Ce este piciorul plat, ce se intampla si cum se trateaza Mersul este un act esenţial în existenţa omului.

Viaţa socială şi profesională a fiecăruia dintre noi este condiţionată, în mare măsură, de ortostatism şi
locomoţie. Platfusul – piciorul plat sau arcada căzută - este o condiție medicală obținută prin
aplatizarea bolților piciorului, făcând ca suprafața tălpii să vină în întregime sau aproape în întregime în
contact cu solul. Este o deficiență ce se încadrează în modificările structurale ale suprafeței de sprijin.
Poate fi unilateral sau bilateral. Suprafața de sprijin este reprezentată de fata plantară a piciorului,
comparată datorită formei anatomice cu o boltă. Aceasta se împarte în două bolți longitudinale, internă
si externă și una transversală, anterioară, mai scurta. În timpul sprijinului, contactul pe sol se realizează
în mod normal pe calcâi, marginea externă a talpii si fața plantară a antepiciorului. Piciorul plat trebuie
considerat ca un răsunet local al unor perturbări ale organismului, care ar slăbi rezistenţa la efort a
aparatului musculo-ligamentar neîngăduind piciorului să funcţioneze corect. Nu se poate spune că este
afectat un sex mai mult decât celălalt. Clasificare: -Piciorul contractat (dureri vii pe faţa internă şi
plantră a piciorului) iradiate in membrul inferior- contractură a muşchilor gambieri ce încearcă să
menţină bolta piciorului; mers pe partea externă a piciorului; proeminenţa tendoanelo extensorului
comun al degetelor contractat; semnul Gosselin (Durere intensa la abductia membrului inferior):
imobilitatea piciorului. -Piorul plat fixat (mers dureros, cu sprijin pe marginea internă a piciorului unde
se constată artroză deformată) -Piciorul plat reducibil (dureri la eforturi şi oboseală la mers, ortostatism
prelungit: axa mediană gambei face cu axa calcaneului un unghi obtuz deschis în afară de peste 10°.
Cauzele care pot duce la apariţia piciorului plat sunt multiple şi variază, fiind legate, în mare măsură,
de condiţiile fiziologice, patologice şi sociale specifice acestor perioade. Aceste cauze se pot diferenţia
în funcţie de vârstă astfel: 1 În prima copilărie : -- factori familiali; -- congenitalitatea; -- primii paşi a)
mersul precoce b) poziţia supinatorie 2 În a doua copilărie: -- tulburări de creştere; -- rahitism; --
toxiinfecţii a) poliomielita b) intoxicaţiile în covalescenţă 3 În adolescenţă: -- pubertatea; -- slăbiciune
musculară legată de creştere; -- supraîncărcare a) creşterea scheletică rapidă b) efort profesional c)
amputaţie la un membru inferior 4 La adult: -- profesii cu ortostatism prelungit; -- obezitate; -- viaţă
sedentară Piciorul plat congenital se dezvoltă în viaţa intrauterină, iar o parte din cazuri au caracter
familial. Aceasta stă sub influenţa unui factor endogen şi apare, în general, înainte de naştere, însă mai
frecvent la primele încercări ale copilului de a merge. Piciorul plat care apare la copii dispare o dată cu
vârsta, dar el poate să rămână definitiv în contextul unor factori favorizanţi. De asemenea, piciorul plat
mai poate să apară şi datorită unor profesii care solicită ortostatismul prelungit şi mersul pe distanţe
mari. În cazul piciorului plat sunt două categorii de leziuni: ale oaselor şi ale muşchilor. La nivelul
oaselor capul astragalului începe să se încline în jos şi înăuntru ducând la distrugerea ligamentului
calcaneo-astragalian şi la alunecarea în sus a scafoidului în timp ce calcaneul se răsuceşte în pronaţie.
Oasele metatarsiene suferă o mişcare de supinaţie care face ca faţa lor dorsală să privească cranial şi nu
înăuntru. La nivelul muşchilor aceştia se atrofiază. Toate acestea determină dezvoltarea osteofitelor şi a
crestelor osoase. Primul stadiu se caracterizează prin apariţia senzaţiei de oboseală, mai ales după un
mers îndelungat şi prin prezenţa uneu tulburări vasomotorii şi secretorii. În al doilea stadiu durerile se
accentuează şi încep să iradieze spre gambe, genunchi şi şold îngreunând mersul şi făcând imposibil
ortostatismul prelungit. Apare contractura musculatură şi punctele dureroase la presiune. Stadiul al
treilea se caracterizează prin existenţa unor procese de artroză deformantă care accentuează durerea şi
favorizează fixarea deformărilor. Se întâlnesc frecvent şi manifestări neurologice. Mulţi bolnavi au
picioarele reci, violacee, cu transpiraţii abundente. Edemele maleolare apar uşor după oboseală şi se
observă în special la femei în jurul gleznei, dar este mai evidentă deasupra marginii sau baretei
pantofului. În ceea ce priveşte simptomatologia generală, trebuie să remarcăm stările psihice speciale
pe care le crează piciorul plat. Prin durerile vagi, uneori permanente şi fără cauză precisă, dă naştere la
neurosteniforme. Bolnavii sunt înspăimântaţi de impotenţa lor funcţională. Printr-un control se
realizează primul contact dintre medic şi pacient. De aceea, importanţa sa depăşeşte simpla valoare a
culegerii de date pur medicale, deschizând o cale a cunoaşterii pacientului sub raport psihologic, social
şi educaţional, aspect deosebit de important în alcătuirea programului de recuperare, mai ales a celui pe
termen lung. Datele anamnestice trebuie să cuprindă date generale despre bolnav, antecedentele
acestuia, evoluţia bolii, cât şi să lămurească sediul şi caracterul durerii, factorii care o ameliorează şi
cei care o agravează, cât şi impactul pe care îl are piciorul plat asupra stabilităţii şi mobilităţii
bolnavului. Dr ortoped va face o inspectie atentă a bolţii plantare, punând bolnavul să stea într-un
picior pe un plan tare şi dur cum ar fi o masă sau podea de ciment, pe o scândură sau pe parchet. Ne
vom da astfel seama care este gradul de prăbuşire a bolţii. Tot prin inspecţie trebuie să observăm şi
insuficienţa musculară. Un semn preţios, care poate pune diagnosticul încă din faţa în care prăbuşirea
bolţii plantare nu a devenit evidentă, este contracţiatendonului extensorului degetului mare, care în
unele cazuri se vede proeminând sub piele ca o coardă. Picior plat - desen Piciorul Carlei Dupa
inspectie vine: examenul radiografic al piciorului plat nu este de obicei necesar pentru punerea
diagnosticului ajutând doar în următoarele cazuri: -- la un bolnav care are o plantă plată şi la care nu
suntem siguri că există şi o prăbuşire a bolţii plantare -- când există bănuiala unor procese patologice
supraadăugate ( artroze, exostoze ) -- în faţa rarelor cazuri în care diagnosticul diferenţial este dificil.
Evoluţia bolii În evoluţia piciorului plat s-au stabilit 4 perioade: a) perioada 1 -- picior plat fără
fenomene subiective; b) perioada 2 -- picior plat reductibil la durere şi oboseală la efort; c) perioada 3
-- picior plat contractat şi dureros; d) perioada 4 -- picior plat rigid, ireductibil, cu fenomene de artroză.
Între complicaţiile care pot să apară se numără: degete în ciocan, exostozele calcaneene. Pronostic: În
cazul pacienţilor cu picior plat prognosticul este favorabil dacă se folosesc talonatele (sustinatoare
plantare). Nefavorabil dacă nu se folosesc talonetele din timp iar platfusul poate ajunge în gradul 4
adică prăbuşirea bolţii plantare. Tratament 1. profilactic are o deosebită importanţă. La vârsta primilor
paşi există câteva principii de igienă, care nu trebuie să fie neglijate nici de medic şi, mai ales, nici de
părinţi. Piciorul plat congenital trebuie imediat corectat şi tratamentul urmat un timp îndelungat pentru
că acesta nu se îndreaptă de la sine. Din dorinţa părinţilo de a-şi vedea copiii mergând, există tendinţa
de a-i încuraja să se ridice cât mai repede în picioare. Copilul nu trebuie forţat să se ridice din mersul
său de-a buşilea înainte de a încerca el însuşi să se ridice şi să se susţină. Nu trebuie uitat faptul că
punctele de sprijin ale piciorului cum sunt scafoidul, al doilea şi al treilea cuneiform, epifizele tibiei sau
epifizele peroneului se osifică abia în al doilea an de viaţă. Precocitatea poate aduce mari neplăceri.
Atunci când copilul începe să meargă este recomandabil să fie lăsat umble şi să se joace cu picioarele
goale, atât în casă, cât şi în grădină, într-un loc curat, acoperit cu nisip şi îngrădit, special amenajat
pentru el. În felul acesta este permisă o mai bună dezvoltare a musculaturii plantare şi hrănirea
tegumentului decât în încălţămintea greu de adaptat piciorului copilului mic în continuă creştere. În
plus va putea astfel profita de aerul curat şi de soare care fac bine. Este de asemenea recomandabil ca
atunci când a mai crescut ( în jurul vârstei de 4-5 ani ) să fie lăsat să alerge şi să se joace cu picioarele
goale pe pământ tare, micile neregularităţi ale solului contribuind la formarea bolţii şi la hrănirea ei
prin contracţia continuă a musculaturii plantare. În felul acesta îşi va dezvolta o bună boltă plantară şi o
formă frumoasă a picioarelor. Cultura fizică şi sportul, aplicate metodic şi sub supraveghere medicală,
trebuie considerate ca mijloace de prevenire de prim ordin ale piciorului plat. Gimnastica va fi, pe de o
parte, un stimulent şi un puternic ajutor al dezvoltării armonioase a întregului organism, iar pe de altă
parte va tonifiamusculatura proprie a piciorului. Cultura fizică trebuie efectuată cu plăcere, în aer curat,
la soare, recreativ. În perioada de creştere şi, mai ales, la pubertate, copiii trebuie supravegheaţi de
medic. Acesta trebuie să observe piciorul plat din timp şi să ia imediat măsurile necesare. 2.igieno-
dietetic Regim igienic de viaţă –multă mişcare in aer liber plus factori naturali -alergatul desculţ prin
iarbă, nisip, pietriş -înotul, patinajul, schiatul) -restricţii la sporturile:săritura în lungime, excursii pe
distanţe foarte lungi, ciclism 3 medicamentos cuprinde medicamente care să amelioreze durerile
provocate de piciorul plat, cât şi miorelaxante. 4 ortopedic- chirurgical ortopedic constă în punerea în
aparat gipsat a piciorului afectat care se execută conform regulilor după care se iau mulajele. Se va
reduce mai întâi piciorul plat corectând valgusul şi apoi se vor trage liber feşele gipsate după ce s-a
căptuşit în prealabil piciorul cu un strat subţire de vată şi s-a tras circular o faşă de tifon moale.
Aparatul gipsat va mobiliza articulaţia tibio-tarsiană, întinzându-se până sub genunchi, pe care îl va
lăsa liber. Se va mula foarte bine atât bolta longitudinală, cât şi pe cea transversală cu ajutorul podului
palmei în timp ce se usucă gipsul. Aparatul gipsat va fi ţinut de bolnav timp de 20-30 zile, timp în care
acesta va sta în pat. La scoaterea aparatului gipsat, dacă piciorul a devenit suplu şi reductibil, el va fi
apt pentru un tratament conservator. În timpul cel mai scurt el va purta susţinător plantar, confecţionat
după mulaj. Susţinătorul plantar are rolul de a menţine bolta plantară fiziologică normală a piciorului.
El împiedică accentuarea deformării, fixarea şi apariţia fenomenelor de incongruenţă, suprimând
totodată durerea şi oboseala. Acest susţinător nu-şi poate îndeplini rolul său decât dacă este perfect
mulat după forma piciorului corectat, altfel devenind un instrument de tortură pe care bolnavul nu-l va
putea suporta. Ca o paranteză trebuie menționată importanța talonetelor sau a sustinatori plantari, care
trebuie sa fie individualizați după caz, realizați în urma unei amprentări precise, manuale sau
computerizate. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un susţinător plantar sunt următoarele: --
să ridice bolta plantară şi să protejeze piciorul; -- să aibă exact forma piciorului corectat; -- să fie
elastic, astfel să se adapteze perfect mişcărilor piciorului; -- să nu strângă piciorul ; -- să nu ocupe mult
loc în pantof; -- să nu stânjenească forţa musculară, precum şi nervii şi vasele; -- sănu fie greu ( circa
60 de grame ). Bolnavul trebuie să evite pe cât posibil statul prelungit în picioare şi, dacă este cazul, să
renunţe la profesia sa care solicită un efort mare din partea membrelor inferioare în schimbul uneia
sedentare. - chirurgical se adresează părţilor moi, oaselor şi articulaţiilor. Ca intervenţie asupra părţilor
moi s-a recondat deplasarea inserţiei muşchiului gambier anterior pe osul scafoid, ca în felul acesta să
se menţină bolta plantară. Tratament Pana la 4 ani este posibila vindecarea spontana. Dupa aceasta
varsta, sau chiar inainte se poate incepe gimnastica medicala si inotul. Sunt contraindicate sporturile
care presuspun ortostatism prelungit. Medicul va recomanda familiei copilului urmatoarele: - sa se
realizeze igiena locala cu multa precautie copilul sa mearga ocazional cu talpile goale si sa poarte
incaltaminte fiziologica, exercitii de tipul: mers pe varfuri, mers pe marginea externa a piciorului. Sa
evite ortostatismul prelungit Dupa 4 ani: sustinatoare plantare de mentinere a boltii. 1. Tratamentul prin
Hidro-termoterapie (tehnica efecte). Hidrotermoterapia este o metodă preţioasă pentru terapeut şi
indiscutabilă pentru igienă. Majoritatea bolnavilor cu picior plat au tulburări trofice care se traduc prin
transpiraţii abundente şi uneori fetide. O baie caldă de picioare în fiecare seară are un dublu scop,
acţionând favorabil prin mecanismele specifice hidroterapiei. Se mai foloseşte şi proecţia de curenţi de
apă caldă pe grupe musculare. În cazurile de debilitate care favorizează piciorul plat se recomandă băile
de soare, iar pentru tonifierea musculaturii împachetările cu nămol. 2. Tratamentul prin Electroterapie
(tehnica-efecte). Electroterapia, prin multiplele sale tehnici, cu efect specific contribuie la uşurarea
suferinţei de picior plat. Se va aplica tratament cu ultrasunet şi cu curenţi diadinamici. Tratamentul cu
ultrasunet se pote face în două feluri: 1 -- prin contact direct cu tegumentul, folosindu-se ca strat
intermediar gel, ulei sau vaselină În acest caz, capul emiţătorului trebuie să se plimbe pe tegument prin
intermediul gelului fără a se apăsa prea tare şi imprimând o mişcare circulară sau liniară. Este
important să se folosească o viteză cât mai mică a capului emiţătorului. Trebuie să se urmărească ca în
permanenţă să aibă un contact perfect cu tegumentul şi să fie în poziţie perpendicular faţă de acesta. 2
-- prin contact indirect (în apă) când se interpune între capul emiţător şi tegument un strat de apă. 3.
Masajul, pe lângă efectul antalgic, este şi miorelaxant sau, dacă se doreşte, poate fă şi tonifiant în
funcţie de manevrele folosite. Poziţionarea bolnavului este deosebit de importantă deoarece fiecare
poziţie permite o mai bună abordare a diferitelor structuri ce trebuie masate. Masajul este un procedeu
indispensabil oricărei reeducări. Este de necontestat valoarea sa în ameliorarea circulaţiei locale, în
favorizarea drenajului sanguin şi limfatic al piciorului, în resorbţia edemelor, în ameliorarea nutriţiei
ţesuturilor ca şi în normalizarea tonusului muscular. Masajul reprezintă ansamblul de mişcări manuale
sau mecanice care mobilizează metodic un ţesut sau un segment în scop terapeutic. În cazul piciorului
plat se va face mai întâi masajul regional, apoi zonal şi selectiv, în aplicarea sa nefăcându-se separarea
între masajul gambei şi cel al piciorului care ne interesează în mod deosebit. Efectele masajului: Efecte
locale: 1. Acţiune sedativă asupra: - durerilor de tip nevralgic; - durerilor musculare şi articulare.
Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care stimulează repetat extraceptorii şi
proprioceptorii existenti. 2. Acţiunea hiperemiantă locală se manifestă prin încălzirea şi înroşirea
tegumentului asupra căruia se exercită masajul această acţiime se exercită prin manevre mai energice
care comprimă alternativ vasele sangvine. 3. Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea proceselor
de resorbţie în zona masată. Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază. Acest efect este benefic la
persoane cu insuficienţă venoasă periferică şi apare după manevre profunde care conduc lichidul de
stază de la periferie spre centru. 4. Kinetoterapie. Şezând, rulăm talpa înainte şi înapoi pe rotiţele de
lemn, aproximativ 3-5 minute. Şezând, cu picioarele pe un baston mai scurt, cu ambele picioare rulăm
bastonul înainte şi înapoi, aproximativ 3-5 minute. Şezând, prindem un serveţel cu degetele de la
picioare îl ridicăm în aer şi apoi îi dăm drumul, 30 de repetătări. Şezând, cu talpa pe o minge mai
moale, rulăm înainte şi înapoi piciorul, după care prindem mingea cu degetele şi o ridicăm de pe sol, 30
de repetări. Şezând, prindem o minge cu ambele picioare, o ridicăm de la sol şi apoi revenim, 30 de
repetări. Şezând, alegem şi prindem câte o pietricică cu degetele de la picioare şi o mutăm în lateral,
până terminăm toata grămada şi apoi le muăm înapoi cu celălalt picior. Şezând, ridicăm călcâiul de pe
sol şi rămânem în sprijin pe vârfuri, 30 de repetări. Şezând, strângem un prosop prin tragerea lui cu
degetele de la picioare, 5-10 repetări. Şezând, strângem o sfoară cu degetele de la picioare, 5 repetări/
picior. Mers cu paşi mici în lateral pe un baston şi / sau pe un cerc, 5 repetări. Mers pe vârfuri, 5 min.
Mers pe partea externă a labei piciorului, cu degetele strânse ( ţinând o pietricică între degete), 5 min.
Urcat şi coborât pe scara fixă (spalier),treaptă cu treaptă, păşind pe mijlocul tălpii, 5 repetări. Sprijin pe
genunchi, ducerea alternativă a picioarelor întinse înapoi, cu vârfurile bine întinse şi păstrând contactul
cu solul, 30 repetări. Stând pe genunchi, mâinile pe şold, vârfurile întinse, trecerea în aşezat pe călcâie,
30 de repetări. Mers pe vârfuri pe un plan înclinat, 5 min. Bicicletă de cameră, 10-15 minute.
EXERCIŢII DE RECUPERARE PENTRU PICIORUL PLAT I. Exerciţii din gimnastică 1. Pacientul
din şezând pe un scaun rulează cu planta o minge in toatedirecţiile 2. Pacientul din şezând prinde cu
degetele membrului inferior o bucată de pânză şi o ridică de pe sol 3. Din şezând: abducţia membrelor
inferioare+ flexia genunchilor +rotaţieinternă+supinaţie, astfel încât plantele celor două membre se
privesc. Seincearcă menţinerea in poziţie timp de 10 secunde. 4. Din şezând, pacientul execută flexia
gambei pe coapsă şi flexia plantarăîncercând să-şi atingă şezutul cu vârfurile degetelor. 5.Din decubit
dorsal cu membrele inferioare în faţa unui spalier. Pacientulsprijină planta uni membru pe a-2-a treaptă
a spalierului. Celălalt membrurămâne pe sol. Pacientul încearcă ridicarea feselor şi a trunchiului de pe
planul solului, împingându-se în treapta spalierului 6. Mers pe vârfuri. 7. Mers pe călcâie 8. Folosirea
stepper-ului 9. Mers pe bicicletă 10. Din patrupedie: se asează o eşarfă între membrele superioare şi
celeinferioare. Pacientul incearcă să prindă cu degetele piciorului eşarfa şi să omute în spate. Exercitii
in apa: 1. Sărituri pe vârfuri 2. Mers pe partea laterală a piciorului 3. Din ortostatism: un membru
inferior rămâne fixat pe sol, în timp ce, celde-al doilea membru face cu ajutorul piciorului un unghi de
90 grade cu piciorul de sprijin. Se execută mişcarea de ridicare pe vârful piciorului II,apoi de sprijinire
pe partea dorsală a falangelor. Se revine in poziţie iniţialăfăcând trecerea pe vârful piciorului. ( mişcare
de balet). 4. Din ortostatism: pacientul este rugat să ţină membrele inferioare apropiateşi să incerce
răsucirea genunchilor spre lateral. Genunchiul drept spre parteadreaptă, iar cel stâng spre partea stângă.
Facand această mişcare se produce prin rotaţia externă a tibiei o ridicare a arcului plantar şi supinaţia
piciorului 5. Pacientul stă cu spatele la marginea bazinului şi se ţine de aceasta. Execută flexia coapsei
pe bazin la aproximativ 90 grade, cu genunchii inextensie si cu flexie plantară maximă. Din această
poziţie execută forfecăriale membrelor inferioare( dreptul sus şi stangul jos, apoi invers) III. Exerciţii
din înot. 1.Brat cu picioarele în supinaţie 2. Craw cu flexie plantară 3.Fluture cu flexie plantară şi
uşoară supinaţie a picioarelor 4.Picioare-spate: membrele inferioare execută forfecări uşoare menţinând
în permanenţă flexia plantră. Pacientul “bate apa” cu tălpile. 5. Pacientul îşi aşează toracele pe o plută
şi execută mişcări de adducţie şi abducţie ale membrelor inferioare 6. Pe burtă cu pluta(sub torace)
execută forfecări cu membrele inferioare insus şi in jos 7) Asigurat cu bagheta plutitoare în jurul
trunchiului, mişcări de pedalarea membrelor inferioare în apă. 8) Asigurat cu bagheta în jurul
trunchiului, mişcări de antepulsie şiretropulsie a membrelor inferioare. 9) Asigurat cu bagheta
plutitoare în jurul trunchiului, mişcări de abducţie şi adducţie a membrelor inferioare. 10) Din plută pe
spate, pacientul efectuează flexia copasei pe bazin şi agambei pe coapsă, cu flexie plantară; ajutat de
kinetoterapeut.