Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghid Toxicologie Industriala PDF
Ghid Toxicologie Industriala PDF
București 2013
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
EDIŢIA 1 - 2013
Autori:
Dr. Corneliu Neagu
Dr. chim. Mihaela Negru
Colaboratori:
Pribu Mihaela, Dragoiu Simona Mihaela, Tacu Mihaela Victoria, Sarb Liliana,
Peter Katica, Mocan Aurel
Redactare computerizată:
Voinoiu Angelica Marilena
Botin Georgeta
Copertă
Staicu Cătălin Alexandru
2013
I. INTRODUCERE 4
II. INVESTIGAREA CONDIŢIILOR DE MEDIU DE MUNCĂ 5
II. 1. Documentare 5
II. 2. Identificarea noxelor la locul de muncă 5
II. 3. Prelevarea probelor de la locul de muncă 8
II. 4. Determinarea analitică a noxelor 14
II. 5. Exprimarea concentraţiilor toxicelor profesionale 14
II. 6. Interpretarea rezultatelor 15
III. EVALUAREA BIOTOXICOLOGICĂ A PERSONALULUI EXPUS
PROFESIONAL LA AGENŢI CHIMICI 16
III. 1. Pătrunderea substanţelor toxice în organism 17
III. 2. Fixarea, distribuţia şi depozitarea toxicelor profesionale 21
III. 3. Biotransformarea toxicelor profesionale 22
III. 4. Eliminarea din organism 28
III. 5. Determinarea substanţelor chimice sau a metaboliţilor în fluidele
corpului 29
III. 6. Criterii de selectare a testelor biologice 30
III. 7. Interpretarea rezultatelor 32
III. 8. Aspecte analitice şi etice 35
IV. METODE ANALITICE DE DETERMINARE A UNOR AGENŢI CHIMICI ÎN
AERUL ZONELOR DE MUNCĂ 36
IV. 1. Determinarea metanolului prin GC 36
IV. 2. Determinarea aerosolilor alcalini 39
IV. 3. Determinarea acidului clorhidric 43
IV. 4. Determinarea acidului sulfuric şi a sulfaţilor solubili 46
IV. 5. Determinarea hidrocarburilor alifatice – N hexan 50
IV. 6. Determinarea aeroemulsiilor de uleiuri minerale 52
IV. 7. Determinarea unor metale 56
IV. 8. Determinarea unor compuşi organici volatili (hidrocarburi, alcooli,
esteri, cetone) din aerul locurilor de muncă, prin GC 70
Ttotal
C1 + _ C2 __ + …… + __Cn_ = 1
CMA1 CMA2 CMAn
REACŢII DE OXIDARE
REACŢIA EXEMPLE
hidroxilarea catenei alifatice toluen – acid hipuric
hidroxilarea aromatică benzenul – fenoli
N-oxidarea Trimetilamina –trimetilamino-N-oxid
S-oxidarea Clorpromazina
O-dezalchilarea codeine – morfina
N-dezalchilarea etilamina – aniline –acetaldehida
S-dezalchilarea metiltipurina- tiopurina
dezaminarea oxidative benzilamina-benzaldehida-amoniac
REACŢII DE REDUCERE
Aldehide → alcool primar R-CHO-R-CH2OH
Cetone → alcool secundar R-CO-R’-R-CHOH-R’
Saturarea dublei legaturi R-CH=CH-R’-R-CH2-CH2-R’
Nitroderivat
R-NO2-R-NO-R-NHOH-R-NH2
→nitrozoderivat→hidroxilamina→amina
R-N=N-R’-R-NH-NH-R-R-NH2+R’-
Azoderivat → hidrazoderivat → amina
NH2
Acid hidroxaminic → amida R-CO-NHOH-R-CO- NH2
Disulfura → sulfhidrol R-S-S-R’-R-SH+R’-SH
As+5 → As+3 R-AsO(OH)2 –R-As=O
REACŢII DE HIDROLIZĂ
Reacţia Formulă generală Exemple
Dezesterificare R-COO-R’-R-COOH=R’-OH atropine – acid atropic + tropanol
Dezaminare R-CONH-R’-R-COOH+R’-NH2 lidocaina-etilenglicocol + xilina
Sediul metabolizării poate fi, în principal, orice organ sau ţesut însa,
sediul principal este ficatul. Sediul metabolizarii nu corespunde
întotdeauna cu sediul principal al acţiunii toxice. Astfel:
- metanolul se metabolizează în principal în ficat, dar efectul toxic se
manifestă la nivelul retinei, SNC sau rinichiului.
- Β naftilamina se hidrolizează în ficat, dar efectul cancerigen apare la
nivelul vezicii urinare;
- tetraetilul de plumb se metabolizează la trietil de plumb în ficat, dar
acest metabolit este în principal toxic pentru SNC.
Reacţia de metabolizare a substanţelor exogene sunt catalizate de enzime.
Astfel de enzime ce controlează reacţiile din faza I de metabolizare sunt:
1. Domeniul de aplicare:
Această metodă se utilizează pentru determinarea vaporilor de metanol
prezenţi în atmosfera locurilor de muncă. Metoda se aplica atât în cazul
prelevării individuale a probelor de aer cât şi în cazul determinărilor la
punct fix.
2. Referinţe normative:
La elaborarea metodei s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în :
o NIOSH Manual ofAnalytical Methods, Fourth Edition, 8/15/94.
o SR EN 1232: 2002 – Atmosfera locului de muncă – Pompe pentru
prelevarea individuală a agenţilor chimici. Cerinţe şi metode de
încercare.
o SR EN 1540: 2012 – Atmosfera locului de muncă – Terminologie.
3. Principiu: Metanolul se determină prin gazcromatografie.
Reactivi şi materiale
o Apă distilată
o Metanol
o Azot purificat
o Hidrogen purificat
o Aer fitrat
o Fiole de sticla 2 mL,
o Seringi 10 µL capabile să citească la 0,1 µL
o Sticlarie volumetrica 10 mL.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 36
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
4. Aparatura
o Echipament de prelevare
Pompă personală de aspirare, 0,02 la 0,2 L/min, cu un tub flexibil de
conectare.
Tub absorbant pentru recoltarea probelor, tub de sticla, 7 cm lungime, 4
mm diametrul interior conţinând 2 secţiuni de 20/40 mesh gel siliciu
separate de o porţiune de 2 mm de spumă uretanică ( în faţă 100 mg,
spate 50 mg). Un dop de vată de sticla sigilat precede partea din faţa a
secţiunii şi un dop de 4 mm spumă uretanică urmează în spatele
secţiunii. (Nota: la umiditate relativa ridicată sau o concentraţie ridicată
de metanol se utilizează un tub mai larg: 15 cm lungime, 8 mm diametrul
interior, cu trei secţiuni de silicagel (700 mg, 150 mg).
o Aparatura analitică
Gaz cromatograf echipat cu detector cu ionizare în flacara (FID),
integrator şi coloana de sticlă, 2m x 2 mm ID 60/80 mesh Tenax 6C sau
echivalent.Gaz purtator poate fi azot sau heliu 30 mL/min.
5. Prelevare
o Mod de prelevare
Se calibrează fiecare pompă personală cu un dispozitiv de prelevare (tub
de sticla) în linie. Se rup capetele tubului de absorbţie imediat înaintea
utilizării. Se ataşează tubul de absorbţie la pompa personală cu un tub
flexibil. Se recoltează cu un debir cuprins între 0,02 si 0,2 L/min, volumul
minim recoltat fiind de 1 L iar cel maxim de 5L. Se pune capac cu dop de
plastic (nu cauciuc) şi se împachetează în siguranţa pentru transport.
6. Mod de lucru
o Prepararea probei
Se plasează cele doua secţiuni ale substanţei absorbante din tubul de
absorbţie din faţă şi din spate în fiole separate. Se aruncă vata de sticlă şi
dopul de spumă. Se adauga 1 mL apa distilată în fiecare fiola. Se acoperă
fiecare recipient. Este permis să stea 4h cu agitare ocazională.
o Calibrare şi controlul calităţii
Se calibrează zilnic cu cel puţin 6 standarde de lucru la o rată de 0,01 la 6
mg metanol/proba. Se adaugă cantităţi cunoscute de metanol în apa
distilată în recipiente volumertice de 10 mL şi se diluează până la semn.
Se analizează împreună cu probele şi blancuri. Se fac 2 până la 10
blancuri per set. Se pregăteşte graficul de calibrare. Se determină
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 37
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
eficienţa desorbţiei (DE) cel puţin odată pentru fiecare lot de silicagel
utilizat pentru recoltare în etapa de calibrare. Se prepară trei tuburi la
fiecare din cele 5 nivele plus 3 medii ale blancului. Se mută şi se descarcă
secţiunea din spate a dispozitivului de luare a probelor pentru media
blancurilor. Se mută şi se descarcă secţiunea din spate a dispozitivului de
luare a probelor pentru media blancurilor. Se injectează cantităţi
cunoscute de metanol direct în secţiunea din faţă a absorbantului cu o
seringă microlitică. Se pune capac la tuburi. Se permite să stea peste
noapte. Se desorb şi se analizează împreună cu standardele de lucru. Se
pregăteşte un grafic al DE în funcţie de metanolul recuperat. Se
analizează 3 probe pentru controlul fondului şi trei cu analit pentru a fi
siguri că graficul calibrării şi graficul DE sunt în parametrii.
o Măsurare
Se setează gazcromatograful în acord cu recomandările producătorului.
Se injectează un alicot al probei manual sau automat. (Nota: daca aria
pic-ului este deasupra domeniului liniar al standardului de lucru, se
diluează cu apa distilată, se reanalizează şi se foloseşte un factor de
diluţie potrivit pentru calcul.) Se masoară aria pic-ului.
o Mod de calcul
Se determină masa, mg (corectata pentru DE) a metanolului în faţa
probei (Wf) şi în spatele (Wb) secţiunii absorbantului şi media blancurilor
(Bf) din faţa şi spatele (Bb) secţiunii absorbantului. (Nota: dacă Wb › Wf/10
indică un punct de ruptură şi sunt posibile pierderi de probă.)
7. Exprimarea rezultatelor
o Calcul
Se calculează concentraţia, C, a metanolului în volumul de aer recoltat ,
V (L):
C=[(Wf + Wb - Bf - Bb) x 103] / V , mg/m3
o Performante
Precizia metodei este de 0,032
o Selectivitate
Nu au fost identificate interferenţe. Uneori pot fi necesare identificări
prin spectrometrie de masă.
o Intervalul de lucru: este de 25 până la 900 mg/m3 (19 la 690 ppm)
pentru 5L aer / proba.
1. Domeniul de aplicare:
Această metodă este folosită la determinarea aerosolilor alcalini din
aerul zonelor de muncă. În această categorie se includ NaOH, KOH,
NH4OH, CaO, Ca(OH )2 , Na2CO3, K2CO3.Aerosolii alcalini existenţi în aer
sunt exprimaţi în NaOH.
2. Referinţe normative
La elaborarea acestei metode s-a ţinut cont de prevederile cuprinse în:
o SRISO 5725-1-1997, Exactitatea (justeţea şi fidelitatea) metodelor
de măsurare şi a rezultatelor măsurărilor.
7. Modul de lucru
Se măsoară extincţia la 617 nm în cuva de 1 cm. în compensaţie cu
soluţia absorbantă.Se aspiră din încăperea în care se citesc extincţiile,
aceeaşi cantitate de aer, aceasta constituind proba martor.Valoarea
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 41
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
extincţiei probei se raportează la curba etalon pentru a obţine cantitatea
“ C “ în µg NaOH.
Curba de etalonare se face între 4-16 μg prin puncte din 4 în 4 µg. În 5
cilindrii gradaţi cu
dop rodat de 25 ml. sau în eprubete gradate cu dop rodat, care se clătesc
cu soluţie absorbantă înainte de folosire se introduc următoarele
cantitaţi 0,02; 0,04; 0,06; 0,08 ml.soluţie etalon. Se completează la 10 ml.
cu soluţie absorbantă şi se citeşte absorbţia la 617 nm în cuva de 1cm, în
compensaţie cu soluţia absorbantă.
8. Exprimarea rezultatelor
o Calcul
Rezultatele se exprimă în mg NaOH/m3 aer şi se calculează după formula:
1. Domeniul de aplicare
Acidul clorhidric se poate întâlni în aer sub formă de gaz sau
aerosoli.Această metodă se utilizează la determinarea acidului clorhidric
şi a clorurilor din aerul zonelor de muncă.
2. Referinţe normative
La elaborarea metodei s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în:
o SRISO 5725-1-1997, Exactitatea ( justeţea şi fidelitatea) metodelor
de măsurare şi a rezultatelor măsurărilor;
o Caiet metodologic – Metode de investigare în domeniul Medicinii
Muncii, 1987.
o SR EN 1232: 2002 – Atmosfera locului de muncă – Pompe pentru
prelevarea individuală a agenţilor chimici. Cerinţe şi metode de
încercare.
o SR EN 1540: 2012 – Atmosfera locului de muncă – Terminologie.
3. Principiul metodei:
Ionul clor (Cl-) deplasează ionul SCN- din sulfocianura de mercur formând
complexul slab
disociat ( HgCl )2-. Sulfocianul eliberat reacţionează cu fierul trivalent
formând sulfocianura ferică de culoare roşie, colorimetrabilă. Reacţia
este interferată de fluoruri şi fosfaţi. În cazul prezenţei acestora în aer,
înaintea absorbitorului se montează un filtru pentru reţinere.
4. Reactivi şi materiale
o Hidroxid de sodiu soluţie 0,01N;
o Sulfocianura mercurică, soluţie 0,3% în alcool metilic;
o Alaun feriamoniacal - NH4Fe(SO4 )2 12 H2O - soluţie 6% în acid
azotic 5N.
o Soluţie etalon. Se dizolvă într-un balon cotat de 50 ml. 0,2046 g KCl
sau 0,1603 g NaCl
în apă distilată. 1ml din aceasta corespunde la 2 mg. HCl. Pentru lucru se
iau 2,5 ml. din această soluţie şi se diluează la 100 ml. cu apă distilată
(1ml. solutie = 50 μg HCl ).
o Sticlărie de laborator ( eprubete, baloane cotate, pahare Berzelius,
pipete gradate, sticle ceas, pahare Erlenmeyer, pipete automate ).
mgHCl/m3= C/V
unde,
C= cantitatea de HCl din proba exprimată în µg
V= volumul de aer recoltat exprimat în litri
o Sensibilitatea metodei este de 1μg/ml.
o Selectivitate
o Reacţia este interferata de fluoruri şi fosfati.
o Limita de detecţie şi intervalul de lucru
Limita de detecţie : 2.67µg/proba
Intervalul de lucru: 0-100 µg HCl
9. Raport de analiză
Raportul de analiză trebuie să conţină următoarele:
- numele şi adresa unităţii unde s-au efectuat determinările;
- scopul efectuării determinărilor;
- locul de muncă (descriere, condiţii );
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 45
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
- tipul de prelevare (individuală, la punct fix );
- metoda de analiză utilizată;
- tipul de pompă utilizată pentru prelevare;
- caracteristicile metodei de prelevare (debit, volum, timp );
- momentul prelevării probelor (pe durata unui schimb de lucru );
- rezultatele determinărilor efectuate (mg NaOH/ m3 aer ;
- numele analistului;
- data recoltării probelor;
- data prelucrării probelor
1. Domeniul de aplicare
Această metodă se referă la determinarea acidului sulfuric şi a sulfaţilor
solubili din aerul zonelor de muncă.Acidul sulfuric şi sulfaţii solubili se pot
întâlni în aer sub formă de aerosoli.
2. Referinţe normative
La elaborarea metodei s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în:
o SRISO 5725-1-1997, Exactitatea ( justeţea şi fidelitatea ) metodelor
de măsurare şi a rezultatelor măsurărilor;
o Caiet metodologic- Metode de investigare în domeniul Medicinii
Muncii, 1987.
o SR EN 1232: 2002 – Atmosfera locului de muncă – Pompe pentru
prelevarea individuală a agenţilor chimici. Cerinţe şi metode de
încercare.
o SR EN 1540: 2012 – Atmosfera locului de muncă – Terminologie.
3. Principiul metodei
Ionul sulfat formează cu azotatul de plumb un precipitat fin de PbSO4
nefelometrabil.
4. Reactivi şi materiale
o Hidroxid de sodiu, soluţie 0,01N sau apă distilată
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 46
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
o Acid azotic soluţie 1N
o Alcool etilic 96%
o Soluţie etalon stoc : se cântăresc la balanţa analitică 1,4800 g sulfat
de sodium anhidru
(sau 1,815 g sulfat de potasiu anhidru ) şi se dizolvă în apă completând cu
apă distilată până la 1000ml. 1 ml. soluţie conţine 1mg. ioni sulfat şi
corespunde la 1,021 mg. acid sulfuric.
Soluţia etalon de lucru : 10ml. din soluţia etalon stoc se diluează la
100ml. cu apă distilată. 1ml. din această soluţie conţine 100µg ioni sulfat
şi corespunde la 102,1μg acid sulfuric.
o Azotat de plumb, soluţie 10%.
o Sticlărie de laborator ( eprubete, baloane cotate, pahare Berzelius,
pipete gradate, sticle ceas, pahare Erlenmeyer, pipete automate ).
5. Aparatura
o Echipament de prelevare
- Pompa de recoltare a probelor de aer ( D=1-5L/min.);
- Absorbitoare din sticla ( pentru recoltarea aerosolilor de H2SO4 se
folosesc 10 ml. soluţie NaOH 0,01N
- Cordoane flexibile pentru conectarea absorbitorului la pompa de
recoltare.
o Aparatura analitică
- Balanţa analitică
- Spectrofotometru UV/VIS
- Cuvete de sticlă
6. Prelevare
o Mod de prelevare
Pompa de recoltare se calibrează înaintea efectuării unui set de
determinări. Probele de aer se vor preleva cu un debit de 2L/min. printr-
un absorbitor ce conţine 10 ml. soluţie NaOH 0,01N . Volumul de aer
necesar recoltării pentru o probă este de minim 40 litri.După recoltare,
soluţia absorbantă se transvazează în eprubeta cu dop, spălându-se
conţinutul absorbitorilui cu înca 1ml. soluţie absorbantă.Eprubetele bine
închise se vor transporta la laborator pentru analiză.
o Pregătirea echipamentului de prelevare
Se montează absorbitorul la pompa de recoltare, prin intermediul
cordonului flexibil.Se fixează debitul şi se porneşte pompa; se verifică
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 47
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
dacă are loc barbotarea soluţiei absorbante în absorbitor. Se lasă pompa
să funcţioneze 1-3 minute, până la stabilizarea debitului. Se schimbă
absorbitorul şi se efectuează recoltarea propriu-zisă a probelor.
o Prelevarea propriu-zisă
În cazul prelevării individuale, se va ataşa dispozitivul de prelevare la
nivelul respirabil al muncitorului.În cazul prelevării la punct fix, se
poziţionează absorbitorul la locul de muncă unde trebuie efectuată
determinarea. Se porneşte pompa şi se notează timpul de prelevare,
pentru fiecare probă. Se verifică periodic stabilitatea debitului.
Pe lângă absorbitoarele destinate recoltării de probe se vor prevedea
încă două absorbitoare cu NaOH care se vor transporta în teren fără a se
aspira aer prin ele şi care vor constitui martorul de referinţă.
o Transport
Se recomandă ca eprubetele cu probe să fie transportate în poziţie
verticală, etichetate şi ferite de temperaturi extreme.Probele se vor lucra
în aceeaşi zi.
7. Modul de lucru
Din absorbitor se iau 5 ml. soluţie (1/2 din proba ) într-o eprubetă. Se
adaugă apoi cate 0,1 ml. HNO3 1N , câte 0,1ml. azotat de plumb 10% şi
după ce se agită bine conţinutul eprubetei, câte 1ml.alcool etilic 96% .
Eprubetele se agită din nou.În mod asemănător se vor prelucra şi probele
martor.
După 10min. probele pot fi citite la lungimea de unda λ=420nm, în cuva
de 1cm., sau se compară turbiditatea probelor cu scara de standarde pe
un fond negru.
Atentie: înainte de citire fiecare probă se va amesteca prin răsturnare de
3 ori.
Curba de standarde se face între 20-100µg.H2SO4 prin puncte din 20 în
20µg , în condiţiile descrise mai sus.Se obţine astfel cantitatea “C” în μg
SO42- în proba dozată.
8. Exprimarea rezultatelor
o Calcul
Exprimarea rezultatelor se face în mg/m3 aer.
unde,
V= volumul de aer recoltat în litri
C= cantitatea de SO42- din proba, exprimata în µg.
Deoarece pentru dozare s-a luat un alicot de 1/2 din probă, rezultatul se
va înmulţi cu 2.Pentru exprimare în mg H2SO4 se înmulţeşte rezultatul cu
1,021, unde:
1,021= factorul de transformare al SO42- în H2SO4.
o Selectivitate
Metoda este specifică ionului sulfat (SO42- ).Sensibilitatea metodei este
de 1μg/ml.
o Intervalul de lucru
Intervalul de lucru: 20-200 µg H2SO4 /proba.
9. Raport de analiză
Raportul de analiză trebuie să conţină următoarele:
- numele şi adresa unităţii unde s-au efectuat determinările;
- scopul efectuării determinărilor;
- locul de muncă (descriere, condiţii );
- tipul de prelevare (individuală, la punct fix );
- metoda de analiză utilizată;
- tipul de pompă utilizată pentru prelevare;
- caracteristicile metodei de prelevare (debit, volum, timp );
- momentul prelevării probelor (pe durata unui schimb de lucru );
- rezultatele determinărilor efectuate (mg NaOH/ m3 aer) ;
- numele analistului;
- data recoltării probelor;
- data prelucrării probelor.
1. Domeniul de aplicare.
Metoda se utilizează pentru determinarea vaporilor de n-hexan
prezenţi în atmosfera zonelor de muncă.
2. Referinţe normative
La elaborarea metodei s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în:
o NIOSH – Manualul de metode analitice
o SR EN 1232: 2002 – Atmosfera locului de muncă – Pompe
pentru prelevarea individuală a agenţilor chimici. Cerinţe şi metode
de încercare.
o SR EN 1540: 2012 – Atmosfera locului de muncă –
Terminologie.
3. Principiu
N-hexan reţinut pe carbune activ este desorbit în sulfura de carbon
după care este determinat cromatografic.
4. Reactivi.
o eluent: sulfura de carbon de calitate cromatografică (sulfura
de carbon este toxică şi foarte inflamabilă, de aceea probele şi
standardele se prepară în locuri bine ventilate)
o reactiv grad analitic
o azot sau heliu, purificat
o hidrogen, prepurificat
o aer filtrat
5. Aparatura analitică şi echipament de prelevare
o gaz cromatograf cu detector de ionizare în flacară
o tuburi de recoltare cu carbune activ (două legate în serie)
o pompa de recoltare personală cu debit între 0,01 şi 0,2 l/min
o sticlărie de laborator
6. Mod de lucru
o Prelevarea propriu-zisă
- Calibrarea fiecărei pompe personale de recoltare
- Spargerea capetelor tubului de recoltare chiar înainte de
recoltare; ataşarea tubului respectiv la pompa personala de
recoltare cu un tub flexibil
- Recoltarea probelor cu un debit de la 0,01 la 0,2 l/min
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 50
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
- Îchiderea tuburilor şi ambalarea lor asigurându-se siguranţa
transportului
o Pregatirea probelor
- Se plasează secţiunile de absorbţie din primul şi cel de-al 2-
lea tub de recoltare flacoane separate
- Se adaugă 1,0 ml eluent în fiecare flacon
- Se lasă minim 30 min. agitând ocazional
o Calibrarea şi controlul calităţii
- Se calibrează zilnic minim 6 standarde de lucru
a. se adaugă cantităţi cunoscute de reactiv în eluent în baloane
de 10 ml şi se diluează la semn
b. se analizează probele şi blancurile (paşii 6.10, 6.11, 6.12)
c. se realizează graficul de calibrare (aria peak-ului reactivului
vs. mg reactiv/ probă)
- Se determină eficienţa desorbţiei ( DE ) cel puţin odată
pentru fiecare cărbune utilizat la recoltare ( 6.8 ). Se prepară 3
tuburi la fiecare din cele cinci nivele şi 3 blancuri medii
a. se îndepărtează secţiunea de absorbţie din al 2-lea tub
b. se injectează o cantitate cunoscută de reactiv direct în
secţiunea de absorbţie din primul tub
c. se închide tubul. Se lasă să stea peste noapte.
d. desorbţie ( 6.5 si 6.7 ) şi analizare împreună cu standardele
de lucru ( 6.10, 6.11 şi 6.12)
o Citire la gaz cromatograf
Timp de retenţie aproximativ:
- 5,1 min. la temperatura coloanei de 40 0C
- 2,2 min. la temperatura coloanei de 70 0C
- 3,5 la temperatura programata a coloanei
- Injectarea manuala a alicotului probă
- Măsurarea ariei peak
7. Exprimarea rezultatelor
Determinarea masei, în mg (corectată pentru DE), a substanţei din
secţiunile de absorbţie din primul tub (Wf) şi al 2-lea tub (Wb) şi
media blancurilor secţiunilor de absorbţie din primul tub (Bf ) şi al
doilea tub (Bb)
o Calcularea concentraţiei C:
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 51
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
C=(Wf + Wb – Bf – Bb) x 10³ / V, mg/m³
unde,
V este volumul de aer recoltat (l)
8. Performanţa metodei
Interval de măsurare : 3 - 16 mg cu o precizie de 0,014
9. Bibliografie
NIOSH, Manual of Analytical Methods, 4. Ed. , V.3., S 311
,S343, S 378, S 379, U.S. Dept. of Health , Education and Welfare,
Publ. (NIOSH) 77-157-C (1994)
Code of Federal Regulations; Title 29 (Labor), Parts 1900 to
1910; U.s.Government Printing Office, Washington, (1989); 29 CFR
1910.1000
NIOSH Recommendation for Occupational Safety and Health,
US Department of Health and Human Services, DHHS (NIOSH)
Publication No. 92-100 (1982)
Threshold Limit Values for Chemical Substances and Physical
Agents and Biological Exposure Indices. ACGIH, Cincinnati, OH
(2001)
1. Domeniul de aplicare
Această metodă se utilizează pentru determinarea ceţei ( aeroemulsiilor)
de ulei mineral
prezentă în atmosfera zonelor de muncă. Metoda se aplică atât în cazul
prelevării individuale a probei de aer cât şi în cazul determinărilor la punct
fix.
2. Referinţe normative
La elaborarea metodei s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în :
o STAS nr.2720/1988 – Uleiuri minerale neaditivate pentru tratamente
termice;
o STAS nr.11257/1979 - Uleiuri minerale hidraulice.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 52
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
o SR EN 1232: 2002 – Atmosfera locului de muncă – Pompe pentru
prelevarea individuală a agenţilor chimici. Cerinţe şi metode de încercare.
o SR EN 1540: 2012 – Atmosfera locului de muncă – Terminologie.
3. Principii
Ceaţa de ulei recoltată pe filtru din fibra de sticla, tip Whatman GF/A
urmată de desorbţie în cloroform sau prelevare în 3ml de cloroform,
prezintă un maxim de absorbţie în UV la lungimea de undă de 265nm.
4. Reactivi şi materiale
o Cloroform p.a.
o Soluţie etalon stoc: se prepară o soluţie de ulei mineral (trebuie
folosit exact uleiul cu care se lucrează la locul de muncă) cu o concentraţie
de 1mg/ml, în cloroform.
o Soluţie etalon de lucru: pentru lucru se diluează cu cloroform soluţia
stoc de 10 ori, pentru a obţine un etalon cu o concentraţie de 100μg/ml.
o Eprubete gradate (min 5,oo ml)
5. Aparatura
o Echipament de prelevare:
o Pompa de recoltare a probelor de aer (debit 2-4 litri/min);
o Cordoane flexibile pentru conectarea portfiltrelor la pompa de
recoltare.
o Portfiltre speciale pentru recoltarea ceţurilor de ulei
mineral,conţinând filtre din fibră de sticlă,care se schimbă la fiecare probă
de aer recoltată.
o Aparatura analitică:
o Balanţa analitică;
o Spectrofotometru UV(maxim absorbţie la 265nm).
o Cuvete de sticlă
6. Prelevare
o Mod de prelevare
Pompa de recoltare se calibrează înaintea efectuării unui set de
determinări.
Se aspiră aerul de cercetat cu un debit de 2litri/min,printr-un filtru de fibră
de sticlă.Volumul minim de aer necesar este de 20 litri.
Când concentraţia de ulei mineral în aerul zonei de muncă analizate este
mare, atunci se folosesc absorbitoarele, pentru reţinerea ceţei .Se aspiră
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 53
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
aerul de cercetat cu un debit de 0,2 litri/min, printr-un absorbitor ce
conţine 3 ml cloroform.Volumul minim de aer necesar pentru o probă este
de 2 litri.
După recoltare, filtrele din fibra de sticlă, pe care s-a absorbit uleiul
mineral,se introduc în cutiuţe de plastic, etanşe, unice pentru fiecare
probă.
o Pregătirea echipamentului de prelevare
Se montează portfiltrul la pompa de recoltare, prin intermediul cordonului
flexibil.Se fixează debitul şi se porneşte pompa; se verifică funcţionarea
acesteia şi menţinerea constantă a debitului.
Se lasă pompa să funcţioneze 1-3 minute, până la stabilizarea debitului.
o Prelevarea propriu-zisă
În cazul prelevării individuale,se va ataşa dispozitivul de prelevare la
centura sau buzunarul persoanei monitorizate.
În caul prelevării la punct fix, se poziţionează portfiltrul la locul de muncă
unde se vor efectua determinările.
Se porneşte pompa şi se notează timpul de prelevare, pentru fiecare
probă.Se verifică periodic stabilitatea debitului.
În paralel, pe durata recoltărilor, se menţin două probe martor, fără a fi
conectate la pompa de recoltare.
o Transport
Probele se transportă etichetate.
7. Mod de lucru
Se spală filtrul din fibra de sticla, cu cloroform, de 2-3 ori şi cantitatea de
cloroform folosită se colectează într-o eprubetă gradată ,aducându-se la
5,oo ml cu cloroform.
De asemenea, se transvazează conţinutul absorbitorului, într-o eprubetă
gradată şi se aduce la 5,ooml, în cazul recoltării probelor de la locurile de
muncă, unde există concentraţii mari de ulei mieral. Măsurarea extincţiei
probei se face utilizând cloroformul ca blanc, la un spectrofotometru în UV,
la lungimea de undă de 265 nm.În acelaşi mod se citesc şi probele martor.
Calculul concentraţiei se face utilizând curba de etalonare.
Curba de etalonare se face între 100-500μg ulei mineral, prin puncte din
100 în 100 μg.Atât în cazul soluţiilor standard de lucru, cât şi pentru blanc,
se va ţine cont de volumul soluţiei absorbante,respectiv 5,ooml.
Soluţiile standard de lucru şi blancul se prelucrează la fel ca şi probele.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 54
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
8. Exprimarea rezultatelor
o Calcul
Valorile extincţiilor obţinute, pentru probe se raportează la curba de
etalonare, spre a obţine cantitatea”C”, în μg ulei mineral, din proba dozată.
Concentraţia de ulei mineral din proba dozată, se calculează,utilizând
formula:
C= c / V
unde,
c = μg ulei mineral din proba dozată;
V= volumul de aer recoltat,în litri.
Exprimarea rezultatelor se face în mg/mc aer.
o Performanţe
Sensibilitatea metodei este de 20μg/ml.
9. Raport de analiză
Raportul de analiză trebuie să conţină următoarelele indicaţii:
- numele şi adresa unde s-au efectuat determinările;
- scopul efectuării determinărilor;
- locul de muncă (descriere,condiţii);
- tipul de prelevare (individuală sau la punct fix);
- caracteristicile metodei de prelevare (debit,volum,timp);
- rezultatele determinărilor efectuate (mg/mc aer).
- numele analistului;
- data recoltării probelor;
- data problelor.
10. Bibliografie
1.Detection precoce de l’action aigue et on chronique des
nephrotoxiques industriele.Cahiers de medicine du Travail,vol.25,143-
153.(1988).
2.Guidelines for the Control of Exposure to Metalworking
Fluids,Publication Nr.78-165,NIOSH(1976).
1. Domeniul de aplicare
Prezenta procedură se aplică pentru efectuarea determinării conţinutului
total de metale a particulelor în suspensie – fracţia inhalabilă, din
atmosfera locului de muncă, prin spectrometrie de absorbţie atomică (cu
atomizare în flacără sau în cuptor de grafit). Prelevarea se face prin
aspirarea unui volum cunoscut de aer printr-un substrat adecvat, de ex. un
filtru. Metoda nu se aplică pentru metale prezente ca gaze şi vapori (de ex.
mercur, arsen). Este aplicabil procedurilor de măsurare în care prelevarea
şi analiza sunt realizate în etape separate. Procedura se aplică pentru
probe prelevate din zona de respiraţie a lucrătorului cu pompe de
prelevare mobile, fixate de lucrător, pentru măsurători periodice, pentru
compararea cu valorile limită pe termen lung şi scurt. Prezenta procedură
descrie metoda de determinare pentru Cd, Cr, Fe, Mn, Ni şi Pb. Metoda
poate fi validată în mod asemănător şi pentru alte metale, ţinând cont de
datele specifice necesare pentru determinări cu spectrometrie de
absorbţie atomică.
2. Referinţe normative
o SR EN ISO/CEI 17025: 2005 – Cerinţe generale pentru competenţa
laboratoarelor de încercări şi etalonări
o SR EN 481: 2003 – Atmosfera locului de muncă. Definiţiile fracţiilor
dimensionale pentru măsurarea particulelor în suspensie din aer
o SR EN 482: 2012 – Atmosfera locului de muncă – Cerinţe generale
pentru performanţa procedurilor de măsurare a agenţilor chimici
o SR EN 1232: 2002 – Atmosfera locului de muncă – Pompe pentru
prelevarea individuală a agenţilor chimici. Cerinţe şi metode de încercare.
o SR EN 1540: 2012 – Atmosfera locului de muncă – Terminologie.
o SR EN 13890: 2010 – Expunerea la locul de muncă. Proceduri de
măsurare a metalelor şi metaloizilor din particule în suspensie. Cerinţe şi
metode de încercare
o SR EN ISO 10882-1: 2012 – Sănătate şi securitate în sudare şi procese
conexe; Prelevarea particulelor din aer şi a gazelor din zona respiratorie a
operatorului; Partea 1: Prelevarea particulelor din aer
o HG 1218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi
sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 56
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici cu modificările şi
completările ulterioare
3. Termeni şi definiţii
Pentru termenii şi definiţiile utilizate în această procedură se aplică cele
date în SR EN 482:2012 şi respectiv SR EN 1540: 2012.
4. Principiul metodei
Un volum cunoscut de aer este aspirat cu debit controlat intr-o anumită
perioadă de timp. Particulele în suspensie sunt reţinute pe un filtru. Filtrul
cu particulele depuse pe aceasta se mineralizează cu acizi concentraţi.
Soluţia rezultată se analizează prin spectrometrie de absorbţie atomică cu
atomizare în cuptor de grafit sau în flacără.
5. Reactivi si materiale
Reactivi:
o Apă deionizată conform cu SR ISO 3696:1995/A99:2002
o HNO3 69,5% pentru analize de spectrometrie de absorbţie atomică
o HCl 37% pentru analize de spectrometrie de absorbţie atomică
o Soluţii etalon pentru metalele de interes cu un conţinut de metal de
1000 mg/L
o Soluţie MRC pentru controlul de calitate ce conţine metalele de
interes în concentraţii certificate.
o Acetilenă dizolvată în acetonă de puritate 2.6
o Argon de puritate 4.8
Materiale de laborator
o Pipete digitale de 10 mL
o Pipete gradate din sticlă borosilicat clasa A de 1 mL, gradaţia de 0,01
mL
o Pipete gradate din sticlă borosilicat clasa A de 2 mL, gradaţia de 0,02
mL
o Pipete gradate din sticlă borosilicat clasa A de 5 mL, gradaţia de 0,05
mL
o Baloane cotate din plastic (PP, PMP, PFA sau PTFE) de 25, 50, 100 şi
1000 mL, clasa A
o Cilindru gradat de 500 mL
o Eprubete gradate cu dop (şlif NS 19/26), de 25 mL, gradaţia de 0,2
mL
Cd Ni Mn
c Vetalon c Vetalon c Vetalon
(mg/L) (ml) (mg/L) (ml) (mg/L) (ml)
10 1 5 0,5 10 1
te – durata de expunere
1. Scop
Prezenta metodologie are drept scop prezentarea modului de
prelevare a probelor şi de execuţie a analizelor, prin cromatografie în
fază gazoasă, pentru determinarea concentraţiei unor compuşi organici
volatili din aerul locurilor de muncă. Sunt prezentate de asemenea
echipamentele şi materialele utilizate, operaţiunile prealabile şi
activităţile finale .
2. Domeniul de aplicare
Procedura se aplică pentru concentraţii în aer ale compuşilor organici
volatili situate aproximativ în domeniul cuprins între 0,2 mg/m3 până la
2000 mg/m3 pentru un volum de prelevare de 5 l. Metoda permite
determinarea concentraţiilor din aer a următorilor compuşi: acetonă,
acetat de etil, acetat de n-butil, n-butanol, ciclohexan, etanol, metil-etil-
cetonă, n-hexan, benzen, toluen, xilen. Metoda descrisă în
procedură se aplică şi la măsurarea concentraţiilor din aer ale compuşilor
organici volatili prezenţi în amestec. Metoda se poate aplica şi pentru
determinarea altor compuşi organici volatili din aer, dar validitatea ei
trebuie verificată.
Modul de lucru este compatibil cu aparatura de prelevare a probelor
individuale sau în punct fix şi se poate utiliza pentru calcularea
concentraţiei medii ponderate în funcţie de timp, a vaporilor de compuşi
organici volatili din aer.
Compuşii organici care au timp de retenţie identici sau apropiaţi
cu substanţele analizate pot să interfere.Interferenţele pot fi minimizate
prin alegerea corectă a coloanelor cromatografice şi a condiţiilor de
separare, respectiv prin consultarea fişelor de securitate de la locurile de
muncă.
Determinările descrise în prezenta procedură specifică se efectuează la
solicitare sau în cadrul unor Programe Naţionale şi Internaţionale ale
Ministerului Sănătăţii şi au drept scop evaluarea expunerii ocupaţionale
la agenţi chimici, datorată utilizării compuşilor organici volatili ca
solvenţi organici.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 70
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
3. Documente de referinţă
o Manualul Calităţii laboratorului
o Culegere de metode de investigaţie în domeniul medicinii muncii.
Determinarea gaz cromatografică a unor solvenţi organici, Ministerul
Sănătăţii, Academia de Ştiinţe Medicale, Institutul de Igienă şi Sănătate
Publica Bucureşti, 1991
o SR ISO 9487-2001 Aerul locurilor de muncă - Determinarea
vaporilor de hidrocarburi aromatice. Metoda de analiză prin tuburi cu
cărbune activ / desorbţia solventului / cromatografie în fază gazoasă.
o SR EN 482 /2012 Expunere la locul de munca. Cerinţe generale
pentru performanţa procedurilor de măsurare a agenţilor chimici.
o SR EN 689 -2003 Atmosfera locurilor de muncă. Ghid pentru
evaluarea expunerii la agenţi chimici pentru compararea cu valori limită
şi strategia de măsurare.
o SR EN 1076 / 2002 - Atmosfera locului de muncă. Tuburi de
adsorbţie cu pompare pentru determinarea gazelor şi vaporilor. Cerinţe
şi metode de încercare.
o SR EN 13649 / 2002 - Emisii de la surse fixe. Determinarea
concentraţiei masice a compuşilor organici gazoşi individuali. Metoda
prin carbon activ şi desorbţia solvenţilor.
o SR EN 14662-2/2007 – Calitatea aerului înconjurător. Metoda
standardizată pentru măsurarea concentraţiei de benzen. Partea 2:
Prelevarea prin pompare urmată de desorbţia termică şi cromatografie
în fază gazoasă
o SE EN 1540 /2003 Atmosfera locului de muncă Terminologie.
o NIOSH – Manual of Analytical Methods ( NMAM), Fourth
Edition, 5/15/96
Volatile Organic Compounds
o NIOSH – Manual of Analytical Methods ( NMAM), Method 1500,
Hydrocarbons,
36-126 0C BP
o NIOSH – Manual of Analytical Methods ( NMAM), Method 1501,
Hydrocarbons, aromatic.
o OSHA Sampling and Analytical Methods, 3/19/04, Method 07-
Organic Vapors
o Execuţia analizei
o Analiza gaz cromatografică
Gaz cromatograful se pune în funcţie conform instrucţiunilor de utilizare
ale aparatului. Analiza se efectuează în următoarele condiţii:
- Detector cu ionizare în flacar
- Coloana de separare capilară BP-5 (L = 30m, d int = 0,32 mm)
- Regim de temperatură a coloanei; T init = 50 0 C, t init = 2 min, rata
de creştere r = 7 0 C / min, T final = 1250 C, t final = 0 min.
- Temperatura evaporatorului : 2500 C,
- Temperatura detectorului : 250 0 C,
- Gaz purtător: azot
- Gaze auxiliare: aer comprimat ; hidrogen electrolitic
- Volum de probă / soluţie etalon injectat : 1 până la 5 µl
In condiţiile folosirii unei coloane de separare cu alte caracteristici (alta
faza stationara, alte
dimensiuni etc) regimul de temperatura al coloanei se va stabili astfel
incit sa se asigure o separare cit mai buna intr-un timp optim.
o Etalonare
Et = Ei [1 – F(x)] (2)
(2)
unde F(x) = funcţia de probabilitate cumulată a variabilei normale
standardizate x
ln (Da/D)
x= (3)
ln s
cu D = 11,64 µm si s = 1,5
Ea = Ei [ 1 – F(x)] (4)
(4)
unde F(x) şi x au aceeaşi semnificaţie ca in cazul fractiunii toracice, iar D =
4,25 µm si s = 1,5.
1. Domeniul de aplicare
Prezenta metodă se referă la determinarea gravimetrică a pulberilor –
fracţiune inhalabilă şi respirabilă din atmosfera locurilor de muncă. Metoda
se aplică atât în cazul prelevării individuale a probelor de aer cât şi în cazul
prelevării la punct fix.
Domeniul de aplicare a metodei poate fi extins la toate particulele specifice
de pulberi (metalice, fum, praf de siliciu liber, etc), pentru a căror analiză
este necesară determinarea gravimetrică.
2. Referinţe normative
o SR ISO 5725 - 1 - 1997, Exactitatea (justeţea şi fidelitatea) metodelor
de măsurare a rezultatelor masurarilor
o SR EN 481: 2003 – Atmosfera Locului de muncă – Definirea
fracţiunilor dimensionale pentru măsurarea particulelor în suspensie din
aer
o SR EN 482: 2010 – Atmosfera Locului de muncă – Cerinţe generale
pentru performanţa instrucţiunilor de măsurare a agenţilor chimici
o SR EN 1232: 2002 – Atmosfera Locului de muncă – Pompe pentru
prelevarea individuală a agenţilor chimici. Cerinţe şi metode de încercare.
o SR ISO 7708: 2000 – Calitatea Aerului – Definiţiile fracţiunilor
dimensionale ale particulelor pentru prelevarea legată de sănătate
o SR EN 689: 2003 – Atmosfera Locului de muncă – Ghid pentru
evaluarea expunerii la agenţi chimici pentru compararea cu valori limită şi
strategia de măsurare
o SR EN 13205:2001 - ATMOSFERA LOCULUI DE MUNCĂ- Evaluarea
performanţei instrumentelor pentru măsurarea concentraţiei de particule
din aer
o Metode determinare a poluanţilor din aer -1984
3. Principiul metodei
Aspirarea unui volum cunoscut de aer printr-un filtru. Prin cântărirea
filtrului înainte şi după filtrarea unui volum de aer se poate calcula
cantitatea de pulberi aflate în suspensie în volumul de aer filtrat.
4. Reactivi şi materiale
o Apă bidistilată
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 88
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
o Filtre de membrană din esteri ai celulozei (MCE) de porozitate 0,8µm
şi cu diametrul 25mm
o Filtre din fibră de sticlă cu diametrul 25mm
5. Aparatura
Echipamente de prelevare
o Pompă portabilă de prelevare, conform cu cerinţele formulate în SR
EN 1232: 2002 debitul trebuie menţinut cu o exactitate de ± 5 %
o Rotametru –debitmetru extern
o Prelevator tip IOM pentru prelevare pulberi- fracţiune înhalabilă
o Prelevator tip ciclon Al şi tip ciclon Higgins-Dewell din plactic (HD)
pentru prelevări de pulberi-fracţiune respirabilă
o Casete port-filtru
o Tub de legătură din plastic cu diametru potrivit, pentru a se realiza
conexiunile între
prelevator , pompa şi centura pentru ataşarea pompei de corpul
angajatului.
o Pensetă din material conductiv, cu vârf plat.
o Echipamente analiză
o Balanţă analitică cu un minim de sensibilitate de 0,01mg
o Exsicator
o Termometru
o Higrometru
6. Prelevare
Pregătirea echipamentului de prelevare
o Se curăţă prelevatoarelor înainte de utilizare. Se demontează părţile
care vin în contact cu praful, se înmoaie in soluţie de detergent, se clătesc
bine cu apă bidistilată şi se lasă să se usuce înainte de reasamblare.
o Calibrarea se face pentru întreg ansamblul de prelevare şi nu numai
pentru pompă. Prin ansamblu de prelevare se înţelege succesiunea de
dispozitive legate în serie: caseta de prelevare prevăzută cu filtru, tub de
legătură şi pompa de aspiraţie.
Procedura este următoarea:
a. se alcătuieşte ansamblul de prelevare;
b. se racordează prelevatorul la un debitmetru extern ( rotametru).
Racordul de la prelevator la debitmetru va fi cât mai scurt pentru a nu
introduce căderi de presiune ce pot afecta acurateţea măsurătorii.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 89
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
c. se porneşte pompa şi se stabileşte valoarea debitului prin ajustarea
butonului de reglaj al pompei şi citire pe debitmetrul extern;
d. se detaşează ansamblul de prelevare, se înlocuieşte recoltorul cu
unul identic şi se efectuează prelevarea;
e. după prelevare, se înlocuieşte recoltorul utilizat la prelevare cu cel
utilizat la calibrare şi se citeşte din nou valoarea debitului (debit post-
prelevare). Valoarea sa nu trebuie să difere cu mai mult de ±5% faţă de cea
stabilită iniţial. Dacă se constată acest lucru, pompa trebuie verificată şi se
reface prelevarea.
Notă: unele pompe sunt prevăzute cu rotametru. Acesta are rol de
apreciere calitativă a functionării pompei şi nu se utilizează la calibrarea
debitului de prelevare.
Prelevarea propriu-zisă
o Debitul de prelevare al probelor depinde de prelevatorul utilizat
pentru fiecare fracţiune în parte. Pentru colectarea pulberi inhalabile se va
folosi un prelevator tip IOM cu debitul de recoltare de 2 l/min, iar pentru
recoltarea pulberilor respirabile se vor folosi: prelevator –tip ciclon AL cu
un debit de 2,5 l/min şi prelevator ciclon tip Higgins-Dewell cu un debit de
2,2 l/min.
o Timpul de prelevare variază in funcţie de puterea de poluare a sursei,
pentru a se evita supraincărcarea filtrului cu praf (este recomandabil a nu
se realiza o încărcare peste 2 mg praf total/filtru).
o Se vor preleva un număr de probe/schimb de lucru astfel încât să se
acopere întreaga durată a schimbului de lucru.
o Volumul de aer care este recomandat pentru o probă de pulberi
inhalabile este de minim 100 litri aer şi pentru pulberi respirabile de 200
litri.
o În vederea prelevării probelor de aer, caseta cu filtru se montează în
prelevator, într-un spaţiu foarte curat, pentru a evita impurificarea şi se vor
lua măsuri în timpul transportului în scopul evitării impurificării.
o Pentru prelevarea corectă a probelor, pompa se aşează în spatele
lucrătorului în dreptul taliei prin fixare de o curea, astfel încât prelevatorul
să fie în dreptul zonei de respiraţie, la aproximativ 30cm (la nivelul
reverului).
o În cazul prelevării la punct fix, se poziţionează prelevatorul la locul de
muncă unde se doreşte a se efectua prelevarea.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 90
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
o Se porneşte pompa şi se începe colectarea probei. Se urmăreşte
periodic, dacă pompa funcţionează corect în timpul de prelevare a
probelor. În cazul în care sunt unele anomalii se recalibrează pompă şi se
anulează proba.
o În timpul prelevării se verifică periodic gradul de încărcare al filtrului
pentru evitarea colmatării sau supraincărcării acestuia. Dacă se constată
colmatarea sau supraincărcarea filtrului se opreşte prelevarea şi se
montează un alt filtru, după care se continuă prelevarea.
o Pentru a determina dacă s-a produs o contaminare a probelor în
timpul prelevării sau manevrării filtrelor, pentru fiecare serie de 1-10 probe
se vor prepara doua filtre martor: acestea vor fi montate în casete de filtru,
vor fi transportate în teren, dar nu se va aspira aer prin ele. Când se
prelevează peste 20 de probe, numărul de filtre martor trebuie să
reprezinte 10% din numărul probelor.
o Se opreşte pompa de prelevare după timpul (prestabilit), se scoate
caseta cu filtru, se pune capacul de protecţie şi se codifică.
Transport şi depozitare
Este recomandat ca transportul filtrelor să se facă în caseta în care acestea
au fost prelevate, având grijă ca faţa pe care s-au reţinut particulele să fie
orientată în sus. Când acest lucru nu este posibil, filtrele se vor extrage cu
grijă din caseta în care au fost prelevate, cu ajutorul unei pensete şi se vor
pune într-o alta casetă de transport codificată.
7. Mod de lucru
o Înainte de recoltarea probelor, filtrele se condiţionează timp de 24
de ore într-un exsicator.
o După cântărirea iniţială filtrele se pun în casetele port-filtru, care se
închid cu capace de protecţie pentru prevenirea contaminării accidentale şi
se codifică. În cazul folosirii prelevatorului IOM, filtrul se cântăreşte cu tot
cu caseta, înainte şi după recoltare.
o Filtrele se cântăresc la balanţa analitică cu o precizie de 0,01mg.
o După prelevare, filtrele recoltate se transportă în laborator unde se
pun în exsicator timp de 24 ore, după care se cântăresc la aceeaşi balanţă
la care s-a efectuat cântărirea iniţială.
o Înainte de fiecare cântărire se asigură că balanţa este la zero şi se
face reglarea ei dacă este necesar.
o Balanţa se calibrează cu o greutate etalon- clasa M.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 91
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
o În camera unde se efectuează cântărirea la balanţa analitică,
temperatura şi umiditatea relativă trebuie monitorizată, şi menţinute
constante la valorile 20 1C şi 50 5 %.
Notă: Este necesar ca ambele cântăriri ale filtrului să fie realizate pe
aceeaşi balanţă, de către aceeaşi persoană şi în aceleaşi condiţii de mediu.
8. Exprimarea rezultatelor
o Calcul concentraţiei
Concentraţia de pulberi se calculează cu următoarea formulă:
c1 t1 c2 t 2 ... cn t n
c(mg / m 3 )
t1 t 2 ... t n
(2)
unde:
c1, c2, ..., cn sunt rezultatele parţiale
t1, t2, ..., tn sunt duratele de expunere corespunzătoare concentraţiilor c1,
c2, ..., cn
o Performantele metodei
- Sensibilitatea metodei de 0,01 mg.
1. Domeniul de aplicare
Prezenta metodă se referă la determinarea gravimetrică a pulberilor –
fracţiune toracică din atmosfera locului de muncă.
2. Referinte normative
o SR ISO 5725 - 1 - 1997, Exactitatea (justetea si fidelitatea) metodelor
de masurare si
a rezultatelor masurarilor
o SR EN 481: 2003 – Atmosfera Locului de muncă – Definirea
fracţiunilor dimensionale pentru măsurarea particulelor în suspensie din
aer
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 94
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
o SR EN 482: 2010 – Atmosfera Locului de muncă – Cerinţe generale
pentru performanţa instrucţiunilor de măsurare a agenţilor chimici
o SR EN 1232: 2002 – Atmosfera Locului de muncă – Pompe pentru
prelevarea individuală a agenţilor chimici. Cerinţe şi metode de încercare.
o SR ISO 7708: 2000 – Calitatea Aerului – Definiţiile fracţiunilor
dimensionale ale particulelor pentru prelevarea legată de sănătate
o SR EN 689: 2003 – Atmosfera Locului de muncă – Ghid pentru
evaluarea expunerii la agenţi chimici pentru compararea cu valori limită şi
strategia de măsurare
o SR EN 13205:2001 - ATMOSFERA LOCULUI DE MUNCĂ- Evaluarea
performanţei instrumentelor pentru măsurarea concentraţiei de particule
din aer
o Metode determinare a poluanţilor din aer -1984
3. Principiul metodei
Aspirarea unui volum cunoscut de aer printr-un filtru. Prin cântărirea
filtrului înainte şi după filtrarea unui volum de aer se poate calcula
cantitatea de pulberi aflate în suspensie in volumul de aer filtrat.
4. Reactivi şi materiale
o Apă bidistilată
o Filtre de membrană din esteri ai celulozei (MCE) de porozitate 0,8µm
si cu diametrul 25mm şi 37mm
o Filtre din fibră de sticlă cu diametrul 25mm şi37mm
5. Aparatura
Echipamente de prelevare
o Pompă portabilă de prelevare, conform cu cerinţele formulate în SR
EN 1232: 2002 debitul trebuie menţinut cu o exactitate de ± 5 %
o Rotametru –debitmetru extern
o Prelevator tip GK2.69 care include ca preselector un ciclon
o Prelevator tip CIP10-T care include ca preselector un ciclon
o Casete port-filtru
o Tub de legătură din plastic cu diametru potrivit, pentru a se realiza
conexiunile intre
prelevator, pompa şi centura pentru ataşarea pompei de corpul
angajatului.
Pensetă din material conductiv, cu vârf plat.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 95
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
Echipamente analiză
o Balanţă analitică cu un minim de sensibilitate de 0,01mg
o Exsicator
o Termometru
o Higrometru
6. Prelevare
Pregătirea echipamentului de prelevare
o Se curăţă prelevatoarelor înainte de utilizare. Se demontează părţile
care vin în contact cu praful, se înmoaie in soluţie de detergent, se clătesc
bine cu apă bidistilată şi se lasă să se usuce înainte de reasamblare.
o Calibrarea se face pentru întreg ansamblul de prelevare si nu numai
pentru pompa. Prin ansamblu de prelevare se înţelege succesiunea de
dispozitive legate în serie: caseta de prelevare prevăzută cu filtru, tub de
legătura si pompa de aspiraţie.
Procedura este următoarea:
a. se alcătuieşte ansamblul de prelevare;
b. se racordează prelevatorul la un debitmetru extern ( rotametru).
Racordul de la prelevator la debitmetru va fi cat mai scurt pentru a nu
introduce căderi de presiune ce pot afecta acurateţea măsurătorii.
c. se porneşte pompa si se stabileşte valoarea debitului prin ajustarea
butonului de reglaj al pompei şi citire pe debitmetrul extern;
d. se detaşează ansamblul de prelevare, se înlocuieşte recoltorul cu
unul identic si se efectuează prelevarea;
e. dupa prelevare, se înlocuieşte recoltorul utilizat la prelevare cu cel
utilizat la calibrare şi se citeste din nou valoarea debitului (debit post-
prelevare). Valoarea sa nu trebuie sa difere cu mai mult de ±5% faţă de cea
stabilita iniţial. Dacă se constată acest lucru, pompa trebuie verificata si se
reface prelevarea.
Notă:unele pompe sunt prevăzute cu rotametru. Acesta are rol de
apreciere calitativă a functionării pompei şi nu se utilizează la calibrarea
debitului de prelevare.
Prelevarea propriu-zisă
o Debitul de prelevare al probelor depinde de prelevatorul utiliza..
Pentru colectarea pulberi –fracţiune toracica se va folosi un prelevator tip
GK2.69 cu debitul de recoltare de 1,6 L/min si un prelevator tip CIP10-T cu
un debit de 7 L/min
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 96
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
o Timpul de prelevare variază in funcţie de puterea de poluare a sursei,
pentru a se evita supraincarcarea filtrului cu praf (este recomandabil a nu
se realiza o incărcare peste 2 mg praf total/filtru).
o Se vor preleva un număr de probe/schimb de lucru astfel incât sa se
acopere intreaga durata a schimbului de lucru.
o In vederea prelevării probelor de aer, caseta cu filtru se montează in
prelevator, intr-un spaţiu foarte curat, pentru a evita impurificarea şi se vor
lua masuri in timpul transportului in scopul evitării impurificării.
o Pentru prelevarea corectă a probelor, pompa se aşează în spatele
lucrătorului în dreptul taliei prin fixare de o curea, astfel încât prelevatorul
să fie în dreptul zonei de respiraţie, la aproximativ 30cm (la nivelul
reverului).
o Se porneşte pompa şi se începe colectarea probei. Se urmăreşte
periodic, dacă pompa funcţionează corect în timpul de prelevare a
probelor. In cazul in care sunt unele anomalii se recalibrează pompă şi se
anulează proba.
o In timpul prelevării se verifică periodic gradul de încărcare al filtrului
pentru evitarea colmatării sau supraincărcării acestuia. Dacă se constată
colmatarea sau supraincărcarea filtrului se opreşte prelevarea şi se
montează un alt filtru, după care se continuă prelevarea.
o Pentru a determina daca s-a produs o contaminare a probelor in
timpul prelevării sau manevrării filtrelor, pentru fiecare serie de 1-10 probe
se vor prepara doua filtre martor: acestea vor fi montate in casete de filtru,
vor fi transportate in teren, dar nu se va aspira aer prin ele. Când se
preleveaza peste 20 de probe, numarul de filtre martor trebuie sa
reprezinte 10% din numarul probelor.
o Se opreşte pompa de prelevare după timpul (prestabilit), se scoate
caseta cu filtru, se pune capacul de protecţie şi se codifică.
Transport şi depozitare
Este recomandat ca transportul filtrelor sa se facă in caseta in care acestea
au fost prelevate, având grijă ca faţa pe care s-au reţinut particulele sa fie
orientată in sus. Când acest lucru nu este posibil, filtrele se vor extrage cu
grijă din caseta in care au fost prelevate, cu ajutorul unei pensete si se vor
pune intr-o alta caseta de transport codificată.
unde:
m1 – masa filtrului înainte de prelevare, în mg
m2 – masa filtrului după prelevare,în mg
b1 – masa filtrului martor înainte de prelevare, în mg
b2 – masa filtrului martor după prelevare, în mg
q – debitul pompei in L/minut
t – durata prelevării, în minute
Dacă s-au efectuat mai multe prelevări pentru aceeaşi post
de muncă se calculează concentraţia medie ponderată cu
c1 t1 c2 t 2 ... cn t n
c(mg / m3 )
t1 t 2 ... t n
(2)
unde:
c1, c2, ..., cn sunt rezultatele parţiale
t1, t2, ..., tn sunt duratele de expunere corespunzătoare concentraţiilor c1,
c2, ..., cn
o Performantele metodei
Sensibilitatea metodei de 0,01 mg.
9. Raport de analiză
Raportul de analiza trebuie sa conţină următoarele indicaţii:
- numele si adresa unităţii unde s-au efectuat măsurătorile;
- scopul procedurii de măsurare;
- locul de muncă;
- tipul de prelevare (individuala sau la punct fix) si identitatea
persoanei din a cărei zone respiratorie a fost prelevat aerul (pentru o
prelevare individuala) sau amplasarea punctului de prelevare (pentru o
prelevare la punct fix);
- metoda de analiza utilizata;
- tipul pompei utilizate pentru prelevare si identificarea acesteia
(seria);
- momentul prelevării: ora de începere, terminare si durata de
prelevare;
- debitul utilizat, exprimat în litri/minut;
- volumul de aer prelevat la temperatura mediului ambiant, în litri;
- orice interferenta cunoscuta si/sau evenimentele sau factorii
susceptibili a influenta apreciabil rezultatele;
- descrierea conditiilor de munca, inclusiv conditiile de lucru din timpul
masuratorilor;
- concentratiile expunerii profesionale (concentratii medii ponderate
în functie de timp, exprimate în mg/m3 de aer);
1. Domeniul de aplicare
Această metodă se utilizează pentru determinarea acetonei în urina
muncitorilor expuşi profesional la acetonă.
2. Referinţe normative
La elaborarea metodei s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în “Metode
de investigare în domeniul medicinii muncii” M.S. 1978.
3. Principiu
Acetona da cu aldehida salicilică, în mediu alcalin, un produs de
condensare galben portocaliu colorimetrabil.
4. Reactivi şi materiale
o Bisulfit de sodiu, solutie 0,5% (se prepara la întrebuinţare);
o Hidroxid de potasiu, soluţie 64%;
o Aldehida salicilica, soluţie 10% în alcool etilic 96% (se prepară la
întrebuinţare);
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 100
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
o Acid sulfuric d=1,84, diluat 1:10 (in volume);
o Standard stoc: se face prin cântărire o soluţie de acetonă în bisulfit
de sodiu, de ordinul a 1 mg acetonă pe mililitru (sunt suficiente 2 – 3
picături de acetonă). Standard de lucru: se diluează cu apa standardul stoc
pentru a se obţine o soluţie cu 10 µg acetonă/mL.
o Celule de difuzie;
o Baloane cotate;
o Eprubete gradate;
o Pipete gradate;
o Pipete automate reglabile.
5. Aparatura
Echipament de prelevare
o Recipiente pentru recoltarea urinii.
Aparatura analitica
o Balanţa analitică;
o Spectrofotometru UV/VIS;
o Cuvete de sticlă;
o Baie de apă;
o Etuva;
6. Prelevare
Mod de prelevare
Determinarea se efectuează pe urina, recoltată în timpul lucrului sau la
scurt timp după expunere.
Transport şi conservare
Probele se transportă în cel mai scurt timp la laborator, pe perioada
transportului probele trebuie să fie închise etanş, pot fi conservate pentru
o perioadă scurta de timp la 2-8ºC, se evită procesul de congelare –
decongelare a probei.
7. Mod de lucru
Difuziunea este realizată în celule de difuzie. În compartimentul central al
celulei se pune 1 mL soluţie de bisulfit de sodiu (4.1.) iar în cel periferic se
pipetează succesiv: 1 mL urina, 5 mL apă şi 1 mL acid sulfuric (4.4.). Se ţin
celulele 60 minute la etuva la 60ºC.
Într-o eprubetă gradată se reia cantitativ conţinutul compartimentului
central spălând cu porţiuni mici de soluţie de bisulfit de sodiu. Se aduce
volumul la 6 mL.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 101
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
Se pipetează într-o eprubeta 3 mL (corespunzator ½ probă) se adaugă 2 mL
hidroxid de potasiu (4.2.) şi 1 mL aldehida salicilica (4.3.). Se amestecă şi se
ţine 20 minute în baie de apa la 50ºC. Se răceşte şi se măsoară extincţia la
455 nm în cuveta de 1 cm, în compensaţie având un blanc al reactivilor fără
conţinut de acetonă.
o Calculul concentratiei
Se face utilizând curba de etalonare.Se prepară cel puţin cinci soluţii
standard de lucru, utilizând soluţia standard stoc de acetonă de 10 µg/mL.
Acestea trebuie să acopere domeniul de concentraţie cuprins între 5 – 25
µg.
Soluţiile standard de lucru şi blancul se prelucrează urmărind aceleaşi
etape, ca şi probele (pct.7).
8. Exprimarea rezultatelor
o Calcul
Concentraţia acetonei în urină se calculează pe baza curbei de etalonare.
o Selectivitate
La aceeaşi lungime de undă pot interfera alte cetone.
o Limita de deteţie şi intervalul de lucru
Limita de detecţie analitică este de aprox. 0.3 µg/ probă.
Intervalul de lucru: 1 – 150 µg acetonă / probă.
9. Bibliografie
o Metode de investigare în domeniul medicinii muncii 1978.
o Elkins H. “The Chemistry of Industrial Toxicology”, New York, 1959
1. Domeniul de aplicare
Această metodă se utilizează pentru determinarea tioeterilor în urina
muncitorilor expuşi profesional la substanţe electrofile.
2. Referinţe normative
1. Domeniul de aplicare
Cromul este între primele douăzeci dintre cele mai abundente elemente în
scoarţa terestră şi este larg răspândit în mediul înconjurător. Niciodată nu
se găseşte în stare metalică şi foarte rar în stare hexavalentă, cel mai larg
răspândit fiind în stare trivalentă ca oxid în combinaţie cu oxizii altor
metale. Apa şi aerul conţin în mod frecvent urme de crom. Media cantităţii
de crom ingerate zilnic de adulţi a fost determinată şi este de aproximativ
25µg.
Indicatorii propuşi pentru monitorizarea biologică a muncitorilor expuşi la
crom(VI) sunt: concentraţia de crom în urină(cea mai importantă) şi
eritrocite(se poate determina şi cromul în firele de păr, dar rezultatele sunt
dificil de interpretat).
Ionii de crom trivalenţi sunt rapid eliminaţi din sânge. Ionii de crom
hexavalenţi sunt reţinuţi mai mult timp datorită pătrunderii în celulele roşii
ale sângelui. Urmează eliminarea din sânge, cromul fiind excretat în
principal în urină.
1. Domeniul de aplicare
Metoda se utilizează ca indicator de expunere în intoxicaţiile cu plumb.
2. Referinţe normative
La elaborarea metodei s-a utilizat ca material de referinţă metoda
“Determinarea cromatografic-spectrofotometrică a porfirinelor totale”,
corespunzator tehnicii firmei FAR (Italia).
3. Principiul metodei
Porfirinele se absorb pe raşina anionică conţinută în două coloane
cromatografice.
Uro- şi copro-porfirinele sunt luate împreună din prima coloană şi după
spălarea cu tampon acetat se separă uro-porfirinele din a doua coloană.
Porfirinele se determină cantitativ prin aplicarea formulei lui Allen.
4. Reactivi şi materiale
o Acid hidrocloric, 3mol/l (Reactiv 1)
o Tampon acetate, 5mol/l (Reactiv 2)
o Carbonat de sodiu ,p.a
o Acid acetic glacial.
5. Aparatura
o Spectrofotometru cu selectarea exacta a lungimilor de undă
necesare măsurării absorbantei porfirinelor (380nm, 400 – 407nm,
430nm).
o Baie de apă.
6. Prelevarea probelor
Se colectează urina din 24 ore şi se păstrează în spaţiu ferit de lumina(până
la analiză). Se recomandă efectuarea analizei din urina proaspăt recoltată
sau cel mult până la trei zile, dacă este condiţionată la pH 6 – 9.
Coloana 1 Coloana 2
(copro+uro)
Urina 2,0 ml 2,0 ml Se îndepărtează eluatul
Reactiv 2 - 20,0 ml Se îndepărtează eluatul
Apa distilata 10,0 ml 2,0 ml Se îndepărtează eluatul
Coloana 1
Porfirine totale (μg/l) = DA x 3857
μg porfirine totale/l x Volumul urinar/24h = μg porfirine totale/24h
Coloana 2
Uroporfirine (μg/l) = DA x 4266
μg uroporfirine/l x Volumul urinar/24h = μg uroporfirine /24h
coproporfirine (μg/l) = porfirine totale (μg/l) – uroporfirine (μg/l)
μg coproporfirine/l x Volumul urinar/24h=μg coproporfirine/24h.
o Valori de referinţă
porfirine totale < 220 μg/24ore
coproporfirine 35 – 150 μg/24ore
uroporfirine 15 – 50 μg/24ore
o Măsurarea
Calculul şi exprimarea rezultatelor prin aplicarea metodei florimetrice.
o Sensibilitatea metodei
Spectrofotometric: 150 μg/l
o Linearitatea metodei : până la 13 mg/l.
9. Observaţii
În unele cazuri,eliminarea coproporfirinelor nu se poate face în totalitate,
datorită caracteristicilor structurale, astfel încât o parte din acestea vor fi
eluate împreună cu uroporfirinele.
1. Domeniul de aplicare
Metoda se utilizează ca indicator de expunere în intoxicaţiile cu plumb.
În testele screening utilizate pentru evidenţierea intoxicaţiei cu plumb, la
muncitorii expuşi profesional, se recomandă asocierea determinării
acidului delta-aminolevulinic (DAL) cu porfobilinogenul (PBG) urinar.
2. Referinte normative
La elaborarea metodei s-a utilizat ca material de referinţa metoda
“Determinarea acidului delta aminolevulinic urinar” corespunzătoare
tehnicii firmei FAR (Italia).
3. Principiul metodei
Plumbul inhibă activitatea DAL, în biosinteza hemoglobinei, catalizând
condensarea a două molecule de DAL cu formarea unei molecule de
porhobilinogen (PBG).
La sinteza hemoglobinei participă o mică cantitate de DAL, restul fiind
eliminat urinar, creşterea acesteia peste nivelul normal fiind un indicativ de
expunere la plumb.
Determinarea DAL-ului, eliminând interferenţele date de PBG se face prin
trecerea probei de urină printr-o coloană cromatografică cu rasina
schimbătoare de ioni, anionică; eluatul obţinut se dozează cantitativ printr-
o reacţie Ehrlich.
4. Reactivi şi materiale
4.1. Acetat de sodiu (Reactiv 1)
4.2. Acetilacetona (Reactiv 2)
4.3/A DMAB (predozat_ - (flacon)
4.3/B acid acetic
4.3/C acid percloric
4.4. Standard de acid delta aminolevulinic (0,2g/l)
4.5. Microcoloane cromatografice
5. Aparatura
o Baie de apă (pentru 1000C)
o Spectrofotometru sau filtru fotometric de 553nm (52o – 570nm).
6. Prelevare
Se colectează urina din 24 ore ,peste care se adaugă acid clorhidric
concentrat şi se corectează pH-ul urinii la 6.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 112
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
Se agită bine, se măsoară volumul de urină şi se păstrează la temperaturi
cuprinse între 2-80C.
Acidul delta-aminolevulinic este stabil cel mult o lună, în urina colectată, cu
condiţia de a fi păstrată la t=2-80C şi pH-urinar <6.
Pregătirea reactivilor
o Reactivul 3 (3/A + 3/B)
Se dizolvă conţinutul flaconului de reactiv 3/A într-un flacon de reactiv 3/B
şi se amestecă bine pânp la solubilizarea completă. Reactivul obţinut este
stabil 6 luni, păstrat la temperaturi cuprinse între 2-80C.
o Reactivul Ehrlich (3 + 3?C)
Se adaugă 1,9ml de reactiv 3/C la 10ml Reactiv 3 şi se amestecă bine, până
la obţinerea unei soluţii omogene. Soluţia obţinută este suficientă pentru 5
determinări. Dacă este necesar, se va prepara o cantitate mai mare.
Fiecare microcoloană cromatografică necesită 2ml de reactiv. Stabilitate: 6
ore la temperatura camerei.
7. Mod de lucru
o Analiza cromatografică
Se desface microcoloana şi se rupe manual capătul prin care se elimină
eluatul. Se lasă să se scurgă tot lichidul din interiorul coloanei.
Se pipetează în coloană urmatoarele:
o Analiza colorimetrică
Se amestecă bine eluatul colectat în eprubetă şi se aleg eprubete pentru:
R/B – blancul reactivilor
S – proba
ST – standard
1. Domeniul de aplicare
Această metodă se utilizează pentru determinarea nivelului de acid hipuric
şi acid metilhipuric la persoanele expuse profesional la toluen şi respectiv
xileni.
2. Referinţe normative
Determinarea cantitativă a acidului hipuric şi a acidului metilhipuric în
urină - FAR S. r. l Italia
3. Principiu
Acidul hipuric, acidul meta – şi para- metilhipuric formează cu clorura de
benzensulfonil în piridina un complex colorat care poate fi determinat
colorimetric.
4. Reactivi şi materiale
o Reactiv 1: piridina
o Reactiv 2: clorura de benzensulfonil
o Reactiv 3: acid hipuric standard 500 mg/l
o Alcool etilic 95%
o Cloroform
o Sticlărie de laborator
Nota: reactivii a, b si c se păstrează închişi ermetic la temperaturi între
2 şi 80C.
5. Aparatura
o Centrifuga
o Spectrofotometru VIS
6. Prelevare
Se colectează urina din 24 ore într-un recipient care conţine 4–5 ml
cloroform.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 115
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
7. Mod de lucru
Se centrifughează 2-3 ml urină la 3000 rot/min timp de 5 min.
Probele sunt stabile cel puţin o săptămănă la 2-80C.
Pentru fiecare probă se pipetează în câte o eprubeta:
o 0,25 ml proba
o 0,25 ml reactiv 1
o 0,10 ml reactiv 2
Pentru standard se pipetează într-o eprubetă:
o 0,25 reactiv 3
o 0,25 reactiv 1
o 0,10 reactiv 2
Se amestecă şi se lasă 30 min.
Se adaugă 5,0 ml etanol 95% atât în probe cât şi în standard.
Se amestecă, apoi se centrifughează 5 min. la 2500 – 3000 rot/min..
Se citeşte densitatea optică a probelor şi a standardului faţa de etanol 95%
la o lungime de undă cuprinsă între 400 şi 440 nm, de preferintă la 410 nm.
8. Mod de calcul
9. Performanţe
o Liniaritate – metoda este liniară până la 4 g/l
o Sensibilitatea metodei: 0,1 g/l
o Coeficient de variabilitate: 3,7%
10. Limite biologice tolerabile
o Acid hipuric 2 g/l
o Acid metilhipuric 3 g/l
11. Bibliografie
o K. Tomokuni si M. Ogata, “Clin. Chem.” 18, 349 ( 1972 )
1. Domeniu de aplicare
Această metodă se utilizează pentru determinarea nivelului de acid
mandelic la persoanele expuse la stiren.
2. Referinţe normative
Metode de investigare în domeniul Medicinii Muncii, 1978
3. Principiu
Acidul mandelic, extras din urina cu eter, reacţionează cu un amestec de
formaldehidă şi acid sulfuric formând un complex galben – brun, care
poate fi determinat colorimetric.
4. Reactivi si materiale
o Eter etilic
o Acid clorhidric, soluţie 1N
o Reactiv de culoare se adaugă, amestecând, un volum formaldehidă
soluţie 40% în 100 volume acid sulfuric d 1,84 ( se face numai cantitatea
necesară pentru ziua curentă deoarece nu se conservă)
o Standard stoc. Se dizolva 100 mg acid mandelic în 100 ml apă.
o Standard de lucru: se dizolvă standardul stoc 1/10 cu apa; conţine
100 mg acid mandelic/litru.
o Sticlărie de laborator
5. Aparatura
Spctrofotometru VIS
6. Prelevare
Se recoltează urina din 24 ore, sau înainte şi după expunerea probabilă la
stiren; probele se păstrează la frigider.
7. Mod de lucru
o Extracţia
Într-o pâlnie de separare se pipetează 1 ml urină, 2 picături acid clorhidric
1N şi 5 ml eter etilic; se scutură 5 min şi se lasă să se separe; se scurge faza
apoasă în a doua pâlnie de separare în care se adaugă 2 ml eter şi se
scutură 30 sec.; se elimină faza apoasă.Extrasele eterice din cele 2 pâlnii se
reunesc într-o eprubetă; se evaporă eterul ţinând eprubeta într-o baie de
apă încălzită la maxim 550C.
o Reacţia de culoare
1. Domeniul de aplicare
Această metodă se utilizează ca test screening pentru monitorizarea
biologică a expunerii la benz şi compuşi fenolici. Determinarea fenolilor în
urină este şi un mijloc de diagnostigare în hipertiroidism, diabet zaharat
cauzat de hipertiroidism şi a tumorilor produse de catecholamine.
2. Referinţe normative
La elaborarea metodei s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în metoda
de determinare cantitativă colorimetrică a compuşilor fenolici din urina
elaborată de FAR S.R.L.
3. Principiu
unde,
Aproba = densitatea optica a probei
Astandard = densitatea optica a standardului
50 este concentraţia reactivului 4.4 diluat
Limita biologică tolerabilă este 50 mg/L.
o Limita de detecţie şi intervalul de lucru
Limita de detecţie analitică este de aprox. 0.1 mg/ L.
Metoda este liniară până la 200 mg/L
9. Bibliografie
o Y. Yamaguchi et C. Hayashi, Clin. Chem., 23/11, 2151 – 2154 (1977)
1. Domeniul de aplicare
Această metodă se utilizează pentru determinarea carboxihemoglobinei în
sânge ( metabolitul oxidului de carbon).
2. Referinţe normative
La elaborarea metodei s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în metoda
de determinare cantitativă colorimetrică a carboxihemoglobinei elaborată
de FAR S.R.L.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 120
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
3. Principiu
Proba de sânge este incubată cu ditionit de sodiu care reduce
oxihemoglobina şi methemoglobina, dar nu carboxihemoglobina. Pe
acastă cale se elimină interferenţa acestor componente. COHb% se
determină spectrofotometric folosind calculul tip Rodkey simplificat, care
este obţinut prin soluţia unui sistem cu două ecuaţii ce reprezintă absorbţia
molară a Hb şi COHb aplicând legea Lambert-Beer.
4. Reactivi şi materiale:
o Tampon fosfat pH=6,85
o Ditionit de sodiu
o Tampon fosfat 0,1 molar. Se transvazează reactivul 4.3. în sticluţa cu
reactiv 4.2., se amestecă şi este gata de lucru.
o Sticlarie de laborator ( eprubete, pahare Berzelius, pipete automate,
pahare Erlenmeyer, pipete gradate.)
5. Aparatura
Echipament de prelevare
o Eprubete cu anticoagulant
Aparatura analitica
o Spectrofotometru UV/VIS (λ = 350 – 500 nm)
6. Prelevare
o Mod de prelevare
Determinarea se efectuează pe sânge total, recoltat spre sfârşitul
schimbului de lucru. Recoltarea se face în zona locului de muncă.
o Transport şi conservare
Probele se transportă în cel mai scurt timp la laborator, pe perioada
transportului probele trebuie să fie închise etanş, pot fi conservate pentru
o perioadă scurtă de timp la 2-8ºC, se evita procesul de congelare –
decongelare a probei.
7. Mod de lucru
Se pipetează într-o eprubetă:
8. Exprimarea rezultatelor
o Calcul
Se calculează raportul Ar =A420/A432
Valoarea obţinută se introduce în urmatoarea ecuaţie:
%COHb=[1-(ArxF1)]x100%/[Arx(F2-F1)-F3+1]
unde,
F1=raportul absorbţiilor molare Hb432/Hb420
F2= raportul absorbţiilor molare COHb432/Hb420
F3= raportul absorbţiilor molare COHb420/Hb420
Dacă spectrofotometru este calibrat putem să luăm în consideraţie
următoarele valori ale absorbţiilor molare publicate de Rodkey pentru
hemoglobina umană:
9. Bibliografie:
o E. Beutler et C. West, “Clin. Chem.”, 30(6), 871-874(1984)
o G. Heinemann, K. Loschenkohl et H. Schivelbein, “J. Clin. Chem. Clin.
Biochem.”, 17(10), 647-651(1979).
1. Domeniul de aplicare
Această metodă se utilizează pentru determinarea nivelului de acid glicolic
la persoanele expuse profesional la etilenglicol .
2. Referinţe normative
La elaborarea metodei s-a ţinut seama de prevederile cuprinse în
“Colorimetric and gas chromatographic procedures for glycolic acid in
serum : the major toxic metabolite of ethylene glycol– Fraser A.D., MacNeil
W.- Clinical Toxicology, 31(3), 397-405, 1993.
3. Principiu
Acidul glicolic reacţionează cu acidul cromotropic, în prezenţa acidului
sulfuric, formând un complex roşu-violet colorimetrabil.
4. Reactivi şi materiale
o Standard acid glicolic 25mmol/l . Se dizolvă 200 mg acid glicolic în 10
ml apă distilată. 5ml din această soluţie se dizolva în 50 ml apă distilată (25
mmol/l).
o Acid cromotropic
o Acid sulfuric concentrat - 100 mg acid cromotropic se dizolvă în 50 ml
acid sulfuric concentrat.
o Acid tricloracetic 5%
o Sticlărie de laborator (eprubete, pahare Berzelius, pipete automate,
pahare Erlenmeyer, pipete gradate).
5. Aparatura
o Centrifuga
o Baie de apă
o Spectrofotometru VIS
6. Prelevare
Determinarea se efectuează pe ser nehemolizat . Sângele recoltat prin
puncţie venoasă este centrifugat la 3000 rot/min timp de 10 min şi se
separă serul.
7. Mod de lucru
Se pun câte 0.5 ml de ser, standard şi apă distilată (pentru blanc) în
eprubete. În fiecare eprubetă se adaugă 0.5 ml acid tricloracetic 5%, se
amestecă şi se centrifughează la 3000 rot/min.
Ghid privind aspecte generale de Toxicologie Industriala 123
Institutul National de Sanatate Publica - 2013
Se transferă câte 0.1 ml din supernatant în alte eprubete şi se adaugă câte
1.0 ml de acid cromotropic. Se amestecă şi se introduc eprubetele în baie
de apă la fierbere pentru 10 min. După răcire se adaugă 9.0 ml apă distilată
, se agită şi se citeşte extincţia la 580 nm.
Curba de etalonare se făcea vând concentraţii între 1 şi 20 mmol/l
8. Mod de calcul
Concentraţia acidului glicolic în ser se calculează pe baza curbei de
etalonare.
9. Performante
Liniaritate – metoda este liniară în domeniul 0 – 25 mmol/l
Limita de detecţie: 0.09 mmol/l;
Limita de cuantificare: 0.185 mmol/l
Exactitate sau acurateţe: recuperare între 88% - 94%.
10. Limite biologice tolerabile
Conform literaturii de specialitate [3]: concentraţie acid glicolic în ser < 1.0
mmol/l – nici un efect advers asupra sănătăţii.
Laboratorul a efectuat determinări de acid glicolic seric la 57 de persoane
sănătoase clinic şi a obţinut următoarele:
o concentraţia medie 0.26 mmol/l ;
o 11 probe ( 19.2%) au avut concentraţii sub limita de cuantificare;
o celelalte concentraţii au variat între 0.19 şi 0.55 mmol/l.
11. Bibliografie
o Fraser A.D., MacNeil W -Colorimetric and gas chromatographic
procedures for glycolic acid in serum : the major toxic metabolite of
ethylene glycol– Clinical Toxicology, 31(3), 397-405, 1993.
o Carstens J., Csanady G.A., Faller T.H., Filsen J., G. - Human inhalation
exposure to ethlene glycol. Archi. Toxicol., 77(8), 425-432, 2003.
o Porter W. H., Rutter P. W., Bush B. A., Pappas A.A., Dunnington J.E. –
Ethylene glycol toxicity: the role of serum glycolic acid in hemodialysis. – J.
Toxicol. Clin. Toxicol. 39(6), 607-615, 2001.
o Hess R., Bartels M. J., Pottenger L. H. - Ethylene glycol: an estimate
of tolerable levels of exposure based on a review of animal and human
data - Archi. Toxicol., 78(12), 671-680 2004.