Constructia subiectului intr-un basm cult studiat

Introducere „Danila Prepeleac” de Ion Creanga isi dezvaluie caracterul de basm cult nu doar la nivelul artei narative
(datorita careia George Calinescu il numea pe Ion Creanga „un Homer al romanilor”), ci si la nivelul actiunii, al
conflictelor si al cronotopurilor, pentru ca preiau si elemente din schema basmului popular, dar se si adauga elemente
originale.
1. ACTIUNEA este lineara, cronologica, singurul plan narativ surprinzand intamplarile lui Danila Prepeleac, in
urma carora ajunge bogat si respectat. Se observa elementul modern, deoarece drumul eroului se constituie din
doua etape:
a) Etapa realista il plaseaza pe Danila pe planul terestru, definindu-l drept un om obisnuit, sarac, lenes, comod si
chiar prost (merge la targ sa vanda boii si revine doar cu o punga, nedumerit, spunandu-si ca „parca mi-a luat
dracul mintile!”).
b) Etapa fabuloasa aduce in prim-plan probele dintre protagonist si draci: proba fortei (iapa), a alergarii
(iepurele), a luptei (ursul), a chiuitului, a aruncarii buzduganului (fratele din Luna), a blestemelor (ajutorul dat
de copii). Se poate remarca faptul ca probele nu mai sunt trecute ca in basmul traditional, ci cu ajutorul
vicleniei, Danila luandu-si ca adjuvanti iepurele, ursul si copiii, fara ca acestia sa isi fi oferit sprijinul, conform
principiului traditional „dupa fapta si rasplata”. Totodata, probele se aseamana mai degraba cu o competitie si
aduc in discutie motivul literar al „pacalitorului pacalit”: diavolul este considerat in folclor cel care insala
oamenii; Danila insusi afirma ca drumul la targ parca a fost o posibila farsa diavoleasca, astfel incat probele in
care invinge eroul sunt ca o revansa. In acelasi timp, unele probe sunt originale, neobisnuite, precum cea cu
iapa, cu chiuitul si cu blestemele.
Se pastreaza, totusi, momentele subiectului. Expozitiunea este mai ampla datorita portretului celor 2 frati
prezentati in antiteza. Intriga este declansata de sfatul dat lui Danila de fratele mai mare (la indemnul sotiei zgarcite):
sa isi vanda boii si sa isi ia altii mai mici si un car. Desfasurarea actiunii cuprinde atat drumul la targ, cat si intrecerea
cu dracii, adevarata maturizare/initiere a eroului („desteptaciunea”) realizandu-se datorita dorintei de a pastra banii
oferiti de draci. Punctul culminant poate fi considerat intrecerea in blesteme, mai ales ca lui Danila „ii plesneste un
ochi in cap” (ca o pedeapsa pentru prostia si lenevia lui, sau poate pentru dezechilibrele pe care le-a creat, sau poate
pentru ca si-a ales adjuvantii fara sa resprecte legea cauzalitatii). Deznodamantul prezinta integrarea protagonistului in
randul lumii, scapand de saracie si vazandu-si „fiii fiilor” la masa.
2. CONFLICTELE se asociaza cu tematica basmului: e vorba despre permanenta lupta dintre Bine si Rau.
Elementul cult este dat de faptul ca, in prima parte, Danila joaca rolul personajului negativ (sarac, prost, lenes,
ghinionist, lipsit de spirit practic, cu o multime de copii) in raport cu fratele mai mare (bogat, harnic,
gospodar, chibzuit). In a doua parte, eroul isi aroga singur statutul de „regenerator mundi” (salvator al lumii)
fata de draci: „v-oi invata eu pe voi sa mai puneti stapanire pe lucrurile din lume”. Totusi, Raul nu este distrus
ca in basmul traditional, ci doar pacalit, stapanit, dominat de om. In plus, Danila insusi este cel care starneste
dezechilibrul universal (tot in conformitate cu tipologia lui de „incurca-lume”), deoarece vrea sa construiasca
o manastire exact langa iazul care reprezinta granita dintre cele doua taramuri, cel uman si cel fabulos.
3. RELATIILE SPATIALE SI TEMPORALE
a) Se poate vorbi despre un cronotop realist, marcat de formula initiala „erau odata intr-un sat doi frati”. Se
pastreaza, prin urmare, determinarea vaga, din punct de vedere spatio-temporal, dar si apropierea de
realitate, mai ales ca se foloseste imperfectul („erau”), actiunea trecuta, certa, dar nefinalizata, eternizata,
evocativa sustinand umanizarea fabulosului.
b) Se fac trimiteri atat inspre spatii realiste (satul, targul, dealul, padurea, helesteul, pajistea, barlogul
ursului), cat si spre toposuri fabuloase (iazul = spatiu de trecere intre cele doua lumi, cea a oamenilor si
cea a dracilor; bolta si „tortile” cerului de care se agata dracul cand chiuie; Luna definita de Danila drept
locul unde locuieste un ipotetic frate de-ai sai). Astfel, cand dracul chiuie, intregul univers se
dezechilibreaza: „se cutremura pamantul”, „vaile rasuna”, „marile clocotesc”, tiparul devenind
apocaliptic.
c) Si indicatiile temporale sunt vagi: „tot la 2-3 zile Danila venea sa imprumute carul de la fratele sau”;
„tocmai pe cand suia un deal, se cam tot duce”; „de la o vreme”; „mergand el mai departe, mai sede el cat
sede”. In concluzie, nu se pune accent pe determinarea spatio-temporala, ci doar pe actiunile personajului,
ca in orice basm traditional. De exemplu, concluzia lui Danila la patania de pe drum si cea din padure
(copacul taiat cade peste car si peste boi; toporul si-l pierde, fiindca il arunca dupa niste lisite pentru a
omori cateva si a le duce fratelui mai mare) este „ce zi proasta!”.
d) Cronotopul final este partial specific basmului traditional (daca se exclude faptul ca nu apare motivul
nuntii): „s-a desfatat pana la adanci batraneti, vazandu-i pe fiii fiilor sai imprejurul mesei sale”. Astfel, se
sugereaza atmosfera fericita, fara griji, dar nu plasata in atemporal, ci luandu-si ca reper temporal
batranetea (element realist, accentuand UMANIZAREA FABULOSULUI, element specific viziunii lui
Ion Creanga).
Incheiere In concluzie, textul lui Ion Creanga se particularizeaza la nivelul constructiei subiectului, impletind
elemente traditionale si culte, fabuloase si reale.