STUDIU DE CAZ

STRUCTURĂ:

I. Parte teoretică:

a) Definirea noțiunilor

b) Motivarea alegerii temei

c) Debutul crizei educaționale

II. Parte aplicativă:

a) Program de intervenție personalizat

b) Participanți implicați

c) Măsuri educaționale

d) Repere în dezvoltare

e) Obiective pe termen scurt și lung

f) Metode și tehnici de culegere a datelor

g) Pașii programului de intervenție

h) Stabilirea strategiilor viitoare

III. Concluzii

IV. Bibliografie
I. Parte teoretică

a) Definirea noțiunilor

Întârzierea mintală este un termen utilizat în țara noastră de Mariana Roșca, în

tendința de a înlocui noțiunile traumatizante pentru părinți și copii și pentru a cuprinde și
cazurile ușoare ale căror nivel înlesnește obținerea la limita normalității. În accepția sa
generală, ea cuprinde categoria copiilor care manifestă o întârziere mai mult sau mai puțin
importantă în dezvoltarea funcțiilor intelectuale, senzoriale și motrice. În accepția sa
restrânsă, subiecții prezintă un decalaj în pregătirea școlară în raport cu cei de aceeași vârstă.
Întârziatul are o insuficiență legată de dezvoltare, dar structura sa mentală este normală. După
Maria Săndulescu elementele definitorii sunt:

 Dezvoltarea psihică deficitară, având cauzele și manifestările în factorii care intervin

până la vârsta de 3 ani
 Deficiență dominantă cognitiv-operațională, asociată frecvent cu tulburări afective,
volitive, comportamentale, cu repercursiuni asupra întregii personalități
 Simptomatologie organică, cu specificitate relativă

În principiu, starea de întârziere esre reversibilă, dar poate deveni ireversibilă dacă nu este
supusă unui tratament terapeutic educașional adecvat.

Autismul se referă la dereglări secundare de natură psihogenetică pe care le raporta la

o categorie definitorie de tulburări primare. Acestea din urmă se regăsesc și în autism, și
constau în dereglări ale asociațiilor de idei, întreruperea fluxului ideativ, dereglări de limbaj și
stereotipii, stări de excitație puternică, ce alterează cu stări depresive, dereglări neuro-
vegetative, scondate cu halucinații în plan psihic.

Etimologic, termenul de autism provine de la cuvântul „autos”, ce înseamnă „însuși” sau ”eul
propriu” și de la accepțiunea dată autismului de I. Kanner, ca fiind retras și mulțumit de sine
însuși.

Terapia ABA

În limba engleză prescurtarea vine de la „Applied Behaviour Analysis”, adică Analiză

Comportamentală Aplicată. Terapia ABA este o abordare științifică a înțelegerii
comportamentului și a modului în care poate fi afectat de către mediul înconjurător.
b) Motivarea alegerii temei

Am profitat de acestă ocazie și am realizat acestu studiu de caz pe un copil de care am

rămas impresionată. Povestea acestei fetițe nu este tocmai fericită, fiind abandonată la naștere,
provenind dintr-un mediu de sub cultură. Ea momentan se află în centrul de plasament Sfântul
Ștefan din comuna Perișoru, județul Călărași. Ea a fost dusă acolo de asistentul maternal ce a
îngrijiit-o până în momentul în care a ajuns în centru.

Am cunosut-o acum câțiva ani prin intermediul mătușii mele care este una din
educatoarele ei și față de care fetița s-a simțit foarte apropiată. Cu această ocazie mi-a fost și
mie mai ușor să intru în contact cu ea, fără să mă respingă.

Pe lângă faptul că o cunosc pe micuță și că merg cu mare drag la centru ori de câte ori
am ocazia, un alt motiv pentru care am ales să fac acest studiu de caz este acela că îmi doresc
să dobândesc mai multe cunoștințe despre ceea ce înseamnă un copil cu CES și să cunosc
modalitățile prin care se lucrează cu acești copii.

c) Debutul crizei educaționale

Copilul dezvoltat normal până la vârsta de 2 ani când a început să apară primele semne
că ceva este în neregulă: agitație, nesomn, plâns continuu, lipsa limbajului.

Datorită stării continue de agitație a copilului, a tulurărilor de somn și a lipsei

achizițiilor de limbaj, copilul este programat la un consult de specialitate, secția
neuropsihiatrie, unde este diagnosticat cu autism atipic și întârziere mintală severă, cu un IQ =
34 la vârsta de 2 ani și 6 luni.

Alte elemente îngrijorătoare:

 Agitație psihomotorie
 Tendință către îngrășare
 Lipsa limbajului ( rostirea cuvintelor fără sens)
 Nu există afecțiuni conexe.
 Medicație: Rispolept, Romparkin
 Diagnosticul a fost dat la Spitalul Clinic de Psihiatrie din București.
II. Parte aplicativă

a) Program de intervenție personalizat

Evaluarea inițială relevă următoarele aspecte:

 Echilibru static și dinamic bun

 Arată la cerere părțile corpului
 Lateralitatea stângă
 Nu stabilețte contact vizual
 Nu are însușită schema perceptiv-morică de formă, mărime, culoare
 Prezintă disfuncționalități ale proceselor însușirilor și funcțiilor psihice
 Înțelege comenzile simple, nu respectă regula și nici interdicția
 Interes scăzut față de mediu, greu de atras într-o activitate și în general nu răspunde la
comenzile verbale
 Fixații pe anuime jucării
 Prezintă întârziere severă în activitate și dezvoltarea limbajului
 Nu rostește nici un cuvânt cu sens
 Agitație psiho-motorie la frustrare
 Se adaptează greu cerințelor educaționale, are probleme disciplinare și este dificil de
implicat într-o sarcină impusă

b) Participanți implicați:

 Psiholog
 Asistent social
 Educator

c) Măsuri educaționale înainte de program:

 A beneficiat de terapie ABA 2 luni în particular.

d) Repere în dezvoltare:
  Dezvoltarea motrică ( mersul de-a bușilea, la ce vârstă a achiziționat mersul în
picioare, existența mersului pe vârfuri )
- mers în picioare (sprijinit) la 8 luni
- mers independent la 11 luni
- nu realizează mersul pe vârfuri
- motricitate generală și fină sub nivelul vârstei cronologice
 Autoservire ( mersul la toaletă, abilitatea de a se îmbrăca, de a mânca )
- mânca singură alimente solide de la 3 ani
- merge la toaletă de la 4 ani
- se dezbracă singură
 Abilități lingvistice și utilizarea limbajului sau a comunicării
- repetă după adult unele cuvinte simple
- rostește cuvinte fără sens
 Interacțiuni sociale ( contact vizual, utilizarea gesturilor, poziția corporală)
- nu cooperează la activitățile de grup, are rar contact vizual, uneori îi lovește pe copii
și le ia jucăriile, apoi fuge, îi face plăcere să dea mâna cu persoane necunoscute
 Jocul ( reprezentare, imaginație, abilitatea de a mânca, joc independent, colaborare)
- nu inițiează jocuri
- rezolvă sarcinile jocurilor didactice simple
- colaborează doar cu adultul care îi propune jocuri simple.
 Preocupările și interesele copilului:
- arată imagini cu animale la cerere
- prezintă un comportament stereotip
- își flutură mâinile atunci când se bucură
- schimbările de mediu sunt acceptate doar dacă este însoțită de o persoană de care
este foarte atașată

e) Obiective pe termen scurt:

- să identifice și să denumească culorile de bază
- să grupeze obiecte de aceeași culoare
- exerciții pentru motricitatea bucală, labială, linguală
- să imite un model oferit de specialist
- să reproducă onomatopee
 - să stea pe scăunel cel puțin 5 minute
- să salute la venire și la plecare
Obiective pe termen lung:
- dezvoltarea socializării
- dezvoltarea atenției perceptive
- dezvoltarea auzului fonematic ( distingerea sunetelor asemănătoare ca pronunție s-p )
- gimnastica aparatului fonoarticulator
- stimularea inițiativei pebtru comunicarea gestuală și verbală

f) Metode și tehnici de culegere a datelor

Activitățile se vor desfășura pe parcursul a 6 luni, timp în care se vor urmări realizarea
lor prin următoarele tehnici:
- observarea directă, sistematică
- demonstrația
- explicația
- jocul
- exercițiul
- imitația
- recompensa
- folosirea încercării discrete

h) Stabilirea strategiilor viitoare:

Evaluarea are ca scop măsurarea modului de îndeplinire a obiectivului propus pentru
fiecare modul.
1. educație – urmărește activitățile prin care copilul este ajutat să-și însușească conținutul
învățării
2. viața independentă – urmărește activitățile care pregătesc copilul pentru a ase descurca în
viață după părăsirea centrului ( planificarea banilor, pregătirea mesei, efectuarea curățeniei )
3. recreere, socializare – planifică activitățile prin care copilul învață să utilizeze serviciile
oferite de societate ( poștă, bancă ) și activitățile de planificare a timpului ( bibliotecă etc.
4. sănătate – planifică activitățile prin care copilul învață să-și păstreze sănătatea ( igienă )
III. CONCLUZII

Așa cum am specificat și la motivarea alegerii temei, această experiență a fost una de
bun augur pentru mine. Am avut ocazia să învăț cum se realizează un program de recuperare
pentru un copil cu CES de la un profesionist, iar un lucru foarte important este conștientizarea
efectelor pozitive ale lucrului în echipă, care în aceste situații este prioritar.
De asemenea a reprezentat un foarte bun moment pentru mine de a realiza dacă pot și
fac față într-un mediu în care aș lucra cu o categorie de copii cu cerințe educative speciale.
Încărcătura emoțională este una considerabilă, cel puțin în ceea ce mă privește, însă este
minunat cum un grup de oameni muncesc, ajungând la un plan de intervenție specializat și
individualizat copilului în cauza.

IV. BIBLIOGRAFIE
 A., Taflam., I., Mușu., Terapie educațională integrată, ed. Pro HUMANITATE, 1997
 C., Păunescu., I., Mușu., Psihoterapie specială integrată, ed. Pro HUMANITATE,
1997
 F., E., Verza., Introducere în psihopedagogia specială și în asistență socială, ed.
Fundației HUMANITAS, 2002