TM PPP1

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
INSTITUTUL INTERNAŢIONAL DE MANAGEMENT “IMI-NOVA”
TEZA DE MASTER
CATEDRA BUSINESS ȘI ADMINISTRARE
Admis spre susținere
,, _____“___________2017
______________________
PARTENERIATELE PUBLIC-PRIVATE CA INSTRUMENTE

DE STIMULARE A DEZVOLTĂRII ECONOMICE
Autorul:
Bogatîi Vladimir
Conducător ştiinţific:
Luchian Ivan, Dr., conf. univ.
CHIŞINĂU 2017
LISTA ABREVIERILOR
AKA - Alföld Koncessziós Autópálya Rt.

APP - Agenţia Proprietăţii Publice
ATR - Advanced Technology and Research
AUD – Dolarul australian
BLT - Build, Lease, Transfer
BOMT - Build, Operate, Maintain, Transfer
BOO - Build, Own, Operate
BOOT - Build, Own, Operate, Transfer
BOT - Build, Operate, Transfer
BTO - Build, Transfer, Operate
DB - Design-build
DBFO - Design, Build, Finance, Operate
DBOOT - Design, Build, Own, Operate, Transfer
DRG - Centrul de Cercetare si Evaluare a Serviciilor de Sanatate
EUR - Euro
FLM - financier-led model
ICE - indicatori cheie de eficienţă
IÎS - instituţia de învăţământ superior
MEP - Manufacturing Extension Partnership
PFI - Private finance initiative
PPP – Parteneriat public-privat
PSC - Public sector comparator
SEM - Societatea economiei mixte
SPV - special purpose vehicle
STTR - Small Business Technology Transfer
SUA - Statele Unite ale Americii
UE – Uniunea Europeană
UNDP - United Nations Development Programme
USD – Dolarul SUA
UWS - United Waste Services Limited
VfM - Value for money
WACC - Weighted Average Cost Of Capital
2
CUPRINS
Introducere............................................................................................................................. 5
Capitolul I. Aborările conceptuale ale parteneriatelor publice-private........................... 8
1.1. Privire generală asupra parteneriatelor publice-private................................................... 8
1.2. Caracteristicile de bază ale Parteneriatelor Public-Private.............................................. 13
1.3. Tipurile de bază și modelele de finanţare a parteneriatelor public-private...................... 20
1.4. Concluzii la Capitolul I.................................................................................................... 30
Capitolul II. Experienţa internaţională privind organizarea şi finanțarea
parteneriatelor public-private.............................................................................................. 31
2.1. Tendinţele internaţionale ale dezvoltării parteneriatelor public-private.......................... 31
2.2. Experienţa unor ţări în domeniul parteneriatelor publice-private.................................... 36
2.3. Parteneriatele public-private ca soluţie de dezvoltare a infrastructurii............................ 43
2.4. Parteneriatele public-private în sfera inovaţională........................................................... 50
2.5. Concluzii la Capitolul II................................................................................................... 56
Capitolul III. Eficienţa parteneriatelor public-private şi experienţa Republicii
Moldova în implementarea lor............................................................................................. 57
3.1. Experienţa internaţională privind abordările eficienţei parteneriatelor publice-
private............................................................................................................................... 57
3.2. Particularităţile parteneriatului public-privat în Republica Moldova............................... 68
3.3. Concluzii la Capitolul III.................................................................................................. 79
Concluzii şi recomandări...................................................................................................... 80
Bibliografie............................................................................................................................. 83
Anexe...................................................................................................................................... 90
3
INTRODUCERE
Parteneriatele Publice-Private (PPP) sunt forme de cooperare pe termen mediu şi lung

intre autoritatile publice si sectorul privat, care au ca scop derularea unor proiecte de
infrastructura sau oferirea de servicii publice pentru soluţionarea unor probleme social
importante în baza avantejului reciproc. Aceste acorduri, ce implică de obicei, aranjamente
complexe juridice şi financiare care implică operatori privaţi şi autorităţile publice au fost
dezvoltate in mai multe domenii ale sectorului public.1,2
În abordare simplă, un PPP este o entitate publică sau de o societate privată, finanţată şi
exploatată prin intermediul unui parteneriat dintre autoritatea publică şi una sau mai multe
companii din sectorul privat.3
PPP implică încheierea unui contract între o autoritate din sectorul public şi o parte
privată, în care partea privată furnizează un serviciu sau proiect public şi îşi asumă riscurile
financiare, tehnice şi operaţionale substanţie în cadrul proiectului. În unele tipuri de PPP, costul
de utilizare a serviciului este suportat exclusiv de utilizatorii serviciului şi nu de contribuabili.4
La momentul de faţă realitatea Republicii Moldova denotă imposibilitatea executării
normale a funcţiilor sale de către stat ca entitate publică supremă din cauza volumului foarte de
redus de resurse disponibile, ceea ce conduce la prestarea unor servicii social importante de către
acesta la un nivel calitativ foarte jos.
Aceasta se referă la serviciile legate de protecţia sănătăţii, învăţământ, diferite tipuri de
servicii comunale, precum şi alte servicii – transport obştesc, servicii de telecomunicaţii şi altele.
De rând cu aceasta, preţurile acestor servicii se stabileşte într-un mod netransparent, fără
a exista careva nagajamente reale privind calitatea lor.
În acelaşi timp, activele materiale şi de altă natură în instituţiile nominalizate sunt
preponderent într-o stare deplorabilă, ceea ce nu permite, la fel, îmbunătăţirea calităţii serviciilor
prestate.
Această stare de lucruri formează condiţii prielnice prentru anumite vicii sociale, cum
sunt delapidările şi corupţia.
1
Definitii parteneriat public privat, http://www.parteneriatpublicprivat.com/en/about/3-definitii-parteneriat-public-
privat.html
2
Государственно-частное партнёрство, http://ru.wikipedia.org
3
Public–private partnership, http://en.wikipedia.org/wiki/Public%E2%80%93private_partnership
4
Barlow, J., Roehrich, J.K. and Wright, S. (2013). Europe Sees Mixed Results From Public-Private Partnerships For
Building And Managing Health Care Facilities And Services. Health Affairs. 32(1):146-154
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23297282
4
Paţial, la moment, aceste probleme se încearcă din contul granturilor şi creditelor primite
de către autoritatea publică centrală, însă o astfel de finanţare are un şir de neajunsuri:
- În primul rând, astfel de resurse financiare nu pot fi planificate cu certitudine şi sunt
foarte limitate în volum, încât nu permit schimbarea situaţiei existente în mod radical;
- În al doilea rând, creditele primite măresc povara datoriei publice totale cu toate
consecinţele respective;
- În al treielea rând, aceste forme de finanţare nu pot impune schimbarea mentalităţii
angajaţilor publici şi forţarea implementării unor standarde înalte de calitate.
Experienţa internaţională demonstrează, că în cazurile în care serviciile de importanţă
socială majoră nu pot fi prestate de către instituţiile publice trebuiesc, ele pot fi transmise
business-ului privat în formă de PPP, îmbinându-se în mod obligatoriu interesele statului cu
interesele partenrilor privaţi şi ale beneficierilor de servicii.
Astfel, responsabilitatea completă de prestarea calitativă a serviciilor de importanţă
socială este asumată partenerul privat, iar autorităţile publice centrale şi locale au obligaţia de
supraveghere printr-un sistem de monitorizare a îndeplinirii angajamentelor de către agentul
economic privat.
Actualitatea temei este determinată necesitatea dezvoltării PPP în Republica Moldova,
avantajul de bază fiind în existenţa unor mecanisme simple şi rapide, care permit adaptarea lor la
condiţiile locale, problema rămânând în identificarea formelor acceptabile de organizare a
prestării serviciilor nominalizate.
Scopul constă în examinarea esenţei parteneriatelor public-private, studierea formelor
acesteia, precum şi înaintarea propunerilor pentru dezvoltarea lor în Republica Moldova.
Pentru realizarea scopului se trasează un şir de obiective:
- Definirea parteneriatului public-private;
- Examinarea formelor și modelelor parteneriatelor public-private;
- Analiza factorilor și principiilor de organizare a parteneriatelor public-private;
- Determinarea problemelor şi posibilităților dezvoltării parteneriatelor public-private
în Republica Moldova.
Obiectul investigat îl constituie parteneriatele public-private în diversitatea formelor și
modelelor de organizare.
Subiectul cercetării îl constituie experienţa ţărilor industrial dezvoltate a parteneriatelor
public-private.
Metodologia cercetării este se bazează pe folosirea următoarelor metode: analizei
statistice, metodei dialectice cu componentele ei: analiza şi sinteza, inducţia şi deducţia,
5
metodele grafice şi tabelare, metodelor inerente disciplinelor economice - observaţiei,
raţionamentului, comparaţiei, clasificării şi grupării.
Baza informaţională este formată din sursele legislative, metodologice, monografice,
ştiinţifice, de date statistice, informaţii financiare etc. În scopul perfectării tezei au fost studiate
lucrările savanţilor din România, Rusia, Republica Moldova, publicate în formă tradiţională şi în
reţeaua Internet. De asemenea, au fost folosite resursele informaţionale oficiale ale organelor
publice şi ale experţilor din domeniul studiat ş.a.
În scopul perfectării tezei a fost folosită o bibliografie, care conţine 78 surse.
Teza de licenţă este structurată în modul următor: introducere, trei capitole, încheiere,
bibliografie şi 5 anexe.
La rândul lor, capitolele vor avea următorul conţinut.
În primul capitol „Aborările conceptuale ale parteneriatelor publice-private” se conține
privirea generală asupra parteneriatelor publice-private, sunt examinate caracteristicile și tipurile
de bază ale Parteneriatelor Public-Private.
În capitolul doi „Experienţa internaţională privind organizarea şi finanțarea
parteneriatelor public-private” sunt analizate tendinţele internaţionale ale dezvoltării
parteneriatelor public-private, este studiată experienţa unor ţări în domeniul parteneriatelor
publice-private. De asemenea, sunt prezentate parteneriatele public-private ca soluţie de
dezvoltare a infrastructurii și a sferei inovaţionale.
În capitolul trei „Eficienţa parteneriatelor public-private şi experienţa Republicii
Moldova în implementarea lor” este examinată experienţa internaţională privind abordările
eficienţei parteneriatelor publice-private, sunt studiate particularităţile parteneriatului public-
privat în Republica Moldova.
La sfârşitul lucrării sunt formulate concluzii referitoare la partenriatele public-private și
dezvoltarea lor în Republica Moldova, precum şi căile soluționării problemelor aferente.
6
Capitolul I. ABORĂRILE CONCEPTUALE ALE PARTENERIATELOR
PUBLICE-PRIVATE
1.1. Privire generală asupra parteneriatelor publice-private
Noţiunea „Parteneriat Public-Privat” (în continuare însemnat prin acronimul PPP) este, de
fapt, o traducere din noţiunea engleză “Public-Private Partnership”, răspândită în toată lumea.
Acest termen este utilizat în practica internaţională faţă de orice forme de colaborare a
autorităţilor de stat şi business.5
Ideologia mondială a PPP, la baza căreia stă nu concurenţa, ci cooperarea şi distribuirea
echitabilă a riscurilor între stat şi business, a devenit unul din cele mai eficiente mecanisme de
transmitere a executării unui şir de funcţii ale statului business-ului privat. În particular, are loc
ştergerea delimitărilor între sectoarele de stat şi cel privat, deoarece pentru implementare cu
succes a unor astfel de proiecte structurile de stat sunt impuse să înveţe a lua decizii şi de a
acţiona de pe poziţiile business-ului privat, iar ultimul, la rândul său, tinde să însuşească logica
luării deciziilor şi obligat să devină mai public şi mai deschis.6
În calitate de pioner în realizarea interacţiunii reciproc avantajoase a statului şi sectorului
antreprenorial în interesul societăţii de acum 450 ani a devenit Franţa.
Prima concesiune a fost acordată în anul 1554 lui Adam de Craponne pentru construcţia
canalului. Unul din cele mai vestite proiecte concesionale franceze a fost distribuirea de către
fraţii Perrier a apei minerale din izvorul procurat de ei cu brandul Perrier (1903). Acordul
concesional privind constrcţia canalului Suez pe un termen de 99 ani, însă încă până la expirarea
termenului în anul 1956 a fost anulat în legătură cu naţionalizarea canalului de către autorităţile
centrale ale Egiptului. Până în prezent în Franţa forma de bază a realizării proiectelor PPP
rămâne concesiunea.7
Însăşi noţiunea “Public-Private Partnership” a apărut în SUA şi iniţial se referea la
finanţarea comună a statului şi sectorului privat a programelor de instruire. Mai târziu în anii
1950 – către finanţarea obiectelor de folosire publică. În anii 1960 această noţiunea a început să
5
Potlog Ion, Parteneriatele publice-private în viziunea concepţiilor moderne, Materialele Conferinţei Internaţionale
„Performanţe într-o economie competitivă”, 25-26 aprilie 2013. Institutul Internaţional de Management. Chişinău.
2014. p. 225-230
6
Прудский В.Г., Мерзлов И.Ю., Государственно-частное партнерство как важнейший фактор
инновационного развития экономики, http://ars-administrandi.com
7
Степанова Н.Г., Особенности развития партнерских отношений государства и бизнеса,
Экономический журнал, № 26 / 2012, http://cyberleninka.ru/article/n/osobennosti-razvitiya-partnerskih-
otnosheniy-gosudarstva-i-biznesa
7
fie folosită cu mult mai intens, desemnând întreprinderile mixte a statului şi business-ului privat
legate de modernizarea şi reconstrucţia oraşelor.8
Însă răspândirea largă a Public-Private Partnership a început în anii 1990 în Marea
Britanie, când locul interacţiunii beneficiarului (statului) şi antreprenorului (businsess-ului), a
fost luat de modlul numit Iniţiativa Financiară Privată (Private Finance Initiative).
În corespundere cu acest model, statul numai comanda, dar nu plătea busiess-ului cele
mai mari obiective capitale. După terminarea lucrărilor obiectul era luat de către stat în arendă de
lungă durată cu condiţia, ca antreprenorul să continue asigurarea exploatarea lui. Adică
investiţiile erau rambursate business-ului din contul plăţilor de arendă. După expirarea
termenului arendei obiectul era vândut statului la un preţ simbolic, sau chiar fără plată.9
Iniţial, în cadrul PPP erau realizate proiecte, în mare parte, în domeniul infrastructurii.
Treptat astfel de relaţii au început să se răspândească şi asupra unor proiecte mari de la prestarea
serviciilor sociale pînă la desfăurarea lucrărilor de cercetare-dezvoltare şi implementarea
inovaţiilor.
Profesorul american Rosenau P. afirmă, că PPP a apărut ca o formă juridică de cooperare,
care poate elimina defectele în activitatea atât a pieţei, cât şi a statului, şi să îmbine cele mai bune
calităţi ale ambelor părţi astfel, încât să fie obţinut un efect sinergetic pozitiv.10
La momentul actual nu există o tratare unică a noţiunii de „Parteneriat Public-Privat”
nici la nivel local, nici la cel internaţional.
Conceptul de PPP este perceput în mod diferit în literatura de specialitate în funcţie de
perspectiva din care este privit 11:
 În perspectiva americană PPP reprezintă o înţelegere între sectorul public şi privat în
urma căreia sunt realizate servicii de interes public, care erau furnizate până în acel moment, de
către administraţia publică locală. Caracteristicile principale ale unui astfel de parteneriat sunt
date departajarea investiţiei, a riscurilor, responsabilităţilor şi beneficiilor între cei doi parteneri.
 În doctrina franceză se pune un mare accent pe contractul propriu-zis, din acest
punct de vedere prezentând o mai mare rigiditate spre deosebire de sistemul anglo-saxon care
identifică parteneriatul public-privat cu o multitudine de forme de colaborare între sectorul privat
şi cel public.
8
Сазонов В.Е., Государственно-частное партнерство, ООО «Буки Веди», Москва, 2012, с. 79,
http://www.pppi.ru/sites/default/files/library/b18.pdf
9
Татаркин А. И., Романова О. А., Лаврикова Ю. Г., Теоретические основы государственно-частного
партнерства, Бизнес, Mенеджмент и право, № 1, 2009, c. 19 – 24, http://bmpravo.ru/show_stat.php?stat=311
10
Холодная Н.Д., Государственно-частное партнерство – новый тип отношений в российской экономике,
Вопросы государственного и муниципального управления. 2009. No 2,
https://vgmu.hse.ru/data/2010/12/31/1208184321/Холодная%2042-56.pdf
11
Abordări moderne de gestiune a serviciilor publice, https://xa.yimg.com
8
 Potrivit legislaţiei româneşti, PPP este o înţelegere contractuală încheiată între
sectorul public şi cel privat cu o împărţire clară a obiectivelor ce trebuie îndeplinite, pentru
realizarea unui produs şi pe această bază furnizarea unui serviciu care în mod tradiţional ar fi fost
asigurat de către furnizorii din domeniul public.
Totuşi, pentru înţelegerea fundamentală a esenţei PPP este necesar de a examina
definiţiile provenite din diferite surse.
Spre exemplu, Banca Mondială definişte PPP ca „existenţa stilului de parteneriat de
colaborare în cadrul proiectelor de creare a obiectivelor de infrastructură”. Spre deosebire a
relaţiile de tipul „furnizor–beneficiar”, fiecare parte în cadrul PPP îşi asumă responsabilitatea
deplină pentru un anumit sector de activitate sau sunt responsabile de tot în comun. PPP prespun
asumarea comună a riscurilor, responsabilităţii şi eficienţei şi conduce la aceea, că banii
contribuabililor sunt folosiţi mai raţional.12
Instituţia internaţională „Economic and social Commission on the United Nations for
Asia and the Pacific” prezintă următoarea definiţie: PPP este colaborarea statului şi sectorul
privat pentru mărirea cantitativă şi îmbunutăţirea calitativă a serviciilor de infrastructură.
Partenerii, de regulă, în baza acardului juridic sau prin intermediul altui mecanism acceptă să
împătăşească responsabilitatea privind realizarea şi/sau exploatarea şi gestiunea proiectului de
infrastructură. O astfel de colaborare se bazează pe competenţa fiecărui partener, care satisface
interesele statului prin distribuirea corespunzătoare a resurselor, riscurilor, responsabilităţii şi
remunerării băneşti.13
În SUA PPP se înţelege ca un acord dintre stat şi compania privată documentată în formă
contractuală, care permite ultimei într-o formă coordonată de a participa în proprietatea de stat şi
de a executa funcţiile, care tradiţional ţin de sfera de responsabiltiate a autorităţilor publice.14
Un astfel de acord, de obicei, presupune existenţa unui contract între o agenţie
guvernamentală şi compania privată, a cărui obiect pot fi reconstrucţia, construcţia unui obiect al
proprietăţii de stat şi/sau exploatarea, gestiunea lui ş. a. Drepturile de proprietate de bază faţă de
obiectul dat nu se schimbă şi statul chiar după transmiterea lui rămâne proprietarul lui.
Teremenul PPP determină un spectru larg de relaţii în diapazonul de la contracte relativ simple,
conform cărora compania privată îşi asumă anumite riscuri şi acceptă sistemul sacţiunilor de
12
инновационного развития экономики, Журнал ARS ADMINISTRANDI, № 4 / 2011,
http://cyberleninka.ru/article/n/gosudarstvenno-chastnoe-partnerstvo-kak-vazhneyshiy-faktor-innovatsionnogo-
razvitiya-ekonomiki
13
A guidebook on public-private pertnership in infrastructure / Economic and social Commission for Asia and
Pacific, http://www.unescap.org/resources/guidebook-public-private-partnership-infrastructure
14
2014. p. 225-230
9
penalizare, până la cele complexe, care includ construcţia, modernizarea, exploatarea obiectelor
şi gestiunea lor.15
Organizaţia „PPP Canada Inc.” are următoarea definiţie. „PPP reprezintă o astfel de
metodă de asigurare a infrastructurii de stat în bază de lungă durată în corespundere cu care
sectorul privat îşi asumă cea mai mare parte din responsabilitate privind riscurile şi efectuează
finanţarea creării obiectelor de infrastructură de la elaboorare până la deservirea de lungă durată.
PPP soluţionează astfel de probleme, care apar la exercitarea gestiunii proiectelor mari şi
complexe de infrastructură, cum sunt lipsa evaluării capitalului şi riscurilor, deoarece perfectarea
divizelor de cheltuieli capitale şi recuperării lor se face fără luarea în considerare a valorii
capitalului; lipsa posibilităţilor elaborării calitative şi asigurării infrastructurii, deoarece la
realizarea PPP sunt atraşi experţi calificaţi; evidenţa incorectă a mijloacelor pe parcursul creării
obiectelor de infrastructură din motivul, că proiectarea, construcţia şi exploatarea sunt examinate
ca procese complet diferite şi sunt executate în modul corespunzător, fără a lua în consideraţie
interacţiunea lor; precum şi problema disciplinii insuficiente a executării obligaţiilor
contractuale, care creează stimulente abuzive de schimbare a comenzilor şi mărirea a
cheltuielilor antreprenorilor.”16
Comisia Europeana tratează PPP drept o cooperare între sectorul public şi cel privat
implicând crearea unei entităţi cu capital mixt, ce indeplineşte contracte publice sau concesiuni.
Acest termen, este referit la forme de cooperare între autoritatile publice şi sectorul privat având
ca scop asigurarea finanţării, construcţiei, renovarii, managementul sau mentenanţa unei
infrastructuri sau asigurarea unui serviciu. În viziunea Comisiei aportul privat la PPP constă, pe
langă contribuţia cu capital sau alte bunuri, în participarea activă la operarea contractelor
deţinute de entitatea public-privata şi/sau managementul entităţii public-private. PPP sunt
folosite în mod curent în UE, în special în transport, sănătate publică, siguranţă publică,
gestionarea deşeurilor şi distribuţia apei.17
Reprezentanţi ai şcolii franceze în domeniul dat pot fi consideraţi Merty F., Voisin A. Şi
Trosa S. În opinia lor, în sens general, PPP reuneşte toate formele associerii sectorului de stat cu
cel privat pentru asigurarea întregului volum sau a unei părţi a serviciilor publice. Astfel de
relaţii se bazează pe contracte de lungă durată, a căror particularitate constituie atragerea
business-ului privat şi lucrările de subantreprenoriat. Investiţiile în infrastructură, utilaj,
asigurarea informaţiomală necesare pentru prestarea serviciilor sunt finanţate complet sau parţial
15
Report to Congress on Public-Private Partnerships. US Department of Transportation. 2004,
https://www.fhwa.dot.gov/reports/pppdec2004/#definitions
16
What is a P3?, http://www.p3canada.ca
17
Levai Codrina Mihaela, Aspecte teoretico-practice privind parteneriatul public-privat în Uniunea Europeană,
http://www.ugb.ro/Juridica/Issue1RO/11_Parteneriatul_public-privat_in_UEMihaela_LevaiRO.pdf
10
din contul sectorului privat. Plăţile consumatorilor sau organele de stat acoperă amortizarea
investiţiilor menţionate şi cheltuielile de exploatare.18
Legislaţia unor ţări, de exemplu – a României, tratează PPP ca un complex de activităţi,
având drept obiect reglementarea proiectării, finanţării, construcţiei, operării, reabilitării,
dezvoltării, închirierii şi transferului oricărei lucrări publice, bun sau serviciu public, care se
realizează prin această procedură.19
Prin esenţă, se are în vedere un complex de activităţi, prin care instituţiile publice se
asociază cu firme private (una sau mai multe organizate într-un consorţiu) şi formează o
companie de proiect.
În interpretarea specialiştilor de la Institutul pentru Politici Publice din România,
conceptul de PPP exprimă o modalitate de cooperare între o autoritate publică şi sectorul privat,
respectiv organizaţii neguvernamentale, asociaţii ale oamenilor de afaceri, ori companii, pentru
realizarea unui proiect, care produce efecte pozitive pe piaţa forţei de muncă şi în dezvoltarea
locală.20
În sursele informaţionale specializate găsim şi alte definiţii:
 Modalitate viabilă de introducere a managementului privat în serviciile publice, pe
calea unei legături contractuale de lungă durată, între un operator privat și o autoritate publică.
PPP asigură în mod fundamental realizarea, în totalitate sau parțial a serviciului public proiectat,
facând apel la know-how-ul și resursele sectorului privat.21
 Un PPP este în principal o tranzacție care transferă responsabilitatea generală pentru
furnizarea unui serviciu public sau pentru realizarea unei investiții cu scop comercial către o
companie privată, în timp ce autoritatea publică competentă își păstrează responsabilitatea
politică, devenind partener la profit și pierderi, putând fi incluse aici structuri precum contractele
de asociere în participațiune, contractele de închiriere, contractele de leasing, contractele de
joint-venture, contracte de proiectare și construcție etc.22
 Cale de cooperare pe termen lung între sectorul public, lansator de proiecte de
utilitate publică și sectorul privat, deținător de fonduri și de management performant, în baza
unei alocări optime a riscurilor între parteneri.23
18
Merty F., Voisin A. şi Trosa S., Les parteneriats public-prive, Paris, Editions La decouverte, 2006,
https://www.oecd.org/mena/governance/41768196.pdf
19
Legea nr. 178/2010 a parteneriatului public-privat, Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 676 din data de 5
octombrie 2010
20
Parteneriatul Public Privat, Institutul pentru Politicii Publice, Bucureşti, 2004, p. 15, http://www.egd.ase.md
21
Creţu I., Implementarea parteneriatului public - privat în Republica Moldova, Meridian Engineering, N. 2, 2010
p. 50-55
22
Partneriate public private, http://www.primariaonline.ro
23
Parteneriatul public-privat, http://xa.yimg.com
11
Din punct de vedere financiar, PPP este în principal o tranzacţie, care transferă
responsabilitatea generală pentru furnizarea unui serviciu public sau pentru realizarea unei
investiţii cu scop comercial către o companie privată, în timp ce autoritatea publică competentă
îşi păstrează responsabilitatea politică, devenind partener la profit şi pierderi, putând fi incluse
aici structuri precum contractele de asociere în participaţiune, contractele de închiriere,
contractele de leasing, contractele de joint-venture, contracte de proiectare şi construcţie etc.24
În urma sintezei definiţiilor din diferite surse, un grup de savanţi din Rusia a înaintat o
formulă universală, care în opinia noastră reflectă pe deplin esenţa PPP25:
„PPP reprezintă o formă juridic întărită de interacţiune a sectoarelor de stat şi privat
faţă de proprietatea de stat şi municipală, precum şi serviciile oferite şi prestate de către
organele, instituţiile şi întreprinderile de stat şi municipale, în scopul desfăşurării proiectelor
social importante într-un spectru larg de tipuri ale activităţilor economice.”
1.2. Caracteristicile de bază ale Parteneriatelor Public-Private
PPP se evidenţiază în mediul social, politic şi de afaceri prin următoarele trăsături

caracteristice1:
 Una sau mai multe autorităţi publice implicate;
 Unul sau mai multi parteneri implicaţi;
 Partenerii lucrează împreună pentru realizarea unui obiectiv comun;
 Colaborarea se realizează într-un cadru organizaţional realizat de părţile implicate;
 Fecare parte îşi păstrează propria identitate;
 Părţile implicate participă cu resurse proprii;
 Părţile îşi asuma riscurile proiectului şi împart profiturile, în concordanţă cu
participarea fiecăruia.
24
2014. p. 225-230
25
Карпов С.А., Государственно-частное партнерство, Издательский дом Государственного университета
Высшей школы экономики, Москва, 2010, c. 12, https://www.hse.ru/data/2010/04/22/1216643253/978-5-7598-
0707-0.pdf
12
Din definiţii decurg, de asemenea, unele caracteristici ale PPP26,27:
 Părţile constituente ale PPP sunt statul şi business-ul privat;
 Interacţiunea părţilor are o bază oficială, juridică şi are un caracter bilateral de
egalitate în drepturi; parteneriatul trebuie să fie oformat juridic sau printr-un acord
corespunzător, sau prin formarea capitalului comun al persoanei juridice noi create;
etse necesară disponibilitatea condiţiilor fixate şi transparente, care delimitează
riscurile participanţilor;
 Părţile trebuie să fixeze condiţiile de bază ale finanţării pentru fiecare din ele:
formele, instrumentele, volumul, proporţiile, termenele;
 PPP are o orientare publică, socială evidentă; scopul de bază al PPP este obţinerea
efectului social pozitiv cu eforturi public minime. În cadrul PPP partea privată
trebuie să obţină avantaj economic din participarea în proiect;
 În calitate de obiect al parteneriatului în mod obligator este proprietatea de stat sau
municipal, precum şi serviciile prestate de organele puterii de stat sau instituţie
bugetară;
 În procesul realizării proiectelor în baza PPP resursele şi depunerile părţilor se unesc,
se consolidează;
 Riscurile financiare, cheltuielile, precum şi rezultatele obţinute sunt distribuite între
părţi în proporţiile determinate iniţial;
 Este necesară stipularea termenelor şi condiţiilor concrete de ieşire a fiecărui
participant al proiectului.
La fel, în urma generalizării eforturilor de definire a noţiunii date, ajungem la
dimensiunile de bază ale PPP:
1. Colaborarea, în cadrul căreia sectorul privat, de obicei, determină disignul, efectuează
construcţia, finanţarea, utilizarea şi gestiunea activului, iar apoi asigură prestarea serviciului
populaţiei fie prin intermediul statului, fie în mod direct. Implicarea business-ului privat la toate
stadiile este critic importantă, ccea ce constituie o particularitate a PPP faţă de alte forme de
interacţiune a business-ului şi statului, în care business-ul privat este atras numai în procesul de
finanţarea a proiectului sau numai în procesul construcţiei şi exploatării obiectului.
26
Амунц Д.М., Государственно-частное партнёрство. Концессионная модель совместного участия
государства и частного сектора в реализации финансовоёмких проектов. Справочник
руководителя учреждения культуры, 2005, №12, c. 16-24, http://www.g-k-
h.ru/directory/articles/159/5547/
27
инновационного развития экономики, http://ars-administrandi.com
13
2. Obţinerea veniturilor de către compania privată sau prin intermediul înasării plăţii
pentru consumul serviciului de la populaţia sau stat, sau de la ambele părţi.
3. Determinarea calităţii şi cantităţii serviciului prestat de către stat. Dacă satul este
responsabil pentru mărimea plăţii pentru folosirea obiectivului creat, el va putea reglementa
nivelul acestei plăţi în dependenţă de aceea, pe cât serviciul prestat satisface specificaţiile iniţiale
ale proiectului.
4. Nivelul transferului riscului către sectorul privat este suficient pentru asigurarea
desfălurării eficiente a proiectului.
Principala particularitate a PPP-urilor faţă schemele de privatizare alternative constă în
aceea, că sectorul public joacă un rol principal şi în calitate de cumpărător de servicii. În timp ce
în cazul privatizării (utilităţilor publice), clienţii operatorului privat sunt utilizatori privaţi, în
cazul construirii infrastructurii printr-un PPP, guvernul plăteşte pentru serviciile prestate şi are o
influenţă majoră în obţinerea rezultatelor şi controlul calităţii serviciilor furnizate de partenerul
privat sectorului public. Pe de alta parte, deosebirea dintre PPP-uri şi modelul achiziţiei publice
tradiţionale o reprezinta transferul riscurilor de constructie, operare şi finanţare către sectorul
privat.28
De asemenea, trebuie menţionaţi factorii contributori dezvoltării practicilor de promovare
a PPP29:
În primul rând, PPP este unul din mecanismele economiei mixte, care permite
dezvoltarea relaţiilor dintre buisiness şi stat.
În al doilea rând, PPP permite implicarea resurselor sectorului privat în procesele de
reproducere în ramurile şi sferele aflate în prorpietatea statului şi organelor puterii locale, precum
şi de a utiliza iniţiativa antreprenorială privată pentru ridicarea eficienţei cheltuielilor bugetare.
În al treilea rând, asocierea eforturilor şi resurselor business-ului şi statului în cadrul
proiectelor concrete formează avantaje concurenţiale suplimentare. Business-ul faţă de
instituţiile de stat are o mobiliate mai mare, o viteză mai mare de luare a deciziilor, capacitate de
inovare, tendinţă de căutare a posibilităţilor de îmbunătăţire a performanţelor tehnice şi
tehnologice pentru asigurarea competitivităţii.
Domeniile de interes ale parteneriatului public privat ţin de domenii largi şi creează
posibilitatea soluţionării unor probleme, pe care comunităţile urbane sau rurale le resimt în mod
acut în toate aspectele vieţii cotidiene. Exemple ale unor astfel de colaborări pot fi aduse din
28
Partneriate public private, http://www.primariaonline.ro
29
Высшей школы экономики, Москва, 2010, c. 11, https://www.hse.ru/data/2010/04/22/1216643253/978-5-7598-
0707-0.pdf
14
diferite sectoare: infrastructură; utilităţi publice; siguranţa publică; domeniul imobiliar şi de
dezvoltare economică; noi tehnologii în domeniul administrării infrastructuri; programe sociale şi
de educaţie; dezvoltare urbană; management financiar; protecţia mediului. Asrfel, colaborarea
între sectorul public şi cel privat se extinde în domenii foarte diverse de activitate, de la programe
de dezvolatre economică la cele sociale.30
PPP autentic presupune combinarea avantajelor specifice dintre sectorul privat (mai com-
petitiv si mai eficient) si sectorul public (cu responsabilitati fata de societate privind cheltuirea
banului public).31
Tradiţional, experţii indică asupra următoarelor avantaje ale PPP32:
 Accelerarea realizării infrastructurii;
 Implementarea rapidă, determinată de trecerea responsabilităţii pentru concepere şi
realizare în sarcina asectorului privat;
 Reducerea costurilor generale şi o mai bună alocare a riscurilor către partea care este
capabilă să îl administraze la cel mai mic cost;
 Îmbunătăţirea calitaţii serviciilor, explicată prin faptul că prin aceste parteneriate
calitatea serviciilor realizate este mai bună decât cea atinsă prin sistemul tradiţional al achiziţiilor
publice;
 Generarea de venituri suplimentare, ştiut fiind că sectorul privat poate genera
venituri suplimentare din partea terţilor, reducând astfel costurile oricăror subvenţii necesare din
partea sectorului public;
 Întărirea managementului public prin acest transfer de responsabilităţi, pentru
furnizarea de servicii publice - astfel autorităţile publice se vor degreva de sarcinile de rutină,
fapt ce le va permite să se axeze pe calitatea lor de autorităţi de reglementare şi pe monitorizarea
performanţelor;
 Accesul mai uşor la pieţele financiare internaţionale şi dezvoltrea pieţelor financiare
interne, datorată iniţiativei sectorului privat, care conduce la atragerea capitalurilor străine,
îmbunătăţirea percepţiei ţării pe pieţele de capital externe şi, pe tremen lung, alimentarea şi
dezvoltarea pieţei financiare interne;
30
Marius Popa, Parteneriatul public privat, aspecte economice ale conceptului, http://www.competition.ro
31
Constantinescu Dan, Rolul parteneriatul public-privat în creşterea calităţii serviciilor de asigurare a sănătăţii,
Economie teoretică şi aplicată, Volumul XIX (2012), No. 10(575), http://store.ectap.ro
32
Parteneriatul Public-Privat - instrument strategic de lucru pentru administratia locala,
http://www.fenechiu.ro
15
 Beneficii sociale datorate faptului că prin reevaluarea intervenţiei sale financiare,
autoritatea publică dispune de resurse financiare suplimentare ce pot fi alocate altor proiecte în
domenii, cum ar fi cel al sănătăţii sau educaţiei, ce nu sunt profitabile în sine.
Literatura de specialitate indică asupra principiilor de bază ale PPP33:
 Principiul egalităţii în promovarea intereselor şi libertatea alegerii acţinuilor
presupune, în primul rând, egalitatea tuturor agenţilor economici în accesul şa serviciile prestate
de companiile private în domeniul serviciilor sociale. În al doilea rând, el prevede egalitatea
tutror companiilor private în dreptul de a încheia contracte PPP. În al treilea rând, este vorba de
libertatea partenerilor de a alege formele şi metodele atingerii scopurilor stabilite în faţa
parteneriatului.
 Principiul stabilităţii contractului PPP şi, simultan, al posibilităţii modificării şi
adpatării lui. Contractul PPP reprezintă un document complex, destinat, de regulă, pentru
realizare îndelungată. În el sunt stipulate drepturile şi angajamentele părţilor, formele susţinerii
de stat, rata minimă a profitului a partenerului privat. Aceste şi alte prevederi ale contractului
trebuie să fie stabile pe parcursul întregii perioade a executării lui.
 Principiul responsabilităţii pentru executarea condiţiilor contractului obligă
compania privată în calitate de partener al statului să presteze servicii agenţilor economici în
corespundere deplină cu prevedirile contractului. Compania privată nu are dreptul să sisteze
activitatea în cadrul proiectelor PPP, deoarece aceasta se poate răsfrânge asupra unui cerc larg de
consumatori ai serviciilor sociale. Toate probelemele companiei private trebuie să fie soluţionate
cu reprezentatul statului prin dialog în ordine prealbilă, prevăzând riscurile posibile.
 Principiul concurenţei se manifestă la stadia desfăşurării concursului privind
semnarea contractului PPP de către stat. Concurenţa între companiile private pentru participarea
în proiectul PPP permite statului să aleagă eficient partenerul şi să reducă cheltuielile legate de
proiect în general.
 Principiul transparenţei şi legăturii inverse se exprimă prin accesul liber al societății
civile (în interesele căreia sunt realizate PPP) informaţia deplină cu privire la starea
întreprinderii, indicatorii săi financiari, economici şi de altă natură, standardele şi calitatea
serviciilor prestate. Consumatorii trebuie poată accesa canale informaţionale cu companiile
private şi organele de stat, care supraveghează activitatea lor.
33
Высшей школы экономики, Москва, 2010, c. 23-27, https://www.hse.ru/data/2010/04/22/1216643253/978-5-
7598-0707-0.pdf
16
 Principiul neamestecului (neintervenţiei) lipsește statul după semanrea contractului
PPP să intervină în activitatea companiei private (în calitate de partener), care ia deciziile
administrative, economice, de mangement, de cadre şi de altă natură în mod independent.
 Principiul stimulării şi garantării prevede aplicarea de către stat a unui sistem larg
de stimulente de atragere a companiilor private la participarea în proiectele PPP, cum sunt
confinanţarea, subvenţii din buget, regim preferenţial de impozitare, regimuri vamale speciale,
garantarea profitabilităţii, împrumuturilor, livrărilor, achiziţiilor, reducerea mărimiii (anularea)
plăţilor concesionare, a plăţii de arendă ş.a. În concepţia PPP garanţiile sunt înţelese în sensul
larg şi nu sunt numai de natură bugetară.
 Principiul remunerării prevede că în cazul încetării acţiunii contractului la iniţiativa
statului partenerului privat îi sunt compensate investiţiile efectuate de el, precum şi profitul ratat,
cu excepţia cazurilor încălcării contractului din partea lui.
 Principiul tratării egale a companiilor străine, adică este vorba de asigurarea
ultimelor drepturilor egale cu cele autohtone prin implementarea unui regim nediscriminatoriu al
accesului companiilor străine la concursurile privind proiectele PPP, reglementarea valutară a
activității a partenerilor statului, asigurarea dreptului lor la dispunerea liberă cu profitul net
obţinut la obiectul PPP ş.a.
Autorul rus Korchaghina în lucrarea sa34 prezintă condițiile necesare pentru dezvoltarea
PPP, care sunt prezentate în Anexa 1.
Condițiile subiective cuprind toate condițiile posibile, care determină caracteristicile
participanților relațiilor de parteneriat. Organele de stat își asumă inițiativa formării bazei
juridico-normative și de atragere a businessului la realizarea în comun a proiectelor de prestare a
serviciilor populației. Structurile de antreprenoriat, de asemenea, trebuie să manifeste inițiativă,
să înțeleagă responsabilitatea socială businessului față de societate, să dispună de resursele
necesare și potențialul corespunzător.
O influență semnificativă asupra dezvoltării relațiilor de parteneriat dintre stat și sectorul
privat este exercitată de nivelul de intervenție a statului în economie, precum și activitatea
economică a statului.
De pe pozițiile abordării instituționale pot fi evidențiate condițiile formale și neformale.
Condițiile formale de dezvoltare a PPP sunt: normele legale, baza juridico-normativă
elaborată, predictibilă și sigură, care protejează interesele businessului și beneficierilor
serviciilor și care asigură posibilitatea particiării subiectelor sectorului privat în procedurile
juridice, care le apără drepturile și care garantează accesul lor la procesul decizional.
34
Корчагина А.С., Условия развития государственно-частного партнерства в России,
http://cyberleninka.ru/article/n/usloviya-razvitiya-gosudarstvenno-chastnogo-partnerstva-v-rossii
17
La formarea relațiilor de parteneriat contribuie existența în țară a documentelor de politici
în formă de programe, care determină scopurile, sarcinile, principiile PPP, precum și zonele
prioritare pentru inițierea și susținerea unui astfel de parteneriat. Eficiența funcționării PPP este
determinată, de asemenea, de existența aparatului administrativ disponibil pentru realizarea
scopurilor sociale în condiții de parteneriat și acordarea susținerii necesare aferente.
În acest context o mare importanță o are coordonarea activităților organelor publice la
elaborarea și realizarea proiectelor. În particular, este vorba de stabilirea legăturilor eficiente
dintre ministere și structurile responsabile de realizarea unor astfel de proiecte.
În afară de organele publice, condițiile instituționale ale PPP sunt formate de către
instituțiile financiare și economice, care asigură proiectele comune cu resursele instituționale,
precum și organizațiile, care efectuează expertiza.35
Condițiile neformale de dezvoltare a parteneriatului statului și businessului includ
tradițiile istorice și alte particularități naționale în acest domeniu, precum și cultura economică,
în crearea căreia un rol important îl au cunoștințele economice, aptitudinile profesionale,
normele sociale.
Cultura relațiilor de parteneriat presupune realizarea valorilor libertății, egalității,
independenței economice. Ea este o parte a culturii economice a societății și include noțiunile
mai largi de responsabilitate socială și etica de afaceri.
După nivelul de cuprindere, condițiile dezvoltării PPP pot fi divizate în cele generale
(care se referă la întreaga economie) și cele specifice. Către cele generale trebuiesc referite
existența conjuncturii de piață predictibile și stabile, protecția drepturilor de proprietate,
siguranța piețelor financiare, transparența achizițiilor. Condițiile specifice determină
particularitățile realizării parteneriatului în dependență de nivelul gestiunii statului, aspectele
specifice ale anumitor ramuri și sfere ale aconomiei, precum și aspectul de amploare a
funcționării PPP. Economia oricărei țări, care dispune de un teritoriu mare, nu este omogenă.
Fiecare regiune se deosebește prin particularitățile condițiilor naturale, social-economice,
culturale și de altă natură, ceea ce determină particularitățile aplicării mecanismelor PPP.
Condițiile dezvoltării PPP pot fi economice și neeconomice. Către primele se referă
condițiile, de calitate cărora depinde eficiența reproducției sociale: dezvoltarea mediului
instituțional și a infrastructurii, științei și învățământului, businessului mic, dezvoltarea
instituțiilor financiare și creditare, stabiltiatea economiei, nivelul de studii și al pregătirii
profesionale a participanților parteneriatului ș.a. Aceste condiții exercită un impact important
35
Нелюбова Н. Государственно-частное партнерство в реализации стратегии развития региона //
Региональная экономика: теория и практика. 2007. №11(50), c. 51,
http://cyberleninka.ru/article/n/gosudarstvenno-chastnoe-partnerstvo-v-realizatsii-strategii-razvitiya-regiona
18
asupra caracterului mediului, în care activează reprezentații lumii de afaceri. Celelalte condiții se
referă la condițiile politicie și sociale din țară.
De nivelul riscurilor politice din țară (riscurilor modificării legislației, riscurile
neîndeplinire de către stat a angajamentelor asumate în cadrul proiectelor PPP ș.a.) depinde
atragerea resurselor financiare în cadrul proiectelor comune a statului și businessului.
Condițiile sociale ale dezvoltării PPP se formează prin organizarea societății și sunt
determinate de calitatea funcționării sistemelor instituțiilor sociale, caracterul mobilității sociale,
motivare și interese. O importanță mare în cadrul factorilor sociali o are capitalul uman, care se
caracterizează prin nivelul dezvoltării intelectuale și spirituale, al calificării, capacităților
inovaționale, aptitudinile și calitățile profesionale, obținute în procesul educării, instruirii și
activității de muncă.
Condițiile pot fi pozitive, adică acele care pot contribui la sporirea efectului economic de
la aplicarea PPP și care pot spori potențialul dezvoltării lui, precum și negative, adică pot
împiedica un astfel de parteneriat. Drept factori contributori la realizarea relațiilor de parteneriat
pot fi considerate: existența unei conjuncturi stabile și predictibile a pieței, baza normativă
stabilă, activitatea societății civile, calificarea înaltă a specialiștilor în organele de stat,
potențialul înalt în domeniul științific, inovațional, uman, de producție ș.a. Drept obstacole
pentru dezvoltarea PPP pot fi considerate: caracterul subdezvoltat al mecanismelor concurențiale,
nivelul înalt al riscurilor politice și economice, calificarea joasă a resurselor umane, nivelul înalt
al uzurii mijloacelor fixe ș.a.
1.3. Tipurile de bază și modelele de finanţare a parteneriatelor public-private
În operele unor specialişti în domeniu găsim o gamă largă a tipurilor PPP 36,37,38:
1) BOT (Build, Operate, Transfer – construcţia, exploatarea/gestiunea, transmiterea).
Acest mecanism se utilizează în principal în cadrul concesiunilor. Obiectul de infrastrctură este
creat din contul concesionarului, care după terminarea construcţiei obţine dreptul de exploatare a
obiectivului creat pe parcursul unei perioade suficiente pentru recuperarea mijloacelor investite.
La expirarea termenului stipulat de contract obiectul este transmis statului. Concesionarul obţine
36
Parteneriatul Public Privat, Institutul pentru Politicii Publice, Bucureşti, 2004, p. 15, http://www.egd.ase.md
37
Parteneriatul Public-Privat - instrument strategic de lucru pentru administratia locala,
http://www.fenechiu.ro/articole_presa.php?id=30&title=ldp
38
Дерябина М.А., Доклад на секционном ученом совете научного направления «Теория
экономики» «Теоретические и практические проблемы государственно-частного партнерства». Сайт
Института экономики РАН, c.19-20, http://www.inecon.ru/ru/index.php?go=Content&id=29
19
împuternicirea de utilizare, dar nu dreptul de proprietate asupra obiectului, al cărui proprietar
este statul.
2) BOOT (Build, Own, Operate, Transfer – construcţia, deţinerea, exploatarea/gestiunea,
transmiterea). În acest caz partenerul privat primeşte nu numai împuternicirea de utilizare, dar şi
de posesiune pe parcursul termenului contractului, la expirarea căruia el este transmis autorităţii
publice. Există, de asemenea, şi BOOT invers, în cadrul căruia autoritatea finanţează şi
construeşte obiectul de infrastructură, iar apoi îl transmite în gestiune fiduciară partenerului
privat cu dreptul pentru ultimul de a-l răscumpăra treptat în proprietatea sa.
3) BTO (Build, Transfer, Operate – construcţia, trasmiterea, exploatarea/gestiunea)
presupune transmiterea obiectului autorităţii publice îndată după terminarea procesului de
construcţie. După recepţia de către stat obiectul este transmis pentru utilizare partenerului privat,
fără acordare a dreptului de posesiune.
4) În cadrul aplicării mecanismului BOO (Build, Own, Operate – construcţia, posesiunea,
exploatarea/gestiunea) obiectul creat la expirarea termenului acordului nu este transmis
autorităţii publice, ci ramâne la dispoziţia investitorului.
5) BOMT (Build, Operate, Maintain, Transfer – construcţia, exploatarea/gestiunea,
deservirea, trasmiterea) accentul special este pus pe responsabilitatea partenerului privat pentru
întreţinerea şi reparaţia curentă a obiectelor de infrastructură construite de el.
6) Particularitatea DBOOT (Design, Build, Own, Operate, Transfer – proiectarea,
construcţia, posesiunea, exploatarea/gestiunea, transmiterea) constă în responsabilitatea
pertenerului privat nu numai pentru construcţia obiectului de infrastructură, dar şi pentru
proectarea lui.
7) În cazul aplicării mecanimului DBFO (Design, Build, Finance, Operate – proiectarea,
construcţia, finanţarea, exploatarea/gestiunea) în afara responsabilităţii partenerului privat pentru
proiectare în mod special este stabilită responsabilitatea lui pentru finanţarea construcţiei
obiectelor de infrastrctură.
8) BLT (Build, Lease, Transfer – construţia, arenda, transferul) – contract, în care
partenerul privat proiectează, finanţează şi contruieşte un obiectiv pe un teren public arendat.
Partenerul privat exploatează obiectivul pe parcursul întregii perioade de arendă, iar apoi
transferă dreptul de proprietate organizaţiei publice.
Trăsăturile generale ale proiectelor PPP sunt:
- Existenţa proiectului, a cărui destinaţie, structură şi realizare au un caracter unic;
- Crearea unei companii independente, care, de regulă, dispune de resursele proprii şi
constituie baza instituţională pentru realizarea proiectului;
20
- Plata dobânzilor şi rambursarea sumei de bază a datoriei din contul fluxurilor de
numerar generate de către proiect. Aceasta înseamnă, că pentru proiectele solicitante
de sume importante de capital este necesară elaborarea unei concepţii deosebite de
finanţare orientate spre o perioadă relativ îndelungată;
- Analiza sensibilităţii fluxurilor viitoare de numerar faţă de factorii şi riscurile
substanţiale, precum şi determinarea factorilor critici ai succesului;
- Determinarea, evaluarea riscurilor şi distribuirea lor între partenerii/participanţii la
proiect;
- Perfectarea acordului, care asigură realizarea proiectului în calitate de scopul
principal pentru toţi participanţii;
- Crearea companiei proiectante, care acordă companiei-mamă posibilitatea utilizării
mijloacelor extrabilanţiere (off-balance-sheet), care mediază şi alte tipuri de
activităţi;
- Delimitarea exactă a responsabilităţii şi nagajamentelor partenerilor.
În practică proiectele pot fi finanţate din contul creditelor cu dreptul de regres deplin (full
recourse) sau limitat (limited recourse) asupra tuturor activelor debitorului. În acest caz
contractul acordă creditorului posibilitatea de a primi de la investitori (acţionari) mijloacele,
acordate în formă de credit, în volum deplin sau limitat din contul tuturor activelor debitorului.
În cazul finanţării fără drept de regres (non-recourse) o astfel de posibilitate este exclusă.
Condiţiile finanţării proiectelor adesea prevăd creditarea cu dreptul de regres limitat.
Modelele PPP din punctele de vedere ale metodelor aplicate privind elaborarea şi
realizarea lor pot fi tratate ca dezvoltarea metodelor şi procedurilor clasice ale finanţării
proiectelor. Însă unle particularităţi ale interacţiunii structurilor de stat şi celor particulare
determină necesitatea unor cerinţe suplimentare faţă de aceste proiecte.39
O clasificare relativ răspândită evidenţiază următoarele tipuri ale PPP 40,41:
1) Contractele de gestiune;
2) Contracte de arendă;
3) Concesiunea;
4) Construcţia nouă „la cheie”;
5) Privatizarea activelor.
39
Модели, принципы и механизмы реализации государственно-частного партнерства,
http://iam.duma.gov.ru/node/3/4669/16627
40
A Guidebook on Public-Private Partnership in Infrastructure, UNESCAP, Bangkok, 2011, p. 4-9,
http://www.unescap.org/resources/guidebook-public-private-partnership-infrastructure
41
Варнавский В., Государственно-частное партнерство: некоторые вопросы теории и практики, Мировая
экономика и международные отношения № 9 2011, c. 46-47, http://ecsocman.hse.ru
21
Contractul de gestiune (management contract) este un aranjament contractual pentru
gestionarea unei părți sau a întregii întreprinderi publice de către sectorul privat. Contracte de
gestiune permit folosirea abilităților sectorului privat pentru proiectarea și furnizarea de servicii,
controlul operațional, managementul forței de muncă și achizițiile de echipamente. Cu toate
acestea, sectorul public își păstrează dreptul de proprietate asupra activelor. Sectorului privat îi
sunt atribuite responsabilități specifice cu privire la un serviciu, însă, în general, nu i se cere să-și
asume întregul risc comercial. Contractantului privat i se plătește o taxă pentru gestionea și
operarea serviciilor. În mod normal, plata unor astfel de taxe este bazat pe performanță. De
obicei, perioada contractului este scurtă – de la trei până la cinci ani. Dar perioada poate fi mai
mare, când este vorba de obiective operaționale mari și complexe.
Contractele de arendă (affermage/lease contracts), de regulă, prevăd obţinerea
proprietăţii de stat de către compania privată în gestiune sau arendă pentru un termen fixat. În
acest caz investiţiile sunt efectuate de către stat. În contractele de gestiune riscurile sunt suportate
de către stat; în contractul de arendă riscul operaţional revine companiei private.
În cazul concesiunii (concession) guvernul acordă companiei private (concesionarului)
împuternicirile de posesie şi utilizare a obiectivului existent pentru plată şi, de regulă, cu condiţia
restituirii acestuia. În timp ce părţii de stat îi aparţine dreptul de proprietate, sectorul privat îşi
rezervează drepturile asupra tuturor perfecţionărilor efectuate în perioada concesionară.
Compania privată îşi asumă riscurile operaţionale şi investiţionale. Pot fi evidenţiate următoarele
cele mai populare forme ale concesiunilor: de restabilire (reconstrucţia, modernizarea) având una
din tipurile:
 reabilitarea – exploatarea – transmiterea (rehabilitation – operate – transfer);
 restabilirea – arenda – transmiterea (rehabilitation – lease – transfer);
 construcţia – exploatarea – transmiterea (build – operate – transfer).
În cazul proiectelor greenfield (greenfield projects) sau proiectelor de construcţie nouă
„la cheie” compania privată construieşte şi exploatează capacităţile noi de producţie pe parcursul
termenului indicat în contract.
Pot fi evidenţiate următoarele tipuri ale acestor contracte:
 construcţia – arenda – posesiunea (build – lease – own);
 construcţia – posesiunea – transmiterea (build – own – transfer);
 construcţia – posesiunea – exploatarea – transmiterea (build – own – operate –
transfer);
 proiectarea – construcţia – posesiunea – exploatarea (design – build – own –
operate).
22
Construcţia nouă „la cheie” (turnkey) – este un model tradițional de achiziții din sectorul
public pentru obiectivele de infrastructură. În general, un antreprenor privat este selectat printr-
un proces de licitare. Contractantul privat proiectează și construiește un obiectiv pentru o plată
fixă, care este unul dintre criteriile-cheie în selectarea ofertei câștigătoare. Contractorul își
asumă riscurile implicate în fazele de proiectare și construcție.
Privatizarea activelor (divestiture) presupune, că compania procură pachetul de acţiuni
ale obiectului aflat în proprietatea privată. În acest caz guvernul transmite companiei private
unele elemente ale drepturilor de proprietate asupra obiectului. În acest caz statul stabileşte
anumite condiţii referitoare la prefecţionarea obiectului şi deservirea populaţiei.
Fiecare din categoriile prezentate pot avea mai multe variante, care împreună cu
caracteristicile de bază sunt prezentate în Anexa 2, în timp ce spectrul de modele prezentate în
tabel pot avea opțiuni şi combinații individuale posibile, cum ar fi, un contract de leasing sau
contract de privatizare (parțială) pentru echipamentele existente.
De fapt, multe proiecte PPP implementate recent au avut un caracter combinat.
În mod separat trebuie menţionat Modelul Inițiativei Private de Finanțare (IPF), sectorul
privat rămâne responsabil pentru proiectarea, construcția și operarea unei infrastructuri. În unele
cazuri, sectorul public poate renunța la dreptul de proprietate asupra activelor către sectorul
privat. În acest model, sectorul public achiziționează servicii de infrastructură de la sectorul
privat printr-un acord pe termen lung.
Unele surse bibliografice indică asupra existenţei următoarelor tipuri de modele ale PPP
(Figura 1.3.1):
Sursa: Models Of Public-Private Partnerships, http://www.pppcouncil.ca/resources/about-ppp/models.html

Figura 1.3.1. Scara PPP în funcţie de transferul riscului şi implicarea
23
sectorului privat
 Contractul de Operare-Menţinere: un operator privat, în baza contractului, asigură

funcționarea unui activ deținut public pentru un termen specificat, iar dreptul de
proprietate asupra activului rămâne la entitatea publică.
 Construcţia-Finanţarea: sectorul privat construieşte un activ şi finanţează costurile
aferente pe parcursul întregii perioade de construcţie.
 Proiectarea-Construcţia-Finanţarea-Menţinerea: sectorul privat proiectează,
construieşte, finanţează un activ şi exercită managementul deplin sau menţinerea serviciilor în
baza unui contract pe termen lung.
 Proiectarea-Construcţia-Finanţarea-Menţinerea-Operarea: sectorul privat
proiectează, construieşte, finanţează un activ, exercită managementul deplin sau menţinerea
serviciilor, asigură funcţionarea obiectivului în baza unui contract pe termen lung.
 Construcţia-Deţinerea-Operarea: sectorul privat finanţează, construieşte, deţine şi
asigură funcţionarea obiectivului sau serviciului în mod perpetuu. Constrângerile
publice sunt stipulate în contractul inițial și sunt realizate de către autoritatea de
reglementare.
 Concesiunea: sectorul privat concesionar se angajează să efectueze investiții și
asigură funcţionarea obiectivului pentru o perioadă determinată de timp, după care
dreptul de proprietate revine la sectorul public.
Cercetătorul rus Litvinova a descris o schemă a PPP practicată pe larg este aşa-numitul
model al PPP cu liderism financiar (financier-led model, FLM).42
De regulă, organele executive din partea statului semnează un acord cu un consorţiu al
sectorului privat. În acest scop este creată o companie privată specială (gestionară) (special
purpose vehicle, SPV).
SPV semnează independent contractul privind PPP cu o entitate publică, în scopul de a
construi, deține și opera un proiect specific de infrastructură. Pe de o parte, crearea unei SPV este
un mecanism practic de a delega unei entităţi specifice întreprinderea negocierilor și
operațiunilor. Din altă parte, aceasta este, de asemenea, o formă de protecţie. În cazul, în care un
proiect suficient de mare nu va avea succes, aceasta ar putea duce la insolvabitiatea partenerului
privat.43
42
Литвинова Н. С. Финансирование проектов государственно-частного партнерства: посткризисная
реальность и перспективы. Восточно-европейский журнал передовых технологий, Выпуск № 2 / том 3 /
2013, c. 58, http://www.irbis-nbuv.gov.ua
43
Turley Laura, Semple Abby. Financing Sustainable Public-Private Partnerships.
http://www.iisd.org/pdf/2013/ppp_financing.pdf
24
SPV acționează ca o entitate independentă, reducând răspunderea societății-mamă, și, în
general, finanțează proiecte mari noi în afara bilanțului ei. Proprietarii companiei într-un SPV nu
finanțează, de obicei, în întregime proiectul, ci oferă o cotă din suma necesară din capitalurile
proprii, iar restul sumei este imprumutată de la instituțiile financiare sau vor fi emise titluri de
creanță în piața de capital. Important este că un SPV trebuie să asigure scadențe de credit pe
termen lung, pentru a corespunde fluxurilor de numerar ale proiectului. Prin urmare, SPV trebuie
să demonstreze creditorilor modul de obţinere a veniturilor estimate într-o perioadă de 15 – 30
ani, pe parcusul cărora sunt rambursate costurile inițiale de investiții, și, de asemenea, sunt
acoperite costurile periodice de întreținere și de funcționare a noului proiect.44
În cadrul FLM rolul de lider în gestiunea SPV îl au băncile investiţionale (Figura 1.3.2).
Banca este responsabilă pentru participarea în tender, poate acorda credita SPV, poate
monitoriza executarea condiţiilor contractuale.
Banca este veriga de legătură (ea încheie contractele cu părţile responsabile pentru
construcţie, reparaţie şi deservire, precum şi crearea consorţiului).
Băncii aparţin aproape toate acţiunile SPV, ea poate lua decizia privind condiţiile de
activitate a părţilor, este responsabilă de underwriting-ul emiterilor valorilor mobiliare şi pentru
alte elemente ale contractului.
Sursa: Литвинова Н. С., Финансирование проектов государственно-частного партнерства: посткризисная

реальность и перспективы, Восточно-европейский журнал передовых технологий, Выпуск № 2 / том 3 /
Figura 1.3.2. Modelul PPP cu liderism financiar
44
25
În opinia analiştilor, aplicarea modelului PPP cu liderism financiar poate contribui la atât
la activizarea procesului de creare a PPP, cât şi la reducerea substanţială a cheltuielilor publice
faţă de modelul tipic de atragere a instituţiilor financiare.
Un alt model este cel al finanţării PPP în formă de proiecte – creditării specializate a
debitorului pentru realizarea proiectului investiţional social important fără regres sau cu regresul
limitat al creditorului pentru compania-debitor, în care drept asigurare a angajamentelor de plată
servesc veniturile băneşti de la funcţionarea proiectului dat, precum şi, în dependenţă de situaţie,
activele, care se referă la el. Finanţarea de proiect este considerată drept cel mai eficient
mecanism de realizare a proectelor PPP.45
Cel mai mare avantaj al finanţării de proiect constă în posibiltiatea atragerii investiţiilor
internaţionale de proporţii, inclusiv din contul asigurării susţinerii politice şi publice. Schemele
de finanţare a proiectelor pot fi cele mai diverse.
Unii specialişti occidentali sunt de opinia, că drept proiecte ale PPP pot fi considerate
numai acele, care utilizează finanţarea de proiecte. Însă Standardele proiectelor PPP ale
Trezoreriei Marii Britanii46, care sunt recunoscute drept etalon al proiectelor PPP admit folosirea
finanţării corporative.
Realizarea proiectelor PPP cu utilizarea finaţării corporative presupune atragerea
creditelor de către concesionar prin metode tradiţionale, de exemplu, în cadrul liniei de credit, cu
utilizarea metodelor tradiţionale de asigurare a rambursării creditului, luându-se în consideraţie
relaţiile formate cu banca. Aplicarea schemei finanţării în formă de proiect permite PPP de a
obţine un şir de avantaje în legătură cu caracteristicile lui de bază (Figura 1.3.3).
Sursa: Литвинова Н. С., Финансирование проектов государственно-частного партнерства: посткризисная

реальность и перспективы, Восточно-европейский журнал передовых технологий, Выпуск № 2 / том 3 /
Figura 1.3.3. Caracteristicile de bază ale finanţării proiectelor
45
46
Standardization of PFI Contracts, Version 4, 2007, http://www. hm-treasury.gov. uk/d/
pfi_sopc4pu101_210307.pdf
26
Unul din avantajele de bază ale schemei finanţării în formă de proiect a PPP constă în
aceea, că angajamentele legate de credit sunt asumate de către companie. Cota oricărui din
acţionari în capitalul acestei companii este relativ joasă, de aceea angajamentele companiei
proiectate nu sunt reflectate în bilanţul acţionarilor.
Aceasta reduce influenţa proiectului asupra valorii creditelor existente ale acţionarilor şi
asupra capacităţii lor de a atrage mijloace de împrumut, ceea ce poate deveni necesar în cazul
necesităţii investiţiilor suplimentare.
Într-o anumită măsură, concedentul, de asemenea, poate utiliza finanţarea de proiect
pentru a ţine angajamentele de împrumut asupra proiectului în afara bilanţului cu scopul ca ele să
nu se reflecte asupra stării sale financiare.
Limitele privind volumul maxim al îndatorării organelor de gestiune sunt impuse de către
condiţiile de piaţă, legislaţie sau regulile aplicate de organizaţiile supranaţional sau
internaţionale, cum este Fondul Monetar Internaţional sau agenţiile de rating.
Încă unul din avantajele finanţării de proiect pentru acţionari este lipsa sau limitarea
dreptului de regres al creditorilor faţă de acţionari. De obicei, compania proiectantă este creată în
forma companiei de gestiune în formă de societate cu răspundere limitată, de aceea dreptul de
regres acordat creditorilor va fi limitat, în mare parte sau complet, de activele proiectului.
Nivelul dreptului acordat de regres asupra activelor acţionarilor de obicei poartă denumirea de
„susţinere de sponsorizare”. Ea poate include angajamentele de a acoperi cheltuielile neprevăzute
ale proiectului din mijloacele proprii ale acţionarilor sau de a acorda un credit subordonat pentru
acoperirea supracheltuielilor.
Folosirea finanţării de proiect o parte a riscurilor este transferată asupra creditorilor în
schimbul obţinerii de către ei a unei marje mai înalte faţă de creditarea corporativă obişnuită.
Finanţarea de proiect asigură un nivel mai avantajos ale costului mediu ponderat al
capitalului (WACC) faţă de finanţarea netă din mijloacele proprii. Ea, de asemenea, contribuie la
utilizarea unui mecanism mai transparent de distribuire a riscurilor şi creează stimulente pentru
ridicarea calităţii activităţii tuturor participanţilor proiectului şi gestiunea mai eficientă a
riscurilor.
O condiţie de bază a realizării cu succes a proiectelor PPP în orice ţară este
disponibilitatea unei finanţări ieftine şi de lungă durată.
Reieşind din esenţa PPP, pot fi evidenţiate cerinţele de bază faţă de finanţarea proiectelor:
 Caracterul de lungă durată. Acest criteriu este determinat de durata proiectelor PPP
(în mediu de la 15 până la 25 ani);
27
 Mijloacele atrase trebuie să fie ieftine;
 Transparenţa, legalitatea şi susţinerea legală a schemei de finanţare;
 Stabiltiatea şi anticiclitatea sursei de finanţare;
 Ratingul creditar înalt al agenţiilor internaţionale mari de rating, cum sunt Fitch
Ratings, Moody’s, Standard&Poor’s (nu mai jos de ВВВ).
În această situaţie este necesar de a crea cele mai favorabile condiţii pentru creditori, dar
şi de a mobiliza în mod maxim toate sursele potenţial posibile de finanţare:
 creditarea bancară comercială;
 agenţiile creditare de export;
 instituţii financiare internaţionale;
 emiterea oblligaţiilor de infrastructură (cu asigurare suplimentară în forma garanţiilor
de stat, precum şi fără ele).
28
1.4. Concluzii la Capitolul I
Cele expuse în Capitolul I permit de a face aumite concluzii:

1. Parteneriatul Public-Privat reprezintă o totalitate a formelor de intereacţiune pe
termen mediu şi lung a statului şi business-ului pentru soluţionarea probelemelor social
importante în condiţii reciproc avantajoase.
2. Semnificaţia PPP s-a extins de la colaborarea între o instituție publică şi o entitate
economică în cadrul unui proiect al cărui scop este satisfacerea unor necesitati publice și sociale
și nu doar acumularea profitului, existând o varietate foarte largă a tipurilor PPP.
3. Sporirea performanţelor serviciilor publice prin participarea sectorului privat are loc
datorită aplicării tehnicilor de management din sectorul privat în sectorul public. Managementul
autorităţilor publice preea elemente ale gestiunii private la integrarea activităţilor de concepţie,
execuţie, operare şi întreţinere ale unei infrastructuri sau ale unui serviciu într-o formulă mult mai
dinamică şi mult mai bine organizată.
4. Dat fiind că rolurile şi responsabilităţile partenerilor sectorului de stat şi privat diferă
datorită iniţiativelor individuale de prestare a serviciilor, rolul şi responsabilităţile generale ale
statului nu se supun modificarilor. Deși parteneriatele pot fi înfiinţate de către oricine din cadrul
comunităţii, administrația publică va deţine întotdeauna un rol important în organizarea şi
activitatea lor. Ideea principală a PPP pentru administraţia publică este, că ea ramâne pe postura
de reglementare, control, reprezentanţă şi protejare a interesului general, în timp ce transmite
gestionarea şi prestarea efectivă a serviciului public celor, ce o pot face mai bine şi mai eficient.
5. Există o varietate largă a modelelor parteneriatelor public-private, care atribuie

organizării mecanismelor PPP o anumită flexibilitate şi posibilitate de adaptare la condiţiile
specifice ale unei ţări sau teritoriu.
29
Capitolul II. EXPERIENŢA INTERNAŢIONALĂ PRIVIND ORGANIZAREA ŞI
FINANȚAREA PARTENERIATELOR PUBLIC-PRIVATE
2.1. Tendinţele internaţionale ale dezvoltării parteneriatelor public-private
PPP a devenit unul din cele mai eficiente mecanisme de transmitere a executării unui şir
de funcţii ale statului businessului privat. La baza ideologiei mondiale a PPP stă nu concurenţa,
ci cooperarea şi distribuirea echitabilă a riscurilor între stat şi business. În particular, are loc
ştergerea delimitărilor între sectoarele de stat şi cel privat, deoarece pentru implementarea cu
succes a unor astfel de proiecte structurile de stat sunt impuse să înveţe a lua decizii şi de a
acţiona de pe poziţiile businessului privat, iar ultimul, la rândul său, tinde să însuşească logica
luării deciziilor şi obligat să devină mai public şi mai deschis.47
Studiile referitoare la dezvoltarea PPP în ţările industrial dezvoltate demonstrează, că
există anumite legităţi şi anumite nivele ale dezvoltării PPP (prezentate în Anexa 3), în cazul
parcurgerii cărora parteneriatul să funcţioneze eficient.
Din Anexă în mod elocvent sunt descrise exigeneţele faţă de factorii creatori a unei pieţei
optime a PPP. În Anexa 4 este prezentată postura diferitor ţări în domeniul abordat.
Astfel, se poate constata, că doar Marea Britanie şi Irlanda au atins nivelul trei în
dezvoltarea PPP. Cea mai mare parte a ţărilor industrial dezvoltate încă se află la nivelul doi.
Sinteza experienţei internaţionale evidenţiază trei modele de bază ale PPP48:
a) Modelul german, care prevede transformarea unei întreprinderi municipale într-o
societate pe acţiuni, a cărei pachet de control sau 100% din acţiuni aparţin municipiului. Ulterior
fondatorul transmite toată infrastructura societăţii ca parte din capitalul social. Neajunsul acestui
model constă în aceea, că el nu se bazează pe un business real şi nu soluţionează problema
principală – implementarea unui management eficient. Controlul afacerii este efectuat de
autoritatea locală, însă interesele ei diferă de cele ale businessului privat: prima are în vizor
îmbunătăţirea calităţii şi accesibilităţii serviciilor comunale, iar partea privată doreşte avantaje şi
profituri imediate. Acest model se orientează preponderent spre finanţarea din mijloace publice.
În Germania mijloacele financiare pentru reconstrucţia şi modernizarea spaţiului locativ sunt
oferite în formă de granturi din bugetul de stat sau de credite la rate joase ale dobânzii.
b) Modelul francez - constă în reorganizarea întreprinderilor, având loc formarea relaţiilor
dintre puterea publică şi sectorul privat, în care se menţine proprietatea municipală asupra
47
Сазонов В.Е., Государственно-частное партнерство, ООО «Буки Веди», Москва, 2012, с. 79
48
Creţu I., Implementarea parteneriatului public - privat în Republica Moldova, Meridian Engineering, N. 2, 2010
p. 50-55
30
obiectelor infrastructurii inginereşti, însă gestionarea este efectuată de partenerul privat în bază
contractuală. Principala trăsătură a acestui model constă în aceea, că puterea publică nu ia parte
directă la gestionarea afacerii, ci printr-un sistem de monitorizare şi prin anumiţi indicatori
supraveghează executarea de către partenerii privaţi a angajamentelor asumate, iar în caz de
abatere de la nivele de reper, dispun de posibilităţi de a corecta situaţia.
c) Modelul britanic - presupune privatizarea obiectelor PPP, adică transferul acestora în
proprietatea companiei private. Esenţa acest model constă în privatizarea mijloacelor fixe din
sfera comunală de către partenerii privaţi şi scutirea administraţiei locale de responsabilitatea
prestării serviciilor comunale. Reieşind din faptul, că serviciile comunale reprezintă un monopol
natural, tarifele la prestarea lor sunt coordonate cu autorităţile publice.
De rând cu toate acestea, noi pieţe din întreaga America Centrală şi de Sud sunt în curs de
dezvoltare rapidă.49
În conformitate cu datele Băncii Mondiale, în perioada anilor 2006-2016 în lume au fost
lansate 3688 de proiecte de participare privată în finanţarea infrastructurii, dinamica anuală a
cărora este prezentată în figura 2.1.1.
Sursa: Private Participation in Infrastructure Database, World Bank Group,

http://ppi.worldbank.org/explore/Report.aspx?mode=1
Figura 2.1.1. Dinamica globală anuală a numărului de proiecte PPP (unităţi)
Este remarcabil faptul, că în anul 2016 acest număr a constituit 107 de unităţi, reducându-
se faţă de anul 2015 cu 205 unităţi. Nivelul maxim a fost atins în anul 2012 cu 551 unități.
În perioada anilor 2006-2016, suma totală a investiţiilor în infrastructură prin participare
privată a constituit 1038,2 mlrd. USD. Dinamica anuală și structur finanţării sunt prezentate în
figurile 2.1.2 şi 2.1.3.
49
2014 Preqin Global Infrastructure,
https://www.preqin.com/docs/samples/The_2014_Preqin_Global_Infrastructure_Report_Sample_Pages.pdf
31
Figura 2.1.2. Dinamica volumului global Figura 2.1.3. Structura volumului global al
anual al proiectelor PPP (mil. USD) finanţării proiectelor PPP (%)
Ponderea principală (65,3%) au deţinut-o proiectele Greenfield, care, de obicei, se

bazează pe un serviciu de proiectare-construcție, cu finanțarea, operațiunile și întreținerea
incluse în anumite structuri de afacere. Aceste proiecte pot fi de forma design-build (DB), care
îmbină două servicii separate, cu un singur contract, pe bază de abonament pentru ambele
servicii de arhitectură/inginerie și construcții. Constructor de proiectare poate fi o singură firmă,
un consorțiu, un joint-venture, sau o organizație asamblate pentru proiectul respectiv.
Întreprinderea de proiectare-construcție își asumă responsabilitatea pentru cea mai mare parte a
lucrărilor de proiectare și toate activitățile de construcție, iar sectorul public își păstrează, de
obicei, responsabilitatea pentru finanțare, funcționării și întreținerii proiectului.50
Un alt tip al proiectelor Greenfield îl reprezintă modelul design-build-operate-maintain
(DBOM). Această structură mai cuprinde operațiunile și responsabilitățile de întreținere a
modelului de proiectare-construcție sub forma unui singur contract cu finanțare asigurată de
către sectorul public. Abordarea de livrare a proiectului DBOM este practicată de mai multe
guverne din întreaga lume şi este menţionată ca „la cheie” și „construcţie-operare-transfer”.
24,1% au fost deținute de PPP de tip brownfield, bazate pe existența unor încăperi sau
platforme industriale. 10,1% revin modelului numit divestiture – proces de privatizare, care se
produce atunci când toate sau o mare parte din interesele unui guvern într-un activ de utilitate sau
un sector sunt transferate către sectorul privat. Ponderea minimă (0,5%) revine contractelor de
management şi arendă.
Distribuirea geografică a investiţiilor în cadrul proiectelor PPP în anul 2016 este
prezentată în Figura 2.1.4 ca structură.
50
The Public-Private Partnership Infrastructure Opportunity, http://www.scottmadden.com/?a=strm&aid=255
32
Figura 2.1.4. Repartizarea geografică a proiectelor PPP în perioada anilor 2006-2016
Cota principală (32,8%) revine Americii Latine şi Caraibelor. Alte regiuni au ponderi mai
reduse: Asiei de Sud – 23,2%, Europei şi Asiei Centrale – 20,3%, Asiei de Est şi Pacificului –
14,6%, Africii Sub-Sahara – 5,3%, Orientului Mijlociu și Africii de Nord – 3.8%.
Distribuirea investiţiilor în cadrul proiectelor PPP în anii 2006-2016 este prezentată în
Figura 2.1.5.

Figura 2.1.5. Repartizarea proiectelor PPP pe sectoare econopmice
în perioada anilor 2006-2016
Ponderea principală a investițiilor în cadrul PPP în perioada nominalizată revine
sectorului energetic (54,4%), după care urmează sectorul de transport (36,7%).
Situaţia pe piaţa europeană a PPP este prezentată în Figura 2.1.6.
33
Sursa: Market Update. Review of the European PPP Market in 2016,
http://www.eib.org/epec/resources/publications/epec_market_update_2016_en
Figura 2.1.8. Piaţa europeană a PPP în perioada anilor 2007-2016
În anul 2016 valoarea totală a tranzațiilor PPP pe piața Europeană a însumat 12 miliarde
EUR, fiind în scădere cu 22% față de nivelul anului 2015 (15,6 miliarde EUR). 51
The large transactions reaching financial close in 2016 were52:
− Proiectul „Military Flying Training Phase II – Fixed Wing package” (1,45 miliarde
EUR) în Marea Britanie;
− Magistrala auto D4/R7 (998 milioane EUR) în Slovacia;
− Rețeaua cu bandă largă Nord-Pas-de-Calais (606 milioane EUR) în Franța;
− Magistrala auto A6 din Wiesloch-Rauenberg până la Weinsberg (600 milioane EUR) în
Germania;
− Magistrala auto A355 (560 milioane EUR) în Franța;
− Magistrala auto A94 Pastetten-Heldenstein (500 milioane EUR) în Germania.
2.2. Experienţa unor ţări în domeniul parteneriatelor publice-private
51
Market Update. Review of the European PPP Market in 2016,
52
Market Update. Review of the European PPP Market in 2016,
34
În urma examinări surselor bibliografice se poate face concluzia, că la momentul de faţă
patru ţări pot fi considerate leaderi în domeniul implementării proiectelor PPP: Marea Britanie,
SUA, Franţa şi Germania.53 Caracteristicile de bază ale organizării PPP sunt prezentate în Anexa
5.
În continuare să examinăm experienţa fiecărei ţări nominalizate în parte.
Marea Britanie este considerată drept ţara cea mai avansată în domeniul abordat. În
fiecare an aici sunt încheiate până la 80 tranzacţii noi ale PPP, ceea ce permite de a obţine o
economie până la 17% în efectuarea cheltuielilor bugetare. 54,55
Spre exemplu, În anul 2010 în Marea Britanie au fost încheiate 44 de tranzacţii de acest
gen, ceea ce constituie 39% din numărul total de proiecte implementate ale PPP din Uniunea
Europeană.
Prima experienţă a PPP a fost obţinut în Marea Britanie a fost obţinută în anul 1981 în
legătură cu reconstrucţia docurilor de la Londra în baza politicii noi de dereglementare şi
orientate spre piaţă. În anul 1992 în scopul dezvoltării unor servicii publice mai eficiente, de o
calitate mai înaltă a fost creată Iniţiativa Financiară Privată (Private Finance Initiative, PFI), în
cadrul căreia firma privată primeşte din partea statului în persoana unui organ, instituţii, organ al
autoadministrării locale a unei comenzi pentru furnizarea, crearea sau restabilirea mijloacelor
fixe, precum şi a serviciilor de exploatare de lungă durată (25-50 ani). Contractele trebuie cât
mai exact să prevadă termenele de executare a lucrărilor, criteriile şi condiţiile, pentru
îndeplinirea cărora statul efectuează plata serviciilor prestate.
În anul 1997 procedurile PFI au fost modificate şi au fost aprobate criterii noi de susţinere
guvernamentală a proiectelor PPP.
În baza acestei scheme, în conformitate cu datele Intarnational Financional Services
London (agenţiei, care din anul 2010 a intrat în componenţa City UK), au fost create circa 930
PPP în sumă generală de 66 miliarde Lire Sterline. Contractele în forma PPP au fost încheiate în
astfel de domenii, cum sunt transportul, apărarea, învăţământul, medicina şi ordinea publică.
În conformitate cu datele Ministerului finanţelor, cu ajutorul contractelor PPP au fost
construite peste 800 şcoli, 70 spitale, 45 proiecte de transport.
Ponderea medie a proiectelor PPP în cheltuielile statului în Marea Britanie constituie
circa 15%. Însă trebuie de avut în vedere, că, în conformitate cu standardele britanice ale
53
Губанов И. А., Государственно-частное партнерство в реализации функций российского государства
:вопросы теории и практики, http://law.edu.ru/book/book.asp?bookID=1425895
54
Вилисов М.В., Государственно-частное партнерство: политико-правовой аспект,
www.rusrand.ru/vlast/publikac/partn
55
Колесникова К.И., Частно-государственное партнерство: опыт зарубежных стран и перспективы для
России, http://vestnik.uapa.ru/ru-ru/issue/2008/03/16/
35
raportării contabile, angajamentele statului de lungă durată privind plăţile anuale contragenţilor
privaţi sunt reflectate pe conturile extrabilanţiere, ceea ce, conform unor estimări, nu numai
prezintă un tablou eronat al volumului fluxurilor financiare, dar şi reduce volumul datoriei de stat
britanice. În conformitate cu unele estimări ale ziarului „The Guardian”, până în anul 2060
statului statul ca trebui să plătească firmelor private mai mult de 267 miliarde Lire Starline).
Caracterul unical al PPP în Marea Britanie este determinat, inclusiv, de absenţa legislaţiei
respective, care să limiteze organele statului în domeniul încheierii unor astfel de contracte.
Pentru primării în anul 1997 a fost aprobată „Legea pentru organelor puterii locale în domeniul
contractelor”, care le permite în mod direct, fără coordonarea cu organele administraţiei centrale,
să realizeze proiectele PPP. Dintr-o parte, o astfel de libertate în acţiuni stimulează popularitatea
sistemului PFI, însă, din altă parte, necesită o perfectare clară şi detaliată a documentaţiei
necesare şi a conţinutului contractelor pentru evitarea litigiilor în procesul desfăşurării
proiectelor PPP.
Anume din acest moment instituţiile de stat şi companiile private în cele mai dese cazuri
folosesc contracte tipice elaborate de subdiviziunile Ministerului finanţelor, care este responsabil
de funcţionarea sistemului PPP din Marea Britanie, precum şi alte instituţii specializate.
Aprobarea contractelor tipizate are drept scop asigurarea unei îneţelegeri ami bune de către părţi
a riscurilor asumate, acceptarea unor abordări comune a condiţiilor de formare a preţurilor în
contractele analogice, reducerea valorii şi duratei negocierilor la încheierea contractelor PPP. Din
anul 1999 Ministerul finanţelor periodic publică culegerile acestor documente.
În anul 2009 pe lângă Ministerul finanţelor în scopul asigurării dezvoltării continue în
cadrul acestui sector a proiectelor de infrastructură pentru atragerea finanţării supimentare a fost
creat Centrul de finaţare a infrastructurii. La moment acesta a fost unit cu alte subdiviziuni şi
transformat într-o agenţie nouă cu subordonarea Ministerului finanţelor cu împuterniciri mai
largi – Infrastructure UK. Acest centru este responsabil, inclusiv, de implementarea Planului
naţional de infrastrctură, care presupune formarea bazei pentru promovarea politicii
corespunzătoare a statului cu îmbinarea armonioasă cu direcţionarea spre consolidarea fiscală
accelerată şi reducerea esenţială a cheltuielilor bugetare.
Alte organe de susţinere a sistemului PFI se referă serviciul Partnerships UK, creat în
anul 2000 în baza unei secţii a Ministerului Finanţelor şi responsabil de susţinerea de consultare
a participanţilor PFI, elaborarea contractelor tipizate, asigurarea parţială a finanţării unor
proiecte, ţinerea bazei electronice de date ale proiectelor şi desfăşurarea conferinţelor şi
seminarelor, precum şi organizaţia Local Partnerships, care desfăşoară activiatea similară la
nivelul primăriilor.
36
Partnerships UK este o întreprindere mixtă, în care 51% din capital aparţin acţionarilor
privaţi, iar 49% - statului. Ea acţionează, în primul rând, reieşind din promovarea intereselor
statului, necătând că serviciile prestate, chiar şi altor instituţii de stat, sunt cu plată. Însă trebuie
de menţionat, că adresarea Partnerships UK nu este obligatorie pentru părţile participante în PFI.
Reieşind din experienţa acumulată de către Marea Britanie, folosirea PPP în general este
eficientă şi are perspective largi pentru colaborarea statului şi a business-ului государства, mai
ales în cadrul proiectelor de infrastructură.
Practica PPP din SUA are o istorie lungă. Primele formate au apărut mai mult de două
sute de ani în urmă în perioada creării statalităţii americane.
Actualmente pe teritoriul ţării funcţionează cu succes mii de exemple ale PPP între
organele puterii federale, municipale şi mediul de afaceri.
Cele mai răspândite sfere de colaborare sunt modernizarea infrastructurii, dezvoltarea
sistemului de transport, folosirea economică a resurselor acvatice, utilizarea deşeurilor menagere
ş.a. Astăzi, în conformitate cu datele Institutului naţional al parteneriatului public-privat, din 65
servicii municipale medii statistice - 23 funcţionează în formatul PPP (peste 30 la sută). 56
Definirea juridică a PPP se găseşte în Articolul Nr. 6305 al Codului SUA cu privire la
ordinea aplicării acordurilor de colaborare între organele puterii federale de stat şi organele
puterii locale, precum şi alţi contragenţi interesaţi (Using cooperative agreement).
În practică, interacţiunea părţilor interesate este reglementată de actele legislative
federale şi locale.
Drept exemplu clasic de PPP reprezintă pachetul stimulentelor anticriză (Recovery and
Reinvestment Act), aprobat în anul 2009 în volum de 787 miliarde SUA, în realizarea căruia sunt
atrase aproape treizeci instituţii.57
Scema distribuirii mijloacelor financiare se prezintă în felul următor.
După sancţionarea de către Congres, Ministerul finanţelor SUA direcţionează mijloacelor
băneşti pe contul fiecărui participant în programul instituţiei federale. Apoi aceste mijloace, în
rezultatul examinării solicitărilor corespunzătoare, sunt alocate în mod direct în forma granturilor
şi creditelor centrelor ştiinţifice, business-ului, asociaţiilorştiinţifice şi de producţie, precum şi
autorităţilor locale.
Autorităţile locale, la rândul lor, distribuie alocaţiile din bugetul federal după schema
analogică. În mod separat pentru persoanele fizice sunt prevăzute scutirile respective.
56
Ефимова Л.И. Некоторые модели государственно-частных партнерств: тенденции и зарубежный опыт.
www.eatc.ru/rus/doc.id_71.book_1.php
57
Об опыте государственно-частного партнерства в США, http://pppinrussia.ru/userfiles/upload/files/PPP%20in
%20foring%20country/PPP_USA.pdf
37
Controlul asupra cheltuirii mijloacelor băneşti este efectuat de către Inspectorul principal
(care intră în componenţa aparatului Casei Albe). În scopul ridicării transparenţei măsurile
întreprinse şi rapoarte cu rpivire la activitatea desfăşurată sunt publicate în Internet pe un portal
speciale (www.recovery.gov).
În conformitate cu datele Ministerului Finanţelor SUA, primii trei cei mai mari receptori
de mijloace băneşti sunt Ministerul Sănătăţii (94 miliarde USD), Ministerul Învăţământului (65
miliarde USD) şi Ministerul Muncii (62 miliarde USD). O astfel de distribuire nu este
întâmplătoare. Dezvotlarea capitalului uman constituie una din priorităţile administraţiei actuale.
În afară de aceasta, pe aceste linii departamentale este realizat un şir de programe de
asitenţă internaţională în contextul angajamentelor asumate de SUA de a atigere a Scopurilor de
dezvoltare ale mileniului.
Coordonarea contribuţiei la dezvoltarea internaţională în SUA este efectuată de către
Agenţia pentru dezvoltarea intenrnaţională. Ea, în corespundere cu Leagea cu privire la asistenţa
internaţională (Foreign Assistance Act) aprobată în anul 1961, este împuternicită în mod oficial
să acorde asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare şi ţărilor cu economia în tranziţie. În cadrul
priorităţilor SUA sunt incluse probelemele luptei cu foamea, sărăcia, bolilile infecţioase şi
consecinţele calamităţilor naturale, în diesminarea metodelor eficiente de protecţia a mediului
ambiant, învăţământ, desfăşurarea reformelor economice şi democratice, crearea şi întărirea
instituţiilor societăţii civile.
La baza activităţii Agenţiei stau mecanismele formate de creare a PPP. Din anul 2001 în
cadrul programului elaborat de Agenţie a Alianţelor globale pentru dezvoltare (Global
Development Alliances) au fost create 1700 parteneriate, ceea ce a permis de a mobiliza
suplimentar pentru scopurile dezvoltării în domeniul sectorului privat peste 9 miliarde USD, în
timp ce volumul investiţiilor statului a constituit aproximativ 1 miliard USD.
Atenţia de bază în SUA se acordă desfăşurării acestui tip de activităţi în Africa. Astfel, în
cadrul „Iniţiative globale a sănătţii” se planifica prîntâmpinarea a 12 milioane de îmbolnăviri noi
de SIDA, de a examina circa 85% din femeile gravide în privinţa acestei maladii, precum şi
efectuarea tratamentului antiviral a 4 milioane de persoane onfectate. Din cont ajutorului cu
medicamente se presupune reducerea mortalităţii de la tuberculoză cu 50% (1,3 milioane
persoane). În lupta cu malaria şi alte maladii tropicale eforturile de bază de reducere a
mortalităţii se presupune să fi concentrate în Nigeria şi Kongo. Pentru realizarea copurilor
stabilite pentru perioada anilor 2010-2014 a fost planificată alpcarea a 63 miliarde USD.
O importanţă majoră este acordată problematicii securităţii alimentare în cadrul
„Parteneriatului global în domeniul agriculturii şi cesurităţii alimentare”, precum şi a
38
programului „Dezvoltării complexe a agriculturii în Africa”. Alocările de 3,5 miliarde USD vor
fi oriectate spre programele diferite, inclusiv asigurarea agricultorilor africani cu un fond
semincer eficient. O atenţie deosebită este acordat lucrului cu femeile fermieri, care formează
circa 60% din forţa de muncă de la sat, ajutorarea lor ce resurse creditare eftine, tehnică
modernă, programe de instruire.
Simultan, trebuie de remarcat, că, în SUA, în activitatea internaţională umanitară, precum
şi în cadrul economice interene PPP sunt realizate, de regulă, numai cu antreprenorii americani.
Această condiţii (cunoscută sub denumire a „buy American”) limitează substanţial posibilităţile
contragenţilor străini.
Franţa are tradiţii trainice în domeniul PPP, incluse în domeniul activităţilor „Societăţilor
economiei mixte” (SEM) şi acordarea concesiunilor. Interesul către componenta investiţională a
colborării statului şi business-ului privat a apărut de multe vreme: prima construcţie a canalului
după principiul concesional în Franaţa datează anul 1552.
Accentul de bază în dezvoltarea PPP în Franaţa este făcut pe componenta socială. Bazele
legislative ale SEM au fost puse în anii 1966 şi 1983. Caracteristica de bază a SEM constă în
acee, că sectorul de stat şi porganele puterii locale în conformitate cu legislaţia, în particular,
trebuie să dispună de cotă mare în componenţa activelor SEM şi, astfel, de a juca un rol
dominant în gestiunea lor.58
SEM, care activează în Franaţa, pot fi împărţite în mod convenţional în trei grupuri: SEM
pentru dezvoltarea terenurilor, SEM pentru relocare, SEM a serviciilor. SEM în Franţa sunt
ocupate de dezvoltarea terenurilor, construcţie, transportul naval, colectarea şi preşucrarea
gunoilului, crearea şi menţinerea parcărilor, centrelor de târguri, construcţia reţelelor de asigurare
cu apă şi canalizare, reţelelor de cabluri.
Iniţial PPP erau destinate satisfacerii necesităţilor Guvernului central, însă la moment
aproximativ 3/4 (75 %) din proiecte sunt realizate la nivel local.
Reglementarea activităţii PPP este efectuată pe ramuri (justiţie, medicină, apărare). În
anul 2004 a fost aprobată o lege generală dedicată acordurilor de parteneriat, în anul 2005 a fost
creat grupul de experţi aferentă PPP pe lângă Ministerul finanţelor.59
În Germenia ideea PPP a fost acceptată în proiectele construcţiei cooperatiste. Primele
societăţi necomerciale de construcţie au fost create în baza iniţiativelor provate în jumătatea
secolului XIX.
58
Ефимова Л.И., Некоторые модели государственно-частных партнерств: тенденции и зарубежный опыт,
59
Лихачев В., Практический анализ современных механизмов ГЧП в зарубежных странах, или как
реализовать ГЧП в России, http://www.apep.ru/ru/uploadfiles/PPP.pdf
39
În contextul colaborării dintre companiile necomerciale şi sectorul de stat astfel de
companii sunt impuse să stabilească anumite limite business-ul lor şi politica de gestiune a
profitabilităţii. În schimb statul le acordă facilităţi fiscale.
Începând cu a doua jumătate a anilor 80 ai secolului XX, PPP în Germania devin deosebit
de importante. Acest proces a început, în particular, cu proiectele mari de restabilire şi
reconstrucţie în Nordrhein-Westfalen, efectuând modificările necesare în politica structurală şi
detectând neajunsul finanţării de stat. În contextul politicii regionale structurale noi la începutul
anilor 90 ai secolului XX au fost create agenţii de dezvoltare, care au unit partenerii de stat şi cei
privaţi. În calitate de prioritate suprioară astfel de agenţii au stabilit ca sarcină prioritară
restabilirea terenurilor părăsite. 60
În opinia noastră, prezintă interes şi mecanismul PPP aplicat în România.
Termenul de PPP a fost introdus în Legislaţia din România în anul 2002 odată cu
adoptarea Ordonanţei de Guvern nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat (OG
nr. 16/2002), care era orientat către oferirea unor servicii publice, pentru care era necesară
construirea ori reabilitarea unui bun public.
În abordarea OG nr. 16/2002, investitorul privat suportă toate costurile construcţiei şi, în
schimb, primea de-a lungul unei perioade de timp de maxim 50 de ani dreptul de a exploata acel
bun potrivit cu destinaţia convenită cu autoritatea publică. Exploatarea presupunea şi dreptul de a
percepe tarife utilizatorilor şi chiar de a primi sume suplimentare de la autoritatea publică.
Potrivit acestui mecanism, relaţiile între autoritate şi investitor cu privire la bunul construit/
reabilitat etc. nu erau guvernate de un contract de închiriere, ci de unul de concesiune.61
Din 30 iunie 2006 a intrat în vigoare Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii (OUG nr. 34/2006), atât OG nr. 16/2002
privind contractele PPP, cât şi Legea nr. 219/1998 privind concesiunile au fost abrogate. Prin
urmare, termenul de PPP nu s-a mai regăsit în niciun act normativ.
Cu toate acestea, parteneriatele între autorităţi publice şi companiile private au continuat,
fiind de data aceasta în mod clar asimilate conceptului de concesiune, principala consecinţă fiind
obligarea organizării de licitaţii.
60
Ефимова Л.И. Некоторые модели государственно-частных партнерств: тенденции и зарубежный опыт.
61
Luiza Manolea, Parteneriatul public privat: : posibila solutie de dezvoltare a serviciilor si investitiilor
publice, http://luiza.manolea.ro/blog/2011/03/01/ppp-descriere-si-exemple-de-buna-practica-din-europa/
40
În 4 noiembrie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 178/2010 a parteneriatului public-privat,
ale cărei norme metodologice de aplicare au fost adoptate prin Hotărârea de Guvern nr.
1239/2010, în vigoare din 13 decembrie 2010.
Noua reglementare a preluat mare parte din cea specifică PPP-urilor adoptată acum mai
bine de opt ani, însă cu o serie de modificări. În acest sens, amintim doar câteva deosebiri:
 faţă de vechea reglementare a PPP-urilor, care se aplica doar în legătură cu bunurile
publice, actuala legislaţie priveşte în plus şi serviciile publice.
 Înfiinţarea unei companii de proiect, care înainte era lăsată la latitudinea părţilor, este
acum obligatorie.
 Contractele de PPP nu mai au o durată maximă de 50 de ani, autorităţile publice fiind
cele care determină durata.
La moment, mecanismul PPP constă în proiectarea/ construcţia/ operarea/ dezvoltarea/
întreţinerea/ reabilitarea (după caz) a unui bun ori a unui serviciu ce trebuie creat ori este existent
(în cazul dezvoltării ori reabilitării) de către compania de proiect, în care investitorul privat are
de regulă o participare majoritară şi la capitalul căreia statul a adus aport în natură bunuri din
domeniul privat al statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale (transferând dreptul de
proprietate companiei de proiect). Investitorul privat poate percepe tarife pentru utilizarea
bunului ori serviciului public de către cetăţeni, pe o perioadă determinată. La sfârşitul
contractului de PPP, bunul rezultat este transferat în proprietatea statului.
În Rusia noţiunea de PPP pentru prima dată în legislaţie a apărut în cadrul Legii Sankt-
Petersburgului din 25.12.2006 nr. 627-100 „Cu privire la participarea Sankt-Petersburgului
parteneriatele publice-private”. În prezent astfel de legi au fost aprobate în 69 subiecte ale
Federaţiei Ruse, însă cea mai mare parte din ele are un caracter declarativ.62
În afară de actele regionale, care reglamentează sfera PPP, trebuiesc menţionate şi Legea
Federală din 21.07.2005 nr. 115-ФЗ „Cu privire la acordurile de concesiune” şi Legea federală
din 21.07.2005 nr. 94-ФЗ „Cu privire la plasarea comenzilor de furnizare a mărfurilor, executare
a lucrărilor, prestare a serviciilor pentru necesităţile statale şi municipale”. Într-o anumită
măsură, PPP sunt reglementate şi de Legea Federasţiei Ruse din 22.07.2005 nr. 116-ФЗ „Cu
privire la zonele economice speciale în Federaţia Rusă” (acordarea înlesnirilor business-ului pe
un anumit teritoriu – de asemenea, poate fi considerată o variantă a PPP). Cu taote aceste, toate
aceste acte legislative nu cuprind toate formele posibile ale PPP.63
Legislaţia Federaţiei Ruse cuprinde doar trei tipuri ale PPP - BOT, BTO, BOO.
62
Государственно-частное партнёрство в России, http://ru.wikipedia.org
63
Государственно-частное партнёрство в России, http://ru.wikipedia.org
41
Cu toate aceste, PPP funcţionează în Rusia şi fără o bază legislativă specială: la începutl
anului 2013 în această ţară au fost lansate şi ralizate circa 300 proiecte.
De asemenea, trebuie remarcată lipsa mecanismelor finanţării de lungă durată. Business-
ul rus (în particular, băncile) nu sunt gata să participe în proiecte de lungă durată (ţinând cont că
acordurile de PPP se încheie pe un termen de 10-50 ani). Astăzi cea mai mare parte a proiectelor
mari de PPP sunt realizate în regim de „gestiune manuală”. De exemplu, construcţia Diametrului
de vest cu viteză înaltă a fsot posibilă numai după intervenţia preşedintelui Vladimir Putin.
În anul 2007 în baza Vnesheconombank a fost creată Bnaca pentru dezvoltare. Legea de
bază, care reglementează activitatea acestei instituţii, îi atribuie funcţiile participantului pieţei
PPP. Direcţia PPP a Vnesheconombank este o subdiviziune structurală a Băncii pentru
dezvoltare.
Prin analogie cu centrale pentru crearea şi dezvoltarea PPP din alte ţări în Rusia a fost
creat Centrul pentru dezvoltarea parteneriatelor publice-private. Această instituţie editează
revista specializată, a creat primul institut al PPP, participă activ în activitatea legislativă şi de alt
gen legată de crearea şi perfecţionarea PPP în Rusia.
2.3. Parteneriatele public-private ca soluţie de dezvoltare a infrastructurii
Practica internaţională de acum a format o anumită structură a obiectivelor de

infractructură public transmise pentru gestiune în cadrul PPP64,65:
 Obiective social importante: spitale, şcoli, case de bătrâni, închisori şi clădiri
guvernamentale;
 Obiectivele sistemului energetic;
 Infrastructura de transport: aerporturi, poduri, porturi, căi ferate, drumuri;
 Serviciile de salubrizare, prelucrarea deşeurilor solide.
Prezintă interes proiectele PPP implementate în domeniul desalinizării.
În statul Israel au fost construite trei întreprinderi mari (Ashkelon, Palmachim, and
Hadera), respectiv, cu costul de 30 milioane USD, 8 milioane USD și 85 milioane USD. Statul
Israel, la moment, încasează de la 0,52 USD până la 0,70 USD puntru un metru cub de apă
64
Infrastructure and PPP, http://www.dentons.com/en/find-your-dentons-team/industry-sectors/infrastructure-and-
ppp.aspx
65
Potlog Ion, Les partenariats public-privé comme solution de developpement des infrastructures, Conferinţa
Internaţională „Internaționalizarea învățământului superior: realizări și perspective”, 23-24 aprilie 2015, Institutul
Internaţional de Management, Chişinău, Impressum, Conferinţa Internaţională „Internaționalizarea învățământului
superior: realizări și perspective”, 23-24 aprilie 2015, Institutul Internaţional de Management, Chişinău, Impressum,
186-194
42
desalinizate (taxes nu sunt incluse). Unele întreprinderi activează în baza modelului BOT, unde
state deține pământul, însă întreprinderea este o companie privată. Alte înterpinderi utilizează
structura BOO, unde întreaga activitate revine sectorului privat, însă întregul volum de apă final
desalinizată este furizată Guvernului Israelului.66
În Statele Unite a fost realizat proiectul legat de întreprinderea de desalinizare Yuma a
cărui volum de cheltuieli a constituit aproximativ 23,2 millioane USD (6,6 milioane pentru
construcție și 16,6 milioane pentru operare și mentenanță). Projectul a fost elaborat de entitatea
publică United States Bureau of Reclamation, însă costurile au fost partajate cu reprezentanții
sectorului privat. Din 23,2 milioane USD necesare, 14 milioane a fost contribuția companiilor
Central Arizona Project, Salt River Project și Metropolitan Water District of Southern California.
Fondatorii primesc apă desalinizată proporțional acțiunilor deținute. 67
În cazul proiectului El Paso Water Utilities, desalinizarea nu este opțiunea cea mai ieftină,
dar el asifură cantatea necesară suplimentară de apă. Între tipurile de apă utilizată de El Paso, apa
importată este cea mai scupă (1400 USD pentru un acre-foot și apa subterană este cea mai ieftină
(164 USD pentru un acre-foot). Desalinizarea se plasează între ele (aproximativ 419 USD pentru
acre-foot). Costul inițial al întreprinderii a constitui 91 milioane USD, însă pentru folosirea
energiei solare costul proiectului s-a mărit până la 100 milioane USD, dar ceea ce a redus
esențial costurile de operare. Întreprinderea este societate pe acțiuni ce aparține El Paso Water
Utilities și U.S. Army’s Fort Bliss. 68
Prezintă interes experiența diferitor țări în domeniul instituțiilor penitenciare.
În primul rând, este vorba de privatizarea închisorilor în Statele Unite ale Americii.
În anii 1980, autoritățile centrale ale unor State (de exemplu, Texas, Louisiane,
Tennessee) au găsit în sectorul privat un mijloc de a face față creșterii numărului de deținuți și a
cheltuielilor corepunsătoare de funcționare și întreținere.69
Prima experiență de participare privată a avut loc în Tennessee în 1983. Astăzi, mai mult
de 30 de State au adoptat soluții private. La moment există aproximativ 270 de instituții de
corecție operate în mod privat. La 31 decembrie 2008, ele găzduiau 128524 deținuți,
reprezentând 8,5% din numărul total de deținuți din sistemele de penitenciare provinciale și
federale. În unele state, cum ar fi New Mexico, circa 46% sunt deținuți a avut loc în instituții
66
Public-Private Partnerships Recommended for Desalination Financing, https://wrrc.arizona.edu/awr/s11/financing
67
68
69
Cabral Sandro, Saussier Stéphane, Organizing Prisons through Public-Private Partnerships: a CrossCountry
Investigation, http://www.scielo.br/pdf/bar/2012nahead/aop1112.pdf
43
private. În închisorile locale conduse operate de sectorul privat se gaăsesc 7,4% din totalul
deținuților din custodia Statele Unite.70
Bazele pentru participarea privată în serviciile de corectare din Franța au fost construite
în 1987, când a fost anunțat programul 13000. Propunerea inițială a fost de a adopta
modelul US în Franța; adică 13000 de paturi noi urmau să fie create și operate de companii
private în scopul de a face față problemei supraaglomerării penitenciarelor într-o perioadă de
constrângeri bugetare.71
Cu toate acestea, mai multe discuții politice a dus la schimbarea planului inițial de
privatizare completă printr-un transfer parțial. Guvernul francez a găsit o soluție intermediară:
management hibrid (Gestion mixte). Printr-un proces de licitare concurențială, companiile
private au fost contractate pentru a construi închisori. Cu toate acestea, responsabilitatea pentru
gestionarea și controlul penitenciarelor a rămas funcționarilor publici, inclusiv deciziile legate de
utilizarea forței. Mai multe servicii au fost inițial delegată companii private, cum ar fi:
alimentarea, igiena, servicii de curățenie, îngrijire medicală, servicii de reintrare, precum și
exploatarea activităților de muncă. Funcționarii publici efectuează activitățile de management
(director), securitatea externă și unele sarcini administrativ. Ofițerii de corecție, care sunt
responsabili de îndeplinirea sarcinilor de rutină în închisori, sunt, de asemenea, funcționari
publici. Astfel, în Franța participarea privată este foarte limitată. Ponderea funcționarilor non-
publici în penitenciare constituie doar aproximativ 20% din personal.72
Primul penitenciar cu utilizarea managementului hibrid a fost creat în 1990. Mai târziu, în
prima decadă a secolului XX au fost construite mai multe penitenciare cu management hibrid. În
anul 2007, 30% din deținuți au fost plasați în închisori cu management hibrid. La sfârșitul anului
2009 în Franța existau 40 penitenciare de acest tip, cazând 20000 din numărul total de 55000
deținuți, ceea ce reprezintă circa 36% din numărul total de deținuți. În 2010
administrațiafranceză a lansat un nou program de privatizare, care trebuia să fie finisat către anul
2012 și care prevedea, că peste 50% din deținuți să fie plasați în penitenciare cu management
hibrid sau în închisori operate public, dar cu asigurarea alimentară și prestarea serviciilor de
mentenanță de către companiilor private.73
70
71
72
73
44
În continuare sunt prezentate câteva experienţe de PPP în sănătate pentru diferite tipuri de
servicii clinice şi non-clinice:
 Serviciul ambulatoriu de dializă din România74. Creşterea cererii pentru serviciile de
dializă a impus identificarea noilor soluţii pentru finanţarea, modernizarea infrastructurii şi
creşterea calităţii serviciilor. Guvernul a transferat în gestiunea operatorilor privaţi prin
intermediul unui tender public, pentru o perioadă iniţială de patru ani, 8 centre ambulatorii de
dializă din ţară, care acoperă 25% din pacienţii cu dializă la nivel naţional.
Tranzacţia PPP prevedea managementul centrelor, precum şi modernizarea şi extinderea
centrelor de dializă. Instituţiile private şi-au asumat întreaga responsabilitate privind reînnoirea
echipamentului (în decurs de 90 zile), renovarea şi modernizarea unităţilor (în decurs de 18 luni),
exploatarea şi întreţinerea echipamentului, angajarea şi instruirea personalului transferat,
furnizarea tuturor serviciilor.
Ministerul Sănătăţii, în baza unui studiu privind preţurile la nivel regional, a stabilit o
taxă fixă de 110 EUR pentru fiecare tratament de hemodializă şi o taxă anuală de 11000 EUR
pentru fiecare pacient cu dializă peritonială.
Monitorizarea şi controlul calităţii serviciilor şi activităţii centrelor:
- Ministerul Sănătăţii a instituit raportarea lunară obligatorie şi inspectarea regulată a
centrelor;
- Obligaţiile contractuale prevăd acordarea serviciilor complete, existenţa standardelor
de calitate în îngrijirea pacienţilor, personal medical cu înaltă calificare, instruire
continuă şi standarde de certificare a personalului;
- Implementarea normelor şi standardelor noi în domeniul dializei, în conformitate cu
standardele UE.
Opţiunea de prelungire a contractului, pentru o perioadă de trei ani, prevedea construcţia
noilor centre necesare pentru a asigura creşterea capacităţii serviciului, reducerea listelor de
aşteptare şi îmbunătăţirea accesului prin înlăturarea barierelor geografice.
A fost înregistrată o eficienţă economică semnificativă în raport cu spitalele publice, iar
economiile Casei Naţionale de Asigurări în Sănătate sunt estimate la 4 milioane EUR.
Procentul de clinici, care se conformează standardelor naţionale pentru realizarea testelor
diagnostice pentru sânge, a crescut de la 50–63% la 100%.
74
Nikolic I., Maikisch H. Public-private partnershipsandcollaboration in thehealth sector: An overviewwith case
studiesfrom recent european experience, http://siteresources.worldbank.org/INTECAREGTOPHEANUT/Re-
sources/HNPDiscussionSeriesPPPPaper.pdf
45
Calitatea serviciilor şi gradul de satisfacţie a pacienţilor au crescut ca urmare a costurilor
mai mici, noilor standarde implementate, dotării adecvate cu echipament şi managementului
performant.
 Serviciul regional de sterilizare în Vorarlberg, Austria75. A fost înfiinţată o companie
responsabilă de sterilizarea echipamentului medical în trei spitale regionale, în care cota de parti-
cipare a partenerului public este de 51%, iar a partenerului privat - 49%.
În scopul atingerii obiectivelor privind calitatea, siguranţa şi sustenabilitatea financiară s-
a optat pentru echiparea unei noi locaţii, în defavoarea modernizării unităţilor de sterilizare a
celor 3 spitale.
Reducerea costurilor este estimată la 2 milioane EUR din contul realizării unui serviciu
de sterilizare comun.
Volumul suplimentar al afacerilor externe se aşteaptă să reducă costul pentru fiecare
casoletă cu 27%, în următorii 8 ani, şi să genereze economii de 1 milion EUR pe an.
 Portalul naţional de e-Sănătate, Danemarca76. A fost realizat un parteneriat public-
privat în domeniul de e-Sănătate, care să asigure accesarea registrelor electronice de sănătate
(EHR), comunicarea electronică dintre consumatorii de servicii de sănătate şi lucrătorii medicali,
etc.
Rezultatele au constat în extinderea sistemului informaţional integrat în sănătate şi
reducerea costurilor aferente:
- 2,30 EUR economie pentru fiecare comunicare dintre instituţia medicală şi compania
de asigurări;
- 66% reducere la convorbirile telefonice ale spitalului;
- 50 minute pe zi economisite în practica medicală;
- 100% prescripţii transmise electronic către farmacii;
- 97% din rezultatele investigaţiilor de laborator transferate electronic;
- 84% extrase de externare transmise electronic la oficiile medicilor de familie.
75
76
46
 PPP la spitalul Berlin-Buch, Germania77. În 2001, Helios-Kliniken, cel de al doilea
spital privat din Germania ca mărime, a semnat un contract de PPP de tip BOO pentru spitalul
Berlin-Buch.
În baza contractului de concesiune, Helios-Kliniken a preluat licenţa spitalului, activele şi
pasivele unităţilor existente (24 clinici şi 6 institute de cercetare, 167 cladiri şi 1100 paturi).
Spitalul îşi păstrează statutul de instituţie cu activitate didactică şi de cercetare, iar
conform contractului, cercetarea şi instruirea vor fi finanţate de stat şi se vor afla în
administrarea Universităţii Charité.
Managementul personalului instituţiei a revenit în sarcina operatorului, cu îngheţarea
reducerilor de personal pentru o perioadă de patru ani.
Calitatea serviciilor este asigurată prin intermediul supravegherii guvernamentale,
Rapoartelor Medicale Anuale şi DRG.
În baza aceluiaşi nivel de finanţare, s-a înregistrat creşterea volumului de pacienţi
Eficienţa operaţională a determinat scăderea costurilor de personal cu peste 10%,
păstrând numărul de personal la acelaşi nivel.
Calitatea serviciilor de asistenţă medicală a pacienţilor a sporit în lipsa creşterii chel-
tuielilor de funcţionare şi rambursării prin sistemul DRG.
Planificarea unei tranzacţii PPP implică o evaluare exhaustivă şi o supraveghere a
riscurilor financiare, mecanismelor de luare a deciziilor şi responsabilităţilor şi cadrului con-
tractual. Mecanismele de monitorizare şi evaluare, indicatorii de performanţă, obiectivele şi
rezultatele, precum şi orice garanţii, facilităţi sau bonusuri de performanţă trebuie discutate
deschis, incluse în contract şi aduse la perfecţiune în faza ex-ante a proiectului. Este esenţial ca
partenerul public să aibă suficientă capacitate pentru supraveghere şi pentru a face ajustările
necesare la timp.
Costurile implicate în parteneriatul public-privat sunt deseori subapreciate, iar în acest
sens prezentăm câteva tranzacţii PPP care s-au confruntat cu probleme financiare serioase:
 Spitalul Alzira, Valencia, Spania78 . În 1999 un consorţiu format din companii de
asigurări, bănci şi companii de construcţii a semnat cu administraţia publică regională un
contract PPP pentru construcţia unui spital. Spitalul a înregistrat nivele înalte în ceea ce priveşte
standardele de performanţă, însă a suferit dezechilibre semnificative în raporturile de muncă.
77
78
McKee Martin, Edwards Nigel, Atunc Rifat Public–private partnerships for hospitals,
http://www.who.int/bulletin/volumes/84/11/06-030015.pdf
47
Evaluările au evidenţiat finanaţarea nesustenabilă a proiectului, fapt ce a necesitat un acord de
refinanţare.
 Campusul Medical din Paddington, Londra, Anglia 79. PPP a fost selectat ca
mecanism de consolidare a spitalelor din vestul Londrei. Iniţial, contractul a fost estimat la £300
milioane pentru o perioadă de şase ani. Reevaluarea bugetului proiectului, în momentul
falimentării schemei financiare iniţiale, a stabilit costurile la £894 milioane şi o prelungire
pentru încă 7 ani. Proiectarea tranzacţiei eşuate a costat £15 milioane. Raportul oficial a
evidenţiat neclarităţi semnificative ce ţin de responsabilităţile părţilor, precum şi eşecul
partenerului public în susţinerea efectivă a proiectului.
 Spitalul Regional La Trobe, Melbourne, Australia80. Guvernul statului Victoria a
încheiat cu o companie privată un contract PPP, pe un termen de 20 de ani, privind construcţia
spitalului regional La Trobe, care să înlocuiască activitatea unor spitale publice vechi. În 1999
spitalul a înregistrat pierderi de 6 milioane AUD, iar proiecţiile economice demonstrau pierderi
continue. Concluziile rapoartelor oficiale ale Ministerul Sănătăţii din statul Victoria au vizat
pierderi financiare masive, situaţie care a determinat incapacitatea spitalului de a garanta
calitatea serviciilor.
Din varietatea impresionantă a proiectelor PPP implementate putem prezenta încă câteva
exemple de utilizare a acestui concept în diverse proiecte81:
 Construcţia de autostrăzi – Ungaria. Ungaria în anul 2004 a lansat un contract PPP
referitor la șoseaua M5 (173 km), încheiat în urma unei licitaţii internaţionale pentru finanţarea,
construcţia şi operarea sa, în valoare de 1 miliard EUR. Șoseaua a fost finalizată în martie 2006.
Derularea contractului a fost asigurată de compania de proiect Alföld Koncessziós Autópálya Rt.
(AKA). Iniţial, veniturile AKA proveneau din perceperea taxei de utilizare a autostrăzii. Cum
taxa a fost prea mare iar utilizarea autostrăzii a fost mai mică decât cea previzionată, în 2004
părţile au convenit reaşezarea riscurilor, astfel că partenerul privat a vândut 40% din acţiuni
partenerului public, pentru ca, în paralel, taxa de utilizare (toll) să fie înlocuită de un mecanism
de plată prin care statul ungar plăteşte o sumă fixă, sumă care poate fi diminuată în funcţie de
utilizarea vignetelor.
 Construcţia de cămine pentru studenţi – Marea Britanie. Este vorba de asigurarea de
locuinţe pentru studenţii de la Falmouth College of Arts (FCA). Acest proiect a fost finanţat,
79
National Audit Office. The PaddingtionHealth Campus scheme: report bytheComptrollerand Auditor General,
https://www.nao.org.uk
80
Parliament of Australia Senate Community Affairs Committee, The interfacebetween private and public hospitals,
Healingourhospitals: a reporton public hospitalfunding, Canberra, Commonwealth of Australia, 2000,
http://www.scielosp.org/scielo.php?pid=S0042-96862006001100014&script=sci_arttext
81
Luiza Manolea, Parteneriatul public privat: : posibila solutie de dezvoltare a serviciilor si investitiilor
publice, http://luiza.manolea.ro/blog/2011/03/01/ppp-descriere-si-exemple-de-buna-practica-din-europa/
48
proiectat şi construit şi va fi exploatat pe o perioadă de 25 de ani de ofertantul câştigător,
Sanctuary Housing Association (SHA), în calitate de partener privat. Riscurile ce ţin de
neocuparea locuinţelor este asumat de FCA, în schimbul a mai mult de 50 de criterii de
performanţă a serviciilor furnizate de SHA. Pe parte financiară, FCA plăteşte SHA o sumă
predeterminată şi, în plus, studenţii contribuie şi ei cu o sumă rezonabilă.
 Managementul deşeurilor – Marea Britanie. Oraşul Kirklees, confruntat cu o lipsă de
spaţiu în gropile de gunoi, a dorit să adopte o strategie şi un management al deşeurilor care să
reducă volumul deşeurilor din gropile de gunoi. În acest sens, a încheiat în 1998 un acord cu
United Waste Services Limited (UWS) în vederea furnizării unei soluţii integrate de management
a deşeurilor. Părţile au creat compania de proiect Kirklees Waste Service Limited, în care
partenerul public deţinea 19% din voturi, în schimbul transferului de bunuri. Obiectivul acesteia
era reducerea cu 60% a deşeurilor destinate gropilor de gunoi, prin reciclare, refolosire ori
valorificare energetică. Investiţiile efectuate de UWS, în valoare de 41 milioane de lire şi pentru
care a primit un credit guvernamental pentru 33 de milioane de lire, ar trebui să se amortizeze
prin perceperea unei taxe fixe pe întreaga durată a contractului, ajustabilă în funcţie de volumul
primit şi de respectarea obiectivelor.
2.4. Parteneriatele public-private în sfera inovaţională
În sfera inovaţională PPP poate constitui o alianţă instituţională şi organizaţională de

lungă durată între stat şi business în scopul realizării proiectelor şi programelor social importante
într-un spectru larg al ramurilor economiei şi domeniilor de cercetare ştiinţifică.82
Eficienţa unei astfel de alianţe este asigurată nu atât prin compunerea simplă a resurselor
financiare în condiţiile de cofinanţare, ci prin folosirea maximă a sinergiei posibilităţilor fiecărui
din participanţii proiectului şi reducerea în comun a riscurilor aferente.83
Formarea PPP în sfera inovaţională trebuie să fie bazată pe anumite principii
metodologice84,85:
82
Варнавский В.Г., Государственно-частное партнерство в России: проблемы и перспективы,
http://magazines.russ.ru/oz/2004/6/2004_6_19.html
83
Фирсова А.А. Механизмы инвестирования проектов государственно-частного партнерства в
инновационной сфере, http://innclub.info
84
Богачев Ю.С., Октябрьский А.М., Государственно-частное партнерство в инновационных системах,
http://www.vipstd.ru
85
Potlog Ion, Parteneriatele public-private în sfera inovațională. Revista „Intellectus” (B), nr. 4/2014, p. 75-79
49
1. Conţinutul PPP trebuie să fie adecvat esenţei şi scopurilor social-economice de
dezvoltare ale ţării şi ale subiectelor implicate, care vor determina formele concrete şi structura
interacţiunii statului şi business-ului.
2. Trebuie să fie respectat principiul egalităţii şi responsabilităţii economice: toţi
participanţii realizării proiectelor inovaţionale în cadrul PPP au drepturi egale în determinarea
variantelor eficiente de atingere a scopurilor şi soluţionării problemelor. De asemenea, este
importantă determinarea responsabilităţii şi obligaţiilor participanţilor unui astfel de parteneriat.
3. Este necesar de a ţine cont în mod optim de toate interesele: deciziile sistemice în
cadrul PPP trebuie luate cu luarea în calcul a întregului complex de interese ale tutror
participanţilor.
4. Este necesară concentrarea diferitor resurse şi a surselor acestora din contul
parteneriatului autorităţilor cu business-ul pe direcţiile prioritare ale proiectelor inovaţionale.
Drept criteriu de selectare a resurselor şi a surselor acestora trebuie să fie oportunitatea obţinerii
unui efect maxim de sinergie (socială, economică, investiţională).
5. PPP trebuie să fie orientat spre soluţionarea consecventă nu numai a problemelor
curente, ci şi atingerea sarcinilor strategice de dezvoltare a economiei autohtone şi ramurilor
acesteia. PPP nu poate şi nu trebuie să fie o sumă simplă a acţiunilor dispersate şi necoordonate a
participanţilor lui.
Pentru asigurarea posibiltiăţii realizării acestor principii trebuie să fie create condiţiile
instituţionale de dezvoltare a PPP în sfera inovaţională. În cadrul PPP statul nu numai îşi asumă a
parte a riscului şi investeşte mijloace băneşti importante în proiectele noi. Principala lui
destinaţie este crearea condiţiilor economice generale, care detemină dezvoltarea activităţii
inovaţionale. Statul trebui să înlăture neajunsurile sistemice, care împiedică dezvoltarea
inovaţională, precum şi să creeze stimulentele pentru dezvoltarea activităţii inovaţionale a
agenţilor economici.
Practica mondială a dezvoltării PPP în sfera inovaţională demonstrează, că cei mai
importanţi factorii de succes sunt86:
 Baza politică şi instituţională a proiectelor PPP. Pentru realizarea cu succes a
proiectului pe lângă distribuirea exactă a împuternicirilor în sistemul de stat este necesară
determinarea corectăr şi detaliată a condiţiilor-cadru pentru desfăşurarea negocierilor cu
investitorii privaţi;
 Mediul politico-juridic stabil. Realizarea PPP necesită condiţii stabile de bază, care
sunt garantate de către legislaţia constituţională, financiară şi civilă. De regulă, PPP este
86
Богачев Ю.С., Октябрьский А.М., Государственно-частное партнерство в инновационных системах,
http://www.vipstd.ru
50
constituit pe relaţii complexe de ordin juridic şi contractual, în care sunt implicate o mulţime de
părţi, ceea ce poate conduce la creşterea neproporţională a cheltuielilor de tranzacţionare, care
(mai ales în cazul proiectelor mici) pot crea un efect negativ de pârghie financiară. Acestei
circumstanţe se poate opune prin crearea unui sistem general de reguli, care conţin acorduri
tipizate, şi simplificarea sistemului juridic în general;
 Structura eficientă a economiei şi distrbuirea echitabilă a posibilităţilor şi riscurilor.
Baza pentru distribuirea eficientă a drepturilor, obligaţiilor şi a sferelor de responsabiltiate între
partenrii privaţi şi stat se constituie prin formularea corectă a scopurilor. Planificarea şi
procedurile administarive generale trebuiesc referite către sfera de responsabilitate a statului, iar
planificarea detaliată, construcţia, finanţarea şi gestiunea activităţii obiectului în cele mai dese
cazuri este raţional să fie atribuite împuternicirilor şi responsabilităţii sectorului privat;
 Posibilitatea calculului exact al cheltuielilor şi avantajelor proiectului. În cadrul
analizei eficienţei proiectului trebuie de apreciat potenţialului proiectului pentru acoperirea
cheltuielilor investiţionale, reieşind din ratele dobânzilor de piaţă pe parcursul întregului termen
al realizării lui;
 Posibilităţile largi de investire din contul disponibilităţii mecanismelor adevate de
distribuire şi reducere a riscului, precum şi structurării financiare a proiectului inovaţional;
 Accesul liber la pieţele investiţionale private;
 Posibilitatea opimizării mobiizării capitalului privat pe o unitate a cheltuielilor
statului (adică investiţiilor directe, subsidiilor, garanţiilor);
 Gestiunea rsicului sectorului de stat al economiei;
 Elaborarea instrumentelor eficiente ale gestiunii de stat a sferei inovaţionale.
Pot fi evidenţiate cinci direcţii, care asigură dezvoltarea PPP în sfera inovaţională87:
1. acordarea granţiilor de stat pentru împrumuturilor contractate de busienss pentru
implementarea tehnologiilor ştiinţifice;
2. luarea la bilanţ a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice în baza realizării proiectelor
inovaţionale şi investiţionale;
3. subsidierea din contul bugetelor de nivele diferite a unei părţi a cheltuielilor
business-ului pentru lucrările de cercetare ştiinţifică, de construcţie-experimentare;
4. transmiterea producţiei tehnico-ştiinţifice create în contul rambursării datoriilor
structurilor de afaceri faţă de stat;
5. comercializarea producţiei inovaţionale pe pieţele internă şi externă.
87
51
Vorbind despre PPP în sfera ştiinţifico-inovaţională, trebuie de accentuat importanţa
aplicării teoriei spiralei triple (Triple Helix), care a fost elaborată în Marea Britenie şi Olanda la
începutul secolului XXI de către profesorii Henry Etzkowitz şi Loet Leydesdorff.88
Spirala triplă simbolizează colaborarea dintre stat, business şi instituţia de învăţământ
superior (IÎS), care sunt elementele de bază ale sistemului inovaţionalal oricărei ţări. În acest
context la etapa iniţială de generare a cunoştinţelor interacţionează statul şi IÎS. Apoi în procesul
transferului de tehnologii IÎS colaborează cu business-ul, iar pe piaţă rezultatul este oferit în
comun de către IÎS, stat şi business. Poate fi urmărită legătura reciprocă la nivelul transferului de
tehnologii, cunoştinţe prin colaborarea IÎS cu sectorul comercialcu participarea statului în baza
exemplelor din practica lor. Cele mai elocvente exemple ale aplicării teroiei spiralei triple sunt
parcurile (centrele) tehnologice din Marea britanie, Suedia, Spania, SUA şi alte ţări dezvoltate.89
De exemplu, în Suedia cel mai mare parc tehnologic este Ideon, care a fost creat în anul
1983 şi în care în prezent au fost create peste 10 mii locuri de muncă în companiile cu activitate
de cercetare-dezvoltare, sunt plasate 280 companii, în care lucrează 3 mii colaboratori.
Activitatea de succes a Ideona fost determinată de susţinerea permanentă din partea statului,
universităţii business-ului privat mare şi colaborarea lor în baza „spiralei triple”.90
De asemenea, prezintă interes experienţa Spaniei în crearea parcurilor (centrelor)
ştiinţifice. Cea mai mare parte a parcurilor tehnologice din Spania a fost creată datorită
iniţiativelor privatec susţinute de către autorităţile regionale. Odată cu trecerea timpului ele au
devenit elemente componente de bază ale politicii inovaţionale naţionale a ţării. De regulă,
partea principală a cifrei de afaceri revine prestării serviciilor tehnice, însă în ultimii ani se
observă tendinţa de dezvoltare a centrelor, care acordă o mare atenţie activităţii de cercetare
ştiinţifică, de construcţie-experimentare, precum şi lărgirii cooperării şi asocierii regionale. În
afară de prestarea serviciilor întreprinderilor mici, multe centre tehnologice spaniole organizează
incubatoare pentru crearea companiilor noi, care se bazează pe direcţiile de bază ale activităţii
ramurale şi de cercetare. Parcurile tehnologice spaniole au obţinut succese excepţionale în
dezvoltarea serviciilor de bază, care în prezent constituie 3/5din volumul total al tuturor
veniturilor.91
Astfel, în prezent parcurile tehnologice au devenit unul din elementele importante ale
infrastrcturii inovaţionale ale IÎS, care asigură atragerea activă a economiilor naţionale în cea
88
Etzkowitz H., Leydesdorff L., The dynamics of innovation: from National Systems and ‘‘Mode 2’’ to a Triple
Helix of university–industry–government relations, http://www.uni-klu.ac.at
89
Шевчук Е.В., Опыт функционирования форм государственно-частного партнерства развитых стран в сфере
научной и инновационной деятельности образовательных учреждений, http://www.journal-nio.com
90
Миндич Д., Тройная спираль по-шведски, http://expert.ru
91
Федерация технологических центров Испании, http://www.fedit.com
52
mondială. O particularitate importantă a parcurilor tehnologice este legătura lor strânsă cu IÎS,
care dispun de infrastructura corespunzătoare activităţii inovaţionale. În baza ei apare
colaborarea dintre ştiinţă, sectorul industrial, antreprenoriat şi autorităţile regionale şi
locale.
Să examinăm experienţa funcţionării diferitor forme ale PPP în sfera activităţii ştiinţifice
şi inovaţionale în SUA în calitate de lideri mondiali în exportul producţiei cu tehnologii înalte. În
SUA cel mai important rol în dezvoltarea PPP îl are Guvernul. Astfel, Departamentul de Comerţ
al SUA contribuie la ieşirea companiilor americane pe pieţele internaţionale, însă nu stimulează
direct investiţiile în economia autohtonă. Departamentul are 260 oficii, din care 160 sunt situate
peste hotarele SUA, care permanent urmăresc situaţia „pe teren” şi o dată în an perfectează
rapoarte cu privire la situaţia de pe pieţele locale, concurenţa, modificările din legislaţie şi
dezvoltarea infrastructurii.92
Un rol important în asigurarea susţinerii statului busiess-ului mic, inclusiv business-ului
inovaţional în SUA, îl are Administraţia pe problemele business-ului mic (SmallBusiness
Administration). Acest organ este unul din cinci cei mai mari creditori federali şi cel mai
important sponsor financiar al business-ului mic din SUA în general. Drept exemplu al aplicării
active a mecanismelor PPP în activitatea ştiinţifică poate servi regiunea din SUA – New England,
care cuprinde şase state mari: Massachusetts, Rhode Island, Connecticut, Vermont, New
Hampshire şi Maine. În New England se observă o colaborare strânsă între instituţiile de
învăţământ superior, producătorii de produse cu tehnologii înalte şi organele de stat.
Merită atenţie Programul thnologiilor avansate (ATR) a Ministerului comerţului SUA,
care realizează susţinerea statului în elaborarea tehnologiilor avansate (la stadiile primare ale
cercetărilor şi elaborărilor) prin întreprinderile mixte şi consorţiile, care constau din firme,
universităţi şi/sau laboratoare de stat, şi este industrial orientată. Pe parcursul anilor de
funcţionare a АTR în SUA au fost finaţate 766 proiecte, în care au participat 1511 organizaţii.93
Sistemul programelor federale ştiinţifice şi tehnologice din SUA, în afară de АТR, este
prezentat de SBIR – programului cercetărilor inovaţionale ale buisness-ului mic, MEP –
programul de lărgire a parteneriatului cu industria de prelucrare, STTR – programul transferului
de tehnologii pentru business-ul mic ş.a.
Prezintă un interes deosebit al experienţei PPP aplicate în Finlanda, care în ultimul timp
este lider în ratingul internaţional al competitivităţii. Guvernul Finlandei examinează
parteneriatul dintre stat şi business în calitate de fundament al economiei inovaţională. În cadrul
92
Господдержка экспорта как форма государственно-частного, партнерства. Опыт России и США,
http://www.prime-tass.ru
93
53
PPP ţara mobilizează anual pentru lucrările de cercetare ştiinţifică, de construcţie-experimentare
aproximativ 6 miliarde Euro. 70% din această sumă revine business-ului privat, iar 30% –
mijloacelor bugetare. Din contul bugetului sunt menţinute 23 centre şi parcuri tehnologice – câte
unul la fiecare 225 mii. persoane a populaţiei.94
Cu o astfel de susţinere guvernamentală intensă parcurile tehnologice din Finlanda atrag
liderii tehnologici, inclusiv concernul Nokia, iar politica inovaţională a ţării a devenit un
exemplu de urmat la nivel internaţional.
În Austria spre dezvoltarea parteneriatului între mediul academic şi industrie în proiecte
de lungă durată sunt orientate două programe de bază: Kplus (anul 1998) şi Kind/Knet (anul
1999). Programul Kind/Knet este destinat stimulării efectuării cercetărilor şi elaborărilor private.
Scopul programului Kplus constituie utilizarea cercetărilor şi elaborărilor private şi de stat.
Astfel, în ţările dezvoltate relaţiile de parteneriat ale statului şi business-ului privat în
sferele ştiinţifică şi inovaţională de acum de mult timp se află în vizorul autorităţilor, iar
proiectele PPP sunt înscrise în procesele generale de decentralizare a puterii în sfera economică,
de transmitere a unor împuterniciri din centru la nivel local.
O sarcină importantă, pe care ţările industrial dezvoltate o ating în baza instrumentelor
PPP, este activizarea procesului de transfer tehnologic. Cu acest scop în ţările nominalizate sunt
create structuri organizaţionale speciale, care devin intermediari între vânzătorii şi cumpărătorii
noilor elaborări tehnologice şi îndeplinesc rolul brokerilor tehnologici.
De asemenea, o mare importanţă este atribuită în ţările industrial dezvoltate formării
clusterelor teritorial-ramurale şi formării reţelelor de întreprinderi legate reciproc cu utilizarea
mecanismelor PPP.
2.5. Concluzii la Capitolul II
Dinamica mondială a proiectelelor PPP este instabilă, înregistrând oscilaţii importante,

însă, în general, are tendinţa de creştere.
Cea mai vastă esperienţă de aplicare a practicii PPP a fost acumulată în unele ţări
industrial dezvoltată, însă cea ami mare amploare a acestora se deplasează în ţările în curs de
dezvoltare.
De asemenea, la Capitolul examinat pot fi făcute următoarele concluzii:
1. Studierea practicilor utilizării PPP din diferite țări poate fi utilă în perspectiva
aplicării în Republica Moldova.
94
Public-private partnerships for Research and Innovation: an Evaluation of the Dutch Experience. Paris: OECD,
2004, http://www.oecd.org
54
2. PPP au devenit o soluţie de dezvoltare a infrastructurii, care poate contribui la
dezvoltarea economică a țării.
3. Proiectele PPP pot fi modalităţi eficiente de promovare a inovaţiilor, inclusiv cu
atragerea capitalului venture în scopul soluţionării problemelor economice şi sociale
ale ţării.
55
Capitolul III. EFICIENŢA PARTENERIATELOR PUBLIC-PRIVATE ŞI
EXPERIENŢA REPUBLICII MOLDOVA ÎN IMPLEMENTAREA LOR
3.1. Experienţa internaţională privind abordările eficienţei parteneriatelor publice-private
Practica existentă de realizare a proiectelor comune ale satului şi a sectorului privat arată,
că o problemă serioasă în procesul aprecierii eficienţei măsurilor întreprinse este armonizarea
intereselor părţilor, care, la rândul lor, pot să stabilească scopuri contradictorii95:
 să obţină un venit suplimentar sau profit maxim în urma investirii capitalului;
 să mărească încasările în buget;
 să mărească nivelul veniturilor;
 să asigure caracterul deschis al relaţiilor economice externe şi participarea eficientă
în diviziunea internaţională a muncii ş.a.
În abordare generală, ciclul de viaţă al PPP poate fi prezentat ca o consecutivitate a cinci
etape96:
 Etapa 1. Determinarea domeniilor, ramurilor, direcţiilor folosirii ipotetice a PPP.
Formularea scopurilor şi necesităţilor statului.
 Etapa 2. Compararea variantelor alternative de soluţionarea sarcinilor social
importante şi de statisfacere a nevoilor statului. Alegerea între PPP sau a producţiei
valorilor sociale necesare de către stat.
 Etapa 3. Procedurile de concurs (inclusiv alegerea partenerului privat concret),
elborarea şi semnarea acordului şi a documentelor aferente.
 Etapa 4. Executarea acordului, monitorizarea activităţii părţilor.
 Etapa 5. Finisarea proiectului, analiza rezultatelor.
Aspectele eficienţei PPP trebuiesc examinate în mod separat la stadiile ex-ante (până la
semanrea acordului – selectarea şi compararea alternativelor, testarea după principiul Value for
money) şi ex-post (controlul executării contractului, corespunderii proiectului scopurilor stabilite
de către stat). La stadiile ex-ante trebuie efectuată analiza comparativă şi să fie aleasă cea mai
bună alternativă. În cazul alegerii variantei PPP şi încjeierii acordurilor respective pe primul plan
este înaintată problema gestiunii eficienţei, căile soluţionării căreia trebuie să fie incluse în acord
încă la stadia de elaborare contractului.
95
Габдуллина Э.И., Оценка эффективности проектов гчп как механизма взаимодействия власти и бизнеса в
регионе, http://www.science-education.ru/102-5928
96
Соловьев Ю. В., Зарубежный опыт измерения и обеспечения эффективности в сфере государственно-
частного партнерства, http://www.moluch.ru/conf/econ/archive/15/2135/
56
În practica occidentală raţionalitatea şi eficienţa PPP, de obicei, sunt examinate prin
prisma folozofiei Value for money (VfM), menţionate mai sus, adică a raportului optim dintre
valoarea proiectului şi calitatea executării lui, ceea ce înseamnă, că scopurile proiectului trebuie
să fie atinse cu eforturi minim şi randament maxim (optim) asupra mijloacelor investite. Prin
esenţă, aceasta este o evaluare complexă a unor astfel de factori, cum sunt: calitatea, cheltuielile,
folosirea resurselor, atingerea unui anumit nivel al indicatorilor.
O astfel de abordare este destinată pentru asigurarea detaşarea de evaluarea tradiţională a
eficienţei (adică raportul rezultatelor către cheltuieli), caracteristică poiectelor comerciale, către o
abordare ami largă, destinată să aprecieze şi alte forme ale eficienţei (sociale, investiţionale,
ştiinţifică, tehnică, obţinerea dezvoltării inovaţionale, creşterii economice etc.).
De obicei, VfM este descrisă ca satisfacerea simultană a trei cerinţe: economiei,
razultativităţii şi eficienţei.
Principiul „economiei” (economy) presupune nivelul minim posibil al cheltuielilor,
asigurându-se un nivel suficient al rezultatului.
Principiul „rezultativităţii” (effectiveness) caracterizează atingerea rezulktatelor dorite.
Principiul „eficienţei” (efficiency) – presupune maximizarea rezultatului posibil, reieşind
din resursele disponibile.
Prin urmare, VfM este în mare parte filozofia generală, care în cadrul PPP este realizată
prin metode concrete şi gestiunea la fiecare etapă de desfăşurare a proiectului.97
Drept premise prentru folosirea PPP poate fi existenţa următoarelor condiţii98:
1. Poiectul nu poate fi realizat cu forţele şi resursele sectorului de stat.
2. Există interes al sectorului privat faţă de proiect.
3. Nu există limite legislative sau de altă natură pentru atragerea sectorului privat la
lucrările asupra proiectului.
4. Susţinerea de către stat a proiectului cu importanţă socială, realizat de către sectorul
privat, va permite finisarea lui mai rapidă.
5. Societatea susţine idea atrgarii executorului din sectorul privat.
6. În cadrul proiectului există posibilităţi de implementare a inovaţiilor.
7. Există istorie pozitivă de interacţiune reuşită, cu rezultate satisfăcătoare, a
interacţiunii sectoarelor în cadrul PPP.
8. Plata obţinută de la beneficiarii valorii sociale, create în rezultatul realizării
proiectului, poate acoperi cheltuielile proiectului.
97
частного партнерства, https://moluch.ru/conf/econ/archive/15/2135/
98
частного партнерства, https://moluch.ru/conf/econ/archive/15/2135/
57
9. Rezultatul final al proiectului poate fi evaluat şi măsurat.
10. Există posibilitatea alegerii pertenerului pentru realizarea proiectuluiîn baza
mecanismului concurenţial.
11. Partenerul privat poate mări calitatea, să reducă cheltuielile sau termenul realizării
proiectului faţă de varianta îndeplinirii lucrărilor de către sectorul de stat.
Dacă este respectată una sau câteva din aceste condiţii, se poate vorbi despre o
raţionalitate potenţială a aplicării PPP.
Evaluarea cantitativă a ultimei condiţii (a 11-a) constituie esenţa Etapei 2 – a analizei
cantitative efectuate în ţările-pioneri în domeniul PPP în cadrul metodologiei „Compararea
nivelului cheltuielilor” („Public sector comparator” – PSC). PSC este aplicată pe larg în
Australia, Irlanda (sub denumirea Public sector Benchmark), Hong Kong, Marea Britanie (din
anul 2004 cu denumirea Outline Business Case), în ţările Africii de Sud.99
PSC devine mijloc de evaluare a executării proiectului PPP cu forţele sectorului de stat,
ceea ce permite, dintr-o parte, să se facă concluzii referitor la raţionalitatea atragerii în proiect a
sectorului privat, iar din altă parte (în cazul răspunsului pozitiv la prima întrebare) – crează baza
pentru compararea ofertelor participanţilor la concurs. Drept rezultat, PSC oferă instituţiei de stat
o estimare aproximativă a valorii Value for money, costul aproximativ şi profitabilitatea
proiectului.
În conformitate cu unele opinii, cel mai deplin sistem de evaluare precontractuală există
în Australia, unde, spre deosebire de alte ţări, sunt luaţi în consideraţie nu numai factorii
cantitativi, ci şi cei calitativi.
Componentele sistemului australian sunt100:
- Analiza cheltuielilor directe şi indirecte prognozate ale proiectului în total (inclusiv
cheltuielile investiţionale, cheltuielile curente, cheltuielile administrative etc.) În baza ratei de
actualizare, ratei reale de impozitare şi nivelului prognozat al inflaţiei. Calcul prognozei
veniturilor şi cheltuielilor, fluxului de mijloace băneşti.
- Analiza şi mărimea riscurilor asumate de către stat (de exemplu – riscul cererii,
riscurile de forţă majoră).
99
IsmailK., TakimR., Nawawi A.H., Egbu C. Public Sector Comparator (PSC): A Value for Money (VFM)
Assessment Instrument for Public Private Partnеrship (PPP), Papers and postgraduate papers from the special track
held at the cib world building congress. TG72 public private partnership. May 2010. pp. 172-187,
http://cibworld.xs4all.nl/dl/publications/tg72_pub356.pdf
100
58
- Analiza şi mărimea riscurilor transmise părţii private (de exemplu, riscurile
construcţiei, de elaborare a proiectului, administrative, tehnologice).
- Principul egalităţii poziţiei concurenţiale, exprimat prin înlăturarea analitică a
factorilor, care pot conduce la inegalitatea condiţiilor pentru participanţi (inclusiv înlesnirile
fiscale, premiile de asigurare ş.a.).
În ţările în curs de dezvoltare, de regulă, se întâlnesc următoarele împedimente ale
aplicării metodicilor menţionate de evaluare101:
- Lipsa metodologiei adaptate pentru efectuarea analizei.
- Lipsa datelor, care ar putea servi drept bază pentru efectuarea calulelor indicatorilor
PSC, ceea ce se explică prin perioada relativ scurtă de dezvoltare a PPP, precum şi termenele
lungi de realizare a proiectelor PPP.
- Existenţa pericolului potenţial, că în condiţiile calităţii joase a prognozării astfel de
metodici vor fi utilizate pentru fundamentarea deciziilor politice deja luate.
La etapa 3, în opinia experţilor, este raţional de a folosi mijloace şi criterii tradiţionale de
alegere a partenerului privat (mecanismele concursului deschis). Însă suplimentar la stadia dată
este necesar de a elabora un sistem de gestiune a performanţei (performance management
system), care prevede atât mecanismul de evaluare şi monitorizare a activităţii partenerilor,
precum şi sistemul de stimulente pentru fiecare parte. În baza analizei cazurilor din practica
ţărilor industrial dezvoltate se poate face concluzia, că utilizarea indicatorilor cheie de eficienţă
(ICE) permite de a ajusta mai complet şi mai exact sistemul de stimulente. În sens general, ICE
este un comlex de indicatori măsurabili, ce caracterizează atingerea anumitor scopuri.102
Ministerul transportului din SUA în martie 2011 a publicat rezultatele studiului amplu
referitor la aplicarea ICE în cadrul PPP, care permite de a face anumite concluzii privind
constituirea sistemului de gestiune a performanţei proiectului PPP în baza ICE:
1. Pentru obţinerea efectului social-economic, proiectele PPP trebuie să fie legate de
necesităţile macro- şi mezoeconomice ale statului în general, a regiunilor şi
teritoriilor. Aceasta înseamnă, că ICE ale proiectului trebuie aduşi în concordanţă cu
indicatorii aprobaţi în actele normative de nivel de stat şi regional, precum şi cu
scopurile agenţiilor responsabile de supravegherea proiectului.
101
102
Key performance indicators in Public-private partnership. U.S. Federal Highway Administation. March 2011,
http://international.fhwa.dot.gov/pubs/pl10029/pl10029.pdf
59
2. În afara decompoziţiei scopurilor dezvoltării social-economice ale proiectului
concret, la elaborarea ICE trebuie de ţinut cont de specificul tuturor fazelor ciclului
de viaţă al proiectului. O astfel de abordare va permite, dintr-o parte, de a determina
mai exact rezultatele necesare la diecare din etape, inar din altă parte – de a obţine
armonizarea indicatorilor referitori la diferite etape ale proiectului.
3. Luând în consideraţie termenul lung de realizare a proiectelor, contractul trebuie să
fie suficient de flexibil pentru a asigura adaptarea ICE la condiţiile schimbătoare ale
mediului extern cu păstrarea nivelului calităţii.
4. Sistemul ICE nu este unica pârghie de gestiune, dar completează tipurile mai
tradiţionale ale planurilor şi ale măsurilor de control utilizate în cadrul ICE. ICE este
o condiţie necesară, dar insuficientă pentru obţinerea VfM.
5. De obicei, ICE în PPP sunt legaţi de rezultatele finale obţinute pe parcursul fiecărei
etape. Sistemul de stimulente, de obicei, se formează în felul următor: stimuletele
pozitive (de exemplu, înlesnirile şi plăţile) sunt legate de eficienţa genrală a
activităţii părţii private; stimulentele negative (penalităţile pentru neîndeplinire) –
către cerinţele concrete şi nromele documentaţiei de proiect şi de altă natură.
La etapele 4 şi 5 pe primul plan se impune sistemul de monitorizare control elaborat în
cadrul lucrărilor de pregătire din etapa 3, care include autocotrolul executorului (auditul intern,
reuniunile de raportare), perfectarea rapoartelor de forma stabilită (inclusiv şi cele nelegate de
obţinerea ICE), auditul părţilor terţe, comisiile organelor de supraveghere, monitorizarea
rezultatelor chestionărilor consumatorirlor finali ş.a.
Schema principială a asigurării şi controlului eficienţei realizării proiectelor este
prezentată în anexa 7.
Aplicarea metodelor descrise mai suau în practica ţărilor, care se află la început de cale în
implementarea şi utilizarea proiectelor PPP, necesită efectuarea unui şir de măsuri
organizaţionale la nivel de stat:
1. Crearea mecanismului de pregătire şi perfecţionare a cadrelor pentru sistemul PPP.
2. La etapa iniţială este necesară aplicară prudentă a experienţei internaţionale de creare
a formelor similare ale PPP, ceea ce permite de incorpora metodele avansate de gestiune a PPP în
practica autohtonă.
3. Folosind variantele simplificate ale metodicilor străine, de a efectua veridicarea
funcţionalitatea lor pe câteva proiecte-pilot, în care metodele menţionate nu vor fi determinante,
însă vor exista unele paralele, care deja sunt aplicate în practica autohtonă. Rezultatele unei astfel
60
de abordări hibride trebuie să fie monitorizate în mod minuţios şi să fie luate în consideraţie în
cadrul dezvoltării ulterioare ale sistemelor de măsurare şi asigurare a eficienţei.
4. Următoarea etapă – elaborarea metodelor unificate şi abordărilor generale, ceea ce va
permite accelerarea procesului de organizare a PPP noi, de a ridica transparenţa lor, va ajuta să
fie creată încrederea faţă de PPP din partea societăţii şi a participanţilor potenţiali.
5. Pentru acumularea bazei de cunoştinţe, consolidarea informaţiei este necesară
culegerea sistematică şi analiza datelor referitoare ale proiectele PPP într-un centru unic.
6. După cum s-a menţionat anterior, pentru coordonarea unei astfel de activităţi este
necesar un organ unic la nivel de stat, specializat în problemele PPP.
Proiectele PPP trebuiesc examinate în legătură cu strategia de dezvoltare a regiunii, iar
scopurile şi rezultatele trebuiesc coordonate cu atingerea scopurilor politicii economice.
Existenţa unei astfel de legături permite de a utiliza raţional şi potenţialul participanţilor
privaţi, şi mijlocale bugetare, şi activele statului, obţinându-se efectul de sinergie din punctul de
vedere a economiei ţării în general.
Varaianta australiană a PSC poate fi luată ca bază pentru evaluarea eficienţei
precontractuale, iar modelul creat în baza ICE – pentru monitorizarea executării proiectului şi
evaluarea ех-post.
Implementarea metodicilor menţionate va conduce la ridicarea calităţii colaborării
publicee-private.
În continuare poate fi examinat algoritmul evaluării eficienţei proiectelor PPP, care
presupune studierea fenomenului dat şi analiza componentelor de bază ale gestiunii: a eficienţei
proiectului şi evaluării însăşi parteneriatului, a valorii şi raţionalităţii lui.
Eficienţa interacţiunii de afaceri în domeniul PPP depinde de calitatea analizei economice
efectuate a acestuia.
Tradiţional evaluarea eficienţei proiectului PPP este efectuată în următoarele direcţii103:
 compararea rentabilităţii realizării proiectului cu atragerea partenerului privat,
precum şi fără o astfel de colaborare;
 detectarea tipurilor riscurilor realizării proiectului PPP, evaluarea şi determinarea
formelor gestiunii riscurilor;
 fundamentarea economică detaliată a proiectului PPP.
103
61
Sistemul generalizat al principiilor de bază, care determină raţionalitatea, fundamentare şi
posibilitatea organizării PPP cu asigurarea creşterii potenţialului investiţional al proiectelor şi a
programelor de dezvoltare a regiunii se prezintă în felul următor104:
1. Principiul interesului reciproc – efectul interacţiunii este maxim, dacă fiecare din
părţi vede posibilitatea atingerii scopurilor proprii numai cu contribuţia celeilalte
părţi.
2. Principiul parităţii intereselor – nici una din părţi nu-şi pune scopul de a atrage
cealaltă parte la colaborare împotriva voinţei sau în detrimentul intereselor sale.
3. Principiul reglementării strategice a consecinţelor sociale – măsurile întreprinse în
cadrul PPP trebuie să fie orientate spre asigurarea atingerii scopurilor strategice nu
numai a dezvoltării economice, ci şi celei sociale.
După cum s-a menţionat, la determinarea eficienţei proiectelor PPP trebuie de ţinut cont
de riscurile aferente.
Cele mai importante riscuri pentru stat sunt105:
 erorile tehnice la stadia de elaborare a proiectului în compartimentul achiziţiei
resurselor materiale;
 selectarea formei necorespunzătoare a PPP;
 lipsa de onestitate a partenerului privat;
 nivelul jos al calităţii serviciilorprestate de către partenerii privaţi.
Totalitatea riscurilor pentru partenerului privat poate fi divizată în patru grupuri mari106:
1. Riscurile determinate de activitatea organelor puterii de stat.
2. Riscurile legate de participarea statului ca partener în proiectele PPP.
3. Riscurile de afaceri ale proiectelor PPP.
4. Riscurile legate de protestele populaţiei, organizaţiilor obşteşti şi internaţionale.
Criteriile de bază pentru determinarea raţionalităţii financiare a proiectului PPP sunt
următoarele107:
 valoarea actualizată netă pozitivă din punctul de vedere al acţionarilor companiei
PPP;
104
105
106
107
62
 fluxurile pozitive de numerar în fiecare an (estimate pe abordări realistice referitor la
capitalul acţionar al companiei PPP);
 norma asigurării deservirii datoriei, care corespunde standardelor şi, de obicei, este
solicitată de către creditorii, care potenţial se vor ocupa de finanţarea prin creditare a
proiectului PPP;
 fundamentarea, că deservirea primară a datoriei poate fi acoperită complet chiar şi în
cazul evoluării celui rău scenariu.
Evaluarea economică este orientată spre analiza cantitativă a rpoiectului PPP propus în
cadrul economiei în general. Ea se bazează pe modelul etalon al PPP, însă în model şi valorile
aferente aplicate se introduc modificări pentru a lua în consideraţie perspectivele economiei în
general, însă nu a perspectivelor acţionarilor companiei PPP în particular. În unele cazuri
preţurile economice se substituie prin preţurile financiare folosite în modelul etalon al PPP.
Criteriul, care demonstrează argumentarea economică a proiectului PPP, este valoarea
economică actualizată netă pozitivă calculată cu utilizarea unei rate economice de actualizare
corespunzătoare.
Studiile efectuate asupra PPP indică asupra existenţei unei anumite incertitudini în realizarea
proiectelor de acest gen, care, în abordare teoretică, iau forma riscurilor capabile de compunere într-
un risc general al PPP şi sunt obiectele multor cercetări.
Riscul unui proiect al PPP constituie o posibilitate (probabilitate) ca obiectivele stabilite de
proiect să nu fie atinse sub influenţa factorilor de natură diferită.
Centrul pentru Dezvoltarea Parteneritaelor Publice-private din Rusia indică asupra
următoarelor grupuri de riscruri ale proiectelor PPP108:
 Riscurile legate de amplasarea terenului. Sunt legate de accesibiltiatea şi calitatea
amplasării obiectivului de infrastructură, inclusiv termenele şi costul asigurării şi
pregătirii şantierului de construcţie, obţinerea actelor de autorizare; de asemenea, categoria
include riscurile statului juridic, ale stării geologice şi ecologice a terenului.
 Riscurile de proiectare, construcţie şi de dare în exploatare. Sunt legate cu depăşirea
termenelor efective şi a costului lucrărilor aferente faţă de cele planificate, precum şi riscurile de
nesatisfacere cerinţelor de calitate.
 Riscurile vânzărilor şi alte riscuri de piaţă. Presupun cererea insuficientă (sau
excesivă) la serviciile obiectului de infrastructură.
 Riscurile de exploatare a obiectelor. Sunt legate cu întârzierile în prestarea serviciilor
sau funcţionalitatea insuficientă obiectelor, depăşirea costului de exploatare faţă de cel planificat.
108
Рекомендации по реализации проектов государственно-частного партнерства в субъектах Российской
Федерации, http://pppcenter.ru/docs/ppp.pdf
63
 Riscurile politice, juridice, sociale. Includ riscurile schimbărilor în politică sau
legislaţie la nivel de ramură, regiune sau ţară, care pot influenţa negativ proiectul (de exemplu,
să determine imposibiltiatea prelungirii termenului acţiunii autorizaţiilor obţinute anterior;
modificarea condiţiilor de impozitare a persoanelor juridice ş.a.).
 Riscurile economice şi financiare. Includ riscurile modificării nivelului ratelor
dobânzilor, a ratelor de schimb valutar şi a inflaţiei, care pot influenţa negativ asupra
eficienţei proiectului.
 Circumstanţele de forţă majoră.
 Riscurile strategice. Sunt legate de incapacitatea partenerului public sau a celui
privat de a onora condiţiile acordului de PPP în volum deplin, precum şi a evaluării incorecte a
valorii investiţionale a obiectivului.
Cercetătorul rus Miko N.N. consideră, că procesul de gestiune a riscurilor trebuie să
cuprindă patru etape109:
 determinarea aversiunii faţă de risc (evidenţierea direcţiilor strategice de activitate,
reducerea sau refuzul direcţiilor neprioritare sau necorespunzătoare profilului);
 gestiunea la nivelul unor anumite direcţii de activitate (distribuirea responsabilităţii şi
capitalului, controlul independent, realizarea abordării complexe);
 controlul rezultatelor activităţii (crearea bazei informaţionale de date, efectuarea
verificărilor, elaborarea sistemului de raportare);
 elaborarea stimulentelor pentru persoanele responsabile (stimularea refuzului de
riscurile neacceptabile prin remunerări şi alte forme de încurajare).
Procesul de gestiune a riscurilor în mod inevitabil este legat de crearea concepţiei
respective, care în mod obligatoriu trebuie să prevadă monitorizarea permanentă a situaţiei,
controlul eficient al rezultatelor, corectarea stimulentelor cadrelor, însă baza ei trebuie să fie
constituită de metodele şi instrumentele de gestiune a riscurilor.
Autorul rus Maniko N.N. este adept al metodei profilaxiei, care recomandă divizarea
complexelor de instrumente de gestiune a riscurilor proiectelor PPP în măsuri externe şi
interne.110
Către ultimele, se referă perfecţionarea mediului instituţionale, care prevede:
 imperativul legislaţiei civile, penale, de arbitraj şi de muncă;
109
Манько Н.Н., Концепция управления рисковыми составляющими государственно-частного партнерства,
«Инновации и инвестиции» №3, 2011,
http://www.rea.ru/ru/org/managements/izdcentr/PublishingImages/Pages/archivenauka/журнал%202(6).pdf
110
Манько Н.Н. Концепция управления рисковыми составляющими государственно-частного партнерства. //
«Инновации и инвестиции» №3, 2011,
http://www.rea.ru/ru/org/managements/izdcentr/PublishingImages/Pages/archivenauka/журнал%202(6).pdf
64
 ridicarea eficienţei sistemului judiciar, trecerea la măsurile concrete de combatere a
corupţiei;
 elaborarea mecanismului responsabilităţii funcţionarilor de stat şi municipali pentru
rezultatele participării statului în PPP;
 controlul gestiunii patrimoniului de stat şi municipal.
Către metodele interne de profilaxie pot fi referite monitorizarea situaţiei politice,
economice şi sociale în ramură şi regiune, analiza diversificării producţiei presupuse sau a celei
planificate spre fabricare în cadrul PPP, studierea nivelului corupţiei în organele regionale şi
locale ale puterii.
În afară de aceasta, către metodele de reducere a riscurilor proiectelor PPP pot fi referite:
- crearea fondurilor de rezervă pentru acoperirea cheltuielilor neprevăzute;
- asigurarea cu gaj a mijloacelor financiare investite;
- asigurarea şi transmiterea anumitor riscuri companiei de asigurare;
- aplicarea sistemului de garanţii;
- obţinerea informaţiei suplimentare cu privire la condiţiile realizării proiectului,
precum şi rezultatele realizării proiectelor analogice.
De asemenea, unii experţi consideră, că, într-o anumită măsură, către măsurile de
reducere a riscurilor proiectelor PPP se pot referi respectarea normelor privind eficientizarea lor
lor111:
1) Caracterul obligator ale evaluării eficienţei PPP
Standardele evaluării eficienţei de tipul VfM sunt mult mai complicate faţă de
standardele tradiţionale de evaluare a proiectelor investiţionale. Confiramrea eficienţei este
necesară pentru luarea deciziilor corecte la toate stadiile unui ciclu de viaţă de lungă durată al
parteneriatului: de la pregătire până la finisare. Şi această responsabiltiate întotdeauna îi revine
partenerului publice.
2) Principiul fundamentării alegerii de către partenerul public a mecanismului de
interacţiune în forma proiectului de parteneriat
 Principiul accesibilităţii. De consideră, că din perioada iniţială de pregătire a
proiectului sunt stabilite limitele necesare de ordin financiar şi de altă natură pentru luarea
deciziilor. Accesibiltiatea proiectului este determinată de limitele delegate. La toate etapele
proiectului de parteneriat de la pregătirea lui şi în procesul realizării participantul de stat trebuie
să fie sigur, că indicatorii proiectului se păstrează în limitele admisibile.
111
Соловьев М.М., Жалкубаева К.Г., Мониторинг и регулирование эффективности проектов государственно-
частного партнерства, http://www.hse.ru
65
 Principiul realizării. Această cerinţă, prin esenţă, corespunde sistemului standard de
gestiune a proiectelor privind fezabilitatea acestora. În acest context trebuie de atras atenţia nu
numai la evaluarea posibilităţilor realizării în termen, în corespundere cu normele de efectuare a
cheltuielilor, cerineţele tehnice şi tehnologice pentru constructori, ci şi pentru perioada
îndelungată de exploatare a obiectului.
 Principiul economiei cheltuielilor de tranzacţionare. Experienţa mondială a PPP
demonstrează un nivel mai înalt al cheltuielilor de tranzacţionare (până la 10-20%) pentru
serviciile juridice şi de consultare în comparaţie cu formele alternative de interacţiune cu sectorul
privat. Între cauzele, care determină raţionalitatea monitorizării evaluării eficienţei, sunt
condiţiile de corectare în acordurile de parteneriat (inclusiv până la schimbarea formei juridice
de interacţiune) necesită organizarea controlului permanent, o argumentare economică
funadamentală şi pregătirea corespunzătoare a schimbărilor.
 Principiul stabilităţii şi al realizării stabile a proiectului. Rezultatele proiectului de
parteneriat trebuie să poarte un caracter stabil din punctul de vedere al prestării calitative şi
accesibile a serviciilor populaţiei. Pentru aceasta este necesară analiza regulată şi, pe cât este
posibil, detaliată a fluxurilor viitoare ale solcitărilor consumatorilor, a solvabilităţii lor,
organizării susţinerii bugetare şi, respectiv, a schimbărilor eficienţei parteneriatului.
3) Cerineţele privind exitenţa alternativelor
Organizarea interacţiunii cu sectorul privat trebuie să prevadă posibilitatea dezvoltării în
variante. Alternativele trebuiesc examinate atât în cadrul fundamentării alegerii formei de
interacţiune (parteneriat, concurs investiţional, achiziţie directă de stat ş.a.), cât şi în cadrul
formei deja selectate, în particular, ca proiect al PPP. Acest principiu trebuie urmat pe parcursul
întregului proces de pregătire şi realizare a proiectului, inclusiv analizând în mod regulat
estimările comparative ale alternativelor posibile.
4) Cerinţa flexibilităţii organizaţionale în procesul realizării proiectului
Ce prelungire a întregului proiect al PPP trebuie să fie prevăzută flexibilitatea în sensul
modeificării posibile a parametrilor interacţiunii, inclusiv până la schimbarea partenerului şi
ieşirea din schema interacţiunii în forma PPP. Această flexibilitate trebuie să fie argumentată prin
calcule efectuate în mod regulat.
5) Ridicarea cerinţelor faţă de calitatea rezultatelor parteneriatului
Practica mondială indică asupra ridicării permanente a cerinţelor faţă de calitatea
rezultatelor parteneriatelor: obiectelor infrastructurii urbane dezvoltate, nivelului serviciilor
prestate populaţiei ş.a. Aceasta conduce la o anumită scumpire a proiectelor şi la rezultate
financiare şi sociale neunivoc estimate la etapele de funcţionare a obiectelor construite în baza
66
acestor normative. În mare măsură din această cauză au apărut abordări noi ale evaluării
eficienţei de tipul VfM, unde minimizarea cheltuielilor sau maximizarea fluxurilor de venituri nu
sunt factori primari pentru alegerea variantelor formelor de interacţiune şi parametrilor
proiectelor. Adică, estimările regulate şi revizuirea nivelelor eficienţei asigurate trebuie să devină
o funcţie obligatorie a sistemului de monitorizare.
3.2. Particularităţile parteneriatului public-privat în Republica Moldova
În Republica Moldova parteneriatul public-privat se află la etapa de instituire, deşi bazele

acestui proces au fost puse încă la mijlocul anilor ’90, când, paralel cu procesul privatizării au
început să fie elaborate mecanismele de administrare a proprietăţii de stat, inclusiv în comun
reorganizarea întreprinderilor de stat în societăţi pe acţiuni cu atragerea capitalului privatcu
sectorul privat.112
În special, la nivel legislativ au fost prevăzute astfel de posibilităţi113:
 Reorganizarea întreprinderilor de stat în societăţi pe acţiuni cu atragerea capitalului
privat (Programul de activitate al Guvernului pentru anii 1994-1997; Regulamentul cu privire la
reorganizarea în societăţi pe acţiuni a întreprinderilor de stat şi de arendă, care nu sunt supuse
privatizării, în cadrul Hotărârii Guvernului Nr.287 din 13.05.1994 cu privire la reglementarea şi
accelerarea procesului de privatizare a patrimoniului de stat);
 Crearea întreprinderilor de arendă de către membrii colectivelor întreprinderilor de
stat (municipale) reorganizate (Lege Nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi), precum şi darea în arendă a proprietăţii de stat (Hotărârea Guvernului Nr. 635 din
06.07.1999 cu privire la modul de dare în arendă şi cuantumul arendei patrimoniului de stat);
 Concesionarea terenurilor şi altor resurse naturale; bunurilor mobile şi imobile ale
domeniului public ori privat ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale; lucrărilor şi
serviciilor de interes public naţional sau local (Lege Nr. 534 din 13.07.1995 cu privire la
concesiuni).
112
Vinogradova Natalia, Analiza factorilor şi formelor de parteneriat public-privat în Republica Moldova,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Analiza%20factorilor%20si%20formelor%20de%20parteneriat
%20public_privat%20in%20RM.pdf
113
Vinogradova Natalia, Analiza factorilor şi formelor de parteneriat public-privat în Republica Moldova,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Analiza%20factorilor%20si%20formelor%20de%20parteneriat
%20public_privat%20in%20RM.pdf
67
Însă realizarea posibilităţilor, prevăzute de către legislaţie, în ansamblu nu a dus la efectul
pozitiv aşteptat de stat. De aceea, în anul 2007 a fost încheiat acordul dintre Ministerul
Economiei şi UNDP privind dezvoltarea conceptului de PPP şi procesul de РРР a fost activizat.
De asemenea a fost iniţiat proiectul dezvoltării parteneriatului public-privat, principala
instituţie interesată şi participant al căruia a fost Ministerul Economiei şi Comerţului al
Republicii Moldova, care a activat cu suportul UNDP (2007-2009).
În perioada anilor 2007-2010 a fost elaborat cadrul legislativ, care reglementează РРР.
Parteneriatul public-privat este reglementat în principal de Legea cu privire la
parteneriatul public-privat114 care stabileşte principiile de bază ale parteneriatului public-privat,
formele şi modalităţile de realizare, procedura de iniţiere şi de realizare a acestuia, drepturile şi
obligaţiile partenerului public şi ale partenerului privat.
Legea cu privire la parteneriatul public-privat furnizează caracteristici importante ale
PPP-ului. Un aspect destul de important ţine de definirea PPP în contextul unei multitudini de
abordări teoretice şi definiţii în literatura de specialitate. Legislatorul a stabilit următoarea
definiţie juridică a parteneriatului public-privat - “contract de lungă durată, încheiat între
partenerul public şi partenerul privat pentru desfăşurarea activităţilor de interes public, fondat
pe capacităţile fiecărui partener de a repartiza corespunzător resursele, riscurile şi beneficiile”.
Un alt aspect critic se referă la formele şi modalităţile de realizare a PPP, care în
conformitate cu prevederile legii pot fi contract de antrepriză/prestări servicii, contract de
administrare fiduciară, contract de locaţiune/arendă, contract de concesiune, contract de societate
comercială sau de societate civilă, precum şi prin alte forme contractuale neinterzise de lege şi,
respectiv, proiectare-construcţie-operare, construcţie-operare-reînnoire, construcţie-operare-
transfer, construcţie-transfer-operare, locaţiune-dezvoltare-operare, reabilitare-operare-transfer,
precum şi alte modalităţi care nu sunt interzise expres prin lege.
Tendinţa de atragere a sectorului privat la exploatarea activelor de infrastructura prin
intermediul parteneriatului public-privat este menţionată într-o serie de documente strategice,
adoptate în R. Moldova.
Astfel, în Strategia naţională de dezvoltare „Moldova 2020” este indicată necesitatea
explorării potenţialului de parteneriat public-privat în domeniul infrastructurii drumurilor şi
serviciilor de logistică aferente serviciilor de transport şi serviciilor aferente infrastructurii
drumurilor.
114
Legea cu privire la parteneriatul public-privat Nr.179 din 10.07.2008 (Publicată la 02.09.2008 în Monitorul
Oficial Nr. 165-166)
68
În Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-
2020 PPP este indicat în calitate de direcţie prioritară рentru dezvoltarea infrastructurii rurale,
precum şi pentru dezvoltarea parteneriatului în afaceri.
În Strategia naţională de dezvoltare regională pentru anii 2013-2015 unul din
mecanismele şi instrumentele de realizare a obiectivului “Diminuarea disparităţilor semnificative
locale, inter- şi intra-regionale” este menţionat parteneriatul public-privat în implementarea
proiectelor de dezvoltare regională.
Odată cu responsabilizarea statului în promovarea vectorului integrării şi alinierii la
standardele europene, precum și necesitatea armonizării legislaţiei naţionale la cea comunitară,
dezvoltarea PPP este inclusă în Planul naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de
Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2016 115 , cu stabilirea
următoarelor priorități/acțiuni:
 Dezvoltarea instrumentarului pentru o gestionare eficientă a proiectelor PPP;
 Asigurarea transparenței informaționale prin dezvoltarea paginii web a Agenției
Proprietății Publice (compartimentul „Parteneriat public-privat”);
 Organizarea atelierelor de lucru în domeniul PPP la nivelul autorităților publice
centrale şi locale, cu implicarea instituțiilor financiare şi a mediului de afaceri.
În Republica Moldova la toate nivelele sunt create structuri, care îndeplinesc anumite
funcţii în procesul realizării parteneriatului public-privat: Consiliul Naţional pentru parteneriatul
public-privat, Agenţia Proprietăţii Publice (APP), Reţeaua interministerială PPP. Principalele
elemente ale cadrului instituţional sunt stabilite în Legea privind PPP (Figura 3.2.1).
Un rol important îl are Consiliul Național pentru Parteneriatul Public-Privat116:
115
Hotărârea Guvernului nr.808 din 07.10.2014 „Cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni pentru
implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană în perioada 2014-2016”
(Publicată 10.10.2014 în Monitorul Oficial Nr. 297-309)
116
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 245 din 19.04.2012 cu privire la Consiliul Naţional pentru
parteneriatul public-privat (Publicată la 27.04.2012 în Monitorul Oficial Nr. 82-84)
69
Sursa: Raportul auditului de performanță privind sistemul parteneriatului public-privat,
http://www.ccrm.md/libview.php?l=ro&idc=2&id=5774&t=/Biroul-de-presa/Noutati-si-comunicate/Auditul-de-
performanta-privind-sistemul-parteneriatului-public-privat
Figura 3.2.1. Structura cadrului instituțional al PPP în Republica Moldova
1) definirea priorităţilor şi strategiilor de implementare a parteneriatului public-privat şi

monitorizarea realizării acestuia;
2) evaluarea politicii statului în domeniul parteneriatului public-privat, promovarea şi
elaborarea recomandărilor în vederea îmbunătăţirii acestuia;
3) contribuirea la crearea unui climat favorabil privind mobilizarea investiţiilor private
şi atragerii acestora în proiectele de parteneriat public-privat de interes naţional;
4) coordonarea proiectelor de parteneriat public-privat de interes naţional;
5) evaluarea performanţelor parteneriatului public-privat;
6) facilitarea colaborării interinstituţionale în domeniul parteneriatului public-privat;
7) înaintarea recomandărilor şi propunerilor privind elaborarea actelor legislative şi
normative, care au drept scop stabilirea şi promovarea priorităţilor în domeniu.
Rolul de coordonare a inițierii PPP la nivel național, de acordare a asistenței,
consultațiilor în domeniu, de instruire a personalului partenerilor publici, precum și de
identificare a deficiențelor şi barierelor din calea realizării eficiente a parteneriatelor public-
private, îi revine Agenției Proprietății Publice.
Potrivit informației prezentate de autorități , la situația din 01.01.2016, autoritățile publice
au raportat 69 de contracte de PPP, din care - 7 încheiate de către autoritățile publice centrale, iar
62 de contracte – de către autoritățile publice locale.
70
În perioada anilor 2011-2015, numărul contractelor a înregistrat o creștere anuală cu 25%
(de la 10 contracte la 69 de contracte) (Figura 3.2.2).

Figura 3.2.2. Dinamica numărului de contracte PPP înregistrate în Republica Moldova
Se menționează că, din totalul contractelor înregistrate pentru anul 2015, doar 13
contracte (19%) au fost inițiate sau derulează.
Se denotă că, pentru 49 de contracte de PPP, termenul de realizare a fost stabilit pentru o
perioadă de 49 de ani, iar pentru 20 de contracte, termenul a variat de la 12 ani la 25 de ani.
Auditul relevă că, cele mai semnificative domenii, în care autoritățile publice au inițiat PPP au
fost cele de salubritate (40 de contracte), sănătate (13 contracte) și infrastructură (6 contracte).
Din informația publicată reiese, că din totalul patrimoniului gestionat de către autoritățile
publice (88,2 mlrd.lei), în parteneriatul public-privat este transmis patrimoniul la valoarea de 2,1
mlrd.lei astfel, ponderea acestuia constituind 2,4%.
Potrivit prevederilor legale parteneriatul public-privat poate fi realizat prin următoarele
forme contractuale:
 Parteneriatul public-privat prin intermediul contractului de antrepriză/prestări
servicii are ca obiect prestarea de servicii publice de către o gospodărie comunală, executarea
contra plată a lucrărilor de reparaţie capitală, deservirea atît a elementelor infrastructurii, cît şi a
altor bunuri ca obiect al parteneriatului publicprivat, evidenţa consumului de resurse, prezentarea
facturilor pentru consumatori.
71
 În cazul contractului de administrare fiduciară, partenerul public transmite
partenerului privat gestionarea riscurilor de management şi a riscurilor privind asigurarea
funcţionării obiectului parteneriatului public-privat, dacă contractul nu prevede altfel.
 Contractul de locaţiune/arendă are ca obiect transmiterea în posesiune şi folosinţă
temporară a bunurilor proprietate publică. Partenerul privat este responsabil de utilizarea la
destinaţie a bunului şi de colectarea plăţilor pentru lucrările efectuate şi serviciile prestate. Preţul
contractului se stabileşte de către părţi şi nu poate fi mai mic de cuantumul minim al chiriei
stabilit în legea anuală a bugetului de stat.
 Realizarea PPP prin intermediul contractului de concesiune are loc conform
legislaţiei privind concesiunile.
 Parteneriatul public-privat poate fi realizat şi prin asocierea partenerului public şi
partenerului privat, fie în baza unui contract de societate civilă, fără crearea unei persoane
juridice, fie prin crearea unei societăţi comerciale (societate cu răspundere limitată sau societate
pe acţiuni) avînd la bază capital mixt (publicprivat).
Pentru contractele raportate pe parcursul perioadei auditate (2011-2015), autoritățile
publice au utilizat formele contractuale de concesiune (48 de contracte), de prestări servicii (14
contracte), de locațiune/arendă (1 contract) și altele (6 contracte), ponderea acestora fiind
reprezentată în Figura 3.2.3.

Figura 3.2.3. Structura contractelor PPP
Astfel, contractele de concesiune dețin 70% din numărul total, cele de prestări servicii -
20%, de locațiune/arendă – 1% și altele – 9%.
Analiza prevederilor privind realizarea formelor contractuale (de locațiune/arendă, de
concesiune), precum și modalitățile de realizare a contractelor de PPP, prevăzute prin Legea cu
72
privire la parteneriat public-privat, denotă că, acestea nu oferă clarități și invocă posibile riscuri
de realizare a unor contracte ordinare, altfel decît cele de parteneriat public-privat.
Astfel, în cazul realizării unui PPP prin forma contractuală de concesiune, se aplică
prevederile Legii cu privire la concesiuni în timp ce condițiile PPP dețin instrumente regulatorii
de o altă natură decît Legea cu privire la concesiuni.
În acest context, există diferite reglementări ce țin de transmiterea
patrimoniului/obiectului PPP de la partenerul privat la partenerul public, după expirarea
termenului contractului, precum și la distribuirea riscurilor între partenerul public și partenerul
privat (condiții prioritare la încheierea unui contract de PPP).
Aceste circumstanțe, în unele PPP inițiate, au determinat aplicarea de către partenerul
public a prevederilor din ambele legi, fapt ce a diminuat responsabilitățile partenerului privat, a
exclus partajarea riscurilor, precum și a modificat beneficiile prevăzute inițial (la concesionarea
serviciilor de salubrizare de către APL Bălți, serviciile contractate au fost cesionate altui agent
economic). În consecință, condițiile contractuale existente nu corespund principiilor, condițiilor,
precum și criteriilor PPP, care au menirea să asigure prestarea serviciilor calitative populației cu
menținerea costurilor și să aducă beneficii statului.
De asemenea, se exemplifică modalitatea de realizare a formei contractuale de
locaţiune/arendă (un contract), care are ca obiect transmiterea în posesiune şi folosinţă temporară
a bunurilor proprietate publică, în timp ce, prin contract, se transmit și responsabilitățile
obligatorii de prestare a serviciilor, care nu sînt reglementate în condițiile Legii cu privire la PPP.
Aceste circumstanțe generează premise de încheierea unor contracte ordinare de locațiune/arendă
(care prevăd aceleași condiții). Astfel, aplicarea prevederilor PPP, prin care nu sînt descrise clar
și expres unele procese/instrumente, lasă loc de interpretări, permite tratarea ambiguă a cadrului
legal de către autoritățile publice/private.
De asemenea, acestea duc la utilizarea diferitor tehnici de contractare ale serviciilor
transmise în PPP și la încheierea unor contracte, prin care se diminuează semnificația
parteneriatului public-privat (cum ar fi, spre exemplu, contractul de societate civilă, încheiat de
către Consiliul raional Ialoveni pentru construcția unor blocuri locative, care nu corespunde
reglementărilor PPP, ci unui contract ordinar). În acest context, se reduc responsabilitățile
partenerilor privind riscurile asumate, beneficiile așteptate și prevăzute inițial pentru partenerul
public, ceea ce reprezintă factori ale impactului asupra nerealizării durabile și cu succes a PPP.
Actualmente unele proiecte PPP din Republica Moldova se prezintă drept problematice.
În martie 2017 s-a anunțat, că teritoriul din sudul țării, dat în concesiune companiei
americane Frontera Resources International, pentru a extrage hidrocarburi, a fost concesionat și
73
anterior de o firmă americană. Aceasta, însă, nu și-a onorat obligațiunile de cercetare a
teritoriului și, ulterior, contractul de concesiune a fost transferat unei firme moldovenești, fără a
fi organizată vreo licitație în acest sens. Mai exact, în 2005, compania americană Redeco Ltd a
primit în concesiune teritoriul din sudul țării, pentru explorarea resurselor de petrol și gaze. Din
lipsă de bani, compania americană nu a efectuat lucrările, iar în 2007, drepturile și obligațiile
Redeco Ltd au fost cesionate spre o firmă autohtonă — Valiexchimp SRL, care exploatează și
astăzi zăcăminte de hidrocarburi în sudul republicii. Compania moldovenească, la fel, nu a făcut
cercetările necesare, iar extracția de petrol se face din sondele existente, cele contruite încă în
perioada sovietică. Contactul cu firma moldovenească a expirat în 2016.117
Recent, aproape o treime din suprafața țării a fost dată în concesiune, pentru 50 de ani,
firmei americane Frontera Resources Internațional, pentru a extrage hidrocarburi din sudul țării.
Compania americană va putea face săpăturile abia după cinci ani. În această perioadă, Frontera
Resources va face cercetările necesare asupra suprafeței concesionate. Ulterior, va primi
permisiunea de a începe lucrările de extragere a hidrocarburilor. Pentru a putea începe lucrările,
firma americană a creat o subsidiară în Moldova, Frontera Resources Energy. Acordul de
concesiune a fost semnat la începutul acestui an, însă filiala din Moldova a fost creată încă în
2012, declarând activități de extracție a petrolului brut și a gazelor naturale.
În acordul de concesionare se menționează că Frontera Resources are drept exclusiv de a
explora resurselor de hidrocarburi pentru producere și dezvoltare, din zona de sud, pe o suprafață
de trei milioane de acri, echivalentul a peste 12 mii de kilometri pătrați. Investițiile programate
de Frontera Resources sunt de 6 milioane de dolari, pentru cei cinci ani în care vor face
cercetările, cu potențial de creștere a investițiilor de până la 100 de milioane de dolari. Frontera
Resources International este o companie americană cu sediul Houston, Texas. Compania
operează pe piețele din Europa de Est, în jurul Mării Negre.
La finele lunii august 2016 s-au împlinit trei ani de la concesionarea Aeroportului
Internaţional Chişinău de către Guvernul Republicii Moldova. Evenimentul continuă să provoace
discuţii şi scandaluri, legate de transparenţa cu care s-a făcut această operaţiune, cine stă în
spatele ei şi ce a câştigat Republica Moldova de pe urma acestui pas.118
117
Extracție de petrol ”ilegală”. Sudul țării a fost dat în concesiune și anterior,
http://www.bizlaw.md/2017/03/16/extractie-de-petrol-ilegala-sudul-tarii-a-fost-dat-in-concesiune-si-
anterior/
118
Mold-Street: Cât de profitabil este Aeroportul Internaţional Chişinău după concesionare,
http://www.jurnal.md/ro/economic/2016/8/13/mold-street-cat-de-profitabil-este-aeroportul-
international-chisinau-dupa-concesionare/
74
Datele oficiale privind rezultatele activităţii Aeroportului Internaţional Chişinău arată că
până la concesionare întreprinderea obţinea profituri importante, cel mai mare fiind în 2010 -
54,8 milioane lei, sau peste 4,4 milioane de dolari.
În acelaşi timp după concesionare profitul Aeroportului a fost de 9,4 milioane lei, sau 0,7
milioane de dolari în 2014 şi de 20,4 milioane lei (circa 1,1 milioane dolari) în 2015.
În raportul său Curtea de Conturi a descris mai multe proiecte problematice ale PPP.
Analiza efectuată de această instituție pe parcursul realizării misiunii a stabilit că, în
gestionarea eficientă a sistemului PPP, există unele probleme și deficienţe, care au un impact
negativ asupra derulării contractelor de PPP şi care necesită un șir de acţiuni, realizarea cărora ar
permite înregistrarea progreselor la acest capitol119:
 Cu referire la existența unui cadru legal adecvat în domeniu, pentru asigurarea
funcționalității sistemului PPP, s-a constatat, că acesta nu este clar și inteligibil, fiind stabilite
următoarele:
- Reglementarea condițiilor unui PPP are loc printr-un act legislativ, iar realizarea unor
forme contractuale de PPP sînt stabilite prin norme legale specifice. Acest fapt, crează situații
incerte privind realizarea contractelor de PPP, prin neprevederea criteriilor relevante,
nedistribuirea confomă a riscurilor și a responsabilităților de administrare a acestora;
- Nereglementarea modalității inițierii PPP în diferite domenii (sănătate și salubritate), în
care urmează a fi implicate atît autoritățile publice centrale de specialitate, cît și cele locale, ceea
ce nu asigură buna gestionare a realizării PPP în domeniile respective și atingerea interesului
public privind asigurarea populației cu servicii calitative;
- Normele legale privind stabilirea formelor și termenelor contractuale (de până la 49 de
ani) nu prevăd expres obligativitatea justificării acestora.
 Cu referire la cadrul instituţional al sistemului PPP s-a relevat că la acest capitol nu
este asigurat un management durabil, fiind constatat că:
- Consiliul Național pentru Parteneriatul Public-Privat, nu a asigurat evaluarea politicilor
statului pentru definirea priorităților și a analizei situației reale din domeniul PPP, ceea ce ca
rezultat, poate afecta dezvoltarea și reglementarea sistemului PPP, prin nesoluționarea
problemelor care pot apărea pe parcurs;
- Deși Ministerul Economiei a elaborat Matricea de repartizare a riscurilor, partenerii
publici nu se ghidează de aceasta în procesul repartizării riscurilor în contractele de PPP, astfel
119
Raportul auditului de performanță privind sistemul parteneriatului public-privat,
75
generînd apariția unor situații problematice, ceea ce are impact asupra durabilității contractului
de PPP;
- Procesele de identificare a barierelor şi deficiențelor existente, în cadrul derulării
contractelor de PPP, de evaluare și monitorizare a acestora de către Agenția Proprietății Publice
nu sînt eficiente în asigurarea identificării posibilelor soluții de eliminare a problemelor
existente;
- Autoritățile publice locale, nu în toate cazurile respectă prevederile legale privind
constituirea unor PPP conforme;
- Întocmirea de către autoritățile publice a unor studii de fezabilitate și contracte de PPP
necorespunzătoare cerințelor PPP prin nejustificarea termenului de recuperare a investiției, lipsa
unor calcule fezabile, nepartajarea riscurilor între parteneri etc.
 Referitor la beneficiile aduse statului, se denotă că acestea în unele cazuri nu sînt
atinse, nefiind realizate și obiectivele stabilite inițial:
 Nu este stabilită o conlucrare constructivă între parteneri, ceea ce pune sub risc
rezultatele benefice prevăzute inițial;
 Realizarea unor contracte de PPP are loc într-un mod necorespunzător principiilor și
condițiilor PPP determinate de: problemele privind selectarea partenerului privat;
 Neestimarea costurilor investițiilor;
 Neevaluarea și justificarea termenelor de rambursare a investiției;
 Nedistribuirea echilibrată a riscurilor; nestabilirea mecanismelor de contabilizare;
 Monitorizarea administrării patrimoniului, precum și lipsa persoanelor responsabile
de realizarea contractului și a proceselor privind evaluarea desfășurării etapelor contractelor
încheiate;
 Neasigurarea continuității a prevederilor studiilor de fezabilitate și a celor
contractuale de către partenerii publici, în unele cazuri, au dus la diminuarea mărimii redevenței
prevăzute inițial în studiul de fezablitate cu cca 50 %, și respectiv diminuarea beneficiilor
statului, precum și a calității serviciilor prestate.
Totalizând problemele existente în cadrul implementării PPP, Curtea de Conturi a
identificat cele mai importante cauze care stau la baza inițierii unor PPP calitative și de succes,
acestea fiind120:
 Chiar dacă APP dispune de procese scrise pentru monitorizarea, evaluarea realizării
contractelor de PPP, acestea nu oferă o continuitate la identificarea soluțiilor de remediere;
120
Raportul auditului de performanță privind sistemul parteneriatului public-privat,
76
 Nedeținerea informației complete și relevante de la autoritățile publice privind
realizarea contractelor de PPP, nu asigură modul de executare a atribuțiilor de către APP privind
identificarea barierelor și deficiențelor existente;
 Autoritățile publice nu oferă o importanță majoră elaborării unor studii de fezabilitate
calitative, ceea ce duce la inițierea unor PPP nefezabile și necalitative. Astfel, autoritățile publice,
în unele cazuri, nu au luat în considerație mențiunile efectuate de APP la avizarea studiilor de
fezabilitate (privind modalitatea transmiterii terenului destinat construcției uzinei ecologice, a
patrimoniului partenerului public la expirarea termenului contractului). De asemenea, partenerii
publici, în studiile de fezabilitate, nu au justificat prioritatea formei contractuale selectate,
necesitatea contractării serviciilor și lucrărilor, și anume, prin procedura de parteneriat public-
privat, dar nu prin una ordinară, deși cadrul regulamentar prevede expres acest fapt;
 Iresponsabilitatea managerială (a partenerului public) prin:
- Neprevederea și nerepartizarea riscurilor între părțile contractante și modalitatea
de minimizare a acestora;
- Nestabilirea, în domeniul sănătății, a mecanismelor de interconexiune între
partenerul public și contractorul serviciilor medicale (CNAM);
- Neconturarea unor condiții specifice și avantajoase partenerului privat sau entității
din subordine implicați în PPP;
- Lipsa pârghiilor legale privind distribuirea responsabilităților între fondator și
entitatea din subordine, părți ale partenerului public;
 Lipsa mecanismelor de colaborare între APC și APL atît în domeniul sănătății, cît și
în cel de salubrizare. Elaborarea acestora urmînd a fi pusă în responsabilitatea unui organ la nivel
de stat, care să dețină aptitudini de evaluare și consolidare a capacităților funcționale ale tuturor
părților implicate în PPP;
 Nerespectarea cadrului legislativ-normativ de către autoritățile publice (partenerii
publici):
- În elaborarea unor studii de fezabilitate conforme;
- La selectarea partenerului privat;
- La întocmirea contractului;
 Lipsa unei structuri cu împuterniciri de calificare a contractelor de PPP, cu abilități
de sesizări și avertizări, asupra neconformității studiilor de fezabilitate și contractelor;
 Neasigurarea unei continuități privind încheierea contractelor de PPP, de către
autoritățile publice locale, determinate de factorul instabilității politice, inclusiv prin
neincluderea obiectivelor parteneriatelor public-private în Planurile de dezvoltare ale APL;
77
 Lipsa reglementărilor/clauzelor legale aferente obligativității stabilirii, prin
contractele de PPP, a persoanelor responsabile de realizarea contractului;
 Lipsa proceselor scrise privind monitorizarea, de către partenerii publici, a derulării
etapelor contractelor încheiate.
3.3. Concluzii la Capitolul III
Practica internaţională demonstrează, că proiectele PPP au anumite caracteristici

specifice, care permit să fie folosite în calitate de criterii de performanţă, iar performanţa însăşi a
deveit chieia de succes în selectarea eficientă a variantelor proiectelor PPP.
De asemenea, cercetări efectuate permit formularea unor concluzii la Capitolul III:
1. Proiectele PPP trebuie să corespundă unor criterii de eficienţă.
2. Organizarea PPP trebuie să corepundă unor principii de bază, care determină
raţionalitatea, fundamentare şi posibilitatea realizării acestor proiecte.
3. Realizarea proiectelor PPP este legată cu un șir de riscuri, care necesită să fie
gestionate.
4. În Republica Moldova a fost elaborat şi iplementat cadrul juridic și instituțional al
PPP.
5. Studiul efectuat a premis evidențierea unor probleme și deficienţe, care au un impact
negativ asupra derulării contractelor de PPP.
78
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Studiile efectuate în domeniul PPP prin prisma experienţei internaţionale şi procesului de

implementare în Republica Moldova, permit formularea anumitor concluzii:
1. Parteneriatul Public-Pruvat reprezintă o totalitate a formelor de intereacţiune pe
termen mediu şi lung a statului şi business-ului pentru soluţionarea probelemelor social
importante în condiţii reciproc avamtajoase.
2. Termenul PPP este tratat de către unii autori într-un concept restrâns, reducând
Parteneriatul Public-Privat la cooperarea în domeniul ofertei de servicii publice şi infrastructură.
Alţi specialişti înţeleg sub acelaşi termen o varietate de activităţi pe bază de cooperare şi
parteneriat.
3. Semnificaţia PPP s-a extins de la colaborarea între un organ public şi un agent
economic din sectorul privat la colaborarea dintre un organ public şi sectorul asociativ,
neguvernamental, format din organizaţii controlate şi aflate în proprietate privata, dar al caror
scop este satisfacerea unor necesitati publice si sociale si nu doar acumularea profitului. Din acest
motiv găsim o varietate foarte largă a tipurilor PPP.
4. Sporirea performanţelor serviciilor publice prin participarea sectorului privat are loc
datorită aplicării tehnicilor de management din sectorul privat în sectorul public. Managementul
autorităţilor publice preea elemente ale gestiunii private la integrarea activităţilor de concepţie,
execuţie, operare şi întreţinere ale unei infrastructuri sau ale unui serviciu într-o formulă mult mai
dinamica şi mult mai bine organizată.
5. Dat fiind ca rolurile şi responsabilităţile partenerilor sectorului de stat şi privat diferă
datorită iniţiativelor individuale de prestare a serviciilor, rolul şi responsabilităţile generale ale
statului nu se supun modificarilor. Desi parteneriatele pot fi înfiinţate de către oricine din cadrul
comunităţii, administratia publică va deţine întotdeauna un rol important în organizarea şi
activitatea lor. Ideea principala a PPP pentru administraţia publică este, ca ea ramâne pe postura
de reglementare, control, reprezentanţă şi protejare a interesului general, în timp ce transmite
gestionarea şi prestarea efectivă a serviciului public celor, ce o pot face mai bine şi mai eficient.
6. PPP poate fi abordat de pe poziţiile a mai ultor teorii, cum ar fi Teoria economiei
mixte, teoria reglementării economiei de către stat, teoria sectorului public al economiei, precum
şi ale toriei instituţionale.
7. PPP are un şir de avantaje, dar şi riscuri specifice, care se manifestă, inclusiv, prin
existenţa capcanelor instituţionale.
8. Dinamica mondială a proiectelelor PPP este instabilă, înregistrând oscilaţii
importante, însă, în general, are tendinţa de creştere. De asemenea, experienţa internaţională a
79
conturat unele modele specifice naţionale ale PPP, care într-o anumită măsură au devenit
standarde de implementare în alte ţări.
9. Cea mai vastă esperienţă de aplicare a practicii PPP a fost acumulată în unele ţări
industrial dezvoltată, însă cea ami mare amploare a acestora se deplasează în ţările în curs de
dezvoltare.
10. Studierea practicilor utilizării PPP poate fi utilă în perspectiva aplicării în Republica
Moldova. În special, proiectele PPP pot fi modalităţi eficiente de atragere a capitalului venture în
scopul soluţionării problemelor economice şi sociale ale ţării.
11. Implementarea proiectelor PPP în Republica Moldova comportă riscuri financiare și
patrimoniale considerabile, care pot apărea la orice etapă de implementare a acestora. În
condițiile țării noastre riscurile sunt mai mari pentru sectorul public decât pentru sectorul privat
din cauza capacității reduse a sectorului public de a-și defini și apăra interesele, precum și din
cauza unui nivel mare al corupției.
Cercetarea efectuată a permis formularea anumitor recomandări:
1. Odată de experienţa internaţională, în urma unor încercări cu eficienţă diferită a creat
modele standarde ale PPP, Republica Moldova trebuie să selecteze unul cel mai avantajos pentru
ţară.
2. PPP sunt relativ noi pentru Republica Moldova. De aceea, este necesară o muncă de
explicare şi popularizare a acestora în cadrul societăţii pentru evitare diferitor procese de opunere
şi de saobotare din partea populaţiei. Cetăţenii de rând ai Republicii Moldova trebuie să fie
suficient informaţi cu privire la avantajele concrete obţinute de ei de la fiecarea proiect de PPP.
3. La moment este necesară efectuarea unei analize ample comune a administraţiei
publice centrale, administraţiei publice locale în comun cu societatea civilă a domeniilor
primordiale, precum şi a modalităţilor de promovare a formelor de PPP prin prisma poteţialului
existent şi solicitărilor existente sub aspecte cantitative şi calitative.
4. Este necesară consolidarea cadrului instituțional, prin înființarea Consiliului Național
pentru Parteneriat Public Privat, transferarea direcției parteneriat public privat de la Agenția
Proprietății Publice la Ministerul Finanțelor și formarea rețelei de puncte focale la nivelul
instituțiilor centrale.
5. Pentru sporirea competiției și transparenței este necesară publicarea din timp a listei
proiectelor de parteneriat public privat, așa cum de altfel prevede și legea privind PPP.
6. Înainte de a trece la implementarea proiectelor regionale, instituția centrală
responsabilă de implementarea proiector de parteneriat public privat împreună cu instituțiile
specializate din domeniile în care se preconizează să fie proiectul, trebuie să elaboreze concepte
80
ale proiectelor, care vor fi consultate cu toate autoritățile pe teritoriul cărora se va implementa
proiectul. Principalul scop al acestui exercițiu este găsirea celei mai reușite forme instituționale
de implementare a proiectului.
7. Este necesară armonizarea politicii în domeniul PPP cu politicile economice şi fiscale
ale ţării pentru crearea condiţiilor confortabile pentru activitatea partenrilor privaţi. Un aspect
important îl constituie elaborarea unui mecanism flexibil de acordare a facilităţilor fiscale.
8. Din altă parte, este necesară ajustarea politicii bugetare la cele din domeniul ocrotirii
sănătăţii, învăţământului, asigurării condiţiilor decente de întreţinere a deţinuţilor în penitenciare
şi în alte domenii în scopul optimizării procesului de finanţare a instituţiilor bugetare.
9. De asemenea, este necesară finalizarea actelor normative privind PPP și elaborarea
documentelor metodologice pentru dezvoltarea proiectelor. O atenție sporită trebuie acordată
calității documentelor de fundamentare a proiectelor, identificării riscurilor ce ar putea pune în
pericol interesul public și monitorizării respectării procedurilor de selectare a partenerilor privați.
Se cere o intervenție cât mai urgentă pentru ca indiferent de ce forma de parteneriat public privat
se aplică, și care lege se invocă, stipulările legii privind parteneriatul public privat să fie
respectate. Totodată, este necesară elaborarea unei noi legi privind concesiunile.
81
BIBLIOGRAFIE
Acte legislative
1. Legea cu privire la parteneriatul public-privat Nr.179 din 10.07.2008 (Publicată
la 02.09.2008 în Monitorul Oficial Nr. 165-166)
2. Legea nr. 178/2010 a parteneriatului public-privat, Monitorul Oficial al Romaniei, partea
I, nr. 676 din data de 5 octombrie 2010
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 245 din 19.04.2012 cu privire la Consiliul
Naţional pentru parteneriatul public-privat (Publicată la 27.04.2012 în Monitorul Oficial
Nr. 82-84)
4. Hotărârea Guvernului nr.808 din 07.10.2014 „Cu privire la aprobarea Planului naţional de
acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea
Europeană în perioada 2014-2016” (Publicată 10.10.2014 în Monitorul Oficial Nr. 297-
309)
Manuale, monografii
5. Сазонов В.Е., Государственно-частное партнерство, ООО «Буки Веди», Москва,
2012
Ediții periodice
6. Creţu I., Implementarea parteneriatului public - privat în Republica Moldova, Meridian
Engineering, N. 2, 2010 p. 50-55
7. Potlog Ion, Parteneriatele publice-private în viziunea concepţiilor moderne, Materialele
Conferinţei Internaţionale „Performanţe într-o economie competitivă”, 25-26 aprilie
2013. Institutul Internaţional de Management. Chişinău. 2014. p. 225-230
8. Potlog Ion, Parteneriatele public-private în sfera inovațională. Revista „Intellectus” (B),
nr. 4/2014, p. 75-79
9. Potlog Ion, Les partenariats public-privé comme solution de developpement des
infrastructures, Conferinţa Internaţională „Internaționalizarea învățământului superior:
realizări și perspective”, 23-24 aprilie 2015, Institutul Internaţional de Management,
Chişinău, Impressum, Conferinţa Internaţională „Internaționalizarea învățământului
superior: realizări și perspective”, 23-24 aprilie 2015, Institutul Internaţional de
Management, Chişinău, Impressum, 186-194
82
Sursele din Internet
10. 2014 Preqin Global Infrastructure,
https://www.preqin.com/docs/samples/The_2014_Preqin_Global_Infrastructure_Re
port_Sample_Pages.pdf
11. Abordări moderne de gestiune a serviciilor publice, https://xa.yimg.com
12. A guidebook on public-private pertnership in infrastructure / Economic and social
Commission for Asia and Pacific, http://www.unescap.org/resources/guidebook-public-
private-partnership-infrastructure
13. A Guidebook on Public-Private Partnership in Infrastructure, UNESCAP, Bangkok, 2011,
14. Cabral Sandro, Saussier Stéphane, Organizing Prisons through Public-Private
Partnerships: a CrossCountry Investigation,
http://www.scielo.br/pdf/bar/2012nahead/aop1112.pdf
15. Constantinescu Dan, Rolul parteneriatul public-privat în creşterea calităţii serviciilor de
asigurare a sănătăţii, Economie teoretică şi aplicată, Volumul XIX (2012), No. 10(575),
http://store.ectap.ro
16. Etzkowitz H., Leydesdorff L., The dynamics of innovation: from National Systems and
‘‘Mode 2’’ to a Triple Helix of university–industry–government relations,
http://www.uni-klu.ac.at
17. Extracție de petrol ”ilegală”. Sudul țării a fost dat în concesiune și anterior,
http://www.bizlaw.md/2017/03/16/extractie-de-petrol-ilegala-sudul-tarii-a-fost-dat-
in-concesiune-si-anterior/
18. Guidebook on promoting good governance in public-private partnerships, United
Nations, New York and Geneva, 2008, p. 8,
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/ceci/publications/ppp.pdf
19. Infrastructure and PPP, http://www.dentons.com/en/find-your-dentons-team/industry-
sectors/infrastructure-and-ppp.aspx
20. IsmailK., TakimR., Nawawi A.H., Egbu C. Public Sector Comparator (PSC): A Value for
Money (VFM) Assessment Instrument for Public Private Partnеrship (PPP), Papers and
postgraduate papers from the special track held at the cib world building congress. TG72
public private partnership. May 2010. pp. 172-187,
21. Key performance indicators in Public-private partnership. U.S. Federal Highway
Administation. March 2011, http://international.fhwa.dot.gov/pubs/pl10029/pl10029.pdf
83
22. Levai Codrina Mihaela, Aspecte teoretico-practice privind parteneriatul public-privat în
Uniunea Europeană, http://www.ugb.ro/Juridica/Issue1RO/11_Parteneriatul_public-
privat_in_UEMihaela_LevaiRO.pdf
23. Luiza Manolea, Parteneriatul public privat: : posibila solutie de dezvoltare a serviciilor si
investitiilor publice, http://luiza.manolea.ro/blog/2011/03/01/ppp-descriere-si-exemple-
de-buna-practica-din-europa/
24. Marius Popa, Parteneriatul public privat, aspecte economice ale conceptului,
http://www.competition.ro
25. Market Update. Review of the European PPP Market in 2016,
26. McKee Martin, Edwards Nigel, Atunc Rifat Public–private partnerships for hospitals,
http://www.who.int/bulletin/volumes/84/11/06-030015.pdf
27. Merty F., Voisin A. şi Trosa S., Les parteneriats public-prive, Paris, Editions La
decouverte, 2006, https://www.oecd.org/mena/governance/41768196.pdf
28. Mold-Street: Cât de profitabil este Aeroportul Internaţional Chişinău după concesionare,
http://www.jurnal.md/ro/economic/2016/8/13/mold-street-cat-de-profitabil-este-
aeroportul-international-chisinau-dupa-concesionare/
29. National Audit Office. The PaddingtionHealth Campus scheme: report
bytheComptrollerand Auditor General, https://www.nao.org.uk
30. Nikolic I., Maikisch H. Public-private partnershipsandcollaboration in thehealth sector:
An overviewwith case studiesfrom recent european experience,
http://siteresources.worldbank.org/INTECAREGTOPHEANUT/Re-
31. Parliament of Australia Senate Community Affairs Committee, The interfacebetween
private and public hospitals, Healingourhospitals: a reporton public hospitalfunding,
Canberra, Commonwealth of Australia, 2000, http://www.scielosp.org/scielo.php?
pid=S0042-96862006001100014&script=sci_arttext
32. Partneriate public private, http://www.primariaonline.ro
33. Parteneriatul Public Privat, Institutul pentru Politicii Publice, Bucureşti, 2004,
http://www.egd.ase.md
34. Parteneriatul Public-Privat - instrument strategic de lucru pentru administratia locala,
http://www.fenechiu.ro
35. Parteneriatul public-privat, http://xa.yimg.com
84
36. Public-private partnerships for Research and Innovation: an Evaluation of the Dutch
Experience. Paris: OECD, 2004, http://www.oecd.org
37. Public-Private Partnerships Recommended for Desalination Financing,
https://wrrc.arizona.edu/awr/s11/financing
38. Raportul auditului de performanță privind sistemul parteneriatului public-privat,
http://www.ccrm.md/libview.php?l=ro&idc=2&id=5774&t=/Biroul-de-presa/Noutati-si-
comunicate/Auditul-de-performanta-privind-sistemul-parteneriatului-public-privat
39. Report to Congress on Public-Private Partnerships. US Department of Transportation.
2004, https://www.fhwa.dot.gov/reports/pppdec2004/#definitions
40. The Public-Private Partnership Infrastructure Opportunity,
http://www.scottmadden.com/?a=strm&aid=255
41. Turley Laura, Semple Abby. Financing Sustainable Public-Private Partnerships.
42. Standardization of PFI Contracts, Version 4, 2007, http://www. hm-treasury.gov. uk/d/
pfi_sopc4pu101_210307.pdf
43. Vinogradova Natalia, Analiza factorilor şi formelor de parteneriat public-privat în
Republica Moldova, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Analiza%20factorilor
%20si%20formelor%20de%20parteneriat%20public_privat%20in%20RM.pdf
44. What is a P3?, http://www.p3canada.ca
45. Амунц Д.М., Государственно-частное партнёрство. Концессионная модель
совместного участия государства и частного сектора в реализации финансовоёмких
проектов. Справочник руководителя учреждения культуры, 2005, №12, c. 16-24,
http://www.g-k-h.ru/directory/articles/159/5547/
46. Богачев Ю.С., Октябрьский А.М., Государственно-частное партнерство в
инновационных системах, http://www.vipstd.ru
47. Варнавский В., Государственно-частное партнерство: некоторые вопросы теории и
практики, Мировая экономика и международные отношения № 9 2011, c. 46-47,
http://ecsocman.hse.ru
48. Варнавский В.Г., Клименко А.В., Королев В.А., Государственно-частное
партнерство: теория и практика, http://coollib.net/b/216461/read
49. Варнавский В.Г., Государственно-частное партнерство в России: проблемы и
перспективы, http://magazines.russ.ru/oz/2004/6/2004_6_19.html
50. Вилисов М.В., Государственно-частное партнерство: политико-правовой аспект,
www.rusrand.ru/vlast/publikac/partn
85
51. Габдуллина Э.И., Оценка эффективности проектов гчп как механизма
взаимодействия власти и бизнеса в регионе, http://www.science-education.ru/102-
5928
52. Господдержка экспорта как форма государственно-частного, партнерства. Опыт
России и США, http://www.prime-tass.ru
53. Государственно-частное партнёрство в России, http://ru.wikipedia.org
54. Губанов И. А., Государственно-частное партнерство в реализации функций
российского государства: вопросы теории и практики,
http://law.edu.ru/book/book.asp?bookID=1425895
55. Дерябина М.А., Доклад на секционном ученом совете научного направления
«Теория экономики» «Теоретические и практические проблемы государственно-
частного партнерства». Сайт Института экономики РАН, c.19-20,
http://www.inecon.ru/ru/index.php?go=Content&id=29
56. Ефимова Л.И. Некоторые модели государственно-частных партнерств: тенденции и
зарубежный опыт. www.eatc.ru/rus/doc.id_71.book_1.php
57. Карпов С.А., Государственно-частное партнерство, Издательский дом
Государственного университета Высшей школы экономики, Москва, 2010,
https://www.hse.ru/data/2010/04/22/1216643253/978-5-7598-0707-0.pdf
58. Колесникова К.И., Частно-государственное партнерство: опыт зарубежных стран и
перспективы для России, http://vestnik.uapa.ru/ru-ru/issue/2008/03/16/
59. Корчагина А.С., Условия развития государственно-частного партнерства в России,
http://cyberleninka.ru/article/n/usloviya-razvitiya-gosudarstvenno-chastnogo-partnerstva-
v-rossii
60. Литвинова Н. С. Финансирование проектов государственно-частного партнерства:
посткризисная реальность и перспективы. Восточно-европейский журнал
передовых технологий, Выпуск № 2 / том 3 / 2013, http://www.irbis-nbuv.gov.ua
61. Лихачев В., Практический анализ современных механизмов ГЧП в зарубежных
странах, или как реализовать ГЧП в России,
http://www.apep.ru/ru/uploadfiles/PPP.pdf
62. Манько Н.Н., Концепция управления рисковыми составляющими государственно-
частного партнерства, «Инновации и инвестиции» №3, 2011,
http://www.rea.ru/ru/org/managements/izdcentr/PublishingImages/Pages/archivenauka/ж
урнал%202(6).pdf
63. Миндич Д., Тройная спираль по-шведски, http://expert.ru
86
64. Модели, принципы и механизмы реализации государственно-частного партнерства,
http://iam.duma.gov.ru/node/3/4669/16627
65. Нелюбова Н. Государственно-частное партнерство в реализации стратегии развития
региона // Региональная экономика: теория и практика. 2007. №11(50),
http://cyberleninka.ru/article/n/gosudarstvenno-chastnoe-partnerstvo-v-realizatsii-
strategii-razvitiya-regiona
66. Нижегородцева Р. М., Никитенко С. М., Гоосен Е. В., Государственно-частное
партнерство в инновационной сфере: мировой опыт и перспективы России,
http://www.mtas.ru/upload/library/PPPBOOK.pdf
67. Об опыте государственно-частного партнерства в США,
http://pppinrussia.ru/userfiles/upload/files/PPP%20in%20foring
%20country/PPP_USA.pdf
68. Прудский В.Г., Мерзлов И.Ю., Государственно-частное партнерство как важнейший
фактор инновационного развития экономики, http://ars-administrandi.com
69. Рекомендации по реализации проектов государственно-частного партнерства
в субъектах Российской Федерации, http://pppcenter.ru/docs/ppp.pdf
70. Сазонов В.Е., Государственно-частное партнерство,
http://www.pppi.ru/sites/default/files/library/b18.pdf
71. Соловьев Ю. В., Зарубежный опыт измерения и обеспечения эффективности в
сфере государственно-частного партнерства,
http://www.moluch.ru/conf/econ/archive/15/2135/
72. Соловьев М.М., Жалкубаева К.Г., Мониторинг и регулирование эффективности
проектов государственно-частного партнерства, www.hse.ru
73. Степанова Н.Г., Особенности развития партнерских отношений государства и
бизнеса, Экономический журнал, № 26 / 2012,
http://cyberleninka.ru/article/n/osobennosti-razvitiya-partnerskih-otnosheniy-
gosudarstva-i-biznesa
74. Татаркин А. И., Романова О. А., Лаврикова Ю. Г., Теоретические основы
государственно-частного партнерства, Бизнес, Mенеджмент и право, № 1, 2009, c.
19 – 24, http://bmpravo.ru/show_stat.php?stat=311
75. Федерация технологических центров Испании, http://www.fedit.com
76. Фирсова А.А. Механизмы инвестирования проектов государственно-частного
партнерства в инновационной сфере, http://innclub.info
87
77. Холодная Н.Д., Государственно-частное партнерство – новый тип отношений в
российской экономике, Вопросы государственного и муниципального управления.
2009. No 2, https://vgmu.hse.ru/data/2010/12/31/1208184321/Холодная%2042-56.pdf
78. Шевчук Е.В., Опыт функционирования форм государственно-частного партнерства
развитых стран в сфере научной и инновационной деятельности образовательных
учреждений, http://www.journal-nio.com
88
ANEXE
89
Anexa 1
Clasificarea condițiilor dezvoltării PPP

Criteriile Tipurile Condițiile de dezvoltare a PPP
Sursele acțiunii Obiective  Ciclitatea economiei;
 Procesele globalizării;
 Poziția economico-geografică;
 Disponibilitatea resurselor naturale.
Subiective  Profesionalismul, experiența, nivelul de studii și al
aptitudinilor profesionale ale participanților relațiilor de
parteneriat;
 Componența și strctura antreprenoriatului privat,
caracteristicile sectorului de stat.
Nivelul de Formale  Flexibilitatea, stabilitatea, nivelul de perfecționare a bazei
instituționalizare juridico-normative a PPP;
 Existența programelor și planurillor dezvoltării PPP;
 Existența aparatului administrativ, care asigură
interacțiunea cu businessul privat în cadrul PPP;
 Nivelul de dezvoltare a instituțiilor financiare specializate.
Neformale  Tradițiile și particularitățile naționale formate în cadrul
interacțiunii statului și businessului;
 Cultura de afaceri și de parteneriat;
 Aspectele specifice neformale ale interacțiunii statului și
businessul.
Nivelul de Generale  Eficiența reglementării relațiilor juridice și patrimoniale;
cuprindere  Existența structurilor organizaționale în sistemul organelor
puterii de stat;
 Nivelul protecției drepturilor de proprietate.
Specifice  Nivelul autogestiunii la nivel național, regional și local;
 Distribuirea teritorială a reserselor naturale;
 Aspectele specifice ale dezvoltării și funcționării ramurilor
economiei.
Clasificarea condițiilor dezvoltării PPP (continuare)

Criteriile Tipurile Condițiile de dezvoltare a PPP
90
Caracterul Pozitive  Potențialul științific, inovațional și de producție;
acțiunii  Nivelul de dezvoltare a concurenței;
 Existența conjuncturii stabile și predictibile a pieței;
 Existența rețelelor politice de interacțiune
Negative  Nivelul înalt alriscurilor politice și economice;
 Nivelul înalt al uzurii mijloacelor fixe;
 Limitele de infrastructură;
 Corupția.
Sfera de Economice  Calitatea infrastructurii;
activitate  Stabilitatea economiei;
 Nivelul studiilor și pregătirii profesionale a participanților
parteneriatului;
 Competitivitatea economiei;
 Activitatea investițională a businessului.
Politice  Eficiența procedurilor elaborării și examinării proiectelor
PPP;
 Activitatea societății civile;
 Nivelul riscurilor politice.
Sociale  Calitatea instituțiilor sociale (normelor morale, tradițiilor
culturale și istorice ș.a.);
 Caracterul mobilității sociale, motivării și intereselor;
 Nivelul de dezvoltare a capitalului uman.
Sursa: Корчагина А.С., Условия развития государственно-частного партнерства в России,
http://cyberleninka.ru/article/n/usloviya-razvitiya-gosudarstvenno-chastnogo-partnerstva-v-rossii
91
Anexa 2
Clasificarea modelelor PPP

Categoria Variantele Proprietatea Responsibili- Asumarea Duratac
generală principale activelor tatea pentru riscului contractului
capitale investiţie (ani)
Contractele Outsourcing Publică Publică Publică 1-3
de gestiune
Managementul Publică Publică/Privată Privată/Publică 3-5
menţinerii
Managementul Publică Publică Publică 3-5
operaţional
Construcţia Publică Publică Privată/Publică 1-3
nouă „la
cheie”
Contracte de Chiria Publică Publică Privată/Publică 5-20
arendă Arenda (BLT) Publică Publică Privată/Publică 5-20
Concesiune Franşiza Publică/Privată Privată/Publică Privată/Publică 3-10
BOT Publică/Publică Privată/Publică Privată/Publică 15-30
Privatizarea BOO/DBFO Privată Privată Privată Nedefinită
activelor şi IFP Privată/Publică Privată Privată/Publică 10-20
IFP Divestiture Privată Privată Privată Nedefinită
Sursa: A Guidebook on Public-Private Partnership in Infrastructure, UNESCAP, Bangkok, 2011, p. 5,
92
Anexa 3
Nivelele dezvoltării PPP

Nivelul I Nivelul II Nivelul III
• Formularea bazelor • Formarea bazei • Este format un sistem eficient la PPP;
politicii PPP; normativ-juridice; • Sunt lichidate barierele legale în calea
• Elaborarea noţiunilor • Pregătirea şi dezvoltării PPP;
de bază; publicarea ghidurilor • Modelele PPP sunt perfecţionate şi
• Verificarea viabilităţii practice; multiplicate;
juridice; • Crearea structurilor • Se observă un flux de contracte încheiate
• Determinarea PPP; privind PPP;
proiectelor • Continuarea • Este obţinut un consens politic pe termen
primordiale; dezvoltării pieţei lung;
• Aplicarea experienţei serviciilor PPP; • Este folosit un spectru larg al surselor de
interacţiunii statului • Lărgirea unui şir de finanţare;
cu alte sectoare ale proiecte cu includerea • Este lărgit cercul investitorilor în
economiei; noilor sectoare ale infrastructură;
• Începutul constituirii economiei; • Este obţinut un nivel înalt al cunoştinţelor
pieţei PPP. Atragerea surselor noi şi aptitudinilor funcţionarilor publici
de mijloace financiare. capabili să aplice experienţa PPP.
Sursa: Варнавский В.Г., Клименко А.В., Королев В.А., Государственно-частное партнерство: теория и
практика, http://coollib.net/b/216461/read
93
Anexa 4
Curba maturităţii pieţei PPP
Sursa: Guidebook on promoting good governance in public-private partnerships, United Nations, New York and
Geneva, 2008, p. 8, http://www.unece.org/fileadmin/DAM/ceci/publications/ppp.pdf
94
Anexa 5
Particularităţile de ţară a modelelor PPP

Ţara Scopul creării şi funcţionării Oformarea juridică a PPP Particularităţile PPPîn
PPP cadrul modelului
economiei
Marea Privatizarea, atragerea investi- Legislaţia specială lipseş-te. Gradul înalt al libertăţii şi
Britanie ţiilor private în asigurarea Baza relaţiilor – directivele ogligaţia investiţională a
dezvoltării infrastructurii şi interne ale Guvernului şi business-ului
prestarea serviciilor, reducerea procedurile contractuale
presiunii asupra bugetului
SUA Atragrea investiţiilor private şi Lipseşte legislaţia unică. Participarea business-ului
a inovaţiilor în asigurarea dez- Reglementarea normativă şi în gestiu-nea programelor
voltării sferei sociale, reducerea gestiunea se efectuează prin de stat, răspunderea
cheltuielilor federale, legislaţia şi organele puterii socială şi angaja-mentele
privitizare statelor. investiţio-nale ale
business-ului
Germania Deficitul bugetului de stat, Realizarea proiectelor PPP La realizarea proiectelor
uzura infrastructurii este desfăşurată în baza obiectul rămâne în
acordurilor proprietatea statului
Franţa Satisfacerea necesităţilor Lege generală dedicată Sectorul de stat şi
Guvernului şi ale primăriilor „acordurilor cu privire la autorităţile locale au cote
(¾ din proiecte), promovarea parteneriat» (a. 2004). înalte în componenţa
inovaţiilor în infrastructură Reglemetnarea PPP este activelor şi astfel au un rol
efectuată pe ramuri (justi- dominant în gestiune alor
ţie, medicină, apărare)
Sursa: Нижегородцева Р. М., Никитенко С. М., Гоосен Е. В., Государственно-частное партнерство в
инновационной сфере: мировой опыт и перспективы России, http://www.mtas.ru/upload/library/PPPBOOK.pdf
95

TM PPP1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TM PPP1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL INTERNAŢIONAL DE MANAGEMENT “IMI-NOVA”

CATEDRA BUSINESS ȘI ADMINISTRARE

Admis spre susținere

PARTENERIATELE PUBLIC-PRIVATE CA INSTRUMENTE

AKA - Alföld Koncessziós Autópálya Rt.

Parteneriatele Publice-Private (PPP) sunt forme de cooperare pe termen mediu şi lung

1.1. Privire generală asupra parteneriatelor publice-private

1.2. Caracteristicile de bază ale Parteneriatelor Public-Private

PPP se evidenţiază în mediul social, politic şi de afaceri prin următoarele trăsături

1.3. Tipurile de bază și modelele de finanţare a parteneriatelor public-private

Sursa: Models Of Public-Private Partnerships, http://www.pppcouncil.ca/resources/about-ppp/models.html

 Contractul de Operare-Menţinere: un operator privat, în baza contractului, asigură

Sursa: Литвинова Н. С., Финансирование проектов государственно-частного партнерства: посткризисная

Sursa: Литвинова Н. С., Финансирование проектов государственно-частного партнерства: посткризисная

Cele expuse în Capitolul I permit de a face aumite concluzii:

5. Există o varietate largă a modelelor parteneriatelor public-private, care atribuie

2.1. Tendinţele internaţionale ale dezvoltării parteneriatelor public-private

Sursa: Private Participation in Infrastructure Database, World Bank Group,

Ponderea principală (65,3%) au deţinut-o proiectele Greenfield, care, de obicei, se

Sursa: Private Participation in Infrastructure Database, World Bank Group,

2.3. Parteneriatele public-private ca soluţie de dezvoltare a infrastructurii

Practica internaţională de acum a format o anumită structură a obiectivelor de

2.4. Parteneriatele public-private în sfera inovaţională

În sfera inovaţională PPP poate constitui o alianţă instituţională şi organizaţională de

Dinamica mondială a proiectelelor PPP este instabilă, înregistrând oscilaţii importante,

3.1. Experienţa internaţională privind abordările eficienţei parteneriatelor publice-private

3.2. Particularităţile parteneriatului public-privat în Republica Moldova

În Republica Moldova parteneriatul public-privat se află la etapa de instituire, deşi bazele

1) definirea priorităţilor şi strategiilor de implementare a parteneriatului public-privat şi

Sursa: Raportul auditului de performanță privind sistemul parteneriatului public-privat,

Sursa: Raportul auditului de performanță privind sistemul parteneriatului public-privat,

3.3. Concluzii la Capitolul III

Practica internaţională demonstrează, că proiectele PPP au anumite caracteristici

Studiile efectuate în domeniul PPP prin prisma experienţei internaţionale şi procesului de

Clasificarea condițiilor dezvoltării PPP

Clasificarea condițiilor dezvoltării PPP (continuare)

Clasificarea modelelor PPP

Nivelele dezvoltării PPP

Curba maturităţii pieţei PPP

Particularităţile de ţară a modelelor PPP

S-ar putea să vă placă și