HISTOLOGIA SMALTULUI

1.Histoarhitectonia smaltului
Topografic
 Descrie 3 zone diferite:
o Smaltul de suprafata
o Smaltul mijlociu
o Smaltul intern
 Smaltul superficial si intern – redus
 Smaltul mijlociu – aria cea mai importanta a smaltului – prezinta 3 portiuni: interna(deasupra smaltului
intern), medie si externa
 Fiecare zona de smalt prezinta structuri morfologice specifice

1.1. SMALTUL DE SUPRAFATA(SUPERFICIAL, EXTERN). SUPRAFATA SMALTULUI

Smaltul de suprafata
 Prismele pot fi neregulate sau pot lipsi complet
 Fenomen explicat prin disparitia prelungirilor Tomes, la finalul amelogenezei
 Smalt extern, aprismatic
 Grosime – maximum 30 µm
 Se pastreaza orientarea cristalelor, paralele si perpendiculare pe suprafata externa
 Zona mai puternic mineralizata decat smaltul subjacent(plasat imediat dedesupt)
Dintii neerupti
o Strat de smalt extern gros de 0,5-1,5 µm, lipsit de structura prismatica
o Subjacent: ME
 Arie foarte restransa de material mineralizat
 Cristalite mici (5nm), impachetate multmai larg, distins
 Cristale mari, plate, dispuse aleator, printre, in interiorul si pe suprafata cristalitelor
mici
 Aria se continua cu smaltul mijlociu,prin patrunderea cristalitelor mici intre cristalele
mari si strans impachetate
Dintii erupti
o Abraziune, eroziune, atritie -> cele 2 straturi(smaltul aprismatic si zona imediat
subjacenta, formate din cristalite mici) dispar in timp
o Uneori – smaltul extern persista:
 Dinti deciduali – mentinut pe toata suprafata coroanei
 Dinti permanenti – in aria cervicala 1/3 cervicala(mai frecvent) si la nivelul
cuspizilor(mult mai rar)
Suprafata smaltului
 Macroscopic – neteda si stralucitoare
 Microscopic – aspect mai putin uniform, cu modificari datorate varstei
 Dintii neerupti
a. Membrana Nasmyth
  Apare dupa formarea completa a coroanei, chiar inainte de eruptie
 Membrana eozinofila delimitand aparent suprafata smaltului
 Rezulta ca urmare a procesului degenerativ al ameloblastelor (pierderea prelunigirilor,
vacuolizare, neregularitatea conturului celular, modificarea dimensiunilor)
 Concomitent cu aparitia sa, se depune o matrice organica bazofila -> dispare la sfarsitul
procesului de mineralizare
 In teritorul respectiv ramane numai portiunea acelulara a menbranei Nasmyth: membrana subtire,
astructurata, densa, grosime 1µm (cuticula primara)
 Peste cuticula primara mai poate persista un strat celulat restant – epiteliul redus al organului
smaltului
 Dintii erupti
b. Alternanta dintre perikimata si liniile de suprapunere Pickerill
c. Terminatiile prismelor
d. Lamelele
e. Fisurile
f. Pelicula castigata
b. Pirikimata si liniile de suprapunere Pickerill
 Pirikimata (depresiuni)
o Extremitatiile de la suprafata smaltului ale liniilor Retzius
o Aspect, pe suprafata coroanei, a nervurilor reliefate ale frunzelor
o Confera smaltului un relief extern fin ondulat, incretit, observabil intr-o incidenta optima de
lumina
 Liniile de suprapunere Pickerill
o
Arii mai ridicate, mai bombate, localizate intre pirikimata
o
Pirikimata si ridicaturile – dispuse continuu de jur imprejurul coroanei, paralal unele cu altele si
cu jonctiunea amelocementara
o
ME de baleiaj – densitate perikimata
o
Jonctiune alemocementara: 30/mm2
o
Spre suprafata ocluzala, cuspidiana sau incizala: 10/mm2 -> disparitie completa, datorita fortelor
de masticatie
c. Capetele treminale ale prismelor
Mici depresiuni concave, diferite ca forma si adancime
Observate cel mai frecvent pe zonele bombate dintre perikimata
Adancimea creste dinspre zona cervicala spre zona ocluzala/incizala
d. Lamelele smaltului
~ Structuri subtiri, liniare sau cu aspect de ‘’frunza’’
~ Se extind de la suprafata smaltului spre jonciunea amelodentinara, uneori chiar patrunzand in dentina
~ Orintare longitudidal si radiar in dinte, in toata grosimea smaltului
~ Apar datorita unor defecte de mineralizare
~ Formate din material organic -> continut mineral redus
~ Se dezvolta in planurile de tensiune -> cand prismele traverseaza un astfel de plan, un segment scurt al
prismei poate sa nu fie calcificat in totalitate
~ Defect sever -> apare un spatiu care se umplae fie cu celulele din zona inconjuratoare( la dintele
neerupt), fie cu substante organice din cavitatea orala (dupa eruptie)
~ Sectiuni slif – confundata cu fisurile; demineralizare: diferentiere posibila: lamelele persista, fisurile
dispar
~ Tipuri de lamele:
 Tipul A, formate datorita existentei unor segmente de prisme slab mineralizate; contin in
principalmaterial organic – proteine ale smaltului; localizate strict la nivelul smaltului
 Tipul B, formate prin acumulare ade celule degenerate, se pot extinde si la nivelul dentinei
 Tipul C, formate in dintele erupt (cele mai frecvente), acolo unde spatiu format intr-o zona slab
mineralizata se umple cu material organic probabil de origine salivara; se pot extinde si la nivelul
dentinei
e. Fisurile smaltului
 Structuri inguste, comparate cu falli sau crapaturi
 Reprezinta manifestarileexterneale lamelelor
 Orientate perpendicular pe jonctiunea amelodentinara si se extind de la suprafata smaltului spre
profunzime, pe diferite distante
 Lungime pana la 1 mm; fisurile lungi au o grosime mai mare decat cele scurte

Consideratii clinice – comentarii

 Prin pozitie, fisurile profunde(in speciali cele dintre cuspizii adiacenti) favorizeaza colonizarea
bacteriilor --> penetrarea in interiorul smaltului, pana la nivelul jonctiunii amelodentinare ->
diseminarea la nivel dentinar
 Deoarece dimnesiunile fisurii, la suprafata smaltului, sunt foarte mici, acest tip ce carie se descopera
tardiv, cand deja este afectata o zona extinsa de dentina
 Conduita clinica de prevenire nu este administrarea topica de fluorid, ci aplicarea pe suprafata ocluzala
a unui strat polimeric, cu rol de inchidere a fisurilor
f. Pelicula castigata
 Smaltul – acoperit pe intreaga sa suprafata de un ‘’film’’ de natura organica, denumit pelicula dobandita
sau castigata
 Identificabila prin metode chimice, histologice si histochimice
 Formata dintr-un precipitat de proteine salivare
 Impiedica contactul direct al smaltului cu fluidele din cavitatea orala
 Apare un intreval de timp foarte scurt(minute) dupa curatirea mecanica a suprafetei smaltului
 Cunstituie suportul pe care colonizeaza placa bacteriana

1.2. SMALTUL INTERN

 Zona in care lipseste organizarea prismatica --> smalt aprismativ
 Localizare: deasupra jonctiunii amelodentinare
 Dimensiuni: 5µm
 Datorat absentei formarii prelungirilor Tomes la momentul depunerii matricei organice a smaltului si
mineralizarii acestuia
a) Jonctiunea amelodentinara
Limita dintre dentina si smalt
MO: aspect ondulat, uneori suprapus, datorita incidentei de sectiune, comparat cu ‘’solzii de peste’’
ME: alternanta de ridicaturi reliefate, care deternina o puternica adeziune dentina-smalt
b) Fusurile smaltului
Origine in dentina
Apar prin patrunderea unor prelungiri ale odontoblastelor printre ameloblastele suprajacente, anterior
momentului in care incepe depunerea smaltului
Smaltul incepe sa se depuna si se formeaza jonctiunea amelodentinara
Prelungirile odontoblastelor raman ‘’sechestrate’’in teritoriul respectiv, se ingroasa usor in partea
centrala,mentinandu-si cele doua capete efilate si capata un aspect de fus
Au cuntinut organic crescut cumparativ cu zonele de smalt adiacent
Distribuie la intamplare, traverseaza aria redusa de smalt intern si patrund pe o distanta redusa in
smaltul mijlociu
Nu au orintare precisa si nu urmeaza directia prismelor; deoarece prismele se formeaza in unghi fata
de axul ameloblastelor, directia prismelor este divergenta fata de prisme.
c) Tufele smaltului
Apar in zone in care mineralizarea nu este completa, proteinele smaltului tanar nefiind complet
transformate in timpul maturizarii
Prezinta un continut organic ridicat
 Formare:
 Transformari importante in orientarea unor diferite grupe de prisme, deasupra jonctiunii
amelodentinare
 Grupele de prisme prezinta un procent diferit de mineralizare a smaltului prismatic si a
smaltului interprismatic, fapt care duce la aparitia unor arii mai putin mineralizate cu un
continut organic ridicat – de 3-4 ori peste cantitatea medie
 Exista mai multa matrice organica la limitele prismelor respective si chiar intre cristalele
prismelor
Orientare in plan longitidinal, pe aceeasi directie ca si lamelele
Identificabile optim in sectiuni slif
Forma ramificata, cu o zona de implantare, cu o radacina bazala lanivelul jonctiunii amelodentinare,
sau chiar in dentina
Mai inalte comparativ cu fusurile
Se extind pana in treimea interna a smaltului mijlociu
1.3. SMALTUL MIJLOCIU
 Aria cea mai extinsa a smaltului
 Caracterizat prin prezenta prismelor
Structuri morfologice specifice
- Atribuite unor modificari aparute in cursul procesului de depunere si mineralizare a smaltului:
o In orientarea prismelor (benzile Hunter-Schreger, smaltul noduros)
o In modelul de crestere a smaltului (striatiile transversale, liniile Retzius, linia neonatala)
a. Benzile Hunter-Schreger
 Localizate in treimea intrena a smaltlui mijlociu
 Expresia unui fenomen optic, sub lumina incidentala in MO:
 Aspect de zone altrenante, de benzi liminoase si intunecate – ‘’ lan de grau in
bataia vantului’’
 Initial extrem de evidente, datorita contrastului puternic
 Ulterior diminua, pe masura ce se orienteaza catre suprafata smaltului
 Directia perpendiculara sau oblica pe liniile Retzius
 ME:
Aspect de zone altrenante, lumina fiind reflectata in mod diferit de cristalele
din prisme in concordanta cu modificarile de orientare ale prismelor
 Formare datorata variatiei unghilui de pornire a grupelor de prismede la nivelul
jonctiunii amelodentinare spre exteriorul smaltului:
o Un grup de prisme prezinta orintare meziala
o Grupul alaturat prezinta orientare distala
 o Modelul este repetitiv de la zona incizala spre cervix
b. Smaltul noduros
~ Frecvent la nivelul cuspizilor
~ Formare datorata unor grupe diferite de prisme cu directie rasucita, una in jurul
celeilalte
~ Orintare asirurilor de prisme fiind verticala, ondularea prismelor in sens inainte-inapoi
se realizeaza intr-o aria circumferentiata resusa
c. Striatiile transversale
 Orientare perpendiculara pe lungimea prismelor smaltului -> aspect de ‘’scara’’,
striatiile reprezentand treptele
 Indica depunerea zilnica de matrice organica
 Situate la o distanta de 4µm una de alta
 Mai pregnante in zonele mai slab mineralizate
d. Liniile Retzius
~ Indica fronturile de crestere saptamanala a smaltului
~ Sectiune longitodinala: linii intinecate, paralele, dispuse la anumite intrevale, orientate
de la jonctiunea amelodentinara spre suprafata smaltului
~ Model arciform --> traverseaza regiunile cuspidiene si incizale ale dintilor
o Liniile initiale formeaza un arc complet
o Pe masura ce coroana se formeaza, in ariile cervicale apar linii in semicerc,
dispuse oblic si paralel spre suprafata
o Cervical liniile extreme ale liniilor Retzius (semiarcuri) determina aparitia la
suprafata smaltului a perikimatelor, intre care exista liniile de suprapunere
Pickerill
~ Sectiune transversala: inele concentrice, comparate cu inele de crestere de pe tulpinile
taiate ale copacilor
~ Caracteristice pentru smaltul dintilor permanenti
~ Mai putin evidente in dintii deciduali si rare in dintii neerupti
~ Aspect mai accentuat --> traduc expresia unor anumite modificari induse in procesul
amelogenezei de stari patologice, sau de nutritie
~ Formare:
 Datorita unei constrictii temporare a prelungirilor Tomes, concomitent cu o
crestere a ariei secretorii responsabile de producerea smaltului interprismatic
 Aceste procese determina schimbari in structura smaltului
 Impachetarea cristaleor este mai neregulata, numarul de cristale din prisme este
mai scazut--> fenomen de ‘’indoire’’ a prismelor, in momentul traversarii liniilor
Retzius
e. Linia neonatala
 Linie Retzius extrem de accentuata
  Indica limita de demarcatie intre smaltul depus prenatal si cel postnatal
 Reflacta modificarile fiziologicela care este supus organismul postpartum, in special
cele datorate schimbarii modalitatii de nutritie, precum si incetinirii temporare a
dezvoltarii

2. PRISMA SMALTULUI
~ Unitatea morfofunctionala a smaltului
~ Numar: aprox. 5-12 milioane
~ Smaltul - tesutul cel mai inalt mineralizat din intregul organism --> dificil de stidiat, MO oferind
putine informatii asupra detaliilor structurale
~ Curent, in parctica de laborator --> sectiuni slif si sectiuni demineralizate
~ Sectiunile slif --> conserva componenta minerala --> permit identificarea unor structuri elongate –
prismele
~ Descifrarea structurii in MO:
 Sectiuni slif --> dificila/imposibila, datorita intreferentelor optice produse de trecerea luminii
prin sectiune
 Sectiuni demineralizate: smalt in dezvoltare --> incompleta mineralizare a continutului
organic --> cantitate suficinta de matrice organica --> posibila observarea smaltului, implicit
a prismelor
 Sectiuni demineralizate: smalt matur --> spatiu optic gol in teritoriul de localizare a
smaltului, datorita dezvoltarii complete a dezvoltarii minerale si spalarii componentei
organice
~ ME: permite analiza ultrastructurala a prismelor si a materialului organic

2.1. FORMA PRISMELOR

 MO – sectiune transversala:
 Structuri de forma prismatica sau hexagonala, rotunda,ovala, in ‘’solzi de peste’’, in
‘’potcoava’’
 Geometria fiind extrem de neregulata --> unitatiile structurale de baza – denumite
‘’bastonase’’
 Termenul de ‘’prisma’’ -->extrapolat tuturor acestor structuri, indiferent de forma lor tridimensionala
reala, care difera in anumite teritorii si in functie de incidenta de sectiune si in definirea careia exista
inca opinii controversate
 ME de transmisie si de baleiaj:
 Informatii de detaliu asupra prismelor smaltului
 Intelegerea arhitectoniei prismelor implica intelegerea manierei de organizare in orientarea
cristalelor, maniera in care apar o multitudine de variatii
Prisma
Aproximativ asemanatoare cu un cilindru
 Zona centrala: organizata dintr-un dispozitiv de cristale de HA, orientate in axul longitudinal
paralel cu axul longitudinal al prismei
De o parte si de alta de ‘’miezul’’ prismei: cristalele prezinta o dispozitie usor evazata, sub un
unghi care creste pe masura ce cristalele sunt dispuse spre periferia prismei
Regiunea interprismatica
o Zona din jurul prismei, cu rol de cimentare a prismelor
o Cristalele sunt orientate in directii diferite comparativ cu cristalele din interiorul prismei
o Diferentele de orintare in pozitia cristalelor sunt marcante pe o arie care acopera pana la ¾ din
circumferinta prismei
Teaca Prismei
~ Cristalele din periferia prismei formeaza un unghi ascutit cu cristalele din regiunea interprismatica -->
zona larga dintre laturile acestui unghi ascutit (format prin jonctiunea dintre extremitatile celor 2
cristale) --> spatiu caracterizat si printr-un continut bogat in material organic
~ Cristalele de HA nu sunt foarte strans impachetate, datorita unghiurilor diferite sub care sunt orientate
~ Materialul organic proteic existent determina aparitia aspectului in ‘’solzi de peste’’ al matricei, in
sectiuni demineralizate, de smalt incomplet mineralizat
~ Observabila pe sectiuni slif, datorita indicelui de refractie diferit dintre prisma, teaca si regiunea
interprismatica.

Comentarii:
- in sectiunea transversala:
o delimitand prisma si regiunea interprismatica cervical corespondenta rezulta aspect de “ gaura de
cheie”
o histoarhitectonia smaltului este insa extreme de variata in formarea prismelor si a regiunilor
interprismatice, motivul pentru care comparatia cu “gaura de cheie” nu este valabila permanent
o o ipoteza noua descrie unitatea morfofunctionala a smaltului ca o prisma cilindrica, ce are o
relatie spatial spacifica cu regiunea interprismatica direct cervical ei
- in sectiune longitudinala:
o aranjament repetitive in care pot fi identificate prismele cilindrice, asezate in randuir paralele si
separate de zonele interprismatice
o pentru fiecare prisma poate fi delimitate regiunea interprismatica cervical situate subjacent si
intre dou prisme vecine
o prisma cilindrica corespunde portiunii rotunde denumite “cap” iar regiune interprismatica
corespunde extensiei subtiri denumite ”coada”, din modelul in “gaura de cheie”
- acest aranjament repetitive intercalate confera rezistnta smaltului
2.2. ORIGINEA PRISMELOR
 responsabile: ameloblastele, prin prelungirile Tomes
 o prelungirile Tomes formeaza in frontal de depunere a smaltului niste gauri comparate cu niste
“arcade” rezulta viitoarele prisme cilindrice
o in timpul secretiei active, fiecare cavitate a unei viitoare prisme este ocupata de o prelungire
Tomes
 o prisma - formata numai de un ameloblast(numarul prismelor din smalt este egal cu numarul
ameloblastelor) rezulta diametrul prismei este de 5µm, corespunzator diametrului ameloblastului
cilindric de origine
 o regiune intreprisatca - fromata de 1-3 ameloblaste vecine
2.3. ORIENTAREA PRISMELOR
directie de dispunere generala
o prismele orientate in directive ocluzala
o regiunile interprismatice corespondente orientate catre zonele cericale coronare
in plan longitudinal si in sectiune longitudinal:
o traiect continuu, dela jonctiunea amelodentara la suprefata externa a coroanei
o initial un traiect ondulat (treimea interna a smaltului mijlociu), care devine apoi
rectiliniu(treimea medie si externa a smaltului mijlociu)
o de aceea , in portiunea cu orientare ondulatorie, lunginea prismelor este mai mare decat grosimea
smaltului
o dispozitia prismelor -> perpendicular a pe suprefata sterna a smaltului, cu exceptia varfurilor
cuspizilor, unde exista o usoara inclinatie si a regiunilor cervical, unde apare o orientare usor
apicala
in plan transversal si in sectiune transversal:
o aranjament repetitiv intrecalat, descries anterior
o o mica arie, in apropierea de jonctiune amelodentinara-> modificari: aspectul striat intercalate
dispare iar prismele sunt aliniate vertical, unele sub altele
o prismele formeaza siruri dispuse circumferential, de jur imprejurul axului longitudinal al dintelui
o directia unei prisme, de la jonctiunea amelodentinara spre suprafata, nu este dreapta, ci
ondulatorie; exceptie face zona cervical
o prismel oscileaza in directive orizontala la stanga si la dreapta si in directi vertical, insus si in jos
o desi prismele dintr-un sir orizontal au directii similar, lel nu au o dispozitie absolute paralelaci, la
nivelul jonctiunii amelodentinare, exista o variatie de 2grade intre siruir successive; aceasta
alternanta, functie de o mica difernta a unghiuurilor, sta la baza unor aspect morfologice care
caracterizeaza structura smaltuluiin MO
Consideratii clinice-comentarii:
 cunoasterea modalitatii de dispunere a prismelor-importanta in practica stomatologica
 necesara evitarea zonelor subtiri,unde smaltul este deosebit de fragil si de casant
  necesara evitarea zonelor in care nu exista o sustinere corespunzatoare(prin support elstic) din partea
dentine subjacente-in cazul lazarii acesteia
 la periferia cavitatilor preparate-> riscul mentinerii de prisme “nesustinute”, cu rezistenta foarte scazuta-
> fracturate rapida sub actiunea fortelor masticatorii-> acces bacteria->colonizare->dezvoltare de carii
secundare
2.4. CRISTALELE PRISMELOR
 forme si dimensiuni variate
 model elongate de panglica, ac, sipca sau hexagon
 dimensiunile citate: grosime 30 nm, latimea 65nm, lunginea cativa µm(de aproximativ zece ori mai
mari comparative cu cristalele din celelalte tesutuir mineralizate
 dispozitie:
o miezul prismei: orientate cu axul longitudinal in parallel cu axul longitudinal al prismei (in
sectiune transversal, cristalele apar sectionate transversal)
o zona periferca a prismei: orientate cu axul longitudinal usor evazat fata de axul longitudinal al
prismei (in sectiune transversal, cristalele apar sectionate oblic)
o spatiul interprismatic : orientate cu axul longitudinal deviat in directii difeite fata de axul
longitudinal al prismei (in sectiune transversal, cristalele apar sectionate tot oblic)

3.PROTEINELE SMALTULUI
 ocupa numai 2-4% din ansamblul smaltului
 distribuie in intregul volum al smaltului sub forma unei retele fine, dantelate, dispuse intre si printre
cristalele de HA
 componente:
o proteinele smaltului, de natura acida:
 amelogenine( 90%-grup heterogen de protein cu greutate molecular scazuta)
 ameline
 enameline
 tufteline
 serinproteaze
 metaloproteinaze
 fosfataze
 proteine noncolagene glocozilate, sulfatate si fosforilate(similar cu proteinele analoge
din tesuturile conjunctive calcificate)
o lipide
o cantitati foarte mici de citrate, lactate si carbohidrati
 o apa - procent important din greutatea tatala a smaltului

Rolul proteinelor smaltului

 accepta, la nivelul lor, ionii anorganici, fiind implicate in determinarea naturii si directiei de crestere a
cristalelor de HA specific smaltului
 au capacitatea de a fi excluse din matricea smaltului, in procesul de mineralizare, prin presiunea produsa
de cristalele in crestere

Corelatie directa a functiilor proteinelor smaltului cu evenimentele din amelogeneza:

 nucleatia mineral initial:enameline, amelogenine
 reglarea cresterii cristelelor: ameline, enameline, amelogenine
 legarea ionilor minerali:tufteline,amelogenie
 orientarea modului de asezare a cristalelor de crestere, sustinerea cristalelor: enameline, amelogenine
 deternminarea structurii prismative a smaltului :amelin
 stabilirea conexiunilor intercelulare:ameline
 initierea secretiei: ameline, amelogenine, tufteline
 finalizarea secretiei : prin posibil mechanism de feed-back al produsilor de secretiei