Sunteți pe pagina 1din 4

ALBERT BANDURA

TEORIA SOCIAL-COGNITIVĂ

Teoria sa social cognitivă, numită şi teoria învăţării sociale, reliefează relaţiile reciproce
între comportament, cauze interne şi factori de mediu.
Obiective
 Să compenseze abordarea limitată a psihologiei de tip comportamentalist, reliefând
importanţa cauzelor interne ale comportamentului, printre care gânduri, expectaţii,
percepţii de sine şi credinţe.
 Să compenseze accentul exagerat pus de Skinner asupra influenţelor exterioare, arătând că
între noi şi mediu există relaţii reciproce de influenţă.
 Să compenseze accentul exagerat pus de Skinner asupra influenţelor exterioare, arătând că
noi ne stabilim propriile noastre norme şi ne acordăm întăriri atunci când le respectăm, iar
acest comportament autoîntărit tinde să fie menţinut mai eficient decât comportamentul
care a fost întărit din exterior.
 Să compenseze accentul exagerat pus de Skinner asupra condiţionării operante (şi a
învăţării prin încercare şi eroare), arătând că, în marea sa majoritate, învăţarea umană are
loc prin observare şi nu implică în mod necesar întărirea.
 Să demonstreze că agresivitatea şi distructivitatea se datorează în principal învăţării prin
observare (învăţarea socială, modelare), cu accent asupra violenţei din mass-media.
 Să demonstreze că măsura în care considerăm că putem realiza comportamentele cerute
de o anumită situaţie (autoeficacitate percepută) are un efect semnificativ asupra
comportamentului nostru.
 Să arate că psihopatologia poate fi provocată deopotrivă de gânduri disfuncţionale şi de o
învăţare defectuoasă.
 Să susţină metode de psihoterapie care să ajute pacienţii să-şi sporească autoeficacitatea
percepută şi să creadă că-şi pot atinge obiectivele prin propriile lor eforturi.
Scurtă biografie
Albert Bandura s-a născut la 4 decembrie 1925 în Mundare, din provincia Alberta de
Nord, Canada, un orăşel cu aproximativ 400 de locuitori, în mare parte provenind din imigranţi
din Polonia şi Ucraina. El a fost cel mai mic copil şi singurul băiat dintre cei şase copii ai unei
1
familii de origine est-europeană. Părinţii săi au emigrat în Canada când erau adolescenţi, tatăl de
la Cracovia, Polonia, iar mama din Ucraina.
A urmat şcoala elementară şi liceul în oraşul natal.
Alegerea unei cariere în psihologie s-a datorat parţial întâmplării. Într-o dimineaţă
Bandura a ajuns mai devreme la şcoală şi pentru a-şi umple timpul a fost nevoit să participle la un
curs. Singurul curs disponibil a fost cel de psihologie. I-a plăcut atât de mult, încât şi-a dedicat
viaţa sa profesională psihologiei. În anul 1949 a obţinut licenţa la Universitatea British Columbia,
iar în 1952 doctoratul în psihologie la Universitatea Iowa unde a studiat cu pasiune principalele
probleme teoretice. În cadrul Universităţii Stanford a început cercetările în teoria învăţării
sociale, care l-a preocupat pentru următorii 50 de ani.
În experimentul cu păpuşa Bobo, Bandura a prezentat copiilor materiale video cu diferite
modele sociale care manifestau un comportament violent sau nonviolent faţă de o papuşă
gonflabilă numită Bobo. Copiii care au vizionat un comportament violent au fost la rândul lor
violenţi faţă de păpuşă; în timp ce grupul de control a fost foarte puţin violent faţă de păpuşă.
Bandura şi colegii săi Dorrie şi Sheila Ross au demonstrat că modelarea socială este un mod
foarte eficient de învăţare. Bandura a continuat să includă modelarea socială în viziunea sa asupra
teoriei sociale a învăţării care a avut un impact enorm asupra psihologiei în anii 1980. Teoria
socială a învăţării se axează pe ceea ce oamenii învaţă din observarea directă şi din interacţiunea
cu alte persoane.
Albert Bandura este Profesor emerit în psihologie la Universitatea Stanford. Cu o carieră
care se întinde pe aproape şase decenii, Bandura este responsabil de contribuţii revoluţionare în
mai multe domenii ale psihologiei, inclusiv teoria cognitivă socială, terapia şi psihologia
personalităţii. El, de asemenea, a influenţat tranziţia între behaviorism şi psihologia cognitivă.
Este cunoscut ca iniţiator al teoriei învăţării sociale şi al teoriei autoeficacităţii, precum şi al
cunoscutului experiment cu păpuşa Bobo din 1951. Un sondaj din 2002 l-a clasat pe Bandura pe
locul al patrulea ca cel mai frecvent citat psiholog din toate timpurile, după B.F Skinner,
Sigmund Freud şi Jean Piaget. Bandura este considerat unul dintre cei mai mari psihologi în viaţă
şi unul dintre cei mai influenţi psihologi din toate timpurile.
Natura fundamentală a fiinţelor umane
Determinismul reciproc

2
Pentru Bandura, comportamentul, influenţele mediului şi factorii personali interni
(cuprinzând credinţele, gandurile, preferinţele, expectaţiile şi percepţiile de sine) sunt atât cauze,
cât şi efecte unele pentru altele – determinism reciproc. De exemplu, comportamentul de a urmări
o anumită emisiune TV este dictat de preferinţele personale. Amândoi aceşti factori exercită o
influenţă asupra mediului, întrucât producătorii anulează emisiuni care nu atrag suficienţi
telespectatori.
Teoria social-cognitivă a lui Bandura reliefează relaţiile reciproce astfel:
 Mediul înconjurător influenţează comportamentul
 Comportamentul influenţează mediul înconjurător
 Factorii personali influenţează comportamentul
 Comportamentul influenţează factorii personali
 Factorii personali influenţează mediul înconjurător
 Mediul înconjurător influenţează factorii personali
Cauzele cognitive
Bandura este de accord cu Skinner că unele aşa-zise cause interne ale comportamentului
reprezintă doar descrieri reduntante. Dar, spre deosebire de Skinner, Bandura accept cu uşurinţă
existenţa cogniţiilor cauzale.
De exemplu, în plimbarea de seară, pe o stradă pustie a unui oraş cu o rată ridicată de
infracţionalitate, gândul de a întâlni un tâlhar, ar putea provoca o angoasă puternică.
Întărirea
Pavlov şi Skinner ajung la concluzia potrivit căreia întărirea acţionează fără ştiinţa
noastră. Bandura nu este de accord şi susţine că trebuie să fim conştienţi de procesul de întărire
pentru ca el să fie eficient. În mod special, întărirea implică o modificare a anticipărilor noastre
conştiente: suntem mai înclinaţi să avem anumite comportamente de la care ne sşteptăm să aducă
recompense sau să evite o pedeapsă.
Structura personalităţii
Pentru Bandura, constructele structural abstracte au o valoare redusă. Însă el acordă o atenţie
deosebită căilor prin care ne reglăm şi ne întărim comportamentul şi efectelor autoeficacităţii
percepute a individului.
Comportamentul autoîntărit

3
Potrivit lui Bandura, comportamentul nostru este influenţat şi de criterii de învăţare pe
care le stabilim pentru noi înşine (autoîntărire). Normele proprii şi autoîntărirea joacă un rol
important în determinarea comportamentului uman.
Autoeficacitatea percepută
Autoeficacitatea percepută este strâns legată de stima de sine. Tindem să ne asumăm
sarcini pe care ne considerăm capabili să le realizăm, dar evităm activităţile pe care le considerăm
în afara capacităţilor noastre. Cu alte cuvinte, comportamentul nostrum este influenţat de măsura
în care credem că putem întreprinde acţiunile cerute de o anumită situaţie – autoeficacitatea
noastră percepută.
După cum ar fi de aşteptat în lumina principiului determinismului reciproc, influenţa exercitată
de factorii personali, precum autoeficacitatea percepută, asupra comportamentului poate fi
modificată de mediul înconjurător. Un conducător opresiv şi autoritar poate descuraja chiar şi
eforturile acelora cu o autoeficacitate percepută ridicată., aşa cum, de exemplu, un professor
dictatorial inhibă studenţi capabili impunându-le multe cerinţe neînsemnate şi iritante, cu valoare
educaţională redusă.
Câţiva termeni importanţi ai teoriei lui Bandura: autoeficacitate percepută, autoîntărire,
determinism reciproc, întărire, întărire directă, învăţare observaţională (modelare, învăţare
socială), modelare, pedeapsă indirect, teoria social-cognitivă sau teoria învăţării sociale.