbat lenjeria pentru a evita
alterarea tegumentelor prin contactul
prelungit cu transpiraţia şi pentru
înlăturarea mirosului neplăcut al
acestuia;
- am administrat copilului medicaţia
antitermică: Paracetamol 2 tb/24 h,
Algocalmin 1 f i.m., Vitamina C 200 3
tb/z i.
33
5. Nevoia de a Ore de somn Somn agitat Pacientul să Intervenții autonome În primele zile
dormi şi a se insuficiente cu treziri doarmă şi să se - asigur un climat corespunzător prin pacientul a fost agitat
odihni din cauza frecvente. odihnească aerisirea salonului, asigurând o şi nu a reuşit să se
febrei şi a Ochi corespunzător temperatură corespunzătoare de 20 – odihnească
anxietății. încercănaţi. vârstei şi stării 22 C şi o umiditate corespunzătoare;
o
corespunzător. În
sale de sănătate. - am asigurat lenjerie de pat şi de corp urma tratamentului
curată şi uscată; prescris de medic şi a
- am explicat pacientului necesitatea îngrijirilor acordate,
respectării orelor de odihnă şi somn pacientul se odihneşte
pentru refacerea organismului epuizat de pe zi ce trece tot mai
boală; bine, ajungând la 9 ore
- asigur semiobscuritate pe durata de somn pe noapte.
somnului în încăpere şi am înlăturat
sursele de zgomot din saloanele vecine;
- întocmesc un program de odihnă
corespunzător organismului;
- observ şi notez calitatea, orarul
somnului, gradul de satisfacere a
celorlaltor nevoi.
- am administrat medicaţia prescrisă de
către medic: Fenobarbital 1 diviziune/Kg
C i.m.; Vitamina B1, B6 1 f/zi;
Algocalmin 1 f per os.
6. Nevoia de a- Carenţe de Igiena Pacientul să Intervenții autonome Pacientul nu mai are
şi menţine igienă necorespunză prezinte o stare - îi explic importanţa unei igiene corecte nevoie de ajutor în
tegumentele manifestate toare. de igienă asupra stării de sănătate şi pentru efectuarea toaletei,
curate şi prin dezinteres corespunzătoare prevenirea îmbolnăvirilor; tegumente curate şi
34
integre , prin stimularea - pregătesc materialele pentru baie; integre, iar cavitatea
interesului de a- - pregătesc cada, asigur temperatura bucală se află într-o
şi face toaleta camerei (20 – 22 C) şi a apei de 37 –
o
stare bună.
zilnică a o
38 C; Pacientul este îngrijit
tegumentelor şi - după baie îl ajut să se îmbrace, să-şi şi prezintă o înfăţişare
a cavităţii facă toaleta cavităţii bucale şi să se plăcută.
bucale. pieptene;
- pentru prevenirea apariţiei escarelor,
am avut grijă ca lenjeria de pat şi de corp
să nu prezinte cute, să fie uscate şi
uniform aşezate, iar poziţia pacientului să
fie schimbată la fiecare 2 ore;
- am inspectat zilnic mucoasa bucală şi în
scop preventiv am sfătuit aparţinătorii să
ajute copilul să facă gargară;
- am controlat şi supravegheat modul în
care pacientul îşi efectuează toaleta.
7. Nevoia de a Comunicare Izolare, Pacientul să Intervenții autonome La internare bolnavul
comunica ineficace la singurătate. comunice - creez un mediu de siguranţă, linişte sau era apatic,
nivel afectiv Facies trist. eficient să inducă bolnavului o stare de confort necomunicativ, iar
din cauza începând cu fizic şi psihic; apoi a început să
mediului prima zi. - conving pacientul să comunice cu colaboreze cu echipa
spitalicesc. echipa de îngrijire şi să fie sociabil cu de îngrijire şi cu
ceilalţi pacienţi din salon; anturajul.
- iau legătura cu familia şi cu prietenii
sfătuindu-i să-l viziteze;
- dau posibilitatea bolnavului să îşi
exprime nevoile, sentimentele şi
35
dorinţele sale;
- pun în valoare capacităţile, talentele şi
realizările anterioare a pacientului;
- dau posibilitatea să ia singur decizii;
- îl învăţ tehnici de afirmare de sine, de
comunicare, de relaxare.
36
Pacientul B.R. în vârstă de 18 ani a fost internat cu următoarele simptome:
temperatură ridicată 39oC, inapetenţă, cefalee, agitaţie, dureri abdominale.
În urma examinării efectuate i s-a stabilit diagnosticul de GNADPS.
După toate îngrijirile efectuate pe parcursul spitalizării, administrarea unui
tratament corect şi prompt şi o bună supraveghere, obiectivele propuse au fost
îndeplinite în totalitate, iar în momentul externării copilul se află în stare de
convalescenţă.
În momentul de faţă pacientul se alimentează şi hidratează corespunzător,
are un somn liniştit şi odihnitor, este echilibrat, calm şi ascultător.
La externare i se recomandă:
- respectarea măsurilor de igienă cu stricteţe, în special igiena cavităţii
bucale;
- evitarea alimentelor şi băuturilor reci, a frigului şi umezelii;
- să evite efortul fizic şi aglomeraţia;
- să adopte o îmbrăcăminte adecvată sezonului;
- după trei săptămâni de la externare să meargă la medicul de familie
pentru control medical;
- să respecte indicaţiile primite precum şi tratamentul conform
prescripţiilor medicale:
 Vitamina C 200 3 tb/zi
 Penicilină G 1 f 1000000 UI/6 h
 Vitamina B1, B12 1 f/zi
 Fenosept 2 tb/zi.
Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului
Modul de
Medicamentul Acţiune Efecte adverse
prezentare
Penicilină G. Soluţie Efect antibacterian cu Reacţii alergice:
injectabilă efect rapid urticarie, dermatită,
candidoză
Vitamina C Tablete şi Intervine în Rareori diaree
fiole de 5 ml metabolismul glucidic,
în deficit de acid
ascorbic, măreşte
rezistenţa faţă de
infecţii
Paracetamol Comprimate Efect antipiretic şi Erupţii cutanate
500 mg antialgic însoţite de urticarii.
Supozitoare
37
Vitamina B1 Comprimate Substitutiv în stările Foarte rar şoc
2 mg de deficit de tiamină tiaminic
10 mg
fiole
10 mg
Vitamina B6 Comprimate Are rol activ în -
de 0,250 mg schimbările tisulare
şi fiole 2 ml mai ales la nivel
hepatic
Fenosept Comprimate Antiseptic Nu se asociază cu
orofaringian antiseptice iodate.
Date generale:
Nume şi prenume: S.M.
Vârsta: 16 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxă
Domiciliu: Deva
Nivel de instruire: elev
Copilul provine dintr-o familie modestă, organizată, fără probleme socio-
economice. Are 2 frați şi locuieşte cu aceştia într-un apartament confortabil cu 4
camere. Mama coafeză, iar tatăl este inginer constructor.
Diagnostic medical: GNA-PS
- temperatură ridicată 39,3oC;
- cefalee;
- edeme la nivelul pleoapelor;
- agitaţie;
- stare generală alterată;
AHC - fără importanţă
APP - neagă
Alergii - bolnavul nu se ştie alergic la medicamente
38
Istoricul bolii:
În urma discuţiilor purtate cu familia, cât şi cu pacientul am aflat că în
urmă cu 20 zile a fost tratat pentru faringită acută, urmând un tratament cu
antibiotic (Amoxicilină 500 mg./6ore), Faringosept şi Antinevralgic, dar de 2
zile a început să-i fie rău, are febră, dureri de cap, uşoare dureri abdominale.
S-a constatat că pacientul este dependent de următoarele nevoi
fundamentale:
1. Nevoia de a evita pericolele
4. Nevoia de a dormi şi a se odihni
5. Nevoia de a se recrea
7. Nevoia de a învăţa
39
Problema Obiective Intervenții autonome şi delegate Evaluare
1. Nevoia de a Risc de Agitaţie Combaterea Intervenții autonome În urma
evita pericolele complicaţii şi Durere posibilelor - urmăresc şi apreciez corect potenţialul tratamentului
infecţii (cefalee) complicaţii şi infecţios al pacientului, receptivitatea sa şi administrat,
nosocomiale infecţii aplic măsuri de izolare a surselor de pacientul prezintă
nosocomiale. infecţie; o evoluţie mult
- aerisesc salonul în fiecare dimineaţă şi mai bună, nu a
seară şi feresc pacientul de curenţii de aer, dezvoltat
frig şi umezeală; complicaţii sau
- am înlăturat sursele de zgomot din infecţii
saloanele vecine; nosocomiale
- am asigurat un climat care să favorizeze
somnul;
- îndepărtez sursele cu miros dezagreabil;
- asigur o temperatură în salon cuprinsă
între 18 – 20oC, fără curenţi de aer;
- am liniştit pacientul prin explicarea
intervenţiilor pe care urmează să le aplic.
- am administrat la indicaţia medicului:
Vitamina B1, B12 1 fiolă/zi; Vitamina C
200 3 tb/zi; Calciu Sandoz 1 cp eferv/zi.
40
2. Nevoia de a- Dificultate de Febră Temperatura Intervenții autonome În urma
şi păstra a menține Transpirație corporală să - creez condiții de microclimat; tratamentului
temperatura temperatura în Stare revină la limitele - am notat şi apreciat pierderea de lichide administrat, febra
corpului în limite normale generală normale; prin transpirație; a scăzut progresiv
limite normale din cauza alterată Să se menţină - am asigurat lenjerie de pat şi de corp de la 39oC la
procesului echilibrul curate şi uscate de câte ori este nevoie; 36,6oC şi nu
infecțios hidroelectrolitic; - termometrizez pacientul din 2 în 2 ore; prezintă semne de
Să se menţină o - calculez bilanţul ingesta-excreta pe 24 h; deshidratare.
stare de nutriţie - am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite şi Analize de
adecvată. vitaminizante pentru a compensa pierderile laborator:
apei din organism. - examen sumar
Intervenții delegate urină:
- am administrat medicamentele care au - albumină
fost prescrise de către medic: Penicilină G 1 prezentă
fl. 1000000 UI/6h; Nurofen 1 tb/12ore; - hematurie
Algocalmin 1 f per os; microscopică
- am recoltat sânge pentru următoarele (1000/m)
probe de laborator: Hb., Ht., VSH, NL.. - proteinurie
prez.< 3 gr./zi
- glucoză: Absent
- densitatea
urinară peste 1020
- VSH - 78 mm/h
- Hb - 10,80 g %
- Ht - 67 %
- NL - 11000/mmc
- proteină reactivă
29 miligr./li
41
- ASLO>600U/ml
Exudat faringian a
evidenţiat prezenţa
streptococului
hemolitic de grup
A.
3. Nevoia de a Dificultate de Transpirații Pacientul să Intervenții autonome Pacientul are
elimina a urina Hematurie prezinte eliminări- am administrat un regim bogat în lichide eliminări
cauzată de normale 2-3 l/zi (supe, ceaiuri, compoturi); fiziologice.
procesul - am educat pacientul să aibă un regim uşor
infecțios hiposodat şi am explicat importanţa acestui
regim;
- am asigurat un climat confortabil în salon;
- am asigurat repaus la pat;
- am calculat zilnic bilanţul ingesta-excreta;
- am asigurat zilnic lenjerie de pat şi de
corp.
4. Nevoia de a Dificultate de Somn Pacientul să aibă Intervenții autonome Pacientul are somn
dormi şi a se a dormi şi întrerupt somn cantitativ şi- am asigurat condiţii de microclimat liniștit de 8 ore pe
odihni odihni calitativ conform (cameră aerisită, lenjerie de pat curată, noapte
cauzată de vârstei linişte, obscuritate);
durere și - am discutat cu pacientul şi îi spun să
spitalizare descrie durerea;
- am aşezat pacientul în poziţie antialgică.
- la indicaţia medicului se administrează
Algocalmin fi1/zi, No-spa 1fi/zi.
42
5. Nevoia de a Dificultate în Izolare Pacientul să Intervenții autonome Pacientul se
se recrea a îndeplini participe la - am explorat ce activităţi recreative îi declară mulţumit
activităţile diferite activităţiproduc plăcere pacientului; şi se simte mult
recreative din recreative - planific activităţile recreative împreună cu mai bine de când
cauza bolnavul; participă la
spitalizării şi a - am antrenat pacientul în diferite activităţi activităţile
anxietății şi îl ajut; recreative puse la
- am asigurat un mediu corespunzător dispoziţie de către
nevoilor sale; cadrele medicale
- am în vedere ca activităţile să nu specializate.
suprasolicite pacientul, să nu îl obosească şi
să îi creeze o stare de bună dispoziţie;
- am notat reacţiile şi manifestările acestuia
cu referire directă la starea de plictiseală şi
de tristeţe;
- am determinat pacientul să îşi exprime
emoţiile şi sentimentele
6. Nevoia de a Dificultate de Izolare Pacientul să Intervenții autonome Pacientul este
comunica a comunica la Tristețe comunice cu - am asigurat pacientului un climat comunicativ la
nivel afectiv echipa medicală confortabil, familiar în salon; externare
cauzată de şi cu cei din jur - am dat posibilitatea pacientului să-şi
spitalizare exprime nevoile, sentimentele, ideile,
dorinţele;
- am învăţat pacientul tehnici de relaxare
şi comunicare;
- am antrenat pacientul la diferite activităţi
care să-i dea sentimentul de utilitate;
- am facilitat vizite aparţinătorilor;
43
- am pun în valoare calităţile pacientului;
- am antrenat pacientul la discuţii cu echipa
de îngrijire şi dau detalii despre membrii
acesteia.
7. Nevoia de a Cunoştinţe Lipsa de Pacientul să Intervenții autonome Pacientul a fost
învăța insuficiente informare cunoască regimul - explorez nivelul de cunoştinţe al copilului; foarte receptiv la
igieno-dietetic şi - identific manifestările de dependenţă, informaţiile puse
să-l respecte. sursele lor de dificultate; la dispoziţie de
- stimulez dorinţa de cunoaştere; către cadrele
- motivez importanţa acumulării de noi medicale
cunoştinţe; specializate, a
- conştientizez pacientul asupra propriei lui înţeles importanţa
responsabilităţi privind sănătatea; respectării unui
- organizez activităţi educative, folosind regim de viaţă
metodele de învăţământ cunoscute: sănătos, benefic
expunerea, conversaţia, demonstraţia refacerii.
respectând principiile pedagogice;
- verific dacă pacientul a înţeles corect
mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit noile
cunoştinţe.
44
Pacientul S.M. în vârstă de 16 ani a fost internat cu următoarele
simptome: temperatură ridicată 39oC, cefalee, agitaţie, stare generală alterată.
În urma examinării efectuate i s-a stabilit diagnosticul de GNA-PS.
îndeplinite în totalitate, iar în momentul externării copilul se află în stare de
convalescenţă.
În momentul de faţă pacientul se alimentează şi hidratează corespunzător,
are un somn liniştit şi odihnitor, este echilibrat, calm şi ascultător.
bucale;
- să evite efortul fizic şi aglomeraţia;
- să adopte o îmbrăcăminte adecvată sezonului;
- după trei săptămâni de la externare să meargă la medicul de familie
pentru control medical;
- să respecte indicaţiile primite precum şi tratamentul conform
prescripţiilor medicale:
 Vitamina C 200 3 tb/zi;
 Calciu Sandoz 1cp/zi.
Modul de
prezentare
Penicilină G. Soluţie Efect antibacterian cu Reacţii alergice:
injectabilă efect rapid urticarie,
dermatită,
candidoză
Vitamina C Tablete şi fiole Intervine în Rareori diaree
de 5 ml metabolismul glucidic, în
deficit de acid ascorbic,
măreşte rezistenţa faţă de
infecţii
Nurofen Comprimate Efect antipiretic şi Erupţii cutanate
200 mg antialgic însoţite de
urticarii
Vitamina B1 Comprimate Substitutiv în stările de Foarte rar şoc
2 mg deficit de tiamină tiaminic
10 mg - neuroleptică
45
fiole
10 mg
Vitamina B6 Comprimate de Are rol activ în -
0,250 mg şi schimbările tisulare mai
fiole 2 ml ales la nivel hepatic
Algocalmin Comprimate Are rol în scăderea Lipsă de aer,
Fiole temperaturii chiar oprirea
Supozitoare respiraţiei prin
spasm al
bronhiilor şi
edem la nivelul
gâtului, scăderea
tensiunii arteriale
No-spa Drajeuri Rol antispastic Urticarie
Fiole
Calciu Sandoz Comprimate Tratament în deficit de Balonări, diaree
efervescente calciu sau constipație
Date generale:
Nume şi prenume: P.O.
Vârsta: 32 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Domiciliu: Deva
Nivel de instruire: Şomeră
Pacienta are 1 copil, soţul este şofer pe tir, locuiesc la casă în condiţii
salubre.
Diagnostic medical: GNAc cu Escherichia Coli
Pacienta prezintă:
- temperatură ridicată,
- oligurie,
- transpiraţii,
46
- anxietate,
- disurie,
- cefalee,
- stare de greaţă
AHC - 2 sarcini, 1 naştere şi 1 avort la cerere
APP - neagă
Alergii - bolnava nu se ştie alergică la medicamente
Istoricul bolii:
Pacienta se prezintă la secţia UP a spitalului cu stare generală alterată,
febră, disurie, simptome care au debutat acum 2 zile.
S-a constatat că pacienta este dependentă de următoarele nevoi
fundamentale:
2. Nevoia de a avea tegumentele curate
4. Nevoia de a se alimenta
5. Nevoia de a se recrea
7. Nevoia de a învăţa
47
Problema Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
1. Nevoia de Alterarea Febra Pacienta să Intervenţii autonome În urma îngrijirilor
a-şi păstra temperaturii moderată aibă - am asigurat repausul la pat în perioada acordate şi a
temperatura corporale din temperatura în febrilă; tratamentului
corpului în cauza limite normale - am aerisit încăperea mai ales dimineaţa şi medicamentos
limite normale procesului şi să prezinte seara; temperatura a revenit
infecţios stare de - măsor zilnic temperatura şi notez valorile în limite normale.
confort obţinute în foaia de observaţie; Analize de laborator:
- am hidratat corespunzător pacienta; - examen sumar
- am educat pacienta să schimbe lenjeria ori urină:
de câte ori este nevoie; - albumină prezentă
- am aplicat comprese reci pe frunte; - hematurie
- am informat şi am pregătit pacienta pentru microscopică
investigaţii clinice şi paraclinice. (1200/m)
Intervenţii delegate - glucoză: absent
- la indicaţia medicului am recoltat probele - densitatea urinară
de sânge şi urină pentru laborator; peste 1002
- am administrat medicamentele prescrise de Hb: 11,5 g%
medic: Zinat 1gr. 1tbx2/zi. Algocalmin L = 6040 mm cub
1fix2/zi, Uricol 1plx2/zi, No-spa 1fix2/zi. Glicemia=98 mg%
Creatinina=2,3 mg%
Colesterol=200
mg%.
48
2. Nevoia de a Dificultate de Dezinteres Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta prezintă
avea a păstra igiena prezinte o - îi explic importanţa unei igiene corecte tegumente curate fără
tegumentele din cauza stare de igienă asupra stării de sănătate şi pentru prevenirea leziuni
curate procesului corespunzătoarîmbolnăvirilor;
infecţios e prin - pregătesc materialele pentru baie;
stimularea - pregătesc cada, asigur temperatura camerei
interesului de (20 – 22oC) şi a apei de 37 – 38oC;
a-şi face - după baie o ajut să se îmbrace, să-şi facă
toaleta zilnică toaleta cavităţii bucale şi să se pieptene;
a tegumentelor - pentru prevenirea apariţiei escarelor, am
avut grijă ca lenjeria de pat şi de corp să nu
prezinte cute, să fie uscate şi uniform
aşezate, iar poziţia pacientei să fie schimbată
la fiecare 2 ore;
- am controlat şi supravegheat modul în care
pacienta îşi efectuează toaleta;
- am lăudat pacienta în progresele făcute.
3. Nevoia de a Dificultate de Tulburări Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta prezintă
elimina a urina urinare prezinte - am asigurat un climat confortabil în salon; eliminări adecvate
Disurie eliminări - am asigurat repaus la pat; cantitativ şi calitativ
fiziologice - am calculat zilnic bilanţul ingesta-excreta;
- am administrat un regim bogat în lichide 2-
3 l/zi (supe, ceaiuri, compoturi).
4. Nevoia de a Dificultate de Inapetență Pacienta să se Intervenţii autonome Pacienta se
se alimenta a se alimenta alimenteze şi - am asigurat un microclimat corespunzător: alimentează normal
şi hidrata din hidrateze aerisesc salonul, iau de lângă pacientă şi a înţeles
cauza corespunzător scuipătoarea, coşul de gunoi sau alţi factori necesitatea regimului
49
procesului dezagreabili care i-ar putea afecta apetitul;
infecţios - m-am informat asupra preferinţelor
alimentare;
- am explicat pacientei importanţa
consumului de lichide în cantităţi mici şi
repetate pentru a se rehidrata;
- am verificat dacă alimentele trimise de la
bucătărie corespund cu indicaţiile date de
medic;
- am asigurat pacientei o igienă atentă a
mâinilor, cât şi a cavităţii bucale înainte şi
după masă;
- în perioada febrilă, pacienta va beneficia de
un regim hidro-lacto-zaharat constând în
ceaiuri îndulcite şi vitaminizate, sucuri
naturale, fructe bogate în vitamine, supe de
legume.
5. Nevoia de a Dificultate în Dezinteres şi Pacienta să Intervenţii autonome În urma discuţiilor cu
se recrea a se recrea din tristeţe aibă activităţi - am asigurat un climat confortabil în salon; pacienta, a vizitei
cauza recreative - explorez gusturile pacientei pentru prietenilor, a
mediului petrecerea timpului liber; plimbărilor, etc., ea
spitalicesc - asigur condiţiile necesare pentru activităţi este veselă, activă,
recreative; are o stare de bine
- organizez activităţi recreative individuale şi psihic
de grup: audiţii muzicale, vizionări de filme;
- îndrum pacienta să facă plimbări în aer
liber;
- facilitez vizitele cercului de prieteni ai
50
pacientei fără a o obosi prea mult.
6. Nevoia de a Dificultate de Tristeţe Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta comunică
comunica a comunica Durere comunice - am încurajat pacienta să-şi exprime uşor şi este
eficient la temerile; echilibrată fizic şi
nivel afectiv - am încurajat pacienta să-şi descrie durerea; psihic
- am asigurat pacienta că starea sa este
trecătoare şi totul va reveni la normal;
- am încurajat pacienta în progresele făcute;
- am pus pacienta în legătură cu alţi bolnavi
cu evoluţie favorabilă;
- am facilitat vizita familiei şi a prietenilor.
7. Nevoia de a Dificultate de Lipsa Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta este dornică
învăţa a învăţa din cunoştinţelor aibă cunoştinţe - am asigurat pacientei un climat sănătos; să afle cât mai multe
cauza despre despre - am explorat nivelul de cunoştinţe al informaţii despre
ignoranţei afecţiune afecţiune pacientei despre afecţiune; afecţiune
Pacienta să - am stimulat dorinţa de acumulare a unei noi La externare pacienta
înveţe noi cunoştinţe; are cunoştinţe
deprinderi - am conștientizat pacienta asupra suficiente despre
responsabilităţii privind sănătatea; afecţiune
- corecţia deprinderilor dăunătoare sănătăţii;
- am verificat dacă pacienta şi-a însuşit
cunoştinţele aduse;
51
Pacienta O.P. în vârstă de 32 ani a fost internată cu următoarele simptome:
temperatură ridicată 39oC, inapetenţă, cefalee, agitaţie, disurie.
În urma examinării efectuate i s-a stabilit diagnosticul de GNAc cu
Escherichia Coli.
îndeplinite în totalitate, iar în momentul externării pacienta se află în stare de
convalescenţă.
În momentul de faţă pacienta se alimentează şi se hidratează
corespunzător, are un somn liniştit şi odihnitor, este echilibrată.
bucale;
- să adopte o îmbrăcăminte adecvată sezonului.
Modul de
prezentare
Zinat Comprimate Efect antibacterian - cefalee, diaree
No-spa Comprimate Antispastic -
Fiole
Uricol Plicuri Antiseptic -
efervescente
Algocalmin Tablete Antitermic şi - rar urticarie
Fiole antialgic
Supozitoare
52
CAP. IV. CONCLUZII
Glomerulonefrita acută se defineşte ca boala renală caracterizată prin

inflamaţia glomerulului sau a vaselor mici de la nivelul rinichiului.
GNAc poate să apară la orice vârstă, însă cea postinfecțioasă este mai
frecventă la copii. Forma poststreptococică este mai des diagnosticată la
pacienţii cu vârsta între 6-19 ani. Doar 10% dintre cazuri sunt diagnosticate la
adulţii cu vârsta peste 40 de ani. Glomerulonefrita rămâne una din principalele
cauze de apariţie a insuficienţei renale cronice (aceasta recunoscând o astfel de
etiologie în 25% din cazuri). În forma sa acută, glomerulonefrita are o
mortalitate (la copii) de până la 7%, însă în majoritatea cazurilor starea
pacientului se ameliorează ca răspuns la tratament. Colecistectomia
laparoscopică: este tratamentul de elecţie, colecistectomia clasică efectuându-se
mai rar, de obicei în prezenţa complicaţiilor. Conversia la operaţia deschisă
(convenţională) este impusă de prezenţa aderenţelor sau complicaţiilor.
După intrarea în faza de convalescenţă este indicată supravegherea clinică
şi paraclinică (prin examenele de urină efectuate lunar).
Asanarea focarelor cronice de infecţie este indicată la 3-6 luni, iar la 1 an
de la debutul bolii să se efectueze un bilanţ clinic biologic şi clinic complet, care
să permită afirmarea vindecării.
53
BIBLIOGRAFIE
1. CORNELIU BORUDEL - Manual de Medicină Internă Pentru Cadrele Medii

- Editura ALL;
2. LUCREŢIA TITIRCĂ - Urgenţe medico-chirurgicale. Sinteze - Editura
Medicală. 1998;
3. DR. GEORGETA AURELIA - Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor -
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
4. ANTOANETA METAXATOS, MARIA-OTILIA STĂNESCU - Manual de
Medicină Internă. Specialităţi înrudite şi îngrijiri paliative - Editura
Bucureşti, 1998;
5. LUCREŢIA TITIRCĂ - Tehnici de îngrijire a bolnavilor - Editura 1974;
6. Dr. VIOREL MATEESCU, CORNELIA NENCESCU - Radiodiagnostic,
Radioterapie şi Anatomie funcţională - Editura Bucureşti, 1997.
54

Glomerulonefrita Acuta PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Glomerulonefrita Acuta PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

CAP. I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE ȘI SPECIALE ..................................pag. 17

CAP. III. STUDII DE CAZ .......................................................................pag. 27

CAP. IV. CONCLUZII ..............................................................................pag. 53

„Eu nu te întreb de ce rasă eşti, nici de religie ori origine, ci numai de

SUEN SEU MO (SEC.AL VII-LEA)

În practica pe care am făcut-o în spital de-a lungul celor trei ani am

1.1. Anatomia și fiziologia aparatului renal

Rinichii, organele secretoare ale urinii, au formă de boabe de fasole şi

Nefronul este compus din corpusculul renal (glomerulul Malpighi) ce este

Rinichiul este un organ de importanţă vitală şi are numeroase funcții,

4. Diagnostic clinic şi paraclinic

Internarea pacientului în spital

Spitalul este o instituţie sanitară destinată îngrijirii bolnavilor şi organizată

Asigurarea condițiilor de spitalizare a pacientului

Bolnavul este condus de asistentă în salonul prealabil hotărât de către

Asigurarea condițiilor igienice a pacientului

Toaleta bolnavului se va face la pat sub formă de băi parţiale sau

Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului

Supravegherea pacienţilor prevede înregistrarea paralelă a pulsului central

Recoltarea produselor biologice și patologice

Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz

Radiografia renală simplă

Recoltarea aseptică a urinii

Alimentaţia se poate efectua activ sau pasiv în funcţie de starea

Educația pentru sănătate

În perioada de spitalizare, pacientul cu sindrom mediastinal trebuie să fie

Medicul curant ia decizia externării şi o anunţă pacientului cu 24 de ore

Cazul 1. Plan de îngrijire

Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului

Cazul 2. Plan de îngrijire

Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului

Cazul 3. Plan de îngrijire

Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului

Glomerulonefrita acută se defineşte ca boala renală caracterizată prin

1. CORNELIU BORUDEL - Manual de Medicină Internă Pentru Cadrele Medii

S-ar putea să vă placă și