Sunteți pe pagina 1din 14

arhitectură comparată

S T O N E H E N G E -S A R M IS E G E T U Z A
O C O M P A R A Ţ IE R E V E L A T O A R E

În cadrul arhitecturii antice, realizările omului des­ lor, cum ar fi cele ale sumerienilor, ale egiptenilor, Tot în jurul anului 2 000 îen., se face cunoscută,
tinate ştiinţei naturii — cu precădere cele legate de ale chinezilor, ale precolumbienilor, ale locuitorilor în spaţiul carpato-balcano-pontic, închegarea vetrei
măsurarea şi reprezentarea pămîntului (geodezie), ca Britaniei, ca şi cele ale geto-dacilor. tracilor, cu ramura lor principală geto-dacii, din nordul
şi a cosmosului (astronomie) — ocupă locul cel mai în ceea ce priveşte zona carpato-danubiano-pontică Dunării. Cunoştinţele astronomice ilustrate de tem­
de seamă. (vatră a hyperboreenilor, a pelasgilor, a tracilor şi a plele circulare ale hyperboreenilor, unde fiul pelasgei
Odată cu explozia tehnologică şi informaţională se geto-dacilor, de pe teritoriul bătrînei Dacii), reali­ Latona — Apollo, zeul soarelui— îşi făcea apariţia la
impune o nouă optică în cercetarea ştiinţifică; ea zările omului, considerat în genere primitiv în acea fiecare 19 ani (ciclul anului metonic) se amplifică pe
solicită a fi abordată cu participare pluridisciplinară, etapă îndepărtată, a paleoliticului, ne surprind de linia .celor ale pelasgo-tracilor. Aceştia aveau cultul
ceea ce aduce muiaţii în cunoaştere, deci şi în cea a multe ori (cum ar fi toporaşele de piatră de 500 000 ani soarelui, al lunii, al apei, al întregului cer — URANOS
trecutului îndepărtat. vechime de pe Valea Dîrjovului — Oltenia); dar mal — ca şi al pămîntului — GEEA — pentru ca din sec.
împinsă de progresul ştiinţei, mai cu seamă din ales semne de pe silexuri sau de pe oase — rectilinii II îen> aceste cunoaşteri să se ridice pe o nouă treaptă
ultimii 30 ani, arheologia trebuie să apeleze la alte sau chiar ca nişte « m ire» precum cele de pe pereţii, — la concepţia astronomică unitară şi practică a geto-
discipline cum ar fi: astronomia, topografia, pedologia, peşterilor Cioclovina3 (paleolitic-aurignacian), Cuina dacilor.
geodezia, speologia, climatologia, mineralogia, biologia, Turcului şi Chindia (epipaleolitic4), Nucu (bronz)26. Totodată, la acest popor eminamente stabil, forţa
aerofotogrametria, teledetecţia, altimetria satelitară, Tismana (Latene). statală şi militară ca şi cultura şi civilizaţia s-au afirmat,
cronologia magnetică, etnologia, toponimia, mitologia Cu 2 000 de ani înaintea întemeierii Mycenei, în cu putere, mai ales sub domnia regilor Burebista şi
şi nu în ultimul rînd la arhitectură. Căci tot ce a realizat necropola neolitică de la Cernica, circa 500 schelete Decebal — şi tocmai în acel climat elevat al perioadei
mîna omului a avut la bază un plan (proiect) — în mintea au fost orientate, cu mare precizie, în unghiul de osci­ alexandrine, cînd şi ştiinţa lumii vechi, prin Aristarh,
lui sau materializat pe piatră, pe lemn, pe lut, pe ceară, laţie al răsăritului de Soare, la orizont, de-a lungul Erastotene, Hiparh, Poseidonios, Heron ş.a. este marcată
pe coajă de copac, pe metal, pe nisip sau pe pergament. anotimpurilor, pe parcursul unui an. Pe lîngă aceste de descoperiri importante în astronomie, în geodezie,
Dacă în interpretarea unei etape îndepărtate de creaţie observaţii solare ale omului preistoric, descoperite în în geografie, în matematică (cartografie)2, apar şi
artistică verdictele nu-şi au locul, mai ales că martorii Muntenia (cultura Boian), imaginea în ceramică neo­ se fac cunoscuţi şi iniţiaţii astronomi daci 8, Zamolxis
ce au supravieţuit, nu sînt totdeauna concludenţi, litică a « gînditorului » găsit în Dobrogea ca şi în Mol­ şi Deceneu.
în special pentru datare (monezi, ceramică), în domeniul dova (cultura Hamangia) — stă mărturie, de peste
unor creaţii ştiinţifice ale omenirii, cum ar fi cele des­ 6 000 ani, a atitudinii meditative a străvechiului trăitor Întorcîndu-ne, în timp, în epoca neolitică, în care se
tinate observatoarelor astronomice şi calendarelor — pe meleagurile noastre, scrutînd bolta cerului. îndeosebi încadrează realizarea celuilalt ansamblu astronomic,
ştiinţa de azi poate elucida definitiv unele lacune şi, de în neolitic, astronomia se perfecţionează în ceea ce cel de la Stonehenge, se constată că vechii locuitori
asemenea, poate contribui la deschiderea unor noi ori­ priveşte măsurarea timpului, stabilirea anotimpurilor, ai insulelor britanice, după 3 500 îen, încep să ducă o
zonturi în cunoaştere. a zodiacului, a calendarului, fără de care nu ar fi fost viaţă sedentară, practică agricultura, dar, mai ales, se
De aceea, poate nu întîmplător, în ultimii ani, în posibilă prima mare diviziune a muncii (în păstorit remarcă prin construcţiile lor megalitice, realizate
bătrîna Europă, pe pămîntul căreia sînt prezente şi şi agricultură). concomitent şi similar pe o largă arie, din insulele
azi cele două mari ansambluri astronomice antice, începutul astronomiei îşi are originea şi în Shetland şi pînă în Spania, construcţii mai vechi decît
oamenii de ştiinţă din Anglia1, în 1978, şi cei din Ro­ «cu ltu l soarelui», de factură abstractă, fără idoli, cele din sudul Europei (după cercetătorii englezi 1),
mânia2, în 1986, îşi materializează concluziile în scris, cu reprezentări geometrizante, de timpuriu întîlnite similare celor din Dacia36 Armemia, India10, Japonia—pînă
în urma unor ample analize multidisciplinare. Concluzii şi pe pămîntul Daciei, cu exemple din perioada de în Am erica11. Este epoca crom lechurilor — peste
care demonstrează că atît ansamblul de la Stone- început a epocii eneolitice la Stoicani-Aldeni sau din 900 de orbite, majoritatea circulare, formate din blocuri
henge cît şi cel de la Sarmisegetuza sînt mari epoca bronzului la Băneasa, Suceveni, Lişteanca, mai înfipte în pămînt, din care, cel mai vechi, pare cel de
complexe de observatoare şi calendare astro­ ales exprimate în ceramică. împins de nevoia de hrană, la New Grange (de la 3 300 îen, datat după mormîntul
nomice; cel puţin aceasta a fost intenţia de la « p ro ­ omul — observînd ciclul plantelor, dependent de ano­ din preajmă, iar cel mai mare e cel de la Averbury cu
iectarea» iniţială, chiar dacă ulterior au fost folosite şi timpuri — începe să practice o cultivare primitivă, 370 m diametru — ce împînzesc insulele britanice;
ca sanctuare de generaţiile care nu le-au mai cunoscut legată de «cultul solar» (după Mircea Eliade). Pe de ca şi cea a dolmenelor, cpnsiderate funerare, dar şi cu
destinaţia primară, pierzîndu-le sensul şi scopul originar, altă parte, fenomenul de «transgresiune neolitică»6, rol astronomic, precum şi a aliniam entelor de men-
ştiinţific. ce atinge un maxim la circa 1 500 îen., prin care nivelul hire, prezente pe zeci de kilometri (sau izolate), de la
în parcurgerea preistoriei stabilită de arheologi, oceanului planetar s-a ridicat (Marea Neagră cu peste Carnac pînă în Scoţia. în epoca ce urmează, a bronzului
prezenţa menhirelor (mai ales în aliniament), a dolme- 5 m peste nivelul ei actual), a perturbat aşezările umane, timpuriu (după 2 500 îen), se trece la o nouă treaptă
nelor, a cromlechurilor şi în special a observatoa­ provocînd ample inundaţii, rămase în memoria omenirii culturală prin apariţia poporului Beaker, ce migrează
relor şi calendarelor, fie ele megalitice sau microlitice sub denumirea de «potop». Şi în tradiţia chineză din Spania, prin bazinul Rinului, şi aduce cunoaşterea
— caie lasă să se întrevadă trecerea meteorică, de pare menţionat acest fenomen, care — potrivit codi- prelucrării bronzului, cultivarea orzului, o ceramică
cîteva secole, a unei civilizaţii de cunoştiinţe superioare, celui chinez Şuking — ar fi fost (după «10 zile cînd în stil original şi cunoştiinţe astronomice, ilustrate şi
aparent străină de « situ rile » respective — nu face soarele nu s-a culcat» — aşa-zisul « potop al lui Ogyges » prin realinierea pe care o dau Axei mari a lui Stone­
decît să surprindă şi să perturbeze o ierarhie stabilită, pomenit şi de tradiţia greacă, de la mijlocul mileniului henge. Acest fapt mai relevă un aspect: deşi vine de
cu atîta trudă, mai ales în neolitic. Pe de altă parte, II îen. Puternic impresionat, omul, care a supravieţuit, la distanţă, această populaţie se comportă în cunoştinţă
progresul ştiinţei îndepărtează omul de contactul direct nu a rămas pironit locului, numai în adorarea astrului, de cauză, ca în faţa unui mecanism astronomic familiar,
cu natura. Se observă pînă şi în astronomia modernă, hotărîtor pentru întreaga sa existenţă, ci a început să pe care ştie să-l folosească. Deci, se demonstrează,
că aceasta consacră mai puţin timp observării ritmu­ urmărească, mai stăruitor şi metodic, evoluţia Soarelui din nou, marea unitate, pe largi arii, a cunoştiinţelor
rilor sistemului nostru solar, decît studiului mecanis­ şi a Lunii, făcînd astfel primii paşi în astronomie, deci astronomice ale civilizaţiilor protoistorice, cu substrat
melor şi speculaţiilor spectaculoase, fizice, ale unor în ştiinţă. Ritmicitatea poziţiilor aparente ale Soarelui comun 9.
îndepărtate constelaţii. Deşi pare paradoxal, sub as­ şi ale Lunii, constatate pe bolta cerului, l-au determinat Potrivit concluziilor climatologi ce, ale profe­
pect astronomic, Pămîntul a rămas corpul cel mai puţin să le înregistreze, întîi în lemn, dar apoi, mai ales, în sorului H . H. L a m b 1, asupra emisferei nordice,
cunoscut din toate punctele de vedere. piatră, ca să dăinuie şi pentru generaţiile următoare; în jurul anului 2 000 ien, insulele britanice au bene­
Cunoştinţele astronomice au fost, din cele mai vechi aspect relevat şi de forma — ovală — a celor mai ficiat de un tim p mai favorabil, cînd temperatura
timpuri, legate strîns de cele geografice, pornind de la vechi orbite, alcătuite din pietre înfipte în pamînt, era cu 2°—3° mai ridicată faţă de anteriorii
epoci cînd vînătoarea şi culesul cereau cunoaşterea cromlechuri de tip precesional precum cele din 100 de ani, ceea ce înseamnă o durată mai m are
ariei de desfăşurare, trecînd la deplasările între comuni­ Suedia (de la Gettlinge — insula Oeland sau de la de cer senin, de mare calmă ca şi de zonă mai
tăţi mai stabile, proprii cultivării pămîntului, păstori- K'ăseberga6), din Dacia (de pe vîrful Rudele şi vîrful despădurită de cîmpie, la latitudini pînă la 60° N .
tului şi pînă la deplasările comerciale şi militare. Meleia7, din preajma Sarmisegetuzei), din Franţa (în Aşa cum a ra ţi cercetătorul englez, J. E. Wood
în toate aceste etape popoarele au avut nevoie de insula Călugăriţelor-Morbihan) sau din Britania (de la în cartea sa 1, acest fapt a creat condiţii favorabile
gnomonică, de metode astronomice şi de m ateria­ Cumbria lîngă Pensith1), ca şi de aliniamentele de men- pentru astronomii tim purii, care aveau posibi­
lizări de îndelungată dăinuire a observaţii­ hire, pentru poziţiile Lunii. lităţi practice mai bune decît azi, de observare
şi măsurare a m işcării aparente a Soarelui şi Şanţul ca şi valul interior (ce are diametrul de 98 m), triunghiul lui Pitagora în raportul laturilor de
Lum i, necesare mai ales în dezvoltarea agriculturii, prezintă o întrerupere, ca o intrare, pe direcţia N E, 5, 12, 13 (triunghiul 91—92—93, trasat cu roşu).
a păstoritului şi a transporturilor pe o mare — subliniată şi de 2 găuri (de pietre-reper). Aproape ime­ J. E. W o o d 1 arată că diagonala, probabil, ar
cu maree. diat concentric valului interior, urmează o circumfe­ fi putut servi ca bază pentru calendarul solar şi
De aceea, nu numai că au realizat ansamblul astro­ rinţă de 87,80 m diametru exterior, marcată de 56 ar indica răsăritul şi apusul Soarelui în timpul
nomic, megalitic, de la Stonehenge, cu rol şi de preve­ găuri (largi de 1,06 m, adînci de 0,76 m şi la circa 3,78 m anului, cînd acesta ajunge la jumătatea drumului
dere a fluctuaţiei fluxului şi refluxului, a eclipselor, interval între ele) numite, după descoperitorul lor din parcurs între solstiţii şi echinocţii, adică la datele,
ci, la 2100 îen, sînt capabili să aducă corecţii orientării 1966, găuri ale lui Aubrey Unghiul mediu între găuri pentru epoca noastră, de: 5 II; 6 V ; 8 V III şi
axei mari, realiniind-o, cum a făcut poporul Beaker. este de 6,429° faţă de centrul ansamblului — botezat 8 X I şi, respectiv, pentru epoca bronzului, de:
Primele referiri Ia Stonehenge apar în legendele convenţional centru Stonehenge I. La circa 79 m. de 2 11,^5 V, 6 VIII şi 2 X I . Iar G. S. H aw k in s1 consi­
populare; saga-urile irlandeze relatează şi despre uriaşii la acest centru, pe direcţie NE (50.25°), numită, în car­ deră că diagonala poate indica şi direcţiile de ră­
mării, agricultori şi constructori. Pe de altă parte, sir tea lui J. E. Wood, axa mare, se află o piatră mare, sărit şi apus ale Lunii, la staţionările ei secundare.
J. Lubok 10 arată, la 1873, că vechile populaţii Khods de 16 m înălţim e (un menhir), numită popular Heel Numai la latitudinea apropiată cu cea a lui Stone­
şi Tunguses, din Scoţia, aveau cultul Soarelui şi al Stone (Piatra călcîiului); piatra vizează centrul lui henge, aceste 2 alinieri formează aproape unghiuri
Lunii. Cea dintîi relatare, în scris, despre acest specta­ Stonehenge I şi are, în preajmă, spre N, alte 4 găuri drepte (89,42°). Şi G. S. Hawkins rem arcă despre
cular ansamblu, e făcută, la 1130, de către Henry de (cu diametru de 1,00 m şi la 20 m de valul circular), Stonehenge că se află, în acea porţiune îngustă
Huntingdon1 , ca apoi, la 1140, Geoffrey de Monmouth x, înşiruite pe direcţie perpendiculară faţă de axa mare. a emisferei de Nord, unde punctele de apus şi
în cartea sa — Istoria regilor Bretaniei — să prezinte Sînt găuri ale pietrelor-reper pentru direcţia răsăritului răsărit pe orizont ale Soarelui şi ale lunii, la
tradiţia, prin care, în sec. V e n, megaliţii, plini de vir­ de lună, în diferite perioade ciclice. Tot în dreptul declinaţia lor maximă, formează un unghi de 90°,
tuţi ai « Baletului Giganţilor» de pe muntele Killaraus, intrării, se află mai multe găuri mai mici ale pietrelor ceea ce arată că constructorii lui Stonehenge
din Irlanda, au fost aduşi la Stonehenge, de către moşte­ (montanţilor) reper, de pe drumul de acces (cause way ştiau să calculeze longitudinea şi latitudinea. La
nitorul tronului breton, Aurelius, la sugestia şi cu post holes), care e posibil să fi reprezentat marcarea alte latitudini, cele 4 menhire ar forma un parale­
ajutorul magiei astrologului Merlin, pentru a onora unor serii de observaţii sistematice asupra direcţiilor logram. G. S. Hawkins înclină să creadă că formează
memoria oamenilor săi, masacraţi de saxoni. solstiţiale ale Lunii. Diametrul cercului lui Aubrey şi unghiuri drepte numai dacă alinierile Soarelui si ale
distanţa de la centrul cercului (etapa Stonehenge I), Lunii ar fi fost, cunoscute în epocă, cu mult înainte de
Şi la originea realizatorilor lui Stonehenge, planează de găuri periferice, măsurată pe axul ce duce pînă la
numele hyperboreenilor, după referirea, făcută la anul construirea primei faze a lui Stonehenge I.
Heel Stone este în raportul 12/13, cu mare precizie. La circa 2 400 îen, soseşte în Britania poporul
40 i e n de către istoricul Diodorus Siculus — despre
scriitorul Hecataeus din Abdera-Tracia, care, în Importanţa orientării Axei mari a ansamblului Beaker, care realiniază monumentul, rotindu-i
sec. IV i e n, studia miturile şi fabulele hyperboreenilor, Stonehenge pe direcţia răsăritului de Soare, la axa cu 5° spre Est şi realizează, în tre două valuri
încă în circulaţie în Grecia şi-i considera că mai existau începutul verii (Sînziene), e descoperită în 1740, de pămînt, o cale largă de circa 16 m (Avenue,
ca popor în secolul VI î e n. de dr. W . Stukeley care arată că această direcţie pe care Heel Stone rămîne uşor dezaxat), cale ce se
este exact şi intenţionat marcată de Heel Stone, înscrie pe direcţia axei mari a lui Stonehenge, ca un
Din scrierile lui Hecataeus şi ale unor scriitori greci
ca şi dr. J. Smith 1, în 1771. acces de procesiune, din valea înconjurătoare a lui
şi latini (ca Pitagora, Herodot, Plinius, Mela, Vergiliu,
Cicero, Horatius, Pausanias, Strabo) rezultă că în 1964, profesorul de astronomie la U niversi­ Salisbury, către monument. Acum sînt executate
hyperboreenii trăiau în nordul Greciei, în regiunea tatea din Boston, Gerald S. Hawkins 13, reamintind şi cele două găuri (de pietre reper), tot pe axa căii
munţilor Ripae, dincolo de unde sufla Boreas, într-un caracteristicile anului metonic, prin care, la fiecare principale de acces (Avenue); tot acum menhirul
ţinut fecund, cu climă temperată, cu peisaje încîntătoare circa 19 ani, Luna plină cade pe aceleaşi date ale calen­ Heel Stone este înconjurat cu un mic şanţ, iar
(care era patria Latonei şi a fiului ei Apoi Io), locali- darului solar — peridiocitatea « saros » (ca şi eclipsele), spre centrul ansamblului, se implantează un cerc
zîndu-i deopotrivă într-o insulă numită Helixea sau ajunge la concluzia că numărul 56, al găurilor lui dublu, totalizînd 82 de pietre albastre (Blue Stone).
Thule (după Aelian) sau Ogygia (după Plutarh), ce se Aubrey, reprezintă un ciclu mare lunar, cuprin-
afla sub constelaţia Ursei şi . . . înaintea Celţiei. zînd 3 cicluri (m ici) metonice (de 19+19+18 = 56), Cercul mare din aceste pUtre-albastre e compus din
fapt care dă o exactitate valabilă pe secole, faţă 37 piese şi are diametrul de circa 26,20 m, iar cercul
Prezenţa a numeroase aspecte comune la cele două mai mic, înscris acestuia, format tot din 37 pietre al­
de cea socotită pe 19 ani sau 18 ani. Numărul 56
ansambluri, Stonehenge şi Sarmisegetuza, a frapat şi bastre, are diametrul de 22,60 m. Acesta din urmă
este şi numărul alchimiei ca şi masa izotopului stabil
pe cercetătorii străini, cum ar fi de amintit relevarea cuprinde în interiorul lui — un grupaj de 6 pietre, cîte
al fierului. Apollo, zeul Soarelui, apărea la fiecare 19 ani,
făcută, în 1982, de către astronomul Maurice Chatelain u , trei de-o parte şi de cealaltă a unui mic ax, ce se află,
hyperboreenilor, în templele lor circulare, arată lite­
colaborator NASA. de asemenea, pe direcţia axei mari. Centrul acestor
ratura greacă; totodată şi J. E. Wood 1, confirmîndu-i
La noi în ţară, de la arheologul D. M. Teodorescu 12, aspectul de observator lunar, arată şi faptul că două cercuri, concentrice, este cu 0,53 m mai spre
care arăta, în 1923, că descoperirea orbitei mari, cir­ găurile lui Aubrey, de la conturul interior al valului, Nord, pe axa mare, faţă de centrul cercului găurilor
culare, de la Sarmisegetuza, l-a purtat cu gîndul, din reprezintă, de fapt, poziţiile de răsărit de Lună, lui Aubrey, din faza Stonehenge I, iar razele lor sînt
primul moment, la Stonehenge, şi pînă la concluziile, probabil iniţial marcate cu ţăruşi (piIoane) de cu 1 metru, respectiv cu 3 m mai mici decît cercul de
din 1986, ale colectivului interdisciplinar de oameni de lemn sau de pietre deplasabile, după H aw k in s1, pietre sarsen, din faza III a lui Stonehenge. Razele cer­
ştiinţă militari 2, comparaţia pare întemeiată. care puteau permite şi prevederea anilor cu curilor de pietre albastre de 11,30 m şi 13,10 m sînt
înainte de a trece la analiza geometriei elementelor eclipse. apropiate dimensiunilor corespunzătoare de 11,23 m
ansamblurilor din Britania şi Dacia, comparînd cu pre­ II. La circa 2 800 îen, au fost implantate 4 pietre şi 13,21 m, care duc la perimetrele de 34 m şi 40 m.
cădere alcătuirea dominantă, principală, a cercului de m ari, verticale (menhire — numite Station Stone), Realizarea acestui cerc dublu de găuri (care de altfel
blocuri sarsen (notat cu X ) cu cea a calendarului mare care formează, prin axele care se creează, unindu-le n-a fost niciodată terminat complet şi apoi, mai tîrziu,
circular (notat cu I) — se impune o descriere a lor. două cîte două, un dreptunghi perpendicular pe chiar dezafectat — de ex, cercul al doilea de pietre
Vom începe cu cel de la Stonehenge, aşa cum rezultă intrare, cu laturile lungi de 79,50 m, laturile scurte albastre n-a fost niciodată completat) reprezintă lucrarea
după ultimele analize, ridicări şi etapizări, făcute de de 34,30 m şi diagonala de 86,20 m. Laturile scurte ale majoră a acestei faze, mai ales datorită distanţei de la
cercetătorii englezi, sintetizate în cartea profesorului dreptunghiului sînt paralele cu axa mare a lui care proveneau pietrele albastre; adică de la carierele
John Edwin W o o d 1, din Oxford, care remarcă Stonehenge, ce are orientarea de 50,25° faţă de din muntele Prescelly — Walles de sud, de unde, în
faptul că acest monument poate fi considerat nord şi reprezintă (aşa cum arăta R. Edvard Duke1, afară de desprinderea, fasonarea şi implantarea acestora,
ca un prototip preistoric al observatorului din la 1846), direcţii solsitiţiale ale răsăritului de ce aveau circa 5 tone fiecare, problema cea mai grea
(chiar pentru epoca noastră) rămînea transportul.
Greenwich. Soare la Sînziene, cît şi ale apusului de Soare de la
începutul iernii. Laturile lungi ale dreptunghiului Trebuiau, deci, parcurşi circa 400 km pînă la platoul
sînt aliniate pe direcţia răsăritului şi apusului Salisbury, cu traversări de rîuri şi apoi calea marină,
Lunii, cînd aceasta se găseşte la staţionarea ei de coastă periculoasă, a Britaniei.
principala şi, respectiv, secundară.
III. a. La circa 2100 îen, Stonehenge ia o înfă­
Din cele 4 menhire ce trasează acest dreptunghi — ţişare spectaculoasă prin im plantarea într-o
STONEHENGE Ia cele două notate în cartea lui J. E. Wood 1 cu nr. 92 formă circulară (cu diametrul exterior de 31 m) a
şi 9 4 — nu se mai păstrează decît forma găurii lui 92, 30 megaliţi de circa 25 tone fiecare, legaţi sus, la
dar se mai vede şanţul şi valul, cu care numai aceste 4 m înălţime, continuu, cu lintouri. Acest cerc de
Ca şi multe alte monumente antice, ansamblul de la două pietre erau înconjurate. (Poziţia exactă a pietrei 30 pietre verticale (din care numai 17 au mai rămas în
Stonehenge a fost construit şi reconstruit în diferite 94 nu e cunoscută). picioare şi 6 lintouri, după roca din care au fost desprinse
perioade, în cadrul cărora profesorul Richard Atkinson 1 Simetria menhirelor în relaţie cu intrarea, acoperirea (care e un aglomerat din nisip cu un ciment natural, ca
— o autoritate în materie — determină următoarele unor găuri (din cele ce fac parte din cercul lui Aubrey) de ex siliciu sau oxid de fier — rocă sarsen — de la
etape; cu movilele pietrelor de la 92 şi 94 ca şi cele două centre Marlborough Downs, ce apare în mod natural în masi­
I. La circa 3 100 îen, Stonehenge a fost alcătuit geometrice diferite arată că realizarea lor a fost făcută vele riverane zonei, la 30 km nord de cîmpia Salisbury),
la început dintr-un şanţ circular străjuit de două cu cîteva sute de ani mai tîrziu decît cea din Stonehenge I. a fost numit cercul Sarsen, (notat în planuri cu X ) .
valuri, unul interior, mai vizibil, de circa 2 m înălţime După profesorul W illiam E. D ib ble1, de la Young Lintourile prezintă o execuţie deosebită, sînt arcuite
(judecînd după mărimea şanţului), şi altul, exterior, U niversity din Birgham -USA, dreptunghiul for­ şi prevăzute cu 2 găuri, în partea de dedesubt, ca astfel
greu perceptibil, care închidea o circumferinţă de mat de cele patru menhire, notate cu nr. 91, să se realizeze o închidere foarte bună cu părţile supe­
115 m diametru. 92, 93 şi 94, a fost astfel ales încît să poată încorpora rioare ale pietrelor verticale. 67
4 '

^ASAHI' SOARE
fchiV6>

ARC Pfc ORIZON"1 ot


6 a°0 î> Î n CADRU.
CÂRUIA POATE
PÂSÂRi SOARELt
.A a ’ i TUDINE*
>■ «■» 3 0 '

L tN lu D lN t 960 n
ONG'TUDINI ?3°18 ^

STONEHENGE-BRITANIA 5ARMISEGETUZA-DACIA

Lateral, lintourile sînt legate între ele prin proemi­ III. c. De la circa 1 600 îen, la 450 îen, este etapa optică asupra posibilităţilor intelectuale ale omului
nenţe şi găuri formînd un colier continuu de piatră şi, propriu-zisă a construirii din pietre albastre (Blue- din acele îndepărtate tim puri.
astfel, întregul realizează o foarte sigură formulă de stone) şi anume un cerc cu diametrul interior de22,80 m, în 1964, profesorul american de origine engleză
structură, mai familiară de obicei metalului. Din 1771, alcăuit din 59 pietre şi circumscris, în preajmă, cercului G. S. H ăw kin s13, după multiple analize la faţa
dr. Sm ith1 considera cercul sarsen — un calendar. de pietre sarsen şi de asemeni o potcoavă şi ea în­ locului, procedînd la un examen şi pe ordinator
De aceeaşi etapă, ţine şi realizarea celor mai scrisă în interiorul potcoavei tril iţi lor Sarsen şi formată (care timp de un an a arătat că Stonehenge reperează
mari pietre, din întreg ansamblul Stonehenge, dispuse din 19 pietre. Elipsa din care face parte potcoava are toate poziţiile semnificative ale Lunii şi Soarelui, precum
în formă de potcoavă (cu deschiderea, capetele, spre axa mare de 22,40 m şi axa mică de 14,10 m, cu deschi­ şi variaţiilesezoniere, caşi eclipsele),ajunge laconcluzia
Heel Stone, unde înălţimea lor creşte pînă la 5 m peste derea tot spre Stone Heel. Dezafectată pe parcurs, că făcînd funcţiunea de observator şi de calendar
lintouri ajungînd de la 6,10 la 7,30 m). Potcoava e potcoava de pietre albastre pare să fi fost tot din triliţi, Stonehenge e, de fapt, un ansamblu astronomic
alcătuită din 10 blocuri verticale, tot din rocă după urmele pe care le mai păstrează unele pietre ver­ complex.
sarsen, de circa 50 tone fiecare, grupate în 5 perechi, ticale.
acoperite cu 5 lintouri şi formînd ca nişte dolmene, O ultimă piatră mare culcată în interiorul pot­
numite de cercetătorii englezi triliţii sarsen. Trei din coavei de bluestones, dar nu chiar în centrul ei, este
aceşti triliţi îşi mai păstrează poziţia iniţială; prof. A ltar Stone (Piatra altarului), adusă de la aceeaşi SARMISEGETUZA
A. T h o m s1 arată că ei fac parte dintr-o elipsă distanţă ca şi pietrele albastre şi care, iniţial, era ver­
perfectă. ticală şi probabil avea şi o pereche.
Axa elipsei coincide cu cea a întregului monument, înainte de a trece la descrierea ansamblului de la
încadrarea cronologică şi funcţională a ansamblului
iar centrul ei este la 1,24 m, spre NE (înspre Heel Sarmisegetuza numită local T u za39, Cetăţeaua sau
de la Stonehenge a suscitat multe şi diferite opinii,
Stone), faţă de centrul cercului sarsen. Grădiştea Muncelului, cîteva consideraţii istorice şi
în ce priveşte originea realizatorilor, la 1620, arhi­
de nomenclatură.
Menţinînd orientarea axei în linie cu răsăritul tectul Inigo Jones, trimis de regele James I să-i ridice
Soarelui la începutul verii, triliţii au rolul de planurile, ajungea la concluzia că este un templu roman; Sarmisegetuza apare mai cunoscută, în jur de anul
a observa m işcările Soarelui şi ale Lunii. la 1666, John Aubrey1 îl atribuia Druizilor, ca şi Dr. 1800 u , prin căutătorii de comori, care, făcînd desco­
W . Stukeley 1 , la 1740, pentru ca, abia la 1901, să i se periri monetare de larg răsunet, atrag atenţia auto­
O piatră mare e culcată în partea de SE a intrării rităţilor. Din aceste tezaure, de mii de piese de aur,
lîngă val, numită popular Slaughter Stone (Piatra de găsească m ărturia vechim ii sale multimilenare,
prin descoperirea profesorului W . Gowland a aflate la Grădişte, sînt şi cele 1412 monede de tip
sacrificiu), care probabil, iniţial, fusese în poziţie verti­ KOSON (K O E N ) 28, din care mai supravieţuiesc 142,
cală. Se crede că a avut pe partea cealaltă a intrării, 45 topoare şi ciocane de piatră, sub stratul roman.
găsite numai în Dacia.
spre NV, tot lîngă capul valului, o piatră pereche cu ea. încadrat apoi şi pe baza analizei cu carbon radioactiv,
între sfîrşitul epocii neolitice şi cea a bronzului Primele săpături sistematice le-a făcut, la 1923,
III. b. Faza este marcată de realizarea a 2 spirale tim puriu, continuă să intrige destinaţia sa, la care arheologul clujean D. M. Teodorescu 12. Din anul 1949,
(fiecare spirală construită din 2 semicercuri) — a cîte fiecare generaţie de cercetători, cu toată circumspecţia lucrările cresc în amploare şi intensitate, datorită
30 găuri (numite Y şi Z holes), în afara cercului sar­ arheologilor, determina tot mai mult rolul său astro­ colectivului de arheologi clujeni de sub conducerea
sen, corespunzînd radial (afară de a 8-a; celor 30 me- nomic. în ultimii 20 ani, o pleiadă de cercetători profesorului Constantin Daicoviciu u .
galiţi sarsen. Semnificaţia lor nu e cunoscută încă. englezi (dintre ale căror studii ample trebuie Deşi s-au depus mari eforturi pentru desvăluirea
Această etapă reprezintă şi cadrul de pregătire al pie­ citate cel puţin cele ale profesorului A. Thom 1 acestei vaste zone (de peste 200 km 2) de complexe de
trelor albastre, posibil înălţate în interiorul potcoavei de la Universitatea din Oxford şi ale familiei fortificaţii dacice, în cadrul cărora Sarmisegetuza se
t ri Iiţi lor sarsen, unele cu urme de a fi fost triliţi şi apoi sale) ajung la concluzii documentate ştiinţific detaşează ca un centru major, prin importanţă şi la scara
demontate pe parcurs. (matematic, astronomic), care aruncă o nouă ţării, multe zone nu au putut fi abordate încă, iar altele
1. Stonehenge — vedere generala (după « Grandes de- Numite, la data descoperirii lor, global, « Sanctuare », arcuit în jos, pe faţa lor externă şi prezintă următoarele
couvertes du XX-e s/ec/e», Louis Leprince-Ringuet et consider m ai judicios, cel puţin pentru a lcă tu irile dimensiuni actuale: de 0,80—0,90—0,99 m lungime,
colab. Lib Larousse, Paris, 1956) de p iatră m ai avansat cercetate, să fie încad rate 0,47—0,49—0,50 m lăţime (grosime) şi 0,43—0,45 m
2. Detaliu — Stonehenge (foto ing. Mioara Sigheti, 1979) într-o p rim ă fază în : înălţime.
3. Stonehenge — cerc — tril iţi sarsen (după « Myste-
rious Britain »,janet and Colin Bord, Ed. Paladin —Granada, • C alen d are (în o rb ite circu la re ca I, J, K)
Londra, 1978) • A lin ia m e n te (convergente ca A — B, C , D, E,
G - H ) . precum ş i: I a. A l doilea C E R C , tot din pietre de and ezit,
• C a le de acces L (cu trepte şi evazare), pavaje locale (de circa 200 kg fiecare), avînd diametrul cu un metru
(p latform e), în g ră d iri F mai mic decît primul cerc exterior (de care este alipit),
• Z id u ri specifice (masive murus dacicus) cuprinde 210 p ietre, d istrib u ite în 30 sectoare
au ajuns la o cunoaştere incompletă, fapt care face • T u rn u ri M (înglobate sau izolate) egale, realizînd un ritm constant de 6+1 pietre; ritm
dificilă, deocamdată, determinarea vechimii lor. A n sam ­ • C an ale (de scurgere, de alimentare), podeţe de marcat prin 30 lespezi paralelipiped ice (praguri),
blul de la Sarm iseg etuza se compune dintr-o piatră. uşor convexe, de dimensiunile: 0,52—0,60 m lungime,
cetate de form ă oarecum hexagonală (ale cărei 0,19—0,21 m lăţime (grosime) şi 0,45—0,50 m +
Indicativele obiectivelor de A —C, B, D, E, F, G —H 0,20—0,25 m în pămînt (0,65—0,70 m înălţime totală);
ziduri groase de > 4 m încheie o incintă militară de respectă pe cele date de profesorul Hadrian Daicoviciu 17;
circa 3 ha) şi o parte num ită « s a c r ă » , în afara precum şi de 180 stîlpi de 0,245—0,255 m lungime,
pentru cele care nu aveau indicativ au fost date, în 0,18—0,20 m lăţime (grosime) şi 1,00—1,05 m + 0,20 —
acesteia, ce se desfăşoară pe o suprafaţă aproximativ continuare, literele: I, J, K, L şi M.
similară, în special pe terasa a X şi a X I, după investi­ 0,30 m cepul (1,20—1,35 m înălţime totală, din care,
gaţiile făcute pînă acum. Ansamblul de la Sarmisegetuza a suscitat, în timp, pentru stabilitate, în pămînt 0,70—0,75 m). Stîlpii se
multe şi ample studii 12»14.17.21, cărţi19»22»23, dar pentru ridicau cu 0,50—0,60 m peste nivelul antic, la partea
d esvelirea ta in e lo r lui com plexe este necesară superioară se terminau (după H. Daicoviciu 17), cu un
ep u izarea inv estig aţiilo r arheologice şi rid ica re a cep paralelipipedic, de 0,10 m înălţime, iar faţa lor
topografică, de d etaliu, a în tre g ii zone. Analiza exterioară se află lipită de cea a blocurilor cercului
de faţă se opreşte asupra acelor obiective care au ajuns exterior de andezit. Diametrul interior (măsurat pe
să beneficieze de ridicarea exactă a specialiştilor mili­ faţa exterioară a stîlpilor, distanţaţi între ei, la 12—
tari, verificată prin distanţe şi unghiuri. 13 cm) este de 28,02 m.
O rb ite lo r circu lare , după cum vom vedea mai jos, A şa cum se a ra tă în « M ă rtu rii g eo d ezice» 2 cei
prin efo rtu rile a nenum ăraţi ce rce tă to ri rom âni 180 stîlpi rep re zin tă cercul celo r 5 planete (M ercu r,
şi s t r ă in i15»16, le-a fost d esvăluită funcţia a stro n o ­ Venus, M arte, Ju piter, S a tu rn ) care parcurg şi
m ică de o bservatoare şi calendare, cum a r m e rita ele cele 36 p o ziţii ale zo diacu lu i, ad ică în total
să fie n um ite, cel puţin de azi în a in te. cu cele 180 p o ziţii ale lo r. A ce astă configuraţie şi
elem entele n um erice co respun zăto are atestă
cunoaşterea de către d aci, a sistem ulu i de num ă­
rare sexagesim al, a p ro p rie tă ţilo r ce rcu lu i, iar,
din punct de vedere a stro n o m ic, a calen d arulu i,
m ăsu rării tim p u lu i, plan etelo r şi co n stelaţiilo r.

I. C A L E N D A R U L M A R E C IR C U L A R (numit de
arheologi « Marele sanctuar circular, » « Rotonda, » I b. Cu C E R C -u l al tre ile a , calendarul mare
« Sanctuar calendar VI ») este a lcă tu it din 3 ce rcu ri circu la r (I) începe să-şi d eterm in e a xele principale
concentrice şi o incintă în fo rm ă de potcoavă de o rie n ta re : axa m are pe d irecţia de 123° faţă
în ch isă. de nord (a răsă ritu lu i de so are, de acum circa 2000
C E R C U L e x te rio r, din piatră de a n d ezit, cu ani, Ia22 X I I — so lstiţiu de iarn ă) şi perpendiculara
diametrul exterior de 29,426 m (azi deformat uşor pe ea, la 2 2 ° faţă de nord — axa tra n sversală ;
către E —SE cu circa 0,50 m, prin lăsarea terenului, axe m arcate prin interm ediul a patru praguri
în timp), este fo rm at din 104 (in situ 99) blocuri de p iatră , din calcar conchilic — am plasate opus,
p aralelipiped ice, îngrijit croite, uşor arcuite şi strîns două cîte două.
lipite unele de altele, realizînd un colier continuu Pragurile de pe direcţia axei transversale au circa
perfect închis. 1,30 m lungime şi sînt formate din 3 pietre aliniate de
Blocurile de andezit, în greutate de < 500 kg fiecare» circa 0,40 m lungime, circa 0,50 m lăţime şi 0,25—
sînt aşezate direct pe nivelul antic al terasei a Xl-a 0,40 m înălţime, iar pragurile de pe direcţia axei mari
(faţă de restul calendarului mare, care este cu circa au circa 2,20 m. lungime şi sînt realizate din 4 pietre
20 cm mai sus); au suprafaţa netedă, cu o teşitură a de circa. 0,50 m. lungime şi tot atît lăţime, iar înălţimea
muchiei exterioare, un brîu subţire de 12 mm, uşor de 0,40 m. 69
STONEHENGE

c S 10 15 ZOra
ir.-W- M - U - M J ' « v M

A ce ste 4 praguri de p iatră îm p a rt cercul al în 1987, o platfo rm ă (in tr a re ) din blocuri de p iatră Ia solstiţiul de iarnă, la 123° faţă de nord), alcătu ită
tre ile a , al cărui diametru este de 20,07 m, în 4 sectoare de circa 1,25 m lăţime, 7,00 m lungime şi 0,30 m peste din 13 găuri cu stîlp i.
distin cte, d em arcate în total de 84 găuri (cu dia­ teren. în că din 1966, inginerul clujean A . Popa 18 sus­
metrul de circa 0,40 m — repartizate la circa 0,25 m I c. in cin ta , în fo rm ă de P O T C O A V Ă , închisă, ţin ea că o rien ta rea potcoavei (absidei) cen trale
şi cu cîte 21 găuri pe fiecare sector) şi m arcate la rîndul se găseşte în partea centrală a calendarului mare m archează răsă ritu l S o arelu i la 22 decem brie,
lor, de stîlpi de lem n, cu secţiune circulară în pămînt, circular (I) şi se în scrie pe aceleaşi axe, m arcîndu-le ca apoi, în 1983, să fie d ete rm in a tă categ o ric de
căm ăşuiţi cu plăci de tera co tă peste o lipitură de o rien ta rea prin fo rm a ei (ce face parte dintr-o specialiştii m ilita ri 2;20, ca lin ie so lstiţia lă , avînd
lut. Stîlpii erau înfipţi în pămînt, cam la 1,30—1,45 m elipsă, a cărei axă lungă, limitată la 8,57 m, este înscrisă d ire cţia de 123°, a ră să ritu lu i de so are la sol­
adîncime (stabilizaţi ia baza şi de prezenţa, la fiecare pe axa mare de pe direcţie 123°, iar axa scurtă, de stiţiu l de iarn ă.
stîlp, a unui bloc de calcar conchilic), şi aveau, după 6,70 m, pe axa transversală, Ia 33° faţă de N), ca şi Axa mare a potcoavei trece exact prin a 11 gaură
H. Daicoviciu 17, o înălţime de circa 3,00 m deasupra prin două praguri de p ia tră . (respectiv, stîlp) a absidei, ca şi prin a 7-a gaură (stîlp)
solului, ajungînd la o lungime totală de cca 4,30 m. A ce ste praguri de p ia tră , din ca lca r, îm p a rt a închiderii potcoavei, confirmîndu-şi rolul de axă
în fiecare stîlp, erau înfipte 9—13 piroane de fier, cele 34 găuri cu stîlpi a le potcoavei în : A B S ID A m are a în treg u lu i com plex al calendarului.
cu capul gros, terminat printr-un inel 17. Pe d irecţia P R O P U IU - Z IS Ă (de potcoavă deschisă), fo rm a tă Cele 2 praguri sînt alcătuite din cîte 2 pietre de
S E , la circa 1.00 m în afara cercului exterior al calen­ din 21 găuri cu stîlpi şi Î N C H I D E R E A potcoavei circa 0,60 m lungime, 0,50 m lăţime şi 0,35 m înălţime,
darului mare I, arheologul I. G lo d ariu descoperă, (dinspre direcţia de răsărit a Soarelui, la 22 decembrie, iar axa tra n sversală trece exact printre aceste 2
SARMISEGETUSA

71
pietre, axa ce se află la 2,47 m de la linia găurilor punctele caracteristice determinate de anumite feno­ 4. Detaliu — Sarmisegetuza, calendar mare circular I,
de închidere ale potcoavei dinspre SE. Potcoava este mene astronomice, la momente anume legate de depla­ de andezit (ritm 6+1 x3 0 , vizibil în cercul la), descris
reprezentată astfel de 34 găuri, cu diametrul tot de sarea soarelui pe ecliptică. la pag. 69, ultima coloana)
circa 0,40 m, în care erau împlântaţi acelaşi gen de Pentru cercetarea de specialitate, astronomică, citez 5. Sarmisegetuza — calendarul mare circular I, alinia­
stîlpi, de lemn, cămăşuiţi cu ceramică şi de aceleaşi din «M ărturii geodezice2 »: «înainte de a trece la mentul de andezit D (cu 5 pietre), cadranul solar de andezit
dimensiuni şi fundare ca şi la cercul al 3-lea (Ib), dar observaţii astronomice de teren, s-a calculat azimutul K şi Ac-ul sau din 16 blocuri
mai puţin înalţi, probabil de 1,50—2,00 m peste sol, Soarelui pentru cele două momente ale solstiţiului
plus 1,00 m în pămînt, precum şi de cele două praguri — de vară şi de iarnă — ale anului 60 i.e.n. (Aproxi­
din piatră, de 1,30 m lungime, amplasate opus, pe direcţia mativ jumătatea perioadei domniei lui Burebista, cînd
de 33°, a axei transversale. Colectivul de m atem ati­ se poate presupune că sanctuarul de la Sarmisegetuza
cieni dr. ing. Şerban Bobancu 19, Cornel Samoilă era deja construit). Pentru determinarea azimutului punctele de mijloc ale pragurilor (de piatră) cercului
şi Em il Poenaru, de la Universitatea din Braşov, a fost necesară deducerea declinaţiei Soarelui (adică interior şi ale potcoavei. Pentru siguranţă şi control,
consideră cercul exterior format din 104 blocuri unghiul pozitiv spre nord şi negativ spre sud cuprins observaţiile au fost efectuate în două momente diferite
ca simbolizînd secolul dacic, ce este un multiplu între direcţia spre soare şi planul ecuatorial ceresc), — la solstiţiul de vară (21 iunie) şi la echinoxul de
al ciclului de 13 ani (13x8 = 104), dată la care cu formula: toamnă (23 septembrie). Rezultatele obţinute pentru
era necesară şi corelaţia calendarului, diferenţa azimutul unui reper dinainte fixat, implicit pentru
ajunglnd la o zi. So = 23°27’08,\ 26—0” ,4684 t0l stabilirea nordului geografic, au fost practic identice.
După specialiştii m ilitari 2»20, « Numărul de prin care s-a obţinut influenţa precesiei în înclinarea Odată nordul geografic materializat, s-au măsurat
36 elemente constitutive ale potcoavei — 34 stîlpi eclipticei pe ecuator (respectiv în declinaţie), în raport unghiurile de orientare ale celor două axe ale sanctu­
plus 2 praguri — reprezintă simbolic poziţiile pe cu epoca (t0 = 1900), la care se raportează aplicarea arului, obţinîndu-se următoarele valori: 33° pentru
care Soarele le înscrie traversînd brîul conste­ formulei. axa mică (transversală) a potcoavei şi 123° pentru axa
laţiilor zodiacale, fiecare constelaţie zodicală din Pentru cazul Sarmisegetuza extrapolarea s-a făcut mare, principală, a acesteia.
cele 12 este formată din 3 părţi echivalente în înapoi pentru o perioadă de (1900 e.n. + 60 i.e.n.) Este evident că această ultimă axă a constituit direcţia
timp, separat, cu un număr de 10 zile. Simbolic ani, pentru t = 1960 ani. de orientare a întregului complex. După cum se observă,
deci potcoava ar reprezenta anul de 12 luni, cu Evident că termenul t a căpătat sensul pozitiv. Astfel valoarea orientării este apropriată de valoarea obţinută
36 săptămîni, în fiecare coloană — săptămîna de s-a dedus declinaţia soarelui pentru anul 60 i.e.n. pentru solstiţiul de iarnă a anului 60 i.e.n.; o diferenţă
10 zile, deci o imagine a m işcării Soarelui prin ca fiind egală cu 23°42'26", 32. Avînd la dispoziţie de cîţiva ani în plus sau în minus nu influenţează asupra
cele 36 poziţii ale sale, printre constelaţiile zodi­ latitudinea locului, Sarmisegetuza = 45°37’30” , s-au rezultatului. O cercetare atentă conduce ia afirmaţia
acului. Calendarul mare circular I — piesă de calculat azimutele celor două momente solstiţiale (de că cele două valori sînt de fapt identice, aceasta,
bază a întregului complex, ce apare ca o imagine vară şi de iarnă), ca fiind 54°55' şi respectiv 125°05\
a sistemului interplanetar — prezintă într-o formă A urmat etapa observaţiilor astronomice de teren
expresivă şi originală concepţia geto-dacilor cu şi a prelucrării acestora, rezultatele trebuind să confirme
privire la Univers, timp, anotimpuri, aritm etică sau să infirme pe cele obţinute teoretic. Observaţiile
şi geom etrie.» astronomice asupra Soarelui s-au efectuat cu un teo- 6. Calendar mare circular I, calendar mic circular J,
Pe lîngă funcţia de calendar, argumentul decisiv în dolit, de mare precizie (tip DKM-3A), fixat pe verticala de andezit şi aliniament E (cu 3 x 6 tamburi de andezit)
stabilirea funcţiei de observator astronomic trebuia centrului geometric al sanctuarului, determinat de 7. Detaliu cadran solar K (foto 4 şi 7 ing. Mihai Albotă,
să fie furnizat de orientarea axelor edificiului către intersecţia celor două axe principale, materializate de 1983)

72
C A D R A N U L S O L A R (numit de arheologi
«A ltar» sau « Soare de andezit ») este fo rm at dintr-un
D IS C din p iatră de and ezit (cu diametrul de 6,98 m
şi gros de 0,30 m) şi cu un A C de p iatră (de 9,60 m
lungime a lcă tu it din 16 blocuri de and ezit de 0,50_
0,70 m lungime, cca 0,40 m lăţime medie şi 0,35 m
înălţime, peste teren.
Centrul cadranului solar este amplasat la o distantă
de 23,30 m de centrul format de diagonalele lui D şi
la 25,30 m N —V de centrul calendarului mare circular I
şi astfel orientat încît punctul unde începe Ac-ul
său de piatră (adică pe direcţia razei lui de 3,94 m
6,98 m

spre nord) să se intersecteze cu secanta dusă la 55°17'


faţă de nord, din centrul lui I. Această secantă se înscrie
pe direcţiasemi-AXEI MARI A POTCOAVEI calendarului
mare circular I, care este orientată spre apusul soarelui
la solstiţiul de vară.
Discul de andezit este aşezat pe un fel de soclu, format
dintr-un colier de blocuri de calcar (de circa 0,60 m
înălţime), care, la rîndul său, stă pe fundaţia propriu-
zisă, alcătuită tot dintr-un cerc de- blocuri ce au în
mijloc o umplutură de lut galben şi sfărîmături de mica-
şist local; şi aceste blocuri de calcar au circa 0,60 m
înălţime.
In centrul temeliei, patru blocuri de calcar sprijină
discul mic din centru şi capetele interioare ale celor
10 sectoare de andezit, iar, spre est, colierul de fundaţie
e întrerupt de jgheaburile de piatră ale unui canal.
A cest canal, acop erit cu dale de p iatră , ca re face
ocolul calendarului m are circu la r I, pare că e
anum e plasat ca să co lecteze izvoru l d inspre vest
precum şi apele pluviale de la 5 o b iective: calea
antică L (unde are podeţ de piatră), cadranul solar K
(unde prezintă ca o pîlnie de piatră), alin iam entul
D (cu 5 pietre în interior), alin iam enţul E (cu 18
ţamburi) şi calendarul m ic c irc u la r J.
Prin forma sa deosebită, realizată cu multă îngrijire,
dar, mai ales, prin funcţiunea şi relaţiile ce se relevă
din alcătuirea lui, acest cadran, ce apare în teren şi
azi ca o imensă busolă de piatră, a preocupat mult,
atît pe arheologi, cît şi pe alţi cercetători de diferite
profesiuni.
D r. loan Rodean 22, din M ediaş, ajunge la con­
clu zia , în ce priveşte discul cad ranului, că acesta
m a te ria lizea ză , sim b o lic, săptăm îna de 10 z ile ,
ia r profesorul Pompei M ureşan, din C lu j, ridică
problem a cunoaşterii şi fo lo sirii cu rente a gno-
m onului de că tre daci, cu m ă rtu rii pînă azi în
deoarece, acum mai bine de două mii de ani, poziţia Calendarul mic circular are diametrul exterior de practicile cioban ilo r (de ex. din O a ş), de datare
polului nord ceresc era deplasată spre vest faţă de cea 12,66 m, iar centrul său este amplasat la 36,30 m ’N —NE a unor evenim ente pastorale, după lungim ea
actuală cu 2°30'. Din aceste re z u lta te , se pot trage de centrul calendarului mare circular I, la 38,74 m de um brei de un băţ înfipt în păm înt, plasat lîngă
două conclu zii deosebit de im p o rta n te. P rim a centrul cadranului K şi, totodată, la 30,95 m de axul stînă, ca şi în Lăpuş (după profesorul V . Latiş
se referă la faptul că dacii nu şi-au o rie n ta t sanc­ N —S al aliniamentului D, cu 5 pietre interioare. C ir c u m ­ din Tg. Lăp u ş).
tuarul pe d ire cţia pu n ctelor ca rd in ale est-vest, fe rin ţa e îm p ă rţită de 13 lespezi, ce arată ca nişte Profesorul astronom clujean Gh. C h i ş 21, In
nord-sud, regulă aproape generală In an tich itate. repere (praguri) de piatră, în grupări cu următoarea C o m u n icarea p rezen tată la cel de al X V -le a
E i au o rie n ta t sanctuarul Intr-un scop m u lt mai dispunere: 11 grupări fo rm ate din 8 stîlp i, o gru­ Congres Internaţional de Ş tiin ţe Isto rice în 1980,
p ra ctic, cu axa p rin cip ală pe d ire cţia ră să ritu lu i pare din 7 stîlp i şi o g rupare din 6, stîlp i. S-au mai a ra tă că lin ia care uneşte centrul cadranului solar
de so are In ziu a so lstiţiu lu i de iarn ă, cînd de fapt găsit şi urme de arsură spre periferia' cercului ca şi K cu centrul a lin iam entulu i D, d ete rm in ă meri-
începea şi A n u l N ou la geto-daci. de stîlpi de lemn şi fragmente de ţigle. diana locului, cu o e ro are mai m ică de 4* (fără,
S-a re a liz a t astfel o u n itate o rganică In tre Cam la un m etru spre S V , în faţa calendarului J, însă, să releve şi precizia direcţiei acului de piatră).
calend arul dac şi fenom enele a stro n o m ice legate se află o platform ă rectan g ulară de p iatră , lată D iscul cadranului este îm p ă rţit prin 10 raze,
de m işcarea soarelui pe sfera cerească. de 1,25 m, lungă de 7,00 m şi înaltă de circa 0,30 m, croite în piatră, în 10 sectoare de cerc (cu lungime de
A doua concluzie se referă la o p erfo rm an ţă avînd axa ei lungă orientată, evident, spre centrul circa 2,76 m şi lungime pe arc de 2,19 m fiecare şi des­
su rp rin ză to a re — o rie n ta re a p recisă a ax elo r acestui calendar şi formînd ca un fel de cale de acces chideri aproape egale de c irc a 36°) şi a re în scris,
sanctuarului In co nd iţiile în ca re , după cum se sau de observaţie. în cen tru , un a lt disc, m ai m ic, cu d ia m e tru l de
ştie , nu se dispunea de o a p ara tu ră de p re ciz ie .» După H . D aicoviciu 17 şi colectivul Ş. Bobancu 10, I , 46 m.
în schema alăturată, s-a indicat grafic valoarea de sem nificaţia calendarului m ic circu la r este so lară L a 45 cm in te rio ri de la m arginea cadranului
68°05* a arcului pe orizont, numai în cadrul căruia şi nu lunară (cum o co nsid era în , 1966, K. H o red t) ; so lar, sînt practicate c irc a 68—72 a d în citu ri,
poate răsări Soarele (rezultată din valoarea practică prin stru ctu ra sa num erică, el e ra astfel alcă tu it de 3—4 cm, cu secţigne; dreptunghiulară de (10,5 —
găsită în teren, de 123°, minus cea teoretică de 54055’) că evidenţa scu rg erii uniform e a tim p u lu i, prin I I , 5 cm X 5,6 —8 cm) şi cu distanţa dintre ele de 15—18
şi nu valoarea teoretică a arcului de orizont de 70°10’ rotaţie continua pe circu m ferin ţă, putea fi ţin u tă cm; punctînd un cerc, cu d iam etru l de 6,08 m. în
(rezultată din diferenţa valorilor teoretice 125°, 05' — şi de că tre nespecialişti, în co nd iţii de înalte aceste a d în citu ri, se introduceau te u ri din m ar­
54°, 55’) Primul plan (la scara 1: 50) al calendarului perform anţe astron o m ice globale. m u ră albă. dolomitică, înalte de circa 13 cm, din care'
mare circular I, a fost realizat de arhitecta Mariana C o lectivu l Ş. B o b an cu 19 consideră calendarul nu se mai păstrează decît două.
lonescu, cu poziţia fidelă a fiecărei pietre, conform cu m ic circu la r că bază a calendarului dacic « c iv il» ,
ridicarea topografică făcută, în 1979, de IPH — Deva. stru ctu ra sa num erică generînd anii fluctuanţi Acul de piatră al cadranului (a cărui lăţime descreşte,-
j . C A L E N D A R U L M IC C IR C U L A R (numit de şi ciclu l de 13 ani, m u lt m ai precis din punct de pe măsură ce se depărtează de disc, de la circa 49- cm
arheologi « Micu.l Sanctuar circular», « Rotonda mică», ved ere astro n o m ic. la 32 cm, ultima piatră, a 16-a, avînd o formă evident-
«Sanctuarul VII») este a lcătu it dintr-un singur cerc A stron o m u l Gh. C h i ş 21 din C lu j, rem a rca în ascuţită) prezintă o descreştere treptată şi la înălţimea
fo rm at din 114 elem ente, fasonate, de p iatră de 1978, că lin ia ce uneşte centrul calend arului m ic blocurilor, realizată din fundare, deoarece faţa supe­
and ezit, din care 13 sînt lespezi de circa 0,40 x 0,18 x c irc u la r (J) cu centrul alin iam en tu lu i D (al cărui rioară a lor se păstrează în plan orizontal.
0,50 m şi 101 sînt stîlp i de 0,22x0,19 m şi înalţi centru re z u ltă din în tîln ire a diagonalei lui cu P o triv it şi cu v e rifică rile şi d e te rm in ă rile astro­
total de circa 1,00 m, cu partea superioară terminată d ire c ţia r N —S, m arcată de 2 p ietre) d eterm in ă nom ice făcute, în 1983, de co lectivu l com plex de
(după H. Daicoviciu 17) într-un cep. d ire c ţia E —V cu o ero are m ai m ică de 8'. sp ecialişti m i l it a r i 2,20 (a stro n o m i, geodezi şi
to p o m etri), acest A c de p iatra este un ind icato r oarecare, dar nu în mod independent, ci doar pe ficative ale deplasării aparente a Lu n ii, deasupra
riguros al d ire cţie i N —S, fiind o rien tat exact spre una în funcţie de ce a la ltă . orizo ntulu i (cu lm in aţie , ră să rit, apus, mai ales
nordul astron o m ic (polul ceresc) şi m a te ria lizîn d , Luînd în considerare numai o parte dintre aceste la sta ţio n ările principale şi secundare). A ce ste
cu m are p recizie, în p iatră, m erid ian a locu lui; aspecte, demonstrate de ing. Stănescu (ca de ex. cele observaţii beneficiau, în cazul Sarm iseg etu zei,
M atem aticianul şi ing. co nstructor Flo rin Sta- de la punctul e), se relevă ingeniozitatea re a liz a ­ şi de m a te ria liza re a în p iatră a m erid ianei lo cu lui,
nescu 24*25 din Sibiu în urma unor riguroase cercetări to rilo r daci, de a tran sfo rm a un calendar lin ia r, prin d ire cţia ex a ctă spre nordul astro n o m ic a î
şi multiple verificări pe teren, corelate cu date din de tip gnom onic, într-unul c irc u la r mai adecuat acului de p iatră , de la cadranul so lar K — rep er
«Anuarul Observatorului Astronomic din Bucureşti», rep rezen tă rii m işcă rii aparente a Soarelui pe perm anent pentru întregu l com plex.
ajunge să dezvăluie unele aspecte com plexe ale zodiac, m işcare susceptibilă de a fi u rm ă rită Pe de a ltă parte, aceste alin iam en te a r fi putut
cadranului so lar şi anum e: pe circu m ferin ţa cu a d în citu ri de pe cadranul avea şi nişte repere exte rio are ansam blului, m ai
so lar K, prin m arcaje cu asem enea piese rafinate, ales, de la N E (54°55') şi pînă la SE (123°), unde
a. C on firm ă că acul de p iatră al cadranului so lar unele culm i p rezin tă toponim e ca Steaua, T im p u l
indică cu m are p recizie nordul astron o m ic, dedus de m arm u ră, în fo rm ă de T , cu sem ne pe ele
ca de răboj, precum şi o m iră săpată pe a 15-a2 (pe care sînt 15 m ovile, la 1400 m ), cu lm i cuprinse
prin calcule în 1983 şi verificat apoi în 1984 cu în unghiul de 68°0,5', num ai în cadrul că ru ia poate
gnomonul am plasat ch iar pe disc. piesă dinspre N , a acului de p ia tră 66.
răsări So arele.
b. D eterm in ă um bra cea m ai scu rtă a zilei în ceea ce priveşte a lcă tu irile p a tru latere ( A —C ,
B, D, E şi G —H ), după c r ite r iile enunţate mai jos, 10. Şi z id u rile , ce străjuesc terasele artificiale, nu
(2 noiembrie 1984), cînd soarele trece la m eridiana erau num ai sim ple z id u ri de sp rijin , ci, prin orien­
Sarm iseg etu zei, corespunzător orei calculate astro­ s-ar putea considera că a r fi mai judicios să fie
num ite A L IN I A M E N T E (de la latinul AD UNEAS - tarea, lăţimea, înălţimea şi acurateţea execuţiei lor,
nomic (de 12,10’ şi 32"), umbră care m archează cît şi prin prezenţa literelor incise şi a ornamentaţiei
d ire cţia N —S, deci a acului de p ia tră . la, în sau pe linie), decît «sanctuare»:
coronamentelor, puteau servi şi ca repere de o rie n ­
c. Stab ileşte o corespondenţă în tre vîrful um ­ 1. A x ele şiru r ilo r lor de discu ri (ta m b u ri) sînt ta re, abace de lucru în p iatră şi, totodată, ca c irc u ­
brei gnom onului pe acul de p iatră şi data din convergente şi nu paralele, inscriindu-le în forme laţie, la nivele su perio are, de u rm ă rire a o b ser­
cursul anului, folosind un gnomon de înălţime de trapezoidale sau, mai bine zis, de evantai v a ţiilo r, mai de ansam blu, cum ar fi poziţia de la 4 m
4,22 m (ce reprezintă suma razelor cadranului de 3,49 m, 2. O rie n ta re a lor generală N E —S V este conver­ de pe marginea terasei a X-a spre terasa a Xl-a, unde
cu cea a cercului mic central de 0,73 m) şi, în poziţie gentă spre N E pentru şirurile de discuri (tamburi), zidul dublu prezintă direcţia N —S.
astfel aleasă (la 1,69 m de marginea discului), încît a celor notate cu A —C (cu patru şiruri), B şi E (cu trei Se mai remarcă faptul că, la Sarm iseg etu za, re p e ­
umbra vîrfului său să treacă, la 21 iunie, prin punctul şiruri), din terasa a Xl-a. Pentru aliniamentul notat cu rele a lin ia m e n te lo r sînt din p iatră fasonată,
de intersecţie dintre muchia discului cadranului cu D (în care, în interior, două, din cele cinci pietre desco­ formînd baze, plinte, pe care, probabil, se puneau
prima piatră a acului de piatră, iar ca, la 22 decembrie, perite, sînt aliniate pe axa lui spre N), ca şi pentru cel coloane de piatră de înălţimi variabile, la ritmuri
să treacă prin cea de a 16-a piatră (de la vîrf); constată, notat cu G —H (cu şase şiruri de discuri, de pe terasa repetabile ale caroiajului creat. Acestea, de piartă, erau
de asemeni, că, la echinoxuri, vîrful umbrei gnomonului a X-a), convergenţa se face către S—SV completate, eventual, cu repere mobile de lemn, peste
trece prin mijlocul pietrei a cincea, la 2,62 m de la 3. Lipsa o rică re i u rm e de pardoseli, de fundaţii, ele sau în gropile găsite în poziţii determinate. Unele,
marginea discului cadranului. Altfel spus, diferenţa de p ereţi, de în v e lito ri, de ca p ite lu ri, de co rn işe, cum ar fi cele de pe terasa a Xl-a, după cum ne îndrumă
d in tre lungim ea um brei celei m ai lungi (la solsti- de frize , de ancadram ente, în tot ce s-a săpat pînă intrîndurile circulare de pe discurile aliniamentului A,
ţiu l de iarnă) şi a um brei celei mai scu rte (la solsti- azi. par să reprezinte asemenea suporturi.
ţiu l de vară) este egală cu lungim ea acului de
4. C an tita teainfimă de tru n ch iu ri de coloane A m p lasarea lor d elib erată în afara c e tă ţii
p iatră, pentru un gnomon cu în ă lţim e a egală cu
găsite în teren (< 2 0 ), faţă de cel puţin 135 de discuri (e x tra m uros) consider că re p re zin tă în că un
sum a ra z e lo r discului cadranului şi a cercului m ic.
(de la A —C, B şi G —H, din care circa 100 aflate « in argum ent prin care se ara tă că sînt un bun al
d. D escoperă că lungim ea circu m fe rin ţe i, des­ situ »), discuri care, în ideea de sanctuare-temple, ar în tre g ii o m en iri, care te o re tic treb u ia respectat
crisă de a d în citu rile cu te u ri de marmură, de pe fi format baze sau plinte la 135 de coloane şi de duşm ani, spre deosebire de sanctuare, care prin
discul cadranului, este egală cu de două ori lungi­ amplasarea lor ferită, înăuntrul sistemului de apărare
5. în ă lţim ile reduse ale acesto r tru n ch iu ri de
m ea, de 9,60 m , a acului de p iatră (d istan ţă de
coloane, găsite de 0,50—0,92—1,18—1,33 m) ră z le ­ al cetăţii, al urbei, ilustrează concepţia antică de bun-
cca. 19 m, parcu rsă, dus şi întors, de umbra v îr­
ţite în zonă (pînă la incinta şi zidul cetăţii sau la baia propriu numai unei comunităţi anume.
fului gnomonului pe acest ac de piatră în decursul
romană), precum şi d iam etrele lo r m ici de 0,32— Urmărind descrierea aliniamentelor descoperite pînă.
întregului an tro p ic, de 365, 242 198 zile, valoare
0,85—1,20 m), nu sînt în raport cunoscut, clasic, cu acum, s-ar putea să rezulte şi alte aspecte.
mijlocie)
cea a bazelor (de 1,10—1,50 m), ce ajung şi la dimensii
e. Intuieşte existen ţa unei co re la ţii în tre m iş­ de 2,25 m, la aliniamentul H (diametre ce ar necesita A -C A L I N I A M E N T cu 60 d iscu ri (numit şi
carea um brei pe acul de p iatră şi o m işcare c irc u ­ şi înălţimi de coloană de ^ 14 m înălţime) «Sanctuar mare vechi» I) descoperit în 1951, la SV-ul
lară m a te ria liz a tă de cercul cu a d în citu ri şi te u ri,
6. P re ze n ţa unor îm p re jm u iri din stîlp işo ri de terasei a X l- a (de colectivul condus de C. Daicoviciu14)
avînd în vedere egalitatea dintre lungimea acestei
p iatră, cu pietre mai mari pe colţuri, ale că ro r re la ţii prezintă mai multe etape. Etapa l-a, cea mai veche
circumferinţe şi a acelui dublu parcurs al umbrei pe
num erice a r putea fi sem nificative; lipsa lor la (nedatată) identificată la 6,85 m a d în c im e 29, de la
lungimea acului de piatră. Corespondenţa ar putea fi
aliniamentul B nu este concludentă, avînd în vedere suprafaţa actuală, a relevat prezenţa unui ş ir de gru­
stabilită şi din descifrarea semnelor de răboj, care se
deranjarea locului în care a fost descoperit puri a 3-4 blocuri de calcar, unele dispuse în cruce-
găsesc pe pietrele acului de piatră şi pe teurile de mar­
7. M arcarea, în faţa la tu rii lo r scu rte, cu cîte morişcă, în T, fiecare grup avînd o bază în fo rm ă de
mură (din păcate, rămase numai două).
o platform ă d reptunghiulară, alungită, de p iatră sem icalotă, lucrată din pietre şi lut.
f. O b servă că de două o ri d ia m etru l cad ranului
(acces, de observare) săltată faţă de teren şi care se în­ A etapa ll-a (care a necesitat o amenajare specta­
so la r (2 x6,98 m = 13,96 m) rep rezin tă lungim ea
scrie pe direcţia axului lor lung (la A —C, D, E şi, la­ culoasă a terenului, terasa prezentînd consolidări
a lin iam en tu lu i D (cu 5 pietre în interior), măsurată
teral, la G —H) spre S,E şi N, din imense ziduri, ce au solicitat manipu­
pe axa lui lungă, spre nord, pînă la faţa exterioară a
8. A m p lasarea cu m are g rijă , pe te ra se create larea a peste 1000 tone de piatră fasonată) a fost desco­
stîlpişorilor din andezit, de pe contur.
artificia l, consolidate cu imense ziduri de piatră, în p erită la 2,85 m adîncim e, prin prezenţa unui ali­
g. D eterm in ă că discul cadranului so la r po artă, niament format din 4 şiru r i a cîte 15 discuri de cal­
opus quadratum şi prevăzute cu canale de piatră
m arcată pe el, prin raza cercului cen tral de 0,73 m , car (găsite « în situ » numai 13). Cele 4 şiruri de discuri
(jgheaburi, podeţe, conducte de ceramică) pentru colec­
o b licitatea e clip ticii de acum 2 000 ani, p rin tr-o apar convergente spre N —NE, astfel că, pe distanţa
tarea şi dirijarea apelor— greu accesibilă pentru
p roiecţie stereografică, în sensul lui H ip a rc . de 35 m a axei lor lungi, bazele trapezului (pe care îl
frecvenţa v iz it ă r ii ceru tă de sanctu are.
Poziţionînd pe disc lungimea umbrei gnomonului la descriu axele şirurilor extreme) ajung de la 10 m spre
9. G ru p area den ivelată, astfel încît, la cele din sud-
un moment dat, se pot obţine, prin simple construcţii SV la 9 m spre NE. Discurile, care cîntăresc circa o tonă
vestul terasei a Xl-a, aliniamentul B se află amplasat pe
grafice, distanţa zenitală a acelui moment, latitudinea fiecare, cu diametre de 1,10—1,30—1,50 m 28 şi gro­
o supra-terasă, mai ridicată cu 1,80 m decît terasa a
locului, precum şi poziţia pe ecliptică şi declinaţia simea de 0,20—0,25 m (pe unele se remarcă şi amprenta
Xl-a, pe care se află A —C, iar aliniamentul G —H de
Soarelui. Aceleaşi rezultate se obţin printr-o proiecţie unor coloane cu diametru de cca. 1,00 m 28) au fost
pe terasa a X-a domină, cu patru metri mai sus, alinia­
stereografică (tot în sensul lui Hiparc) a poziţiei um­ aşezate d irect pe păm înt. Distanţele între axele
mentele D, E, ca şi pe I, J şi K din nordul terasei a Xl-a.
brei gnomonului, deci la fel ca la cadranele solare şirurilor variază de la 3,60 la 2, 50 m, iar, pe acelaşi şir,
« avansate » ale epocii. T o t pe disc, se mai pot obţine de la 2,40—2,75 m. Etapa este atribuită epocii regelui
şi d ire cţiile ră să ritu rilo r şi a p usu rilo r so lstiţia le . Aspectele enumerate ne fac să presupunem că aceste Burebista 28 (prima jumătate a sec. I îen), după o monedă
Vitruviu, în Cartea a IX-a a tratatului său de arhitec­ a lcă tu iri s-ar în sc rie , mai firesc, în fa m ilia a lin ia ­ de bronz romană şi un pandantiv de lut ars, găsit pe un
tură, intitulată « Despre măsurarea timpului » prezintă, m entelo r cu fu n cţie astro n o m ică de tipul celor disc. Zidul de sprijin, care a necesitat o supraînălţare
în analemma unui cadran solar, cercul numit « mena- din NV Europei (din Franţa de la Carnac 1 sau din Anglia cu 4 m faţă de cel al primei etape, are spre NE şi SE
eus », care reprezintă ecliptica şi al cărui diametru îl de la D irlo t1 — Loch of Y arro w s1, Cam ster 1 , din grosimea de 2,70—2,80 m, iar, cînd se întoarce spre SV,
obţine după ce calculează oblicitatea eclipticii, împăr­ preajma oraşului W ick, care erau legate de ideea unor devine de 2,30 m, fiind dublat şi de un alt zid, mai sub­
ţind lungimea cercului în 15 părţi egale. A stfel « me- calendare lunare, ale căror repere să poată prevedea ţire de 1,30 m. Acest din urmă zid flanchează o scară,
naeus»-ul poate fi co n stru it pe discul de and ezit al momentele de maximă declinaţie ale Lunii, ca şi eclip­ de p iatră m onum entală, largă de 2,55 m şi străjuită
lui K, folosind cercul m ic cen tra l, care fu rn izea ză sele (problemă amplu studiată de profesorul englez spre S de un al treilea zid, paralel, de 1,80 m grosime.
o b licita tea e c lip tic ii, ceea ce ne dă p o sib ilitatea, D. Thom1 şi familia sa). S-au mai păstrat zece trepte de piatră, late de cca 1,00 m
to t pe disc, de a d eterm in a p o ziţia pe e clip tică P rin u rm a re, a r putea fi vorba de a lin ia m e n te şi realizate din dale de 0,62—1,08 m lungime şi 0,46—
74 a Soarelui sau d eclinaţia acestu ia la un m om ent lunare, neacoperite, care m arcau punctele sem n i­ 0,60 m lăţime.
Această scară prezintă spre V, o platformă de pia­ axa celor 7 discuri, se află o platformă cu paramente
tră , cu laturile îngrijit finisate, care pare să indice un alcătuite din blocuri de calcar (ce porneşte de la
palier intermediar. zidul de sprijin al terasei, de pe această latură), are
lăţimea 1,50 m şi înaintează 5 m pînă la imediata apro­
C etapa a 11l-a a aliniamentului se suprapune piere a temeliei perimetrale, indicînd o cale de acces
peste precedenta, înscriindu-se pe acelaşi ax longi­ sau de observaţie a ansamblului, eventual acoperită
tudinal, diferind, însă, la unele materiale şi la tehnica (după numeroasele cuie de fler descoperite pe latura N).
de lucru (apar tem elii şi delim itări din andezit). După dr. I. Rodean 22, aliniamentul ar materia­
După ce aliniamentul etapei a ll-a a fost dezafectat» liza o şesime dintr-o zi, precum şi faptul că 4 ore
prin supraînălţarea terasei artificiale cu încă 1,50 m 28 formau o unitate superioară de tim p, iar că ora
(de pămînt şi piatră locală din micaşisturi), probabil era compusă din 15 minute.
în epoca lui Decebal s-a reconstruit un nou aliniament*
marcat de un şir central, din 7 discuri de calcar,
B A L IN IA M E N T — cu 13 discuri (numit şi «Sanc­
refolosite de la cel anterior A, peste care se aflau
tuar vechi mic» III), situat în marginea de SV a
şi 7 stîlpi puternici de lemn 17.
terasei a X l-a , cu 1,80 m mai sus faţă de aliniamentul
Discurile de calcar sînt, însă, de astă dată, aşezate pe A-C şi în preajma căii antice, este alcătuit din 3 şiruri
o calotă lucrată din piatră şi lut galben ca o temelie. a cîte 5 discuri, de calcar, fiecare (găsite la 0,40 m
Noul aliniament, conturat pe cele 4 laturi de o temelie sub nivelul de călcare). Şirurile au axele convergente
(din mai multe rînduri de piatră de rîu şi lut galben) spre N —NE, astfel pe distanţa de 12,70 m a axei lor
închide un patrulater de cca 30x15,60 m, flancat lungi, bazele trapezului (pe care îl descriu axele şirurilor
atît spre E cit şi spre V, de un şir de găuri (la extreme) ajung de la 9,60 m spre SV la 8,60 m spre NE.
cca 1,00 m de şirurile extreme de discuri^ale aliniamen­ Discurile au fost aşezate direct pe sol şi au diametrul
tului A), cu urme de stîlpi de lemn. în aceste găuri tot de 1,30—1,50 m, grosimea de 0,20—0,25 m, distanţa
cu diametrul de 0,50—0,80, pe latura de V, s-au găsit între axele şirurilor de 5,00—4,10 m, iar cea dintre
urmele a 7 stîlpi de lemn, iar pe cea de E, a numai 2 axele aceluiaşi şir de 3,50—3,00 m.
stîlpi. Acest aliniament se pare că a avut o delimitare
Dr. I. Rodean 22 este de părere că ar m aterializa
realizată din stîlpi de piatră, căci pe latura de V,
confirmarea îm p ărţirii orei de 15 minute, în 3
s-au descoperit, aşezaţi pe temelia perimetrală de
părţi de cîte 5 minute, fiind vorba de sanctuarul
piatră, 17 stîlpi din andezit, de dimensiuni diferite
închinat perioadei de tim p de o «o ră ».
faţă de celelalte obiective. Pe latura N E, înscrisă pe

D A L IN IA M E N T (numit şi «Sanctuarul mare


patrulater» IX ) se află în extrem itatea de NV a
terasei a X l-a. Forma descrisă de cei 71 stîlpi de
andezit, de pe contur şi de blocurile paralelipipedice
de andezit, de 0,50x0,50 m şi circa 0,60 m înalţi, exis­
tente la 3 din colţuri, este uşor trapezoidală, în care
bazele, la exterior, ajung de la 10,12 m spre N la 9,80 m,
spre S, iar înălţimea are 14,28 m (convergenţa laturilor
făcîndu-se spre S).
în interiorul trapezului, au fost descoperite 5
blocuri de andezit (3 circulare cu diametrul de 0,40—
0,50 m şi 0,60 m) şi 2 rectangulare de 0,60x0,60 m,
din care 2 se înscriu pe linia mediană a înălţimii trape­
zului, ce trece prin centrul lui şi prin prelungirea axei
N —S, definită de acul de piatră al cadranului solar K.
Centrul trapezului, determinat de intersecţia acestei
mediane cu diagonalele, se găseşte la 23,30 m (exact pe
11
10

8. Detaliu aliniament H (cu 6 x 1 0 discuri de andezit),


HZnYUH£\-H stiţiale), simbol frecvent în ornamentica populară româ­
nească (după «Burebista şi epoca sa », I.H . Crişan,
1975)
de pe terasa a X-a
9. Aliniament A—C (cu 4 x 15 discuri de calcar)
10. Zid tip «murus dacicus», de la terasa Xl-a (după
^Ah^LH 14. Motive cu orientare « solaro-solstiţială» (a. Pe cera­
mică, epoca fierului, de Ardeal, b. Pe monedă dacică—
Pieleşti ca şi pe scoarţă de Oltenia, c. Pe lingură de Mol­
«Burebista şi epoca sa » , I. Horaţiu Crişan, Ed. Enci­ 12 dova), d. Ţintarul
clopedica româna, Bucureşti, 1975) 15. Monedă dacică de argint, scyphată, tip « Vrancea »
11. Evazarea caii antice L, canalul şi podeţul de piatră 13. Ţintă de fier, de la Sarmisegetuza, cu colier (029,7 (după C. Preda, «Monedele geto-dacilor », Ed. Academiei
(foto 5, 6, 8, 9, 10 şi 11 de arh. Silvia Păun, 1962) cm), indicînd o mişcare circulară şi cu miră cu 8 raze R.S.R., 1973); pe faţa concavă, calul solar şi o miră cu 8
12. Litere, de la Sarmisegetuza, ce nu sînt eline (probabil reprezentînd punctele cardinale+direcţiile sol- raze, între două păsări, fără călăreţ

b C
direcţia NS), de centrul cadranului solar K şi totodată s-au găsit numai 5 stîlpi de îm prejm uire de calcar, peste 90 blocuri, cu litere incise, unele de caracter
la 30,95 m (exact pe direcţia E —V), de centrul calen­ pe latura N şi 24 stîlpi pe cea de V , la care se mai elin şi a !te|e care nu sînt greceşti clasice, dar care
darului mic circular J. Stîlpii de andezit, ce au adaugă un stîlp de colţ mai mare. Stîlpii de calcar se regăsesc în răbojul ţăranului român. Pe de altă
0,18x0,22 m şi înălţimea iniţială de cca 1,00 m, sînt erau aşezaţi pe lespezi m ari, ce măsurau 2,30m x0,60 parte, tot la Sarmisegetuza apare, pe un vas de cult,
dispuşi: 32 bucăţi pe latura V, 14 bucăţi pe latura E m, şi 1,10 m grosime. Pe latura de V, întrerupînd şirul în ştampilele juxtapuse, inscripţia « D EC EB A LU S»
(cîte 7 pe fiecare parte, cu un gol între ei, corespun­ de stîlpi de calcar, se află şi aci o platformă dreptun­ şi « PER SCO RILO », cu litere cu caracter latin, iar pe
zător a 18 bucăţi), 15 bucăţi pe latura de N (cu un gol ghiulară de 5 m lungime, 1,30 m lăţime şi adîncită cu blocurile acului de piatră, ca şi pe teul de marmură
după al zecelea stîlp şi apoi încă 5 bucăţi spre E) şi 10 0,60 m faţă de nivelul antic, cu pereţii lucraţi din blocuri găsit, sînt incise, tot semne de pe răboj; toate aceste
bucăţi pe latura de S (cîte 5 spre colţuri). Perpendicular de calcar şi acoperită cu lespezi de piatră. Există caractere, săpate în piatră, formînd imense
pe latura S, înspre colţul de V al acesteia, pătrunde şi o a doua platformă, în interior, de piatră, cu dimen­ «ab ace» de lucru — pe ziduri — în preajma
peste linia stîlpilor o platformă (acces) dreptun­ siunile de 2,30x1,80 m. calendarelor, demonstrează că dacii utilizau o
ghiulară, alungită, cu pereţii din blocuri de calcar; scriere, care conţinea, pe lîngă litere de tipul
are 9,50x2,50 m, este adîncită cu 0,60 m faţă de nivelul celor eline şi latine, şi altele mult mai vechi din
antic şi acoperită cu lespezi mari de piatră de 2,50 m H în a doua etapă, peste aliniamentul acesta mai familia celor feniciene, etrusce sau preistorice
lungime şi 0,40 m lăţime; platforma de cca 0,50 m vechi de calcar (G), avînd aceleaşi dimensiuni, de (Chindia, Turdaş, T ă r tă r ia 26—România, Monte
înălţime avea şi un prag tot de piatră în faţa laturii ei 37,50x31,50 m şi orientare NE-SV a fost suprapus cel Bego, Valcam onica27—Italia), semne ce se află
dinspre S; destinaţia ei nu este încă lămurită. de andezit (H ) probabil în epoca regelui C o ryllu s28, prezente în răboj.
După cercetătorii m ilita ri2, configuraţia şi m ări­ vizibil în teren şi astăzi şi format din 6 şiruri a cîte 10 Calcarul conchilic al blocurilor şi lespezilor (zidurilor,
mea celor 5 pietre, din acest sanctuar, ar putea discuri de andezit (în teren aflate numai 33 de discuri). discurilor aliniamentelor A-—C, B, al canalelor, pode­
sugera dispunerea celor 5 planete, cunoscute la Prin dominarea amplasării cît şi prin amploarea alcă­
epoca aceea (M ercur, Venus, Marte, Jupiter şi ţului, drumului) a fost extras, prelucrat şi adus de la
tuirii (diametrele discurilor variind între 2,05—2,25 m peste 40 km, de la cariera dacă de pe dealul Măgura
Saturn). cu 0,35 m grosime, adică fiecare cîntărind cca 4 tone), (Sînta Maria de piatră — valea Streiului). Efortul depus,
acest aliniament se detaşează ca monumentalitate; mai ales, pentru realizarea acestor kilometri de ziduri
axele şirurilor de discuri distanţate de la 6,60 m spre NE ciclopice, doar în zona munţilor Orăştiei, cu înălţimi
E A L IN IA M E N T cu 18 tamburi (numit şi «Sanc­ la 6,00 m spre SV, prezintă şi aci o uşoară convergentă
tuarul mic patrulater de andezit» VIII) din nordul de la 5 la 10 m (ce ajung şi la 15 m) este, aşa cum rem ar­
spre SV, iar pe acelaşi şir distanţa între axe variază de că şi P. K en drick16, comparabil cu cel al piram i­
terasei a X l-a este format din 3 şiruri a cîte 6 la 3,40 la 5,00 m. Discurile sînt aşezate pe nişte
tamburi din andezit (convergente spre N) şi delim i­ delor. în ce priveşte andezitul, acesta a fost adus de la
substrucţii de 0,30—0,40 m grosime, alcătuite din
tat prin stîlpi, tot din andezit, într-o formă patru- circa 60 km, din dealul Uroiu (Simeria), cu aceleaşi
piatră de rîu şi pămînt, ce sînt sub nivelul terenului. dificultăţi de transport, la distanţă şi pe pante, de peste
lateră, în care se înscrie, asimetric, trapezul format de Faţa superioară a discurilor este adîncită cu cca un cm
axele extreme ale tamburilor. Astfel că la lungimea de valea Mureşului.
şi perfect netezită pînă aproape de margine unde apare
11.00 m, a axei lor lungi, bazele trapezului (definit de ca un colier neşlefuit de 0,30 m lăţime; neşlefuite sînt Alegerea deliberată a amplasării întregului
axele şirurilor extreme) ajung de la 5,60 m spre N la lăsate şi părţile lateral şi suprafaţa inferioară. Un gard ansamblu astronomic într-o zonă montană a emis­
5.00 m spre S. Distanţa variază de la 2,40 la 2,80 m între dintr-un rînd de blocuri de calcar (înalt de cca 3 m) ferei boreale, greu accesibilă, dar cu condiţii protejate
axele tamburilor pe direcţia N —S şi, pe acelaşi şir, se află paralel şi la 6 m de zidul terasei a IX-a (care e şi de observare a bolţii, arată o cunoaştere deosebită
între axele lor, aceasta variază de la 2,00 la 2,15 m. el dublu, descoperit în 1987, de I. Glodariu, ca avînd a teritoriului. Făcînd parte din poziţia geografică
Cei 16 tamburi, prezenţi în teren, sînt cilindrici, îngri­ 2 x 3 ,2 0 m). în imediata apropiere a zidului, dinspre favorabilă a Daciei, prielnică vieţii stabile31 şi prin
jit şlefuiţi,cu diametre de 0,70—0,72 m, adînciţi în terasa a X-a, s-au găsit aruncate cîteva baze de coloane, variaţia formelor de relief30, reţeaua hidrografică,
pămînt 0,60—0,70 m (unde se îngroaşă treptat), iar din andezit, cu diametrul inferior de 1,20 m şi înălţi­ vegetaţie şi climă, Sarmisegetuza beneficiază de 4
suprateran, au astăzi 0, 45 m (înălţimea iniţială proba­ mea, rămasă nespartă, de 0,49—0,50 m, prezentînd anotimpuri distincte şi de ziua cea mai lungă
bilă fiind de 1,00 m, după extremitatea superioară şi o profilatură de cca 18 cm, la partea inferioară. Frac­ de 16 ore şi cea mai scurtă de 8 ore (în Mesopo-
spartă). Cele 4 colţuri sînt marcate de blocuri de ande­ ţiuni de coloană de andezit cu diametrul de 0,81 —0,82 m tamia ziua cea mai lungă are 14 ore şi 24 minute, iar cea
zit de 0,52—0,53 m lăţime şi 0,42—0,43 grosime, în­ au mai fost găsite încastrate în zidurile cetăţii pe latura mai scurtă are 9 ore şi 36 minute). Locul ales pentru
fipte 0,20 m în pămînt (parte lucrată cu ciocanul), iar de SE, în apropierea căii antice sau tamburii din mar­ Sarmisegetuza, la circa 900 m altitudine, se află pe dea­
peste teren bine şlefuite au ^azi înălţimea de 0,55 m, ginea terasei a Xl-a (de 0,75—0,81—0,85 m diametru). lul Grădiştei, care este, de fapt, piciorul sud-vestic al
sus fiind de asemeni sparte. îm prejm uirea este for­ Muncelului (culme a Muntelui Godeanu din Munţii
mată din 94 stîlpi de andezit de 0,20 m grosime, Orăştiei, Masivul Sebeşului); loc pe unde trece meridia­
0,25 m lăţime şi 0,62 m deasupra pămîntului, aşa rete­ F La SE de evazarea caii antice (numită de arheo­ nul de 23°18'45", ce calcă cel mai mult uscat de pe glob,
zaţi. Stîlpii înfipţi 0,20 m în teren (probabil iniţial tot logi «piaţeta») care se termină la podeţul de piatră ca şi pe paralela de 45°37'30", pe care sînt multe culmi
de 1,00 m înălţime) sînt repartizaţi cîte 27 pe laturile (de peste canalul tot de piatră din jurul calendarului înalte montane (Carpaţi, Caucaz, Altai, vîrfuri din Anzi,
dinspre E (de 12 m) şi V (de 13,50 m) şi respectiv cîte 20 mare circular), se află 6 îm prejm uire din lespezi de Pirinei, Alpi) şi poate nu întîmplător într-o zonă meta­
pe cele dinspre N (de 9,20 m) şi S (de 10,80 m) avînd calcar conchilic, aşezate pe cant, care înscriu un spaţiu
liferă (Hunedoara), cu peste 32 localităţi, cu minereu
distanţa între ei de 0,22—0,24 m. în faţa laturii de 4 x 3 m căruia nu i s-a putut încă da vreo explicaţie14. de fier, recoltabil la suprafaţă — zona siderurgică cu
dinspre S a aliniamentului, lîngă colţul SV, se află, mărturii de exploatare din epoca dacică (Latene).
şi aici, o platformă din blocuri de piatră de
L (cale antică) drumul pavat cu lespezi de
1,25x7,00 m, orientată cu latura lungă spre N, tot ca o
cale de acces (observaţie) şi care este flancată, pe latura piatra, ce leagă cetatea cu zona « Sacră», începe de la
dinspre E, de două blocuri de piatră de 0,70x0,30 m poarta de E a acesteia, cu o lăţime de 5 m pînă la zona Totodată, o amplasare pe paralela de circa 45°
unui izvor, unde coteşte spre NE şi totodată se împarte
cu găuri la mijloc (ca un fel de suport pentru masă). corelată cu meridianul locului de circa 23° repre­
Şi în colţul de E, s-au găsit lespezi din faze anterioare 28, în două ramificaţii mai înguste. Una se îndreaptă spre
zintă poziţia, din emisfera boreală, unde bolta
deci şi acest aliniament prezintă urma unor construiri aliniamentul G— H de pe terasa X-a, iar cea de a doua,
vizibilă oferă cea mai adecvată imagine pe care
mai vechi. de 3,45 m lăţime, coboară pavată tot cu piatră, făcînd şi
se pot observa comod şi recunoaşte uşor prezenţa
După dr. I. Rodean22, acest obiectiv simboli­ trepte largi, pe lăţimea de 1,42 m pe lîngă zidul dublu
continuă a unor constelaţii necesare calculelor,
(de 2,50+1,70 m) de sprijin, al terasei a X-a dinspre SE.
zează, prin alcătuirea sa, mersul Soarelui prin cum sînt:
Lungimea pavată, păstrată, este de 11,30 m pînă la
cele 6 constelaţii luminoase, respectiv prin cei
întîlnirea cu piaţeta (o lărgire de la 3,45 m la 6,85 m şi
18 decani, începînd din ziua echinocţiului de pri­
lungă de 12,50 m), tot pavată, avînd şi bordură de piatră. • D R A C O (Balaurul, Dragonul) cu 17 stele, din care
măvară şi pînă la echinocţiul de toamnă. Este
Zidurile dace, chiar şi cele de sprijin, cu grosimi steaua a era polară la 2700 îen (spre care au fost
perioada de lumină a anului, în decursul căreia
de la 1,70 la 4,00 m, nu au fundaţie, ci sînt aşezate orientate piramidele Egiptului)
Soarele, în mersul său aparent, străbate 3 x 6 de­
cani (3x10 zile) m aterializaţi de cei 3 x 6 tamburi direct pe pămîntul netezit sau pe stînca vie, înscri-
indu-se în sistemul de construire «m urus daci- • U R SA M AJOR (Carul mare) şi URSA MINOR
de piatră. Altfel spus ar reprezenta îm părţirea (Carul mic), fiecare din cîte 7 stele; steaua din capă­
cus » , adică două paramente de blocuri de calcar con­
anului în perioade de cîte 60 zile. tul oiştei Carului mic este steaua polară a epocii
chilic, la distanţă de cca 2,00 m, regulat tăiate, cu feţele
îngrijit lucrate ( « opus quadratum»). Blocurile, cîntărind noastre (numită, la români, Stîlpul cerului, Steajărul,
G—H A L IN IA M E N T cu 60 discuri (numit şi fiecare peste 300 kg, au dimensiunile 0,50—0,80 m împăratul). Mişcarea polarei pe bolta cerească (reper
« Sanctuarul mare de andezit» V), de pe terasa a X -a, lungime, 0,30—0,40 m grosime şi 0,40—0,60 m înăl­ important şi precesional) este ilustrată de prof.
realizată cu 4 m mai sus de terasa a X l-a , către care ţime. Paramentele sînt asamblate cu bîrne — «babe» S. N. Blajko32, prin proiecţia ei în formă de spirală.
este consolidată prin zid dublu de sprijin, prezintă mari de lemn, cu capetele în coadă de rîndunică, care Bolta Daciei a beneficiat de 4 polare, în ultimele 3
două etape. Zidul de 2x2,50 m grosime, orientat N —S intră în jghiaburile lăsate tot de aceeaşi croială, la partea precesii, vizibile în stele importante
şi a cărui poziţie pare căutată şi ca un nivel mai ridicat superioară a blocurilor, ca să nu facă împingeri, umplu­
• C A S IO P E IA (Tronul, Scaunul), din 5 stele
de observare a ansamblului, avea coronament. tura (din piatră spartă şi pămînt, dintre acestea), pînă
se tasează. Acest « murus dacicus » care este protejat • H E R C U L E (Omul) cu 4 stele vizibile, din care t
sus de trunchiuri de copac (înclinate spre exterior era polara, la 7000 îen, iar e, acum circa 60 000 ani
G Din prim a etapă (numită şi « Sanctuar vechi de pentru scurgerea apei şi acoperite cu pămînt bătut ca
calcar»), care prin material, calcarul este considerat, să nu fie incendiabile) la terasa a X -a şi a IX -a pre­ • A U R IG A (Vizitiul) din 6 stele, constelaţia cea mai
poate, contemporan cu etapa Il-a a aliniamentului A, zintă balustrade, coronamente ornamentate şi vizibilă pentru Dacia, ca şi steaua ei a (capela);
vizitiul e reprezentat de greci cu căciulă, opinci, bici ASPECTE INEDITE REFERITOARE c. Calend arul m are c ircu la r I şi calendarul m ic
şi o capră în braţe (aceeaşi datină a « caprei », pînă LA TRASAREA SARMISEGETUZEI c irc u la r J au o tangentă com ună (pe partea lor
azi la români şi englezi — Cornw all)41 estică), care are d ire cţia N —S verificabilă prin
calcul cu valori foarte apropiate:
din constelaţia Taurului (Cloşca cu
• P L E IA D E L E Planul reco nstru it fidel (faţă de situ aţia din
pui), ce reprezintă pentru ţăranul român ceasor­ te re n ), în urma ultimei ridicări, ştiinţifice, făcute în — distanţa de la centrul lui D la cel al lui J + raza lui
nicul de noapte în lunile de iarnă 1983, de Direcţia Topografică M ilitară2, corelat cu J = 30,95 + 6,33 = 37,28 m
descoperirile arheologice din 1985—1987, relevă o — distanţa de la centrul lui I la axa N —S ce trece prin
• S IR IU S (Zorilă) stea luminoasă după care, în zori, stru ctu ră riguroasă a întregului ansam blu. D a r
ţăranii începeau munca cîmpului şi la animale, ca centrul lui K + raza lui I = 22,30 + 14,71 = 37,01 m.
nu num ai a tît: această stru ctu ră, sobră şi rafinată, D ire c ţia N —S e m arcată pe teren şi de zidul ce
şi după: apare, cel puţin ca tra sare, în scrisă într-un sistem stră ju ieşte terasa X l- a către cea de a X -a , zid ale
de re la ţii g eom etrice, ale unor repere d eliberat cărui blocuri p rezin tă şi lite re in ciz a te
• A LD EBA RA N (Deşteptătorul, Luceafărul por­ alese.
cesc) După o privire de ansamblu a traseelor diferitelor d. D ire c ţia N —S a triunghiului pitagoric este
• V E G A din constelaţia Lira (Luceafărul cel mare, centre, axe sau aliniamente, atenţia ni s-a concentrat m arcată de cateta ce uneşte centrul a lin iam entulu i
Regina Cerului, Sclipitorul, Ciobanul) asupra celor şase obiective, mai apropiate (dintre care D cu cel al cadranului so lar K, tre cîn d prin acul
trei sînt circulare, notate cu I, K, J şi trei sînt patrula­ de p iatră şi printr-o p iatră a lui D . Ipotenuza
• O R IO N (Rariţa) tere, notate cu E, D, H), pentru a încerca reperarea este aproape so lstiţia lă (la 53°02* — faţă de 54°55*).
celor mai semnificative, care, probabil, au stat la baza
• L E B Ă D A (Crucea) proiectării geometriei lor iniţiale. e. D ia m etru l E —V al calendarului m are I
Pornind de la poziţiile stabilite riguros de Direcţia trece spre est printr-un zid al tu rn ulu i pentagonal
Topografică Militară, pentru centrele lor, am identificat M, ia r spre vest prin două d iscuri a lui H
mai multe relaţii geometrice, dintre care apar reve­
D in tre acestea, C aru l M are este co nstelaţia cea latoare: f. Tangenta din I la discul lui K trece exact
mai cunoscută la noi, deoarece poate fi observată prin axele celui de al 3-lea rînd de 6 d iscuri (re s ­
pe boltă to t tim pu l anului şi la o rice o ra din a. C ea care în scrie într-un triunghi dreptunghic
pitagoreic, cuprins între centrele cadranului solar K, pectiv prin 4 aflate în teren ) din alin iam entul
noapte (căci nu răsare şi nu apune niciodată, fiind notat cu H , de pe te ra sa a X -a , ia r axa celui de
tot tim pul deasupra o rizo n tu lu i), ca şi C aru l M ic, al calendarului mic circular J şi al aliniamentului, cu
5 pietre în interior, D, triunghi trasat cu roşu. al 2-lea rînd de d iscuri vizează centrul cadranului K
şi ca reper al Stelei polare.
A leg erea în s c rie rii într-un triunghi dreptunghic,
Ţ ăran u l rom ân făcea deosebire în tre stele şi g. A x a ce uneşte 4 d iscu ri (aflate în teren ), din
a acesto r tre i centre (K , J, D ), denotă cunoaş­
planete (pe care le numea « stele care nu stau locu­ cel de al 7-lea rînd, de 6.d iscu ri, al acelu iaşi a lin ia ­
te rea p ro p rie tă ţilo r geom etrice ale acestei figuri,
lui») ia r Stelei polare îi cunoştea p o ziţia deter- m ent H este tangentă la cercul e x te rio r al lui I
anum e aleasă, în care se m ai constată că la tu rile
m inînd axa păm întului, deoarece a botezat-o şi d ete rm in ă totodată axul că ii antice, în punctul
(ce se fo rm ează unind centrele lor) sînt în rap o ar­
Stîlpul C eru lu i sau Steajăru l (care este un stîlp ei (L ) de evazare m axim ă (la în tîln ire a cu podeţul
tele 3, 4, 5. A ceastă proporţie corespunde, după
înfipt în mijlocul unei arii de treierat, în jurul căreia se cum se ştie , celo r mai m ici num ere pitagoreice, de p iatră ).
învîrteau c a ii)33. adică celui mai sim plu triunghi dreptunghic,
Nomenclatura bolţii Daciei a fost făcută ca o proiecţie co n stru ib il, numai cu ajutorul m ă rim ii la tu rilo r h. Din primele planuri ridicate de I.P.M. Deva în
pe cer a însăşi vieţii românilor (cu obiceiurile, uneltele, lui, fă ră a apela la m ăsu rări de unghiuri. Totod ată, 1979, cele 2 alin iam ente ( A —C şi B ), din sudul
jocurile, legendele lor) şi nu ca un iconostas de zeităţi este posibil ca U N I T A T E A com ună acesto r tre i terasei a X l- a , apar grafic că se leagă şi ele de
al religiei greco-romane, cum e cerul clasic. După arh . latu ri: repere ale o b iectivelor din nordul te ra sei, dar
C . C e rch e z 39 monedele dace «scyphate » repre­ n-au mai putut fi verificate ca trasare şi de specialiştii
z in tă bolta. 38,74 m 30,95 m 23,30 m militari, nemaifiind «in situ », pe teren, în 1983 (din
= 7,7 m (circa 10 paşi) vara anului 1987 arheologul I. Glodariu a început restau­
A stro n o m ia se face prezentă în mai toate rea­ 5 ~ 4 3
liz ă rile geto-dacilor şi în cele mai vechi epoci şi rarea lor).
pînă a zi, în casa ţăran u lui rom ân, unde, în mod să corespundă unui m ultiplu al u n ită ţii de m ă rim e Oprindu-mă la aceste prime observaţii, se detaşează
simplu, e marcat răsăritul soarelui 2, ca şi sudul prin (unui fel de m odul), unitate folosită de a u to rii totuşi o voită condiţionare reciprocă, ce indică că toate
poziţia prispei. în ce priveşte p o ziţia a strală , în afara daci, la proiectarea şi re a liz a re a ansam blului. obiectivele se înscriu într-un sistem complex de orien­
faptului că altitudinea (de cca 900 m) măreşte claritatea, Ba m ai m ult, cateta ce uneşte centrul calen­ tare în spaţiu, ca şi astronomic.
cele 4 stele, v iz ib ile , din co nstelaţia H ercu le sînt darului m ic circu la r, notat cu J, cu centrul a lin ia ­
repere im portante, precesionale, pentru u rm ă­ m entului D, trece exact prin axa p rim u lu i ş ir
rire a d irecţiei spre care se deplasează soarele, de tam b uri ai alin iam entulu i E (cu 3 x 6 ta m b u ri),
cu to t sistem ul lui so lar, ca şi deschiderea spre catetă care, făcînd 90° cu d ire cţia N —S, se în scrie
evident pe cea E —V , a ech in o cţiilo r. ASPECTE COMPARATIVE STONEHENGE-
Cosm os, poate, prin acel « P o lu s G eticus » (Polus
şi Axis Boreus, Polus şi Axis Hyperboreus, Cardinex SARMISEGETUZA
b. Pe lîngă faptul stabilit că acul cadranului solar
Mundi, Vertex, Septemptris) pe Cogaionon, Muntele
indică, în piatră, cu mare precizie, nordul astronomic
Sfînt al geto-dacilor de care vorbesc Strabon 5 *8 şi alţi Din analiza celor două ansambluri astronomice antice
pentru tot ansamblul, am constatat că, la rîndul său,
scriitori antici. europene, se desprind următoarele aspecte comune:
discul de and ezit, prin cele 10 sectoare de p iatră
Toate aceste fapte ar explica vechimea locuirii şi egale, de c irc a 36° fiecare, se e rije a ză într-un fel 1. C oncepţia unitară — deoarece atît vechii locui­
cunoaşterea profundă a naturii pînă la nivel de ştiinţă, de d ir ijo r al în treg ii tra să ri. Astfel, razele săpate în tori ai Britaniei, cît şi cei ai Daciei au observat şi înre­
atestată şi de valoarea toponimelor, a legendelor, a piatră apar că direcţionează axe importante de legătură gistrat mişcarea aparentă a Soarelui şi Lunii, m ateria-
proverbelor34, de cunoaşterea plantelor medicinale28. cu alte obiective, mai apropiate sau mai depărtate şi lizînd-o prin cadrane solare o riz o n ta le .
Se remarcă şi că amenajarea pantei muntelui, prin anume: 2. A m plasare în em isfera boreală, peste paralela
cele peste 12 terase artificiale, succesive, orientate Raza discului de pe d ire cţia ce face un unghi de 40° (deci în zonă prielnică observării bolţii) şi cu grijă
mai ales către E —SE, corespunde atît cu direcţia răsă­ 10° cu N (verificată de ing. FI. Stănescu şi pe teren) pentru dăinuire — cel din Britania aflat pe cîmpia
ritului de Soare, la solstiţiul de iarnă, ca şi spre NE către tre ce exact prin lin ia ce uneşte două p ietre (din Salisbury la cca 100 m altitudine este protejat cu val
cea a răsăritului la solstiţiul de vară, cît şi cu situaţia care una din colţul NE), ale alin iam entulu i notat şi şanţ contra fluctuaţiei apelor (mai ales a mării, la
din teren, care beneficiază de orizont mai degajat, în cu D . Raza la circa 46° devine secantă pentru fenomene ca «transgresiunea neolitică»).
unghiul cuprins între axele solstiţionale de circa 70° circu m ferin ţa calendarului m ic, circu la r J, la
intersecţia cu raza spre nord a acestuia. Cel din Dacia, fiind montan cu cca 900 de metri
Poate nu este lip sită de im po rtanţă prezenţa mai sus, cam la 980 m altitudine, beneficiază de o
în ju ru l Sarm isegetuzei, peste apa Godeanului, a Razele la c ir c a 82° şi 154° sînt tangente la calendarul
m are notat cu I. R aza la circa 118° este ch ia r axa protecţie naturală deliberat aleasă, dar şi de o pregă­
unor dealuri (mameloane), mai înalte decît zona tire amplă a muntelui Godeanu, prin crearea a peste
calendarelor, ce se înscriu într-un arc de cerc, de la NE ce uneşte centrul I cu centrul K şi trece în co n ti­
nuare spre c ir c a 298°, printr-un disc al a lin iam en tu ­ 12 terase artficiale, consolidate cu ziduri de sprijin,
şi pînă la SV, de peste 180°, ale că ro r toponim e se de peste 3,00 m grosime, cu paramente duble, de piatră
relevă sem nificative, la unele ca: Steaua Mică lui H , de pe terasa a X -a .
fasonată, al căror fiecare metru lungime reprezintă cel
(1650 m), Steaua M are (1729 m), T im p u l (1490 m Încercînd, de exemplu, să verific observaţiile grafice, puţin 10 tone.
— ca şi P îrîu l T im p u lu i), Sub C ununi, şi care a r fi prin calcul, valoarea de 36° a unghiului (notat conven­
putut reprezenta repere determ inante în ale­ ţional cu a), format de raza de pe direcţia de cca 118° 3. Fo rm ă : ambele ansambluri ajung la forme aproape
gerea a m p lasării, ca şi Muncelul de la nord şi Godeanu (axa I— K), cu raza orientată spre circa 154° (tangentă identice şi anume la cercu ri concentrice cu potcoavă
la NE. Arheologul I. Glodariu arată că dealul cel mai la I), adică unghiul format de două raze, alăturate, ale la m ijlo c. Se remarcă inten ţia şi de c o lie r continuu,
apropiat, din spre NE, numit Ş esu rile, prezintă o şa, cadranului solar K, am constat că se ajunge la un rezul­ realizat din blocuri cu feţele uşor arcuite, la Stonehenge
în cadrul căreia apare Soarele în ziua de 21 iunie (sol­ tat foarte apropiat. ridicat sus la circa 4 m şi format din 30 lintouri strîns
stiţiul de vară), în jur de ora 7, pentru observatorul asamblate (prin proeminenţe şi găuri) între ele şi faţă
14,71 (raza lui I) de cei 30 suporţi megalitici, iar, la Sarmisegetuza,
plasat pe calea antică — şa aflată la 1390 m, adică cu «£ a = arc sin 35°33'
circa 400 m mai sus de terasa a Xl-a. 23,30 (axa I— K) colier la faţa terenului format din 104 blocuri strîns
lipite unele de altele, cu feţe regulate netezite şi cu Sarmisegetuza, nefiind încă încheiate lucrările (nu s-a ideea iniţială de ordine şi de ierarhizare a aspectelor
muchia exterioară teşită şi cu brîu — 104 pietre pot explorat pînă în prezent decît cam 10% din terasele intenţionale complexe ce au stat la baza conceperii
reprezenta şi 2 ani solari, exprimaţi însăptămîni (2 x 5 2 = artificiale), se poate menţiona, orientativ, pentru lor. Grafia planurilor de la Stonehenge ca şi de la
= 104 săptămîni). etape intermediare (cum este cea de la 2,85 madîncime Sarmisegetuza relevă structuri riguroase (unele
4. Dimensiuni: deschideri de diametre foarte a aliniamentului A), o datare de la începutul secolului verificate şi prin calcule), structuri gîndite, pro­
apropiate în jurul cifrei de 30 m regăsim atît la I îe n (epoca Burebista), Cea mai veche, însă, de la iectate şi tratate în sistem.
cercul exterior din pietre sarsen (notat cu X ), de la 6,85 adîncime29, nu s-a putut încă data negăsindu-se Sistemul acesta unitar, în care se relevă că sînt
Stonegenge (29,70—31 m), cît şi la circumferinţa exte­ elemente pretabile analizei cu carbon radioactiv (ce­ înscrise ansamblurile, de la faza de concepţie,
rioară a calendarului mare (notat cu I), de la Sarmise- ramică, os, cărbune). Şi la celelalte obiective, s-au găsit se constată că a fost respectat, în linii mari, şi în etapele
getuza (29,43 m — cifră egală cu 42 paşi ce ar putea urme de piatră fasonate, aliniate, din etape mai vechi de refaceri ce au urmat (ca amplasare, alinieri, forme),
reprezenta a zece mia parte din numărul de zile, de şi, demn de menţionat, că, în zonă, la peştera Cioclo­ atît cît a putut dăinui memoria sensului şi a geometriei
419 750, după care se repetă eclipsele) vina, dr. Martin Roska3 găseşte, în 1911, unelte din lor primare. Unitatea de concepţie locală a acestor
5. Ritm uri: circumferinţe marcate prin 30 repere epoca de trecere între musterian şi aurignacian, ca şi ansambluri, la rîndul ei, făcea parte din sistemul
la Stonehenge punctată de cei 30 megaliţi ai cercului semne incizate pe pereţi asemănătoare cu cele de pe specific, unitar, mai larg al zonei. Astfel, cel de
sarsen (de circa 25 tone fiecare), iar la Sarmisegetuza răboj. Ultimele refaceri şi realizări la Sarmisegetuza la Sarmisegetuza, deşi major ca importanţă, nu este
de 30 lespezi de andezit (de circa 200 kg fiecare) pre­ sînt din epoca lui Decebal (sec. I era noastră). Se remarcă un obiectiv singular pe pămîntul bătrînei Dacii, ci
lucrate cu convexitate în cercul de pietre lipite de cel faptul că, în toate etapele de refaceri, se respectă se înscrie într-un sistem de alcătuiri astronomice,
exterior, al calendarului mare circular. geometria de ansamblu şi mai ales orientarea, prin care este m arcată toată civilizaţia şi cultura
6. Alcătuire: cercul interior, cu diametru apropiat cum este de exemplu cea a aliniamentelor pe direcţie carpato-danubiană-pontică26. Menţionăm obser­
de circa 20 m, este determinat prin stîlpi — astfel, N E—SV. Aceasta arată că amplasarea lor fusese probabil vatoarele din zona de cîmpie, în forme de pămînt
la Stonehenge, cercul interior de pietre albastre are căutată anume pentru o poziţie optimă de observare a ovale de tipul movilelor găunoase sau circulare,
22,80 m deschidere şi e format din 59 stîlpi verticali, mişcării aştrilor pe boltă. La Stonehenge, se deta­ izolate, ca zidoviile, zidinele (cu 1 —3 valuri şi şanţuri)
pe cînd, la Sarmisegetuza, cercul interior are diametrul şează o astronomie lunară şi solară, unde s-a urmă­ ori grupate, ca movilele gemene (mai ales pe dealuri)
de 20,07 m şi este alcătuit din 84 stîlpi de lemn, cămă- rit cu precădere observarea şi înregistrarea poziţiilor sau ca gîlmele, gurgumelele sau formînd chiar alinia­
şuiţi cu ceramică, fin lustruiţi şi împărţiţi de 4 praguri Lunii (legată mai ales de prezenţa fluxului şi refluxului) mente, ca movilele înşirate. Apoi, în zona dealurilor,
de piatră în 4 sectoare a cîte 21 stîlpi. ca şi ale Soarelui; iar, la Sarmisegetuza, după specia­ trec spre forme din piatră de cercuri concentrice
Potcoava este definită tot prin elemente verti­ liştii militari, o pondere de aceeaşi valoare o avea de cca 60 pietre fasonate înfipte în pămînt (calendare
cale, la Stonehenge chiar 2 potcoave deschise, una şi urmărirea mersului diurn, aparent, al stelelor, adică de tip crom lech), ca morminţii35»34»37*38»39 Gorjului
megalitică din 5 triliţi sarsen (adică 15 pietre în 5 dol- o astronomie stelară — mai pretabilă poziţiei locale sau aliniamente, şi continuă, pînă în zona mon­
mene, din 3 megaliţi fiecare) şi o a doua potcoavă, montane şi care conducea la rezultate mult mai precise. tană, unde alcătuiesc observatoare şi calendare de
înscrisă, din 19 stîlpi din pietre albastre, totalizînd în ceea ce priveşte direcţiile solstiţiale, acestea piatră, ca la Sărata Monteoru, Bîtca Doamnei, Baniţa,
34 repere. sînt de fapt semi-axe. Spre a da un exemplu, direcţia Cetăţeni, Polovragi, Ocniţa, Căpîlna, Piatra Craivii.
spre răsăritul Soarelui la solstiţiul de iarnă şi cea din­ Bărboşi, Pecica, Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Feţele
La Sarmisegetuza, potcoava e închisă şi e definită
spre apusul la solstiţiul de vară nu sînt perfect opuse Albe, Pustiosu, Rudele, Meleia, Racoş, Brad, ca şi men-
de 34 stîlpi de lemn îmbrăcaţi în ceramică şi împărţiţi
(adică la 180°). Astfel, şi la Stonehenge1, se observă hire, 39 babe sau dolmene pe munţii Omul, Puzdrele,
în 21 şi respectiv 13 stîlpi de două. praguri de piatră.
că diferenţa arcurilor de cerc de 229,12°—50,25° = Măcin, culminînd cu adevărate ansambluri de
Se rem arcă 34 repere verticale n , la ambele an­
= 178,87°. La Sarmisegetuza, semi-axa de la 123° orientare în timp şi spaţiu, precum cele de la
sambluri.
faţă de N (ce determină axa mare a potcoavei) cores­ Sarmisegetuza. Ştiinţa la care se ajunsese în Dacia,
Axa transversală a potcoavei trece printre repere punde răsăritului Soarelui la solstiţiul de iarnă; după după parcurgerea unui drum lung de experienţe acu­
de piatră. La Sarmisegetuza printre cele 2 pietre ale ridicările dinteren,se constată căsemi-axa materializată mulate de milenii, a fost curmată brusc la anul 106 e n
celor 2 praguri, iar, li Stonehenge, pe sub dolmenele de secanta dusă spre N —V din centrul lui I la întîlnirea şi, poate, i s-ar fi continuat tradiţia dacă nu ar fi avut
create de penultimii triliţi de la. capătul deschis al discului lui K cu acul său de piatră, de pe direcţia de neşansa încă unui mileniu (aproape) de a constitui
potcoavei sarsen, la 90° faţă de axa mare a potcoavei. 304°43' (360°—55°17'), reprezintă şi semi-axa solstiţio- tentaţia şi a se găsi în calea bătută a atîtor năvălitori.
7. O rientare: deşi aflaţi cam la 2 000 km depărtare, nală a apusului de Soare la 21 iunie, formînd un unghi La rîndul lui, ansamblul de la Stonehenge, deşi
unitatea de concepţie a realizatorilor,e demonstrată de 181°43' cu cea de 123°. cel mai spectaculos şi cel mai cunoscut, nu este izolat,
şi de alegerea orientării solstiţiale, care nu se în­ 11. C ircu laţii denivelate de observare se constată, ci se înscrie în sistemul megalitic i» 40* 41 specific
scrie în tradiţia antică de a alinia calendarele spre la ambele ansambluri: colierul continuu al lintourilor nord-vestului Europei, cu multiplele forme de
punctele cardinale; în scop mult mai practic, atît b ri­ cercului sarsen, la peste 5 m înălţime, sau chiar valul observatoare şi înregistrare ale principalilor aştri
tanii cît şi dacii, îşi înscriu axa mare a potcoavei pe linia de pămînt circular, probabil, formau la Stonehenge, pe boltă, de tipul m enhirelor, izolate sau în a li­
solstiţiilor, bineînţeles cu nuanţele specifice coordona­ astfel de circulaţii perimetrale de urmărire; tot aşa niament, al dolmenelor, cu şi fără movile, al
telor geografice ale zonei respective. Astfel, la Stone­ imensele ziduri de piatră (ale căror grosimi şi dublări crom lechurilor, care aveau acelaşi rol de observa­
henge, la latitudinea de 51,178° şi longitudine 358°, nu erau cerute de rolul de sprijin), cu parament dublu toare şi calendare, ca şi mastabalele, ziguratele şi
axa mare este orientată la 50,25° şi potcoava deschisă fasonat, coronamente şi balustrade, de la Sarmisegetuza, piramidele din restul lumii noi sau vechi. încă din neo­
spre răsăritul Soarelui la 21 iunie — solstiţiul de Vară, au avut, de sigur, un şi rol funcţional cu poziţii şi la litic — bronzul timpuriu, bătrîna Briţanie reprezenta
iar, la Sarmisegetuza, care este la 45°37'30" latitudine cote anume căutate. centrul de greutate al acestei zone, unde omul făcea
şi 23°18’45" longitudine, axa mare a potcoavei este Aşa cum arăta, în 1982, astronomul Maurice observaţii sistematice ale Soarelui şi Lunii şi dezvoltase
orientată spre 123°, adică spre răsăritul Soarelui la Chatelaîn 11 « ciclul aştrilor era bine cunoscut de tehnica prevederii eclipselor, folosind direct natura,
22 decembrie — solstiţiul de iarnă. străm oşii om enirii, ca şi faptul că Luna atinge selectînd repere sau modelînd-o potrivit scopului
Pentru Dacia, această orientare marca şi data înce­ punctul ei maxim , la fiecare 6 800 zile (la N sau astronomic urmărit (aşa cum ne-o demonstrează ultimile
perii Anului Nou. la S de linia echinocţiilor) şi, de sigur, aceasta cercetări britanice), pentru ca, azi, să ajungă şi locul
Se remarcă gradul avansat, ştiinţific, prin care rea­ poate fi raţiunea pentru care au construit calcula­ reper, de oră exactă şi de determinare a meridianului 0°.
lizatorii calendarelor analizate au ales — deşi este mai toare de piatră, al căror număr de repere era Istoria trebuie să rămînă ca o carte deschisă, în
anevoioasă — orientarea solstiţială, cunoscîndu-i, pro­ multiplu de 17, 34, 68 . . . ca la Stonehenge din filele căreia fiecare generaţie să-şi poată aduce propria
babil, calitatea de a fi cea mai sigură în determinări Anglia, Sarm ise din România şi Chaco Canyon ei contribuţie — şi de arhitectură.
practice, reprezentînd un reper de calcul în timp. din Noul M exic». Aşa cum se arată în « M ă rtu rii G eo d e zice» 2:
8 . Cale antică de acces major, dar şi important « distrugînd sanctuarele de la Sarmisegetuza Regia
reper de observaţie, în ansamblu, prin orientarea şi exterminînd pe preoţii astronomi daci, romanii
solstiţială. La Stonehenge, spre răsăritul Soarelui, au făcut să se piardă şi tradiţia dacică în măsurarea
la 21 iunie, marcată şi de menhirul Heel Stone; la CONCLUZII tim pului, care ar fi putut fi de real folos dezvoltării
Sarmisegetuza, orientată invers, dar din cadrul căreia, astronomiei şi m atem aticii universale. Se poate
coborînd treptele ei de piatră, dinspre poarta de est spune că, prin demersul lor violent, romanii
a cetăţii, aveai în faţă tot răsăritul Soarelui la 21 iunie Problemele ştiinţifice, culturale şi tehnologice ridi­ au întrerupt progresele cronometriei (latură
(cultul soarelui ilustrat de aceeaşi datină a « căluşului », cate de concepţia şi construirea unor asemenea ansam­ practică a astronom iei), pentru 13—14 secole,
la români ca şi la irlandezi39, la Rusalii). bluri, încă de la sfîrşitul neoliticului şi pînă în Latene, deoarece adoptarea de către ei a sistemului dacic
impun ca realizatorii să fi beneficiat, pe lîngă ar fi făcut inutile ulterioarele sistem e şi corecţii
9. Trasare bazată pe triunghiuri pitagorice, la apanaj cultural, de cunoaşteri şi manifestări cu calendaristice».
Stonehenge laturile prezentînd relaţia de 5, 12, 13, caracter ştiinţific, unitare, deşi depărtaţi în timp La împlinirea a 1900 de ani de la urcarea pe tronul
iar la Sarmisegetuza raportul 3, 4, 5, triunghiuri care şi spaţiu. Daciei a viteazului Decebal, să cinstim memoria aceluia,
nu servesc doar la trasare, ci exprimă şi importante
Acest fapt incumbă, la data conceperii lor, acumulări care, cu preţul propriei sale vieţi, a luptat să apere
relaţii astronomice.
privind cunoştinţe matematice, geografice şi astrono­ ţara şi poporul său, precum şi nepreţuitele bunuri
10. Etape suprapuse, calendarele, prezente astăzi mice, deci de ştiinţă exactă care nu putea fi spontanee ale ştiinţei timpului său, impresionant ilustrate în
în teren, au suferit refaceri în timp. La Stonehenge, ci bazată, la rîndul ei, pe o îndelungată etapă pregăti­ arhitectura ansamblului astronomic de la Sarmisege-
după cum am văzut, determinări pluridisciplinare au toare. Cu toată trecerea mileniilor, printre ruine şi tuza-Regia.
stabilit 3 etape, din care, cea mai veche este de la dezordinea acumulată de secole, planurile reconstituite
sfîrşitul neoliticului — începutul epocii bronzului. La după ultimele ridicări ne pot ajuta să ne apropiem de Arh. SILVIA PĂUN
NOTE BIBLIOGRAFICE de a n d e zit de la Sa rm ize g e tu za — Regia, Comunicare la ediţia 31. Lucia Apolzan, C a rp a ţii — te z a u r de isto rie , P eren itatea
a XV-a a zilelor Institutului de Arheologie şi Istorie, Cluj-Napoca, a ş e z ă rilo r risip ite pe în ă lţim i, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică
1. John Edwin Wood, Sun, moon and standing sto nes, Oxford V. 1987 Bucureşti, 1987
University Press, 1978 25. N. Grigore Mărăşanu şi Florin Stănescu, (S o are le de andezit) 32. S. N. Blajko, C u rs de a stro n o m ie sfe rică , Institutul de lite­
2. General loc. Ing. Vasile Dragomir, colonel dr. ing. Marian Rotaru, Flacăra 48-50/1984; 51/1985 8 -9 -10/1986 ratură tehnică, teoretică, Moscova, 1954
M ă rtu rii geodezice, Ed, Militară, Bucureşti, 1986 26. Silvia Păun, G rafia se m n e lo r răb oju lui co m p a rativ cu cea 33. loan Otescu, C re d in ţe le ţăra n u lu i ro m ân despre ce r şi
3. Martin Roska. S ă p ă tu rile din pe şte ra de la C io c lo v in a . C e r ­ a unor s c rie ri vechi, o Cîntarea României nr. 9, Bucureşti, 1984 şi ste le, Bucureşti III, 1907
ce tă ri arheologice din m u nţii H u n e d o are i, Ed. Cartea Româ­ Silvia Păun, C o m p le x ita te a a trib u te lo r cu ltu rii în v a tra carpato 34. Gabriel Gheorghe, P ro v e rb e le rom âneşti şi pro verb ele
nească, Cosînzeana, Cluj, 1923 danubiano-pontică, în : Arhitectura nr. 3, Bucureşti 1984 lu m ii ro m a n ice Ed. Albatros, Bucureşti, 1986
4. Vasile Boroneanţ, D e sco p eriri arh eo log ice în unele p e şteri 27. Piercarlo Jorio, In prin cipio e ra la p ietra, Ed. Eda, Torino, 35. Cezar Boliac, în : Trompeta Carpaţiior, nr. 1066 din 20.V.1873
din defileul D u n ă rii. Speologia — grupul de cercetări complexe 1984 36. Teohari Antonescu, R ap o rtu l, în: B u letin u l M in isterului
Porţile de fier — Seria monografică, Ed. Academiei R.S.R. Bucureşti, 28. Ion Horaţiu Crişan, S p iritu a lita te a geto-dacilor, Ed. Alba­ C u lte lo r şi In stru cţiu n ii publice, nr. 99, din 15.IX .1897
1979 tros, Bucureşti, 1986 37. Grigore Tocilescu, P re isto ria , voi. 17, manuscris, 1900
5. Dardu Nicolaescu Plopşor, Wanda W ulski, So m e re m ark s, Ion Horaţiu Crişan, B u re b ista şi epoca sa, Ed. Enciclopedică 38. Constantin S. Nicolaescu—Plopşor, în: Arhivele Olteniei nr. 7,
relatin g to the pro blem s of se ttle m e n t on m icro reg io n s in română, Buc. 1975 V - V I anul II, 1923
the Rom anien P lain , în : A n n u a ire rou m ain d ’anthrop olog ie 29. Mihaela Strîmbu, loan Glodariu, în: A c ta M . N . C lu j-N a p o ca , 39. Cristofi Cerchez, Conferinţe la Societatea arhitecţilor români,
t. 7. Ed. Academiei R.S.R,, Bucureşti, 1970 1981 Bucureşti, 1943
6. Med A rkeo lo g en Sverige R u n t, En uppslagsbok, Stock- 30. Mihai Botzan şi Mihai Albotă, C o n sid e ratio n s h isto riq u e s et 40. Guy Underwood, Th e p attern of the past, Ed. Abacus, Lon-
holm, 1981 techniques co n cernan t les anciennes a g ro -terrasses d'altitud e don, 1977
7. loan Glodariu, L'orig in e de la conception a rch ite cto n iq u e des C a rp a te s , Buletin de l'Academie des Sciences agricoles et 41. Janet & Colin Bord, A n cie n t M ysteries of B rita in , Ed. Grafton
des san ctu aire s daces c irc u la ire s , în: T h ra co -D acica, R ecueil forestiaires, nr. 9, Bucureşti, 1980 Books, London, 1986
d’etudes ă l’occasion du ll-e C on gres In te rn atio n al de th ra -
cologie, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1976
8. Strabon, G eo grap hia, în : Izvo are p rivin d is to ria Rom âniei
voi. I. Ed. Academiei R.S.R. Bucureşti, 1964
9. Colin Reinfrew, B efore civ ilisa tio n , lonathan Cape Ltd, Lon-
don, 1973
10. Sir John Lubock, L e s orig ines de la civilisatio n , Paris, 1873
11. Maurice Chatelain. L a fin du m onde, Ed. Du Rocher, Monaco,
1982
12. D. M. Teodorescu, C e rc e tă ri arh eo log ice, în m unţii H u n e ­
d o a re i, Ed. Cartea Românească-Cosînzeana, Cluj, 1923 şi
D. M. Teodorescu, C e ta te a dacă de la G ră d işte a M uncelului,
Jud. H u n e d o ara , în ACMIT, Bucureşti, 1930—1931
13. Gerald S. Hawkins, Stonehenge Decoded, Fontana/Collins,
Glasgow, 1982
14. Constantin Daicoviciu şi colab. Studiul th raco -d acilo r în
m u n ţii O r ă ş t ie i în : SCIV IV. Anul II lanuarie-iunie, Buc. 1951
Constantin Daicoviciu, Ş a n tie ru l G ră d işte a M un celuilu i, SCIV
III. Buc. 1952
15. G. Charriere, Le com pu t et le m onum ent calen d aire des
D aces â Sa rm ise g e tu za . Bulletin de la Societete Prehistorique
Franţaise, Tome LX , f. 7 —8, Paris, 1963
16. P. Kendrick, P ie tre le d a cilo r vorb esc (traducere din limba
engleză) Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978
17. Hadrian Daicoviciu, N ou velles donnees con cernan t le
Sa n ctu a ire -C a le n d rie r dace, în : D acia, Revue d’A rch e o lo g ie et
d ’ H is t o ir e ancienn es Nouvelle serie IX. Ed. Academiei R.S.R.
Bucureşti, 1965 şi Hadrian Daicoviciu, D a cia de la B u re b ista la
c u c e rire a ro m an ă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1972
18. A. Popa, în: T rib u n a an. X . nr. 52 (517), Cluj, 29 XII, 1966
19. Şerban Bobancu, Cornel Samoilă, Emil Poenaru, C a le n d a ru l de
Ia S a rm ize g e tu za — Regia, Ed. Academiei R.S.R. Buc. 1980
20. Ion Cârnaru, Ion Ghiga, M ilîta ry S u rv e y, O n the astrono-
m ical o b serva to ry functions of big round san ctu ary from
S a rm ize g e tu za — Regia, Voi. 2, Topics în astrophysics, astro-
nomy and space Sciences Cip press, Bucharest, 1986
21. Gheorghe Chiş, E le m e n te a stro n o m ice de la S anctuarul
dacic de la S a rm ize g e tu za Regia (Roumanie) Comunicare la
cel.de al XV-lea Congres Internaţional de ştiinţe istorice, Buc. 1980
22. loan Rodean, G ra iu l p ie tre lo r de la S a rm ize g e tu za , voi. I.
Ed. Litera, Bucureşti, 1980
23. Dinu Antonescu, In tro d u ce re în a rh ite c tu ra d a c ilo r. Ed.
Ţehnică Bucureşti, 1984.
24. Florin Stănescu, Sta tu tu l a stro n o m ic al sa n c tu a re lo r
d a cice comunicare la Simposionul ştiinţific, « Sarmis 83 », Deva,
X . 1985 şi Florin Stănescu, Im p lica ţii astro n o m ice ale a lta ru lu i

16. Columna Traianâ — sinuciderea lui Decebal (după


dr. Conrad Cihorius, prof. univ. la Bonn ~ 1900)
17. Cap de « p ile a t» dac, în piatra, sec. II-III en (Muzeul
din Roma)
18. Coif dacic de aur, sec. V îen, de la Poiana-Coţofâ-
neşti, jud. Prahova
19. Stema Daciei (după cronica iui Nicolae Costin,
« Ştiinţa şi arta heraldica în România », Dan Cernovodeanu,
Ed. Ştiinţifica şi enciclopedica, Bucureşti, 1977)