Universitatea Dunărea de Jos

Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor

Specializarea: Piscicultură și Acvacultură
PA, AN II Trandafir Mihai Cornel

REPRODUCEREA ANIMALELOR
ACVATICE
Hipophthalmychthys molitrix

Săngerul

Student: Trandafir Mihai Cornel

Disciplina: Reproducerea animalelor acvatice
Profesor: Iulia GRECU
Universitatea Dunărea de Jos
Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor
Specializarea: Piscicultură și Acvacultură
PA, AN II Trandafir Mihai Cornel

Reproducerea la
Hipophthalmychthys molitrix
Săngerul

TAXONOMIE:

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Infraîncrengătură: Gnathostomata

Supraclasă: Osteichthyes

(neclasificat): Pisces

Clasă: Actinopterygii

Subclasă: Neopterygii

Infraclasă: Teleostei

Supraordin: Ostariophysi

Ordin: Cypriniformes

Suprafamilie: Cyprinoidea

Familie: Cyprinidae

Subfamilie: Xenocyprinae

Gen: Hypophthalmichthys

Specie: H. molitrix
Universitatea Dunărea de Jos
Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor
Specializarea: Piscicultură și Acvacultură
PA, AN II Trandafir Mihai Cornel
Este un pește originar
din China și Siberia de
Est de la Amur până
la Xijiang (China). A
fost introdus în întreaga
lume (inclusiv în
România și Republica
Moldova) pentru
acvacultură și controlul
proliferării algelor. Se
crește în heleșteie și
iazuri. În Europa a fost introdus pe scară largă, mai ales în Europa de Est. În România a fost adus în anul
1960, în stadiul de pui, fiind aclimatizat în apele naturale și, în special, în iazuri și heleșteie.

Are o lungime obișnuită de 35–45 cm, maximală 110 cm; greutatea maximală 50 kg. Poate trăi 20 ani.
Corpul este moderat alungit, înalt, ușor comprimat lateral. Spatele ușor bombat. Partea abdominală este
rotunjită. Capul este mare (mai mic decât la novac), lat, ascuțit, neacoperit de solzi, și botul rotunjit. Gura
mare, orientată ușor în sus, oblică, cu buze subțiri și fără dinți. Are dinți faringieni mari, lățiți, situați într-
un singur rând, câte 4 de fiecare parte; ei servesc la sfărâmarea, dar mai ales la măcinarea hranei, formată
din plancton. Ochii sunt mici, distanțați și deplasați în jos, cu marginea inferioară a orbitei aflată la colțul
din spate a gurii (mai sus și mai aproape decât la novac). O creastă (carenă) ascuțită se întinde pe partea
ventrală, de sub opercul până la înotătoarea anală.
Înotătoarea dorsală cu baza scurtă este situata în urma înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea anală în urma
înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală este puternic scobită, lobii având extremitățile ascuțite.
Înotătoarele pectorale, ventrale și pedunculul caudal sunt mai scurte decât la novac.
Corpul este acoperit cu solzi mici și caduci. Linia laterală este curbată în jos în partea anterioară și
rectilinie în partea posterioară.
Membranele branhiale sunt sudate între ele și formează un pliu mare peste istm. Branhiospinii sunt foarte
lungi, subțiri și concrescuți în formă de sită.

Coloritul spatelui este cenușiu-verzui sau negru cenușiu; laturile sunt argintii, uneori cu numeroase
puncte negre, iar abdomenul albicios. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt cenușiu întunecate,
ușor gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, cu o tentă gălbuie. Coloritul corpului este mult
mai deschis comparativ cu novacul. Irisul ochilor este argintiu.

Hrana constă mai ales din fitoplancton (95%), mai rar din zooplancton (5%). Spre deosebire de crap,
această specie consumă toată viața plancton și, destul de rar, insecte și moluște mici. Peștii mai mari de
1,5 cm se hrănesc numai cu fitoplancton (diatomee, alge verzi, alge albastre-verzi etc.), în timp ce larvele
și puietul cu zooplancton. Intestinul este foarte lung, de 10 mai lung decât corpul.
Universitatea Dunărea de Jos
Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor
Specializarea: Piscicultură și Acvacultură
PA, AN II Trandafir Mihai Cornel

Depune icrele primăvara prin aprilie-mai în masa apei în plin curent, când migrează în partea superioară
a râurilor. În Europa se reproduce în special artificial, în luna iunie. Depunerea icrelor are loc de obicei
în primele ore ale dimineții și este foarte zgomotoasă, peștii sărind afară din apă.
În România devine matur sexual la vârsta de 8-9 ani și se reproduce numai în stațiile de reproducere
artificială. Se practica tot mai frecvent reproducerea naturală dirijată după o prealabilă stimulare cu
extracte hormonale (agenți estrogeni).
Icrele sunt pelagice și au diametrul de 0,7-1,0 mm și o culoarea cenușiu-verzui. După hidratare, diametrul
icrelor devine 3,5-4,5 mm. O femelă depune în medie 500.000 icre sau 100.000 - 150.000 icre/kg.

Singerul crește repede, cu mult mai repede decât alți pești din România. Astfel, la vârsta de 1 an ajunge
la 700 g, la 2 ani la 2 kg, iar la 3 ani la 4 kg.

Anatomia sângerului

Sursa: http://www.dfo-mpo.gc.ca/species-especes/profiles-profils/silvercarp-carpeargentee-eng.html

Ciclul de viață
Stadiile de dezvoltare ale gonadelor

Stadiul I – prin observare vizuală, gonadele sunt localizate în zona camerei posterioare a vezicii
înotătoare, strâns atașată de membrana celomică și sub formă de filamente transparente. Este imposibil
să se distingă sexu cu ochiul liber. În secțiune se disting celule mici, cu diametrul de 12 – 22 µm. Nucleul
este destul de mare, ocipând mai mult de jumătate din diametrul ovocitei, iar în centrul nucleului sunt
câțiva nucleoli.
Universitatea Dunărea de Jos
Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor
Specializarea: Piscicultură și Acvacultură
PA, AN II Trandafir Mihai Cornel

Stadiul II – gonadele sunt sub formă de panglică de culoare roz și sunt semitransparente. Cu ochiul liber
nu se poate distinge un ovul de altul; totuși icrele mici sunt vizibile la examinarea țesutului cu lupa.
Histologic, icrele par sub forma unei petale. Indicele gonosomatic (raportul greutății gonadei față de
grreutatea corpului) este de 1-2%. În secțiune celulele au mai multe colțuri, sau au formă sferică,
diametrul lor variind între 30-90 µm. Ovocitul este învelit cu un strat subțire de celule foliculare, iar
nucleolii sunt strân atașați de membrana nucleară.

Stadiul III – macroscopic, se observă că, volumul ovarului devine mult mai mare. Datorită apariției
pigmentului melanic, culoarea ovarului se schimbă gri-verzui. Icrele sunt vizibile cu ochiul liber, dar nu
se separă ușor. Distribuția vaselor de sânge este clară, iar indicele gonosomatic, în acest stadiu este de 3-
6%.
Histologic, se observă că membrana foliculară, care înconjoară ovocitul este formată din două straturi.
Vitelusul icrei începe să se formeze, iar la marginea celulei aparunul sau 2 straturi de vacuole. Diametrul
celulei este de 250-500 µm. Nucleul este poziționat central și este de formă neregulată sau ovală. De-a
lungul marginei membranei celulare sunt distribuiți mai mulți nucleoli. De asemenea, un număr mai mic
de nucleoli sunt împrăștiați în centrul nucleului. Iarna, gonadele femelelor mature sexual sunt în general
în stadiul III.

Stadiul IV – În acest stadiu ovarul este lung, de forma unui sac ocupând 1/3 până la ½ din cavitatea
celomică. Icrele sunt bine conturate de culoare gri-verzui sau galben deschis și pot fi ușor separate.
Ovarul are numeroase vase de sânge, iar indicele gonosomatic ajunge la 12-22%.

În secțiuna țesutului se observă granule de vitelus care umplu toate spațiile din afara nucleului și de-a
lungul membranei icrei. Diametrul icrelor este de 800-1500 µm, marginea nucleului este ondulată cu
puțini nucleoli inserați în canale; mulți nucleoli sunt capabili de mișcare în centrul nucleului. Acest stadiu
poate fi divizat în trei substadii, pe baza diametrului ovocitului și a localizării nucleului după cum
urmează:

- stadiul IV timpuriu în care diametrul icrei este de 800 µm, iar nucleul este situat central;
- stadiul IV mijlociu cu diametrul icrei de 1000 µm și nucleul situat în centru sau puțin spre polul animal;
- stadiul IV târziu, în care diametrul icrei este de 1580 µm, iar nucleul este situat spre polul animal.

Stadiul V – În acest stadiu ovocitul intră în cavitatea ovariană, cu membrana foliculară ruptă și icrele se
varsă libere. Ovarul și abdomenul reproducătorului sunt foarte moi, o apăsare ușoară a abdomenului oate
cauza eliberarea icrelor.
În secțiunea țesutului se poate observa fuzionarea granulelor de vitelus. Citoplasma și nucleul se mută la
polul animal, nucleolii sunt concentrați în centrul nucleului, care este transparent, iar membrana nucleară
se dizolvă. Ovocitul continuă să se maturizeze, celulele epiteliale ale foliculului secretă o substanță care
dizolvă și absoarbe țesuturile dintre membranele foliculare și icre. În acest fel icrele pot fi eliberate cu
ușurință din folicului și vărsate din ovar. Pe durata depunerii, icreele sunt eliberate din corpprin
deschiderea orificiului genital, oovocitul trecând repede de la Stadiul IV, la maturitate (Stadiul V).
Universitatea Dunărea de Jos
Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor
Specializarea: Piscicultură și Acvacultură
PA, AN II Trandafir Mihai Cornel

Stadiul IV – În acest stadiu majoritatea icrelor au fost depuse dar mai sunt ovocite în stadiul IV în ovar.
După ovulație rămân în ovar membrane foliculare și unele icre mature, neeliberate, icre care vor degenera
rapid și vor fi resorbite, formând o structură semitransparentă, neregulată, galben portocalie, dar și
ovocite interimare.

Hipophthalmychthys molitrix (sângerul) are un ritm de creștere foarte rapid în special în primii ani de
viață, greutățile înregistrate variază în funcție de climat, bază trofică și densitatea populației piscicole.

Puii din clasele de mărime cele mai mici consumă zilnic până la 140% din greutatea lor corporală,
cantitatea de hrană scăzând până la 30% la puii cu dimensiuni cuprinse între 70-166 mg/ex.

Spermatogeneza la Hipophthalmychthys molitrix

În dezvoltarea testiculelor la sânger se parcurg 6 stadii:
Stadiul I – Testiculele sub formă liniară, transparente și atașate strâns de peretele celomic. În acest stadiu
este imposibil să se facă ditincția dintre sexe. O spermagonie poate atinge 16 µm cu nucleu mare și rotund
(9 µm în diametru). Ampulele și veziculele seminale sunt încă în formare.

Stadiul II – Testiculele sunt ca un șiret, traslucide sau opace. Vasele de sânge nu sunt vizibile în mod
clar. O caracateristică a acestui stadiu este faptul că multiplicarea spermatogoniilor și formarea
veziculelor seminale care sunt ordinate în fascicul. mÎn acest stadiu, ampulele sunt solide, cu unul sau
mai multe straturi de vezicule seminale în pereții ampulei.
Stadiul III – Testiculele sunt sub forma unui baston, de culoare roz sau gălbui și sunt elastice la suprafață,
cu o distribuție clară a vaselor de sânge. Pe bucăți de țesut se poate observa o cavitate în mijlocul ampulei
solide, cu unul sau mai multe straturi de vezicule seminale în pereții ampulei.

Stadiul IV – Testiculele sunt alb-lăptoase cu o distribuție clară a vaselor de sânge la suprafață. Este
imposibil să se starcă sperma, în acest stadiu, dar acest lucru poate deveni posibil la sfârșitul stadiului
IV. Pe bucăți de țesut se pot observa spermatozoizi primari, spermatocisști secundari și spermatidiile cele
mai mici. Toate aceste celule sunt adunate în pereții veziculelor seminale cu un număr mic de
spermatozoizi.

Stadiul V – Testiculele sunt albe și pline de spermă. Sperma va ieși afară prin deschiderea orificiului
genital, dacă capul masculului este ridicat și abdomenul presat ușor. Un număr mare de spermatozoizi
maturi și spermatozoizi în diferite stadii de dezvoltare, se pot vedea în interiorul ampulei, pe bucăți de
țesut.

Stadiul VI – volumul testiculelor este puternic micșorat după eliminarea spermei și testiculele sunt în
acest stadiu de culoare gălbui sau roz. În veziculele seminale rămân numai spermatogonii, câțiva
sprematociști primari și țesut conjunctiv. După eliminarea spremei, testiculele revin la stadiul III și încep
un nou ciclu de dezvoltare.
Universitatea Dunărea de Jos
Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor
Specializarea: Piscicultură și Acvacultură
PA, AN II Trandafir Mihai Cornel

La sânger, testiculele sunt perechi și tubulare. Sunt situate de ambele părți ale ale vezicii gazoase atașate
peretelui celomic. Testiculele mature sunt albe și conțin numeroase ampule aranjate neregulat. Ampulele
sunt constituite din mai mulți saci terminali. Sacii sunt separați printr-un stat subțire de celule foliculare,
fiecare sac conține celule germinale dezvoltate simultan și celule germinale aflate în diferite stadii de
dezvoltare.

După formarea celulelor spermei, casii se dizolvă și spermatozoizii întră într-o cavitate care se află în
centrul ampulelor.Partea terminală a testiculelor este conectată la un duct seminal scurt, care se deschide
în afara corpului.
În strctura spermatozoidului se disting trei segmente: cap, zonă intermediară și coadă. Capul este aproape sferic
cu diamtru de 2,2 – 2,5 µm. Cea mai mare parte a capului este ocupată de nucleu la care anterior este situat
acrozomul sau apexul. Datorită densității materialul nuclear apare fără structură și în secțiune capul
spermatozoidului are aspect omogen.
Zona internediară sau gâtul reprezintă porțiunea la formarea căruia participă centrul celular și
mitocondriile. Gâtul este de aproape 1,1 µm lungime. În această zonă se află 1 sau 2 centrioli.
Coada este îngustă și alungită și are aproape 35 µm lungime. Coada este centrul metabolic și organul
motor al spermatozoidului.