Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi

Inginereşti

Referat
Tema :
Talpa plată

A realizat : Bratovan Eudochia

Grupa : AfInE1601, anul II
Profesor : Nicolai Piscunov

Cahul 2018
Ce este piciorul plat, ce se intampla si cum se trateaza.

Mersul este un act esenţial în existenţa omului. Viaţa socială şi profesională

a fiecăruia dintre noi este condiţionată, în mare măsură, de ortostatism şi
locomoţie.

Platfusul – piciorul plat sau arcada căzută - este o condiție

medicală obținută p rin aplatizarea bolților piciorului, făcând ca suprafața tălpii să
vină în întregime sau aproape în întregime în contact cu solul. Este o deficiență ce
se încadrează în modificările structurale ale suprafeței de sprijin. Poate fi
unilateral sau bilateral. Suprafața de sprijin este reprezentată de fata plantară a
piciorului, comparată datorită formei anatomice cu o boltă. Aceasta se împarte în
două bolți longitudinale, internă si externă și una transversală, anterioară, mai
scurta. În timpul sprijinului, contactul pe sol se realizează în mod normal pe calcâi,
marginea externă a talpii si fața plantară a antepiciorului.

Piciorul plat trebuie considerat ca un răsunet local al unor perturbări ale

organismului, care ar slăbi rezistenţa la efort a aparatului musculo-ligamentar
neîngăduind piciorului să funcţioneze corect. Nu se poate spune că este afectat un
sex mai mult decât celălalt.
Clasificare:
-Piciorul contractat (dureri vii pe faţa internă şi plantră a piciorului) iradiate
in membrul inferior- contractură a muşchilor gambieri ce încearcă să menţină
bolta piciorului; mers pe partea externă a piciorului; proeminenţa tendoanelor
extensorului comun al degetelor contractat; semnul Gosselin (Durere intensa la
abductia membrului inferior): imobilitatea piciorului.
-Piorul plat fixat (mers dureros, cu sprijin pe marginea internă a piciorului un

2
de se constată artroză deformată)
-Piciorul plat reducibil (dureri la eforturi şi oboseală la mers, ortostatism
prelungit: axa mediană gambei face cu axa calcaneului un unghi obtuz deschis în
afară de peste 10°.
Cauzele care pot duce la apariţia piciorului plat sunt multiple şi variază,
fiind legate, în mare măsură, de condiţiile fiziologice, patologice şi sociale specifice
acestor perioade.
Aceste cauze se pot diferenţia în funcţie de vârstă astfel:
1. În prima copilărie :
-- factori familiali;
-- congenitalitatea;
-- primii paşi: a) mersul precoce
b) poziţia supinatorie
2. În a doua copilărie:
-- tulburări de creştere;
-- rahitism;
-- toxiinfecţii :a) poliomielita
b) intoxicaţiile în covalescenţă
3. În adolescenţă:
-- pubertatea;
-- slăbiciune musculară legată de creştere;
-- supraîncărcare: a) creşterea scheletică rapidă
b) efort profesional
c) amputaţie la un membru inferior
4. La adult:
-- profesii cu ortostatism prelungit;
-- obezitate;
-- viaţă sedentară

Piciorul plat congenital se dezvoltă în viaţa intrauterină, iar o parte din

cazuri au caracter familial. Aceasta stă sub influenţa unui factor endogen şi
apare, în general, înainte de naştere, însă mai frecvent la primele încercări ale
copilului de a merge.

3
 Piciorul plat care apare la copii dispare o dată cu vârsta, dar el poate să
rămână definitiv în contextul unor factori favorizanţi.
De asemenea, piciorul plat mai poate să apară şi datorită unor profesii care
solicită ortostatismul prelungit şi mersul pe distanţe mari.
În cazul piciorului plat sunt două categorii de leziuni: ale oaselor şi ale
muşchilor.
La nivelul oaselor capul astragalului începe să se încline în jos şi înăuntru
ducând la distrugerea ligamentului calcaneo-astragalian şi la alunecarea în sus a
scafoidului în timp ce calcaneul se răsuceşte în pronaţie. Oasele metatarsiene
suferă o mişcare de supinaţie care face ca faţa lor dorsală să privească cranial şi nu
înăuntru.
La nivelul muşchilor aceştia se atrofiază.Toate acestea determină dezvoltarea
osteofitelor şi a crestelor osoase.

Primul stadiu se caracterizează prin apariţia senzaţiei de oboseală, mai ales

după un mers îndelungat şi prin prezenţa uneu tulburări vasomotorii şi secretorii.
În al doilea stadiu durerile se accentuează şi încep să iradieze spre gambe,
genunchi şi şold îngreunând mersul şi făcând imposibil ortostatismul prelungit.
Apare contractura musculatură şi punctele dureroase la presiune.

4
 Stadiul al treilea se caracterizează prin existenţa unor procese de artroză
deformantă care accentuează durerea şi favorizează fixarea deformărilor.
Se întâlnesc frecvent şi manifestări neurologice. Mulţi bolnavi au picioarele
reci, violacee, cu transpiraţii abundente. Edemele maleolare apar uşor după
oboseală şi se observă în special la femei în jurul gleznei, dar este mai evidentă
deasupra marginii sau baretei pantofului.
În ceea ce priveşte simptomatologia generală, trebuie să remarcăm stările
psihice speciale pe care le crează piciorul plat. Prin durerile vagi, uneori
permanente şi fără cauză precisă, dă naştere la neurosteniforme. Bolnavii sunt
înspăimântaţi de impotenţa lor funcţională.
Printr-un control se realizează primul contact dintre medic şi pacient. De
aceea, importanţa sa depăşeşte simpla valoare a culegerii de date pur medicale,
deschizând o cale a cunoaşterii pacientului sub raport psihologic, social şi
educaţional, aspect deosebit de important în alcătuirea programului de recuperare,
mai ales a celui pe termen lung. Datele anamnestice trebuie să cuprindă date
generale despre bolnav, antecedentele acestuia, evoluţia bolii, cât şi să lămurească
sediul şi caracterul durerii, factorii care o ameliorează şi cei care o agravează, cât şi
impactul pe care îl are piciorul plat asupra stabilităţii şi mobilităţii bolnavului.
Doctorul ortoped va face o inspectie atentă a bolţii plantare, punând bolnavul
să stea într-un picior pe un plan tare şi dur cum ar fi o masă sau podea de ciment,
pe o scândură sau pe parchet. Ne vom da astfel seama care este gradul de
prăbuşire a bolţii.
Tot prin inspecţie trebuie să observăm şi insuficienţa musculară. Un semn
preţios, care poate pune diagnosticul încă din faţa în care prăbuşirea bolţii
plantare nu a devenit evidentă, este contracţiatendonului extensorului degetului
mare, care în unele cazuri se vede proeminând sub piele ca o coardă.

Picior plat - desen

5
 Dupa inspectie vine: examenul radiografic al piciorului plat nu este de obicei
necesar pentru punerea diagnosticului ajutând doar în următoarele cazuri:
-- la un bolnav care are o plantă plată şi la care nu suntem siguri că există şi o
prăbuşire a bolţii plantare
-- când există bănuiala unor procese patologice supraadăugate ( artroze, exostoze )
-- în faţa rarelor cazuri în care diagnosticul diferenţial este dificil.
Evoluţia bolii
În evoluţia piciorului plat s-au stabilit 4 perioade:
a) perioada 1 -- picior plat fără fenomene subiective;
b) perioada 2 -- picior plat reductibil la durere şi oboseală la efort;
c) perioada 3 -- picior plat contractat şi dureros;
d) perioada 4 -- picior plat rigid, ireductibil, cu fenomene de artroză.
Între complicaţiile care pot să apară se numără: degete în ciocan, exostozele
calcaneene.
Pronostic:
În cazul pacienţilor cu picior plat prognosticul este favorabil dacă se folosesc
talonatele (sustinatoare plantare).
Nefavorabil dacă nu se folosesc talonetele din timp iar platfusul poate ajunge
în gradul 4 adică prăbuşirea bolţii plantare.
Tratament .:
1.profilactic are o deosebită importanţă. La vârsta primilor paşi există câteva
principii de igienă, care nu trebuie să fie neglijate nici de medic şi, mai ales, nici de
părinţi.
Piciorul plat congenital trebuie imediat corectat şi tratamentul urmat un timp
îndelungat pentru că acesta nu se îndreaptă de la sine.
Din dorinţa părinţilor de a-şi vedea copiii mergând, există tendinţa de a-i
încuraja să se ridice cât mai repede în picioare. Copilul nu trebuie forţat să se
ridice din mersul său de-a buşilea înainte de a încerca el însuşi să se ridice şi să se
susţină. Nu trebuie uitat faptul că punctele de sprijin ale piciorului cum sunt
scafoidul, al doilea şi al treilea cuneiform, epifizele tibiei sau epifizele peroneului se
osifică abia în al doilea an de viaţă. Precocitatea poate aduce mari neplăceri.
Atunci când copilul începe să meargă este recomandabil să fie lăsat sa umble
şi să se joace cu picioarele goale, atât în casă, cât şi în grădină, într-un loc curat,
acoperit cu nisip şi îngrădit, special amenajat pentru el. În felul acesta este permisă

6
o mai bună dezvoltare a musculaturii plantare şi hrănirea tegumentului decât în
încălţămintea greu de adaptat piciorului copilului mic în continuă creştere. În plus
va putea astfel profita de aerul curat şi de soare care fac bine.
Este de asemenea recomandabil ca atunci când a mai crescut (în jurul vârstei
de 4-5 ani) să fie lăsat să alerge şi să se joace cu picioarele goale pe pământ tare,
micile neregularităţi ale solului contribuind la formarea bolţii şi la hrănirea ei prin
contracţia continuă a musculaturii plantare. În felul acesta îşi va dezvolta o bună
boltă plantară şi o formă frumoasă a picioarelor.
Cultura fizică şi sportul, aplicate metodic şi sub supraveghere medicală, trebuie
considerate ca mijloace de prevenire de prim ordin ale piciorului plat.
Gimnastica va fi, pe de o parte, un stimulent şi un puternic ajutor al dezvoltării
armonioase a întregului organism, iar pe de altă parte va tonifia musculatura
proprie a piciorului.
Cultura fizică trebuie efectuată cu plăcere, în aer curat, la soare, recreativ.
În perioada de creştere şi, mai ales, la pubertate, copiii trebuie supravegheaţi de
medic. Acesta trebuie să observe piciorul plat din timp şi să ia imediat măsurile
necesare.
2.igieno-dietetic
Regim igienic de viaţă –multă mişcare in aer liber plus factori naturali
-alergatul desculţ prin iarbă, nisip, pietriş -înotul, patinajul, schiatul)
-restricţii la sporturile:săritura în lungime, excursii pe distanţe foarte lungi,
ciclism
3.medicamentos cuprinde medicamente care să amelioreze durerile provocate
de piciorul plat, cât şi miorelaxante.
4. ortopedic- chirurgical
Ortopedic constă în punerea în aparat gipsat a piciorului afectat care se execută
conform regulilor după care se iau mulajele. Se va reduce mai întâi piciorul plat
corectând valgusul şi apoi se vor trage liber feşele gipsate după ce s-a căptuşit în
prealabil piciorul cu un strat subţire de vată şi s-a tras circular o faşă de tifon
moale.
Aparatul gipsat va mobiliza articulaţia tibio-tarsiană, întinzându-se până sub
genunchi, pe care îl va lăsa liber. Se va mula foarte bine atât bolta longitudinală,
cât şi pe cea transversală cu ajutorul podului palmei în timp ce se usucă gipsul.

7
 Aparatul gipsat va fi ţinut de bolnav timp de 20-30 zile, timp în care acesta va
sta în pat.
La scoaterea aparatului gipsat, dacă piciorul a devenit suplu şi reductibil, el va
fi apt pentru un tratament conservator. În timpul cel mai scurt el va purta
susţinător plantar, confecţionat după mulaj.
Susţinătorul plantar are rolul de a menţine bolta plantară fiziologică
normală a piciorului. El împiedică accentuarea deformării, fixarea şi apariţia
fenomenelor de incongruenţă, suprimând totodată durerea şi oboseala. Acest
susţinător nu-şi poate îndeplini rolul său decât dacă este perfect mulat după forma
piciorului corectat, altfel devenind un instrument de tortură pe care bolnavul nu-l
va putea suporta.
Ca o paranteză trebuie menționată importanța talonetelor sau a sustinatori
plantari, care trebuie sa fie individualizați după caz, realizați în urma unei
amprentări precise, manuale sau computerizate.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un susţinător plantar

sunt următoarele:
-- să ridice bolta plantară şi să protejeze piciorul;
-- să aibă exact forma piciorului corectat;
-- să fie elastic, astfel să se adapteze perfect mişcărilor piciorului;
-- să nu strângă piciorul ;

8
-- să nu ocupe mult loc în pantof;
-- să nu stânjenească forţa musculară, precum şi nervii şi vasele;
-- să nu fie greu ( circa 60 de grame ).
Bolnavul trebuie să evite pe cât posibil statul prelungit în picioare şi, dacă
este cazul, să renunţe la profesia sa care solicită un efort mare din partea
membrelor inferioare în schimbul uneia sedentare.
- chirurgical se adresează părţilor moi, oaselor şi articulaţiilor. Ca intervenţie
asupra părţilor moi s-a recondat deplasarea inserţiei muşchiului gambier anterior
pe osul scafoid, ca în felul acesta să se menţină bolta plantară.
Tratament- Pana la 4 ani este posibila vindecarea spontana. Dupa aceasta
varsta, sau chiar inainte se poate incepe gimnastica medicala si inotul. Sunt
contraindicate sporturile care presuspun ortostatism prelungit. Medicul va
recomanda familiei copilului urmatoarele:
- sa se realizeze igiena locala cu multa precautie copilul sa mearga ocazional cu
talpile goale si sa poarte incaltaminte fiziologica, exercitii de tipul: mers pe varfuri,
mers pe marginea externa a piciorului. Sa evite ortostatismul prelungit.
Dupa 4 ani: sustinatoare plantare de mentinere a boltii.
1.Tratamentul prin Hidro-termoterapie (tehnica efecte). Hidrotermoterapia
- este o metodă preţioasă pentru terapeut şi indiscutabilă pentru igienă.
Majoritatea bolnavilor cu picior plat au tulburări trofice care se traduc prin
transpiraţii abundente şi uneori fetide. O baie caldă de picioare în fiecare seară are
un dublu scop, acţionând favorabil prin mecanismele specifice hidroterapiei.
Se mai foloseşte şi proecţia de curenţi de apă caldă pe grupe musculare. În
cazurile de debilitate care favorizează piciorul plat se recomandă băile de soare, iar
pentru tonifierea musculaturii împachetările cu nămol.
2.Tratamentul prin Electroterapie (tehnica-efecte).
Electroterapia, prin multiplele sale tehnici, cu efect specific contribuie la
uşurarea suferinţei de picior plat.
Se va aplica tratament cu ultrasunet şi cu curenţi diadinamici.
Tratamentul cu ultrasunet se pote face în două feluri:
1 -- prin contact direct cu tegumentul, folosindu-se ca strat intermediar gel, ulei
sau vaselină.
În acest caz, capul emiţătorului trebuie să se plimbe pe tegument prin
intermediul gelului fără a se apăsa prea tare şi imprimând o mişcare circulară sau

9
liniară. Este important să se folosească o viteză cât mai mică a capului
emiţătorului. Trebuie să se urmărească ca în permanenţă să aibă un contact
perfect cu tegumentul şi să fie în poziţie perpendicular faţă de acesta.
2 -- prin contact indirect (în apă) când se interpune între capul emiţător şi
tegument un strat de apă.
3.Masajul, pe lângă efectul antalgic, este şi miorelaxant sau, dacă se doreşte,
poate fă şi tonifiant în funcţie de manevrele folosite. Poziţionarea bolnavului este
deosebit de importantă deoarece fiecare poziţie permite o mai bună abordare a
diferitelor structuri ce trebuie masate.
Masajul este un procedeu indispensabil oricărei reeducări. Este de necontestat
valoarea sa în ameliorarea circulaţiei locale, în favorizarea drenajului sanguin şi
limfatic al piciorului, în resorbţia edemelor, în ameliorarea nutriţiei ţesuturilor ca
şi în normalizarea tonusului muscular.
Masajul reprezintă ansamblul de mişcări manuale sau mecanice care
mobilizează metodic un ţesut sau un segment în scop terapeutic. În cazul piciorului
plat se va face mai întâi masajul regional, apoi zonal şi selectiv, în aplicarea sa
nefăcându-se separarea între masajul gambei şi cel al piciorului care ne interesează
în mod deosebit.
Efectele masajului:
Efecte locale:
1. Acţiune sedativă asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare şi articulare.
Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care stimulează
repetat extraceptorii şi proprioceptorii existenti.
2. Acţiunea hiperemiantă locală se manifestă prin încălzirea şi înroşirea
tegumentului asupra căruia se exercită masajul această acţiime se exercită prin
manevre mai energice care comprimă alternativ vasele sangvine.
3. Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea proceselor de resorbţie în zona
masată. Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază. Acest efect este benefic la
persoane cu insuficienţă venoasă periferică şi apare după manevre profunde care
conduc lichidul de stază de la periferie spre centru.
4. Kinetoterapie.
Şezând, rulăm talpa înainte şi înapoi pe rotiţele de lemn, aproximativ 3-5 minute.

10
 Şezând, cu picioarele pe un baston mai scurt, cu ambele picioare rulăm
bastonul înainte şi înapoi, aproximativ 3-5 minute. Şezând, prindem un serveţel
cu degetele de la picioare îl ridicăm în aer şi apoi îi dăm drumul, 30 de repetătări.
Şezând, cu talpa pe o minge mai moale, rulăm înainte şi înapoi piciorul, după
care prindem mingea cu degetele şi o ridicăm de pe sol, 30 de repetări.
Şezând, prindem o minge cu ambele picioare, o ridicăm de la sol şi apoi
revenim, 30 de repetări.
Şezând, alegem şi prindem câte o pietricică cu degetele de la picioare şi o
mutăm în lateral, până terminăm toata grămada şi apoi le muăm înapoi cu celălalt
picior.
Şezând, ridicăm călcâiul de pe sol şi rămânem în sprijin pe vârfuri, 30 de
repetări.
Şezând, strângem un prosop prin tragerea lui cu degetele de la picioare, 5-10
repetări.
Şezând, strângem o sfoară cu degetele de la picioare, 5 repetări/ picior.
Mers cu paşi mici în lateral pe un baston şi / sau pe un cerc, 5 repetări.
Mers pe vârfuri, 5 min.
Mers pe partea externă a labei piciorului, cu degetele strânse ( ţinând o pietricică
între degete), 5 min.
Urcat şi coborât pe scara fixă (spalier),treaptă cu treaptă, păşind pe mijlocul
tălpii, 5 repetări.
Sprijin pe genunchi, ducerea alternativă a picioarelor întinse înapoi, cu vârfurile
bineîntinse şi păstrând contactul cu solul, 30 repetări.
Stând pe genunchi, mâinile pe şold, vârfurile întinse, trecerea în aşezat pe călcâie,
30 de repetări.
Mers pe vârfuri pe un plan înclinat, 5 min.
Bicicletă de cameră, 10-15 minute.

EXERCIŢII DE RECUPERARE PENTRU PICIORUL PLAT

I. Exerciţii din gimnastică
1. Pacientul din şezând pe un scaun rulează cu planta o minge in toate direcţiile.

11
2. Pacientul din şezând prinde cu degetele membrului inferior o bucată de pânză şi
o ridică de pe sol

3. Din şezând: abducţia membrelor inferioare+ flexia genunchilor

+rotaţieinternă+supinaţie, astfel încât plantele celor două membre se privesc.
Seincearcă menţinerea in poziţie timp de 10 secunde.

4. Din şezând, pacientul execută flexia gambei pe coapsă şi flexia plantară

încercând să-şi atingă şezutul cu vârfurile degetelor.

12
5.Din decubit dorsal cu membrele inferioare în faţa unui spalier. Pacientulsprijină
planta uni membru pe a-2-a treaptă a spalierului. Celălalt membrurămâne pe sol.
Pacientul încearcă ridicarea feselor şi a trunchiului de pe planul solului,
împingându-se în treapta spalierului

6. Mers pe vârfuri. 7. Mers pe călcâie

8. Folosirea stepper-ului 9. Mers pe bicicletă

13
10. Din patrupedie: se asează o eşarfă între membrele superioare şi celeinferioare.
Pacientul incearcă să prindă cu degetele piciorului eşarfa şi să omute în spate.

II. Exercitii in apa:

1. Sărituri pe vârfuri 2. Mers pe partea laterală a
piciorului

3. Din ortostatism: un membru inferior rămâne fixat pe sol, în timp ce, celde-al
doilea membru face cu ajutorul piciorului un unghi de 90 grade cu piciorul de
sprijin. Se execută mişcarea de ridicare pe vârful piciorului II,apoi de sprijinire pe
partea dorsală a falangelor. Se revine in poziţie iniţialăfăcând trecerea pe vârful
piciorului. ( mişcare de balet).

14
4.Din ortostatism: pacientul este rugat să ţină membrele inferioare apropiateşi să
incerce răsucirea genunchilor spre lateral. Genunchiul drept spre parteadreaptă,
iar cel stâng spre partea stângă. Facand această mişcare se produce prin rotaţia
externă a tibiei o ridicare a arcului plantar şi supinaţia piciorului

5. Pacientul stă cu spatele la marginea bazinului şi se ţine de aceasta. Execută

flexia coapsei pe bazin la aproximativ 90 grade, cu genunchii inextensie si cu flexie
plantară maximă. Din această poziţie execută forfecăriale membrelor inferioare(
dreptul sus şi stangul jos, apoi invers).

III. Exerciţii din înot.

1.Brat cu picioarele în supinaţie

2. Craw cu flexie plantară

15
3.Fluture cu flexie plantară şi uşoară supinaţie a picioarelor

4.Picioare-spate: membrele inferioare execută forfecări uşoare menţinând

în permanenţă flexia plantră. Pacientul “bate apa” cu tălpile.

5. Pacientul îşi aşează toracele pe o plută şi execută mişcări de adducţie şi

abducţie ale membrelor inferioare

6. Pe burtă cu pluta(sub torace) execută forfecări cu membrele inferioare insus şi

in jos.
7. Asigurat cu bagheta plutitoare în jurul trunchiului, mişcări de pedalarea
membrelor inferioare în apă.

16
8. Asigurat cu bagheta în jurul trunchiului, mişcări de antepulsie şi retropulsie a
membrelor inferioare.

9. Asigurat cu bagheta plutitoare în jurul trunchiului, mişcări de abducţie şi

adducţie a membrelor inferioare.

10. Din plută pe spate, pacientul efectuează flexia copasei pe bazin şi agambei pe
coapsă, cu flexie plantară; ajutat de kinetoterapeut.

17